ÎNTÂIA EPISTOLĂ A LUI PAVEL CĂTRE CORINTENI


1

Urare.

1Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,

Rom 1.1;2Cor 1.1;Efes 1.1;Col 1.1;Fapt 18.17;

2către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru:

Iuda 1;Ioan 17.19;Fapt 15.9;Rom 1.7;2Tim 1.9;Fapt 9.14-21;Fapt 22.16;2Tim 2.22;
1Cor 8.6;Rom 3.22;Rom 10.12;

3Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

Rom 1.7;2Cor 1.2;Efes 1.2;1Pet 1.2;

Mulţumiri şi îndemn la unire.

4Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Isus Hristos.

Rom 1.8;

5Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.

1Cor 12.8;2Cor 8.7;

6În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru;

1Cor 2.1;2Tim 1.8;Apoc 1.2;

7aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.

Filip 3.20;Tit 2.13;2Pet 3.12;

8El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.

1Tes 3.13;Col 1.22;1Tes 5.23;

9Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

Isa 49.7;1Cor 10.13;1Tes 5.24;2Tes 3.3;Evr 10.23;Ioan 15.4;Ioan 17.21;1Ioan 1.3;1Ioan 4.13;

10Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire.

Rom 12.16;Rom 15.5;2Cor 13.11;Filip 2.2;Filip 3.16;1Pet 3.8;

11Căci, fraţilor, am aflat despre voi de la ai Cloei, că între voi sunt certuri.

12Vreau să spun că fiecare din voi zice: "Eu sunt al lui Pavel!" - "Şi eu, al lui Apolo!" - "Şi eu, al lui Chifa!" - "Şi eu, al lui Hristos!"

1Cor 3.4;Fapt 18.24;Fapt 19.1;1Cor 16.12;Ioan 1.42;

13Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?

2Cor 11.4;Efes 4.5;

14Mulţumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe nici unul din voi, afară de Crisp şi Gaiu,

Fapt 18.8;Rom 16.23;

15pentru ca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu.

16Da, am mai botezat şi casa lui Stefana; încolo, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.

1Cor 16.15-17;

Înţelepciunea lumii şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

17De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.

1Cor 2.1-13;2Pet 1.16;

18Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.

2Cor 2.15;Fapt 17.18;1Cor 2.14;1Cor 15.26;Rom 1.16;1Cor 1.24;

19Căci este scris: "Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi, şi voi nimici priceperea celor pricepuţi."

Iov 5.12-13;Isa 29.14;Ier 8.9;

20Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia?

Isa 33.18;Iov 12.17-24;Isa 44.25;Rom 1.22;

21Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.

Mat 11.25;Luc 10.21;Rom 1.20-28;

22Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune;

Mat 12.38;Mat 16.1;Marc 8.11;Luc 11.16;Ioan 4.48;

23dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie;

Isa 8.14;Mat 11.6;Mat 13.57;Luc 2.34;Ioan 6.60-66;Rom 9.32;Gal 5.11;1Pet 2.8;1Cor 1.18;1Cor 2.14;

24dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

Rom 1.4-16;1Cor 1.18;Col 2.3;

25Căci nebunia lui Dumnezeu, este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decât oamenii.

26De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.

Ioan 7.48;

27Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.

Mat 11.25;Iac 2.5;Ps 8.2;

28Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt;

Rom 4.17;1Cor 2.6;

29pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.

Rom 3.27;Efes 2.9;

30Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare,

1Cor 1.24;Ier 23.5-6;Rom 4.25;2Cor 5.21;Fili 3.9;Ioan 17.19;Efes 1.7;

31pentru ca, după cum este scris: "Cine se laudă, să se laude în Domnul."

Ier 9.23-24;2Cor 10.17;

2

Propovăduirea lui Pavel.

1Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.

1Cor 1.17;1Cor 2.4-13;2Cor 10.10;2Cor 11.6;1Cor 1.6;

2Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.

Gal 6.14;Filip 3.8;

3Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.

Fapt 18.1-12;2Cor 4.7;2Cor 10.1-10;2Cor 11.30;2Cor 12.5-9;Gal 4.13;

4Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,

1Cor 2.1;1Cor 1.17;2Pet 1.16;Rom 15.19;1Tes 1.5;

5pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

2Cor 4.7;2Cor 6.7;

Înţelepciunea creştină.

6Totuşi ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârşiţi, este o înţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, care vor fi nimiciţi.

1Cor 14.20;Efes 4.13;Filip 3.15;Evr 5.14;1Cor 1.20;1Cor 3.19;1Cor 2.1-13;2Cor 1.12;Iac 3.15;1Cor 1.28;

7Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci,

Rom 16.25-26;Efes 3.5-9;Col 1.26;2Tim 1.9;

8şi pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.

Mat 11.25;Ioan 7.48;Fapt 13.27;2Cor 3.14;Luc 23.34;Fapt 3.17;Ioan 16.3;

9Dar, după cum este scris: "Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc."

Isa 64.4;

10Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.

Mat 13.11;Mat 16.17;Ioan 14.26;Ioan 16.13;1Ioan 2.27;

11În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.

Prov 20.27;Prov 27.19;Ier 17.9;Rom 11.33-34;

12Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile, pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.

Rom 8.15;

13Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.

2Pet 1.16;1Cor 1.17;1Cor 2.4;

14Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.

Mat 16.23;1Cor 1.18-23;Rom 8.5-7;Iuda 19;

15Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.

Prov 28.5;1Tes 5.21;1Ioan 4.1;

16Căci "cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?" Noi însă avem gândul lui Hristos.

Iov 15.8;Isa 40.13;Ier 23.18;Rom 11.34;Ioa 15.15;

3

Dezbinările din Corint.

1Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos.

1Cor 2.15;1Cor 2.14;Evr 5.13;

2V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi,

Evr 5.12-13;1Pet 2.2;Ioan 16.12;

3Pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?

1Cor 1.11;1Cor 11.18;Gal 5.20-21;Iac 3.16;

4Când unul zice: "Eu sunt al lui Pavel!" Şi altul: "Eu sunt al lui Apolo": nu sunteţi voi oameni de lume?

1Cor 1.12;

5Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul.

1Cor 4.1;2Cor 3.3;Rom 12.3-6;1Pet 4.11;

6Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească:

Fapt 18.4-11;1Cor 4.15;1Cor 9.1;1Cor 15.1;2Cor 10.14-15;Fapt 18.24-27;Fapt 19.1;
1Cor 1.30;1Cor 15.10;2Cor 3.5;

7aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.

2Cor 12.11;Gal 6.3;

8Cel ce sădeşte şi cel ce udă, sunt tot una; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.

Ps 62.12;Rom 2.6;1Cor 4.5;Gal 6.4-5;Apoc 2.23;Apoc 22.12;

9Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

Fapt 15.4;2Cor 6.1;Efes 2.20;Col 2.7;Evr 3.3-4;1Pet 2.5;

Încercarea focului.

10După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra.

Rom 1.5;Rom 12.3;Rom 15.20;1Cor 3.6;1Cor 4.15;Apoc 21.14;1Pet 4.11;

11Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos.

Isa 28.16;Mat 16.18;2Cor 11.4;Gal 1.7;Efes 2.20;

12Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie,

13lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.

1Cor 4.5;1Pet 1.7;1Pet 4.12;Luc 2.35;

14Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămâne în picioare, el va primi o răsplată.

1Cor 4.5;

15Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.

Iuda 23;

Templul lui Dumnezeu.

16Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?

1Cor 6.19;2Cor 6.16;Efes 2.21-22;Evr 3.6;1Pet 2.5;

17Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt: şi aşa sunteţi voi.

18Nimeni să nu se înşele: Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.

Prov 3.7;Isa 5.21;

19Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: "El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor."

1Cor 1.20;1Cor 2.6;Iov 5.13;

20Şi iarăşi: "Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte."

Ps 94.11;

21Nimeni să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre:

1Cor 1.12;1Cor 4.6;1Cor 3.4-6;

22fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre,

2Cor 4.5-15;

23şi voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.

Rom 11.8;1Cor 11.3;2Cor 10.7;Gal 3.29;

4

Ce sunt apostolii.

1Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.

Mat 24.45;1Cor 3.17;2Col 6.4;2Cor 1.25;Luc 12.42;Tit 1.7;1Pet 4.10;

2Încolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.

3Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine.

4Căci n-am nimic împotriva mea; totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă, este Domnul.

Iov 9.2;Ps 130.3;Ps 143.2;Prov 21.2;Rom 3.20;Rom 4.2;

5De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.

Mat 7.1;Rom 2.1-16;Rom 14.4-13;Apoc 20.12;1Cor 3.13;Rom 2.29;

6Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine, să învăţaţi să nu treceţi peste "ce este scris": şi nici unul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt.

Ioan 1.12;Ioan 3.4;Rom 12.3;1Cor 3.21;1Cor 5.2-6;

7Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?

Ioan 3.27;Iac 1.17;1Pet 4.10;

Priveliştea apostolilor.

8O, iată-vă sătui! Iată-vă ajunşi bogaţi! Iată-vă împărăţind fără noi! Şi măcar de aţi împărăţi cu adevărat ca să putem împărăţi şi noi împreună cu voi!

Apoc 3.17;

9Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte osândiţi la moarte; fiindcă am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni.

Ps 44.22;Rom 8.36;1Cor 15.30-31;2Cor 4.11;2Cor 6.6;Evr 10.33;

10Noi suntem nebuni pentru Hristos: voi, înţelepţi în Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, puşi în cinste: noi, dispreţuiţi!

1Cor 2.3;Fapt 17.18;Fapt 26.24;1Cor 1.18;1Cor 3.18;2Împ 9.11;2Cor 13.9;

11Până în clipa aceasta suferim de foame şi de sete, suntem goi, chinuiţi, umblăm din loc în loc,

2Cor 4.8;2Cor 11.23-27;Filip 4.12;Iov 22.6;Rom 8.35;Fapt 23.2;

12ne ostenim şi lucrăm cu mâinile noastre; când suntem ocărâţi, binecuvântăm; când suntem prigoniţi, răbdăm;

Fapt 18.3;Fapt 20.34;1Tes 2.9;2Tes 3.8;1Tim 4.10;Mat 5.44;Luc 6.28;Luc 23.34;
Fapt 7.60;Rom 12.14-20;1Pet 2.23;1Pet 3.9;

13când suntem vorbiţi de rău, ne rugăm. Până în ziua de azi am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor.

Plân 3.45;

14Nu vă scriu aceste lucruri, ca să vă fac ruşine; ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii preaiubiţi ai mei.

1Tes 2.11;

15Căci chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în Hristos, totuşi n-aveţi mai mulţi părinţi; pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie.

Fapt 18.11;Rom 15.20;1Cor 3.6;Gal 4.19;Filim 10;Iac 1.18;

16De aceea vă rog să călcaţi pe urmele mele.

1Cor 11.1;Filip 3.17;1Tes 1.6;2Tes 3.9;

17Pentru aceasta v-am trimis pe Timotei, care este copilul meu preaiubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Hristos şi de felul cum învăţ eu pe oameni pretutindeni în toate Bisericile.

Fapt 19.22;1Cor 16.10;Filip 2.19;1Tes 3.2;1Tim 1.2;2Tim 1.2;1Cor 11.2;1Cor 7.17;1Cor 14.33;

Împărăţia lui Dumnezeu.

18Unii s-au îngâmfat, şi şi-au închipuit că n-am să mai vin la voi.

1Cor 5.2;

19Dar dacă va voi Domnul, voi veni în curând la voi, şi atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au îngâmfat.

Fapt 19.21;1Cor 16.5;2Cor 1.15-23;Fapt 18.21;Rom 15.32;Evr 6.3;Iac 4.15;

20Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere.

1Cor 2.4;1Tes 1.5;

21Ce voiţi? Să vin la voi cu nuiaua, sau cu dragoste şi cu duhul blândeţii?

2Cor 10.2;2Cor 13.10;

5

Curvarul din Corint.

1Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de acelea, care nici chiar la păgâni nu se pomenesc; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său.

Efes 5.3;Lev 18.8;Deut 22.30;Deut 27.20;2Cor 7.12;

2Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru!

1Cor 4.18;2Cor 7.7-10;

3Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă.

Col 2.5;

4În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus,

Mat 16.19;Mat 18.18;Ioan 20.23;2Cor 2.10;2Cor 13.3-10;

5am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.

Iov 2.6;Ps 109.6;1Tim 1.20;Fapt 26.18;

Hristos - Mielul nostru de Paşte.

6Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?

1Cor 5.2;1Cor 3.21;1Cor 4.19;Iac 4.16;1Cor 15.33;Gal 5.9;2Tim 2.17;

7Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.

Isa 53.7;Ioan 1.29;1Cor 15.3;1Pet 1.19;Apoc 5.6-12;Ioan 19.14;

8Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimile curăţiei şi adevărului.

Ex 12.15;Ex 13.6;Deut 16.3;Mat 16.6-12;Marc 8.15;Luc 12.1;

Creştinii şi curvarii.

9V-am scris în epistola mea să n-aveţi nici o legătură cu curvarii. -

1Cor 5.2-7;2Cor 6.14;Efes 5.11;2Tes 3.14;

10Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume.

1Cor 10.27;1Cor 1.20;Ioan 17.15;1Ioan 5.19;

11Ci v-am scris să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice "frate", totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi.

Mat 18.17;Rom 16.17;2Tes 3.6-14;2Ioan 10;Gal 2.12;

12În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?

Marc 4.11;Col 4.5;1Tes 4.12;1Tim 3.7;1Cor 6.1-4;

13Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.

Deut 13.5;Deut 17.7;Deut 21.21;Deut 22.21-24;

6

Judecăţile în Biserica din Corint.

1Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi şi nu la sfinţi?

2Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate?

Ps 49.14;Dan 7.22;Mat 19.28;Luc 22.30;Apoc 2.26;Apoc 3.21;Apoc 20.4;

3Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia?

2Pet 2.4;Iuda 6;

4Deci, când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe care Biserica nu-i bagă în seamă?

1Cor 5.12;

5Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate?

6Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi încă înaintea necredincioşilor!

7Chiar faptul că aveţi judecăţi între voi, este un cusur pe care-l aveţi. Pentru ce nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? De ce nu răbdaţi mai bine paguba?

Prov 20.22;Mat 5.39-40;Luc 6.29;Rom 12.17-19;1Tes 5.15;

8Dar voi singuri sunteţi aceia care nedreptăţiţi şi păgubiţi, şi încă pe fraţi!

1Tes 4.6;

9Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,

1Cor 15.50;Gal 5.21;Efes 5.5;1Tim 1.9;Evr 12.14;Evr 13.4;Apoc 22.15;

10nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

11Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.

1Cor 12.2;Efes 2.2;Efes 4.22;Efes 5.8;Col 3.7;Tit 3.3;1Cor 1.30;Evr 10.22;

Despre curvie.

12Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.

1Cor 10.23;

13Mâncărurile sunt pentru pântece, şi pântecele este pentru mâncăruri. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.

Mat 15.17;Rom 14.17;Col 2.22-23;1Cor 6.15-20;1Tes 4.3-7;Efes 5.23;

14Şi Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa.

Rom 6.5-8;Rom 8.11;2Cor 4.14;Efes 1.19-20;

15Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos, şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum!

Rom 12.5;1Cor 12.27;Efes 4.12-16;Efes 5.30;

16Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă, este un singur trup cu ea? Căci este zis: "Cei doi se vor face un singur trup".

Gen 2.24;Mat 19.5;Efes 5.31;

17Dar cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El.

Ioan 17.21-23;Efes 4.4;Efes 5.30;

18Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său.

Rom 6.12-13;Evr 13.4;Rom 1.24;1Tes 4.4;

19Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?

1Cor 3.16;2Cor 6.16;Rom 14.7-8;

20Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

Fapt 20.28;1Cor 7.23;Gal 3.13;Evr 9.12;1Pet 1.19-19;2Pet 2.1;Apoc 5.9;

7

Despre căsătorie.

1Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.

1Cor 7.8-26;

2Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.

3Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat.

Ex 21.10;1Pet 3.7;

4Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta.

5Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre.

Ioel 2.16;Zah 7.3;Ex 19.15;1Sam 21.4-5;1Tes 3.5;

6Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă; nu fac din el o poruncă.

1Cor 7.12-25;2Cor 8.8;2Cor 11.17;

7Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul.

Fapt 26.29;1Cor 9.5;Mat 19.12;1Cor 12.11;

8Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine.

1Cor 7.1-26;

9Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.

1Tim 5.14;

10Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat.

1Cor 7.12-40;Mal 2.14-16;Mat 5.32;Mat 19.6-9;Marc 10.11-12;Luc 16.18;

11(Dacă este despărţită, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.

Despărţirea între soţii credincioşi şi cei necredincioşi.

12Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea.

1Cor 7.6;

13Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.

14Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi.

Mal 2.15;

15Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace.

Rom 12.18;Rom 14.19;1Cor 14.33;Evr 12.14;

16Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui nevasta?

1Pet 3.1;

Fiecare la locul lui.

17Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a aşezat Domnul, şi în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rânduiala pe care am aşezat-o în toate Bisericile.

1Cor 4.17;2Cor 11.28;

18Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur, să rămână tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur.

Fapt 15.1-28;Gal 5.2;

19Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.

Gal 5.6;Gal 6.15;Ioan 15.14;1Ioan 2.3;1Ioan 3.24;

20Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat.

21Ai fost chemat când erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te.

22Căci robul chemat în Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos.

Ioan 8.36;Rom 6.18-22;Filim 16;1Cor 9.21;Gal 5.13;Efes 6.6;1Pet 2.16;

23Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor.

1Cor 6.20;1Pet 1.18-19;Lev 25.42;

24Fiecare, fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.

1Cor 7.20;

Despre fetele fecioare.

25Cât despre fecioare, n-am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat de la Domnul harul să fiu vrednic de crezare.

1Cor 7.6-40;2Cor 8.8-10;1Tim 1.16;1Cor 4.2;1Tim 1.12;

26Iată dar ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămână aşa cum este.

1Cor 7.1-8;

27Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă.

28Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pământeşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ.

29Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta, pentru ca cei ce au neveste, să fie ca şi cum n-ar avea;

Rom 13.11;1Pet 4.7;2Pet 3.8-9;

30cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;

31cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.

1Cor 9.18;Ps 39.6;Iac 1.10;Iac 4.14;1Pet 1.24;1Pet 1.7;Ioan 2.17;

32Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului.

1Tim 5.5;

33Dar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei.

34Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei.

Luc 10.40;

35Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos, şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.

36Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă de floarea vârstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se mărite.

37Dar cine a luat o hotărâre tare, şi nu este nevoit ci este slobod să lucreze cum vrea, şi a hotărât în inima lui să-şi păstreze pe fiica sa fecioară, face bine.

38Astfel, cine îşi mărită fata, bine face, şi cine n-o mărită, mai bine face.

Evr 13.4;

39O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.

Rom 7.2;2Cor 6.14;

40Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

1Cor 7.25;1Tes 4.8;

8

Carnea rămasă de la jertfe.

1În ce priveşte lucrurile jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Dar cunoştinţa îngâmfă pe când dragostea zideşte.

Fapt 15.20-29;1Cor 10.19;Rom 14.14-22;Rom 14.3-10;

2Dacă crede cineva că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.

1Cor 13.8-12;Gal 6.3;1Tim 6.4;

3Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.

Ex 33.12-17;Nah 1.7;Mat 7.23;Gal 4.9;2Tim 2.19;

4Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este tot una cu nimic, şi că nu este decât un singur Dumnezeu.

Isa 41.24;1Cor 10.19;Deut 4.39;Deut 6.4;Isa 44.8;Marc 12.29;1Cor 8.6;Efes 4.6;1Tim 2.5;

5Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi "dumnezei", fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt în adevăr mulţi "dumnezei" şi mulţi "domni"),

Ioan 10.34;

6totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.

Mal 2.10;Efes 4.6;Fapt 17.28;Rom 11.36;Ioan 13.13;Fapt 2.36;1Cor 12.3;Efes 4.5;
Filip 2.11;Ioan 1.3;Col 1.16;Evr 1.2;

7Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta. Ci unii, fiind obişnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este întinat.

1Cor 10.28-29;Rom 14.14-23;

8Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea, şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm.

Rom 14.17;

9Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.

Gal 5.13;Rom 14.13-20;

10Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor?

1Cor 10.28-32;

11Şi astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoştinţe a ta: el, fratele, pentru care a murit Hristos!

Rom 14.15-20;

12Dacă păcătuiţi astfel împotriva fraţilor, şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos.

Mat 25.40-45;

13De aceea, dacă o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.

Rom 14.21;2Cor 11.29;

9

Dreptul lucrătorului creştin.

1Nu sunt eu slobod? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu în Domnul?

Fapt 9.11;Fapt 13.2;Fapt 26.7;2Cor 12.12;Gal 2.7-8;1Tim 2.7;2Tim 1.11;Fapt 9.3-17;
Fapt 18.9;Fapt 22.14-18;Fapt 23.11;1Cor 15.8;1Cor 3.6;1Cor 4.15;

2Dacă nu sunt apostol pentru alţii, sunt măcar pentru voi; căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul.

2Cor 3.2;2Cor 12.12;

3Iată răspunsul meu de apărare împotriva celor ce mă cercetează.

4N-avem dreptul să mâncăm şi să bem?

1Cor 9.14;1Tes 2.6;2Tes 3.9;

5N-avem dreptul să ducem cu noi o soră, care să fie nevasta noastră, cum fac ceilalţi apostoli, şi fraţii Domnului, şi Chifa?

Mat 13.55;Marc 6.3;Luc 6.15;Gal 1.19;Mat 8.14;

6Ori numai eu şi Barnaba n-avem dreptul să nu lucrăm?

2Tes 3.8-9;

7Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădeşte o vie, şi nu mănâncă din rodul ei? Cine paşte o turmă, şi nu mănâncă din laptele turmei?

2Cor 10.4;1Tim 1.18;1Tim 6.12;2Tim 2.3;2Tim 4.7;Deut 20.6;Prov 27.18;1Cor 3.6-8;Ioan 21.15;1Pet 5.2;

8Lucrurile acestea le spun după felul oamenilor? Nu le spune şi Legea?

9În adevăr, în Legea lui Moise este scris: "Să nu legi gura boului care treieră grâul!" Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici?

Deut 25.4;1Tim 5.18;

10Sau vorbeşte El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; căci cine ară, trebuie să are cu nădejde, şi cine treieră grâul, trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el.

2Tim 2.6;

11Dacă am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice?

Rom 15.27;Gal 6.6;

12Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta; ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos.

Fapt 20.33;1Cor 9.15-18;2Cor 11.7-9;2Cor 12.13;1Tes 2.6;2Cor 11.12;

13Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte, sunt hrăniţi din lucrurile de la Templu, şi că cei ce slujesc altarului, au parte de la altar?

Lev 6.16-26;Lev 7.6;Num 5.9-10;Num 18.8-20;Deut 10.9;Deut 18.1;

14Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie.

Mat 10.10;Luc 10.7;Gal 6.6;1Tim 5.17;

Pavel nu s-a folosit de dreptul lui.

15Dar eu nu m-am folosit de nici unul din aceste drepturi. Şi nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă aşa cu mine; căci aş vrea mai bine să mor decât să-mi ia cineva pricina mea de laudă.

1Cor 9.12;Fapt 18.3;Fapt 20.34;1Cor 4.12;1Tes 2.9;2Tes 3.8;2Cor 11.10;

16Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!

Rom 1.14;

17Dacă fac lucrul acesta de bună voie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredinţată.

1Cor 3.8-14;1Cor 4.1;Gal 2.7;Filip 1.17;Col 1.25;

18Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia, pe care o vestesc, şi să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie.

1Cor 10.33;2Cor 4.5;2Cor 11.7;1Cor 7.31;

19Căci, măcar că sunt slobod faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi.

1Cor 9.1;Gal 5.13;Mat 18.15;1Pet 3.1;

20Cu Iudeii, m-am făcut ca un Iudeu, ca să câştig pe Iudei; cu cei ce sunt sub Lege, m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câştig pe cei ce sunt sub Lege;

Fapt 16.3;Fapt 18.18;Fapt 21.23;

21cu cei ce sunt fără Lege, m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără lege (măcar că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos), ca să câştig pe cei fără lege.

Gal 3.2;Rom 2.12-14;1Cor 7.22;

22Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.

Rom 1.1;2Cor 11.29;1Cor 10.33;Rom 15.14;1Cor 7.16;

23Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.

Felul de luptă al lui Pavel.

24Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!

Gal 2.2;Gal 5.7;Filip 2.16;Filip 3.14;2Tim 4.7;Evr 12.1;

25Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji.

Efes 6.12;1Tim 6.12;2Tim 2.5;2Tim 4.7;2Tim 4.8;Iac 1.12;1Pet 1.4;1Pet 5.4;Apoc 2.10;Apoc 3.11;

26Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.

2Tim 2.5;

27Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

Rom 8.13;Col 3.5;Rom 6.18-19;Ier 6.30;2Cor 13.5-6;

10

Pilde din Vechiul Testament.

1Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare,

Ex 13.21;Ex 40.34;Num 9.18;Num 14.14;Deut 1.33;Neem 9.12-19;Ps 78.14;Ps 105.39;
Ex 14.22;Num 33.8;Ios 4.23;Ps 78.13;

2toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;

3toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească,

Ex 16.15-35;Neem 9.15-20;Ps 78.24;

4şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos.

Ex 17.6;Num 20.11;Ps 78.15;

5Totuşi cei mai mulţi dintre ei, n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie.

Num 14.29-35;Num 26.64-65;Ps 106.26;Evr 3.17;Iuda 5;

6Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.

Num 11.4-34;Ps 106.14;

7Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: "Poporul a şezut să mănânce şi să bea; şi s-au sculat să joace."

1Cor 10.14;Ex 32.6;

8Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii.

1Cor 6.18;Apoc 2.14;Num 25.1-9;Ps 106.29;

9Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi.

Ex 17.2-7;Num 21.5;Deut 6.16;Ps 78.18-56;Ps 95.9;Ps 106.14;Num 21.6;

10Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul.

Ex 16.2;Ex 17.2;Num 14.2-29;Num 16.41;Num 14.37;Num 16.49;Ex 12.23;2Sam 24.16;1Cron 21.15;

11Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.

Rom 15.4;1Cor 9.10;1Cor 7.29;Filip 4.5;Evr 10.25-37;1Ioan 2.18;

12Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.

Rom 11.20;

13Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.

1Cor 1.9;Ps 125.3;2Pet 2.9;Ier 29.11;

Despre cina Domnului.

14De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.

1Cor 10.7;2Cor 6.17;1Ioan 5.21;

15Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată: judecaţi voi singuri ce spun.

1Cor 8.1;

16Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea, pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?

Mat 26.26-28;Fapt 2.42-46;1Cor 11.23-24;

17Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine.

Rom 12.5;1Cor 12.27;

18Uitaţi-vă la Israelul după trup: cei ce mănâncă jertfele, nu sunt ei în împărtăşire cu altarul?

Rom 4.12;Gal 6.16;Rom 4.1;Rom 9.3-5;2Cor 11.18;Lev 3.3;Lev 7.15;

19Deci ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor, este ceva? Sau că un idol este ceva?

1Cor 8.4;

20Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc Neamurile, jertfesc dracilor, şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în împărtăşire cu dracii.

Lev 17.7;Deut 32.17;Ps 106.37;Apoc 9.20;

21Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor.

2Cor 6.15-16;Deut 32.38;

22Sau vrem să întărâtăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât El?

Deut 32.21;Ezec 22.14;

Cugetul nostru şi al altuia.

23Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.

1Cor 6.12;

24Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia.

Rom 15.1-2;1Cor 10.33;1Cor 13.5;Filip 2.4-21;

25Să mâncaţi din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.

1Tim 4.4;

26Căci "al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el."

Ex 19.5;Deut 10.14;Ps 24.1;Ps 50.12;1Cor 10.28;

27Dacă vă pofteşte un necredincios la o masă, şi voiţi să vă duceţi, să mâncaţi din tot ce vă pune înainte, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.

Luc 10.7;

28Dar dacă vă spune cineva: "Lucrul acesta a fost jertfit idolilor", să nu mâncaţi, din pricina celui ce v-a înştiinţat şi din pricina cugetului; căci "al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el."

1Cor 8.10-12;Deut 10.14;Ps 24.1;1Cor 10.26;

29Vorbesc aici nu de cugetul vostru, ci de cugetul altuia. Căci de ce să fie judecată slobozenia mea de cugetul altuia?

Rom 14.16;

30Dacă mănânc, aducând mulţumiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru, pentru care mulţumesc?

Rom 14.6;1Tim 4.3-4;

31Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.

Col 3.17;1Pet 4.11;1Pet 14.1;

32Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.

Rom 14.13;1Cor 8.13;2Cor 6.3;Fapt 20.28;1Cor 11.22;1Tim 3.5;

33După cum mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mântuiţi.

Rom 15.2;1Cor 9.9-22;1Cor 10.24;

11

Ţinuta femeii în adunări.

1Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.

1Cor 4.16;Efes 5.1;Filip 3.17;1Tes 1.6;2Tes 3.9;

2Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.

1Cor 4.17;1Cor 7.17;

3Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.

Efes 5.23;Gen 3.16;1Tim 2.11-12;1Pet 3.1-6;Ioan 14.28;Ioan 3.23;Ioan 15.27-28;Filip 2.7-9;

4Orice bărbat, care se roagă sau proroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său.

1Cor 12.10-28;1Cor 14.1;

5Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul dezvelit, îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă.

Fapt 21.9;Deut 21.12;

6Dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească.

Num 5.18;Deut 22.5;

7Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului.

Gen 1.26-27;Gen 5.1;Gen 9.6;

8În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat;

Gen 2.21-22;

9şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

Gen 2.18-23;

10De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.

Gen 24.65;Ecl 5.6;

11Totuşi, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.

Gal 3.28;

12Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate sunt de la Dumnezeu.

Rom 11.36;

13Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită?

14Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung,

15pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului.

16Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.

1Tim 6.4;1Cor 7.17;1Cor 14.33;

Despre cina Domnului.

17Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi.

18Mai întâi de toate, aud că atunci când veniţi la adunare, între voi sunt dezbinări. Şi în parte o cred,

1Cor 1.10-12;1Cor 3.3;

19căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni.

Mat 18.7;Luc 17.1;Fapt 20.30;1Tim 4.1;2Pet 2.1-2;Luc 2.35;1Ioan 2.19;Deut 13.3;

20Când vă adunaţi dar în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi cina Domnului.

21Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia; aşa că unul este flămând, iar altul este beat.

2Pet 2.13;Iuda 12;

22Ce? N-aveţi case pentru ca să mâncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu, şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud.

1Cor 10.32;Iac 2.6;

23Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine.

1Cor 15.3;Gal 1.1-12;Mat 26.26;Marc 14.22;Luc 22.19;

24Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi a zis: "Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea."

25Tot astfel, după cină, a luat paharul, şi a zis: "Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el."

26Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.

Ioan 14.3;Ioan 21.22;Fapt 1.11;1Cor 4.5;1Cor 15.23;1Tes 4.16;2Tes 1.10;Iuda 14;Apoc 1.7;

27De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului.

Num 9.10-13;Ioan 6.51-64;Ioan 13.27;1Cor 10.21;

28Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.

2Cor 13.5;Plân 3.40;

29Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.

30Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.

31Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.

Ps 32.5;1Ioan 1.9;

32Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea.

Ps 94.12-13;Evr 12.5-11;

33Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.

34Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni.

1Cor 11.21;1Cor 11.22;1Cor 7.17;Tit 1.5;1Cor 4.19;

12

Darurile duhovniceşti.

1În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă.

1Cor 14.1-37;

2Când eraţi păgâni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi.

1Cor 6.11;Efes 2.11-12;1Tes 1.9;Tit 3.3;1Pet 4.3;Ps 115.5;

3De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: "Isus să fie anatema!" Şi nimeni nu poate zice: "Isus este Domnul", decât prin Duhul Sfânt.

Mat 9.39;1Ioan 4.2-3;Mat 16.17;Ioan 15.26;2Cor 3.5;

4Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh;

Rom 12.4;Evr 2.4;1Pet 4.10;Efes 4.4;

5sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn;

Rom 12.6-8;Efes 4.11;

6sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.

Efes 1.23;

7Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.

Rom 12.6-8;1Cor 14.26;Efes 4.7;1Pet 4.10-11;

8De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh;

1Cor 2.6-7;1Cor 1.5;1Cor 13.2;2Cor 8.7;

9altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh;

Mat 17.19-20;1Cor 13.2;2Cor 4.13;Marc 16.18;Iac 5.14;

10altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.

1Cor 12.28-29;Marc 16.17;Gal 3.5;Rom 12.6;1Cor 13.2;1Cor 14.1;1Cor 14.29;1Ioan 4.1;
Fapt 2.4;Fapt 10.46;1Cor 13.1;

11Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.

Rom 12.6;1Cor 7.7;2Cor 10.13;Efes 4.7;Ioan 3.8;Evr 2.4;

Mădularele trupului.

12Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, - tot aşa este şi Hristos.

Rom 12.4-5;Efes 4.4-16;1Cor 12.27;Gal 3.16;

13Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.

Rom 6.5;Gal 3.28;Efes 2.13-16;Col 3.11;Ioan 6.63;Ioan 7.37-39;

14Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.

15Dacă piciorul ar zice: "Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup", - nu este pentru aceasta din trup?

16Şi dacă urechea ar zice: "Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup" - nu este pentru aceasta din trup?

17Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?

18Acum dar Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.

1Cor 12.28;Rom 12.3;1Cor 3.5;1Cor 12.11;

19Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?

20Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup.

21Ochiul nu poate zice mâinii: "N-am trebuinţă de tine"; nici capul nu poate zice picioarelor: "N-am trebuinţă de voi."

22Ba mai mult, mădularele trupului, care par mai slabe, sunt de neapărată trebuinţă.

23Şi părţile trupului, care par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţe,

24pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste:

25pentru ca să nu fie nici o dezbinare în trup: ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.

26Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.

27Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.

Rom 12.5;Efes 1.23;Efes 4.12;Efes 5.23-30;Col 1.24;Efes 5.30;

28Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi.

Efes 4.11;Efes 2.20;Efes 3.5;Fapt 13.1;Rom 12.6;1Cor 12.10;1Cor 12.9;Num 11.17;
Rom 12.8;1Tim 5.17;Evr 13.17-24;

29Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt prooroci? Toţi sunt învăţători? Toţi sunt făcători de minuni?

30Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?

31Umblaţi dar după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună.

1Cor 14.1-39;

13

Dragostea.

1Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

2Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

1Cor 12.8-28;1Cor 14.1;Mat 7.22;Mat 17.20;Marc 11.23;Luc 17.6;

3Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Mat 6.1-2;

4Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

Prov 10.12;1Pet 4.8;

5nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

1Cor 10.24;Filip 2.4;

6nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

Ps 10.3;Rom 1.32;2Ioan 4;

7acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Rom 15.1;Gal 6.2;2Tim 2.24;

8Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

9Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte;

1Cor 8.2;

10dar când va veni ce este desăvârşit, acest "în parte" se va sfârşi.

11Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

12Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

2Cor 3.18;2Cor 5.7;Filip 3.12;Mat 18.10;1Ioan 3.2;

13Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

14

Darul limbilor şi al prorociei.

1Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să prorociţi.

1Cor 12.31;Num 11.25-29;

2În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine.

Fapt 2.4;Fapt 10.46;

3Cine proroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mângâiere.

4Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe sine însuşi; dar cine proroceşte, zideşte sufleteşte Biserica.

5Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte, este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească.

6În adevăr, fraţilor, de ce folos v-aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi, şi dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici prorocie, nici învăţătură?

1Cor 14.26;

7Chiar şi lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta?

8Şi dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?

9Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vânt.

10Sunt multe feluri de limbi în lume, totuşi nici una din ele nu este fără sunete înţelese.

11Dar dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte, va fi un străin pentru mine.

12Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.

13De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească.

14Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.

15Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.

Efes 5.19;Col 3.16;Ps 47.7;

16Altminteri, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde "Amin" la mulţumirile, pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu ştie ce spui?

1Cor 11.24;

17Negreşit, tu mulţumeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufleteşte.

18Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi.

19Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.

20Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi prunci; iar la minte, fiţi oameni mari.

Ps 131.2;Mat 11.25;Mat 18.3;Mat 19.14;Rom 61.19;1Cor 3.1;Efes 4.14;Evr 5.12-13;Mat 18.3;1Pet 2.2;

21În Lege este scris: "Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine; şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul."

Ioan 10.34;Isa 28.11-12;

22Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.

23Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi de cei fără daruri, sau necredincioşi, n-ar zice ei că sunteţi nebuni?

Fapt 2.13;

24Dar dacă toţi prorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi.

25Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.

Isa 45.14;Zah 8.23;

26Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.

1Cor 14.6;1Cor 12.8-10;1Cor 12.7;2Cor 12.19;Efes 4.12;

27Dacă sunt unii, care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând: şi unul să tălmăcească.

28Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică, şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu.

29Cât despre prooroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.

1Cor 12.10;

30Şi dacă este făcută o descoperire unuia care stă jos, cel dintâi să tacă.

1Tes 5.19-20;

31Fiindcă puteţi să prorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi.

32Duhurile proorocilor sunt supuse proorocilor;

1Ioan 4.1;

33căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor.

1Cor 11.16;

34Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.

1Tim 2.11-12;1Cor 11.3;Efes 5.22;Col 3.18;Tit 2.5;1Pet 3.1;Gen 3.16;

35Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.

36Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el?

37Dacă crede cineva că este prooroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.

2Cor 10.7;1Ioan 4.6;

38Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!

39Astfel, deci, fraţilor, râvniţi după prorocire, fără să împiedicaţi vorbirea în alte limbi.

1Cor 12.31;1Tes 5.20;

40Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială.

1Cor 14.33;

15

Învierea şi arătările lui Hristos.

1Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas,

Gal 1.11;Rom 5.2;

2şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.

Rom 1.16;1Cor 1.21;Gal 3.4;

3V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;

1Cor 11.2-23;Gal 1.12;Ps 22.15;Isa 53.5;Dan 9.26;Zah 13.7;Luc 24.26-46;Fapt 3.18;
Fapt 26.23;1Pet 1.11;1Pet 2.24;

4că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

Ps 2.7;Ps 16.10;Isa 53.10;Osea 6.2;Luc 24.26-46;Fapt 2.25-31;Fapt 13.33-35;Fapt 26.22-23;1Pet 1.11;

5şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

Luc 24.34;Mat 28.17;Marc 16.14;Luc 24.36;Ioan 20.19-26;Fapt 10.41;

6După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.

7În urmă s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.

Luc 24.50;Fapt 1.3-4;

8După ei toţi, ca unei stârpituri, mi s-a arătat şi mie.

Fapt 9.4-17;Fapt 22.14-18;1Cor 9.1;

9Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.

Efes 3.8;Fapt 8.3;Fapt 9.1;Gal 1.13;Filip 3.6;1Tim 1.13;

10Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.

Efes 3.7-8;2Cor 11.23;2Cor 12.11;Mat 10.20;Rom 15.18-19;2Cor 3.5;Gal 2.8;Efes 3.7;Filip 2.13;

11Astfel dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.

Însemnătatea învierii lui Hristos.

12Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?

13Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.

1Tes 4.14;

14Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră.

15Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie.

Fapt 2.24-32;Fapt 4.10-33;Fapt 13.30;

16Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat.

17Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre,

Rom 4.25;

18şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sunt pierduţi.

19Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!

2Tim 3.12;

20Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.

1Pet 1.3;Fapt 26.23;1Cor 15.23;Col 1.18;Apoc 1.5;

21Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.

Rom 5.12-17;Ioan 11.25;Rom 6.23;

22Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;

23dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.

1Cor 15.20;1Tes 4.15-17;

24În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.

Dan 7.14-27;

25Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.

Ps 110.1;Fapt 2.34-35;Efes 1.22;Evr 1.13;Evr 10.13;

26Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.

2Tim 1.10;Apoc 20.14;

27Dumnezeu, în adevăr, "a pus totul sub picioarele Lui". Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul.

Ps 8.6;Mat 28.18;Evr 2.8;1Pet 3.22;

28Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

Filip 3.21;1Cor 3.23;1Cor 11.3;

29Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu învie morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?

30Şi de ce suntem noi în primejdie în orice clipă?

2Cor 11.26;Gal 5.11;

31În fiecare zi eu sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.

1Tes 2.19;Rom 8.36;1Cor 4.9;2Cor 4.10-11;2Cor 11.23;

32Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu învie morţii, atunci "să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri".

2Cor 1.8;Ecl 2.24;Isa 22.13;Isa 56.12;Luc 12.19;

33Nu vă înşelaţi: "Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune".

1Cor 5.6;

34Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sunt între voi unii, care nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.

Rom 13.11;Efes 5.14;1Tes 4.5;1Cor 6.5;

Cum vor învia morţii.

35Dar va zice cineva: "Cum învie morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?"

Ezec 37.3;

36Nebun ce eşti! Ce semeni tu, nu învie, dacă nu moare mai întâi.

Ioan 12.24;

37Şi când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă.

38Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.

39Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.

40Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pământeşti.

41Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.

42Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în neputrezire;

Dan 12.3;Mat 13.43;

43este semănat în ocară, şi învie în slavă; este semănat în neputinţă, şi învie în putere.

Filip 3.21;

44Este semănat trup firesc, şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.

45De aceea este scris: "Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu." Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.

Gen 2.7;Rom 5.14;Ioan 5.21;Ioan 6.33-57;Filip 3.21;Col 3.4;

46Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.

47Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer.

Ioan 3.31;Gen 2.7;Gen 3.19;Ioan 3.13-31;

48Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.

Filip 3.20-21;

49Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.

Gen 5.3;Rom 8.29;2Cor 3.18;2Cor 4.11;Filip 3.21;1Ioan 3.2;

50Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.

Mat 16.11;Ioan 3.3-5;

51Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,

1Tes 4.15-17;Filip 3.21;

52într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.

Zah 9.14;Mat 24.31;Ioan 5.25;1Tes 4.16;

53Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.

2Cor 5.4;

54Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă.

Isa 25.8;Evr 2.14-15;Apoc 20.14;

55Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?"

Osea 13.14;

56Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.

Rom 4.15;Rom 5.13;Rom 7.5-13;

57Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!

Rom 7.25;1Ioan 5.4-5;

58De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.

2Pet 3.14;1Cor 3.8;

16

Strângerea de ajutoare.

1Cât priveşte strângerea de ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am rânduit Bisericilor Galatiei.

Fapt 11.29;Fapt 24.17;Rom 15.26;2Cor 8.4;2Cor 9.1-12;Gal 2.10;

2În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu.

Fapt 20.7;Apoc 1.10;

3Şi când voi veni, voi trimite cu epistole pe cei ce îi veţi socoti vrednici, ca să ducă darurile voastre la Ierusalim.

2Cor 8.19;

4Dacă va face să mă duc şi eu, vor merge cu mine.

2Cor 8.4-19;

5La voi am să vin după ce voi trece prin Macedonia, căci prin Macedonia voi trece.

Fapt 19.21;2Cor 1.16;

6Poate mă voi opri pe la voi, sau poate chiar voi ierna la voi, ca apoi să mă însoţiţi acolo unde voi avea să mă duc.

Fapt 15.3;Fapt 17.15;Fapt 21.5;Rom 15.24;2Cor 1.16;

7De data aceasta nu vreau să vă văd în treacăt, ci trag nădejde să mai rămân cu voi câtăva vreme, dacă va îngădui Domnul.

Fapt 18.21;1Cor 4.19;Iac 4.15;

8Voi mai rămâne totuşi în Efes până la Cincizecime,

9căci mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sunt mulţi potrivnici.

Fapt 14.27;2Cor 2.12;Col 4.3;Apoc 3.8;Fapt 19.9;

10Dacă soseşte Timotei, aveţi grijă să fie fără frică la voi; căci el este prins ca şi mine la lucrul Domnului.

Fapt 19.22;1Cor 4.17;Rom 16.21;Filip 2.20-22;1Tes 3.2;

11Nimeni dar să nu-l dispreţuiască. Să-l petreceţi în pace, ca să vină la mine, pentru că îl aştept cu fraţii.

1Tim 4.12;Fapt 15.33;

12Cât pentru fratele Apolo, l-am rugat mult să vină la voi cu fraţii, dar n-a voit nicidecum să vină acum; va veni însă când va avea înlesnire.

1Cor 1.12;1Cor 3.5;

Îndemnuri.

13Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!

Mat 24.42;Mat 25.13;1Tes 5.6;1Pet 5.8;1Cor 15.1;Filip 1.27;Filip 4.1;1Tes 3.8;
2Tes 2.15;Efes 6.10;Col 1.11;

14Tot ce faceţi, să fie făcut cu dragoste!

1Cor 14.1;1Pet 4.8;

15Încă un îndemn, fraţilor. Cunoaşteţi casa lui Stefana; ştiţi că ea este cel dintâi rod al Ahaiei, şi că s-a pus cu totul în slujba sfinţilor.

1Cor 1.16;Rom 16.5;2Cor 8.4;2Cor 9.1;Evr 6.10;

16Fiţi şi voi supuşi unor astfel de oameni şi fiecăruia care ajută la lucru şi se osteneşte.

Evr 13.17;Evr 6.10;

17Mă bucur de venirea lui Stefana, lui Fortunat şi lui Ahaic; ei au împlinit ce lipsea din partea voastră,

2Cor 11.9;Filip 2.30;Filim 13;

18căci mi-au răcorit duhul meu şi al vostru. Să ştiţi dar să preţuiţi pe astfel de oameni.

Col 4.8;Filip 2.29;1Tes 5.12;

Urări de sănătate.

19Bisericile din Asia vă trimit sănătate. Acuila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor, vă trimit multă sănătate în Domnul.

Rom 16.5-15;Filim 2;

20Toţi fraţii vă trimit sănătate. Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare sfântă.

Rom 16.16;

21Urările de sănătate sunt scrise cu însăşi mâna mea: Pavel.

Col 4.18;2Tes 3.17;

22Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, să fie anatema! "Maranata" (Domnul nostru vine!).

Efes 6.24;Gal 1.8-9;Iuda 14-15;

23Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi.

Rom 16.20;

24Dragostea mea este cu voi cu toţi în Hristos Isus. Amin.