|
|
1 OCTOMBRIE
„Voi veghea asupra căilor mele, ca să
nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii cât va sta
cel rău înaintea mea”. — Ps. 39:1
Probabil că fiecare om cu experienţă va
fi de acord pe deplin cu afirmaţia că limba este mai
puternică în influenţa ei decât oricare alt membru al
trupului, atât în ce priveşte binele cât şi răul. Experienţa
ne învaţă, de asemenea, că cei mai mulţi oameni mai uşor îşi
stăpânesc oricare alt organ decât limba. Limba este un serv
atât de iscusit, încât fiecare ambiţie, patimă şi înclinare
a naturii căzute caută s-o folosească drept servitor sau
canal al răului. Prin urmare, din partea creştinului se cere
vigilenţă, înţelepciune şi grijă crescute, ca să poată
guverna acest membru al trupului său şi să-l supună noii
minţi în Hristos, ca el să nu mai fie o piedică lui şi
altora, ci dimpotrivă, un ajutor pe calea îngustă. — Z.
'97-156
Click aici pentru audio
2 OCTOMBRIE
... Uitând ce este în urmă ... —
Filip. 3:13
Noi uităm lucrurile care sunt în urmă
deoarece este drept să facem aşa. Deoarece Dumnezeu le uită
şi declară că El a aruncat imperfecţiunile noastre înapoia
Sa; că toate imperfecţiunile noastre sunt acoperite în ochii
Săi prin meritul Celui care ne-a iubit şi a murit pentru
noi, pe care noi Îl iubim şi în care ne încredem şi în ale
cărui urme căutăm să umblăm cu mai multă sau mai puţină
imperfecţiune, după măsura defectelor moştenite în trupul
nostru. Nu vrem să sugerăm că alunecările sau eşecurile
trebuie să fie considerate cu uşurinţă sau să fie uitate
repede, dimpotrivă, trebuie îndreptate după măsura
capacităţii noastre şi zi de zi trebuie cerută iertarea
divină pentru aceste defecte. — Z. '04-23
Click aici pentru audio
3 OCTOMBRIE
Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta
şi peste nici o piedică nu dau. — Ps. 119:165; (Sf. Scr
1874)
Cererile noastre trebuie să fie tot mai
mult pentru har şi înţelepciune, pentru roadele Spiritului,
pentru ocazii de-a servi Domnului şi fraţilor şi pentru a
creşte tot mai mult în asemănare cu Fiul iubit al lui
Dumnezeu .... În astfel de condiţii cine se poate îndoi de
faptul că promisa „pace a lui Dumnezeu, care întrece orice
pricepere” va „păzi” asemenea „inimi” şi gândurile lor?
Această pace, prin ea însăşi, va alunga unul din marile rele
ce chinuie inimile multora. Egoism şi ambiţie vor avea puţin
loc în inima astfel umplută. Pacea divină poate locui în
inimile noastre şi poate domni în ele, aşa încât să ţină
departe grijile şi agitaţia lumii, chiar şi atunci când ne
înconjură aceste condiţii nefavorabile -- chiar şi atunci
când adversarul însuşi ne asaltează prin agenţii înşelaţi. —
Z. '04-24
Click aici pentru audio
4 OCTOMBRIE
El le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă
voi face pescari de oameni”. — Mat. 4:19
Toate afacerile vieţii ne învaţă lecţii
folositoare pentru viitor, dacă noi vrem să le primim. A
fost poate ceva deosebit de folositor în meseria
pescuitului, ceva ce se poate asemăna în mod special cu
marea lucrare la care au fost angajaţi apostolii pentru tot
restul vieţii lor. Domnul nostru ne dă de înţeles aceasta în
chemarea Sa. Meşteşugul pescuitului cere energie, tact,
momeală potrivită şi pescarii să stea ascunşi. Aceste patru
lucruri sunt necesare şi pentru pescuitul spiritual, în care
Domnul ne oferă privilegiul de-a ne angaja. Să ne amintim că
precum peştii se sperie uşor dacă văd că cineva vrea să-i
prindă, tot aşa şi oamenii se feresc să fie prinşi prin ceva
— în special când au cât de puţină suspiciune că şi-ar putea
pierde libertăţile; astfel i se pare lumii consacrarea. — Z.
'04-26,27
Click aici pentru audio
5 OCTOMBRIE
... Gândiţi-vă la Cel ce a răbdat
acest fel de împotrivire din partea păcătoşilor asupra Sa,
ca să nu vă osteniţi, descurajaţi fiind în cugetele voastre.
— Evr. 12:3; (Sf. Scr. 1874)
Vai, câţi din adevăraţii copii ai lui
Dumnezeu devin osteniţi şi descurajaţi în cugetele lor şi
sunt în pericolul de-a pierde premiul cel mare, pentru că
n-au gândit, n-au studiat, n-au înţeles, n-au luat în
considerare pe Domnul şi credincioşia cu care El a îndurat
împotrivirea. Dacă ar lua în considerare perfecţiunea Lui şi
cum a strălucit în întuneric lumina reprezentată de El şi
totuşi nu a fost apreciată, atunci s-ar aştepta ca nici
lumina răspândită de ei să nu fie apreciată. Dacă ar lua în
considerare cât a suferit Domnul în toate privinţele, pe
nedrept, pentru dreptate şi ar medita că purtarea lor, chiar
dacă este bine intenţionată, este imperfectă, aceasta i-ar
întări să îndure suferinţe ca buni ostaşi ai lui Hristos, să
nu obosească făcând binele şi să nu se descurajeze sub
împotrivire. — Z. '04-38
Click aici pentru audio
6 OCTOMBRIE
Nu ştiţi de ce duh sunteţi
însufleţiţi. Căci Fiul Omului a venit nu ca să piardă
sufletele oamenilor ci ca să le mântuiască. — Luc. 9:55,56
Aşa este cu toţi ucenicii Domnului:
străduinţa lor continuă trebuie să fie pentru a evita
dispoziţia, prea critică, de a condamna şi a nimici pe alţii
în timp ce doresc milă pentru ei înşişi. Regula stabilită de
Domnul este aceea că trebuie să aşteptăm mila Sa numai în
măsura în care noi exercităm acest har faţă de alţii.
Dispoziţia de-a găsi greşeli, care este gata să acuze şi să
condamne pe fiecare, arată o stare greşită a inimii — una de
care trebuie să se ferească tot poporul Domnului. Mila,
bunătatea şi iubirea sunt elementele de caracter pe care El
vrea să le vadă în israeliţii spirituali şi fără de care nu
multă vreme putem rămâne copii ai Lui. — Z. '04-43
Click aici pentru audio
7 OCTOMBRIE
Însă oricine aude aceste cuvinte ale
Mele şi nu le face, va fi asemănat cu un om fără minte care
şi-a zidit casa pe nisip. — Mat. 7:26
Speranţele zidite pe promisiunile
Domnului şi care nu sunt însoţite de fapte sunt speranţe
zidite pe nisip. Este numai o problemă de timp, până ce
marele timp de încercare va veni şi se va dovedi că aceste
speranţe sunt mai rele decât nefolositoare. Se va dovedi că
ele au înşelat pe cei ce le-au nutrit, care credeau că au
asigurată o parte în Împărăţie. Dimpotrivă, cei care zidesc
cu supunere, a căror inimă şi limbă mărturisesc şi onorează
pe Domnul, care îşi confirmă credinţa prin fapte şi roadele
lor dovedesc legătura lor vitală cu Domnul -- aceştia răzbat
prin toate furtunile vieţii şi niciodată nu vor fi mişcaţi,
niciodată nu vor fi clătinaţi, căci sunt pe temelie. -- Z.
'04-46
Click aici pentru audio
8 OCTOMBRIE
Nu vă amăgiţi ... cel ce seamănă
pentru corpul său, din corp va secera stricăciune; iar cel
ce seamănă pentru Spirit, din Spirit va secera viaţă eternă.
— Gal. 6:7, 8; (Sf. Scr. 1874)
Semănăm pentru trup de fiecare dată când
permitem dorinţelor carnale, egoiste, nedrepte, necinstite
ale trupului să stăpânească în inimile şi vieţile noastre şi
fiecare semănare o înlesneşte pe următoarea şi face şi mai
sigur sfârşitul acelui drum, care este moartea -- moartea a
doua. Dimpotrivă, orice rezistenţă faţă de dorinţele
trupeşti egoiste etc., orice exercitare a noii minţi, a noii
voinţe în direcţii spirituale, în lucruri care sunt curate,
nobile, bune, adevărate, este semănare pentru Spirit, care
va dezvolta în plus roadele Spiritului, darurile Spiritului,
care, dacă perseverăm în ele, în cele din urmă ne vor aduce
în acord cu făgăduinţele şi aranjamentele graţioase ale
Domnului -- viaţa eternă şi Împărăţia. — Z. '04-57
Click aici pentru audio
9 OCTOMBRIE
„De ce vă este frică, puţin
credincioşilor?” — Mat. 8:26
Fiecare experienţă ne poate fi de folos.
Dacă la început am fost fricoşi şi am strigat cu glas tare,
curând am primit ajutor, poate însoţit de mustrarea: „puţin
credinciosule”. Dar, pe măsură ce am primit lecţie după
lecţie, Învăţătorul va aştepta — şi noi înşine trebuie să
aşteptăm de la noi — mai mare credinţă, mai mare încredere,
mai mare pace, mai mare bucurie în Domnul; mai mare
încredere în prezenţa Sa cu noi şi în grija Sa faţă de noi,
în puterea Sa de a ne elibera de adversar şi de orice rău şi
că, în cele din urmă, El ne conduce în siguranţă în portul
pe care-l căutăm — Împărăţia cerească. — Z '04-60
Click aici pentru audio
10 OCTOMBRIE
... V-aţi dezbrăcat de omul cel vechi
cu faptele lui şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se
înnoieşte spre cunoaştere deplină după chipul Celui care l-a
creat. — Col. 3:9,10
Numai în mintea, în voinţa noastră cele
vechi s-au dus şi toate s-au făcut noi. De fapt, această
schimbare va fi împlinită când acest muritor va fi îmbrăcat
în nemurire, când ce este supus putrezirii va fi înviat în
neputrezire — în glorie, în putere, ca fiinţe spirituale.
Dar până atunci, ca să fim socotiţi vrednici de o parte în
întâia înviere, se cere să ne arătăm bunăvoinţa, dorinţa
serioasă de a fi aşa cum Domnul doreşte să fim. Aceasta,
însă, nici într-un mod n-am putea-o arăta mai bine Domnului
şi nouă înşine şi nimic n-ar putea să ne fie de mai mare
ajutor, decât de a ţine sub strictă supraveghere inimile şi
cugetele noastre. — Z. '04--25
Click aici pentru audio
11 OCTOMBRIE
„Curăţiţi-vă cei care purtaţi vasele
lui Iehova!” — Isa. 52:11
Metoda divină pare să fie de-a face o
deosebire clară între servitorii lui Dumnezeu şi servitorii
răului. Privilegiul de-a mărturisi pentru Dumnezeu sau de a
fi ambasadori ai Adevărului este o favoare rezervată pentru
poporul Domnului. El nu caută pe cel rău, nici demonii
căzuţi, nici femei sau bărbaţi răi pentru a fi vestitorii
veştilor bune. Poporul Domnului să remarce cu grijă acest
lucru şi să respingă serviciile tuturor acelora care nu
dovedesc unire din inimă cu Domnul. „Dumnezeu zice însă
celui rău: «Ce tot înşiri tu legile Mele şi ai în gură
legământul meu, când tu urăşti mustrările şi arunci
cuvintele Mele înapoia ta?»” — Ps. 50:16,17. — Z. '04-28
Click aici pentru audio
12 OCTOMBRIE
Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii
de pe câmp ... — Mat. 6:28
Domnul nostru ne atrage atenţia că
lucruri atât de simple ale naturii trebuie studiate şi luate
în considerare. Lecţiile de învăţat, privitoare la toate
afacerile vieţii, vor fi folositoare pentru cei care le
studiază din punctul de vedere corect, al credinţei în
Creator şi al înţelegerii faptului că El este, în mod
necesar, întruchiparea şi reprezentantul celor mai înalte şi
mai nobile calităţi pe care le poate concepe mintea
omenească; El este perfect în Dreptate, în Înţelepciune, în
Putere, în Iubire .... Inima care ia astfel în considerare
lucrurile face progrese, creşte în har, în cunoştinţă şi
iubire. Inima care nu reuşeşte să ia în considerare
lucrurile mici, nu reuşeşte să aprecieze nici lucrurile mai
mari şi este împiedicată de la o apreciere cuvenită a
planului Său şi astfel de la aprecierea cuvenită a
caracterului Său. — Z. '04-37,38
Click aici pentru audio
13 OCTOMBRIE
„... Eu îţi voi arăta credinţa mea din
faptele mele.” — Iac. 2:18
Cu toate că poporul Domnului din vârsta
prezentă nu trebuie judecat după faptele sale, ci după
credinţa sa, totuşi fapte se vor cere. Prin fapte ne
demonstrăm credinţa şi — mulţumim lui Dumnezeu — fapte
imperfecte Îi pot demonstra loialitatea intenţiei şi voinţei
noastre .... Dacă faptele noastre demonstrează Domnului
sinceritatea credinţei noastre, această credinţă va putea fi
primită de El şi noi vom fi socotiţi perfecţi şi ni se va
acorda o parte în Împărăţie şi în toate lucrurile mari şi
preţioase pe care Dumnezeu le păstrează pentru cei ce-L
iubesc — nu numai în cuvinte, ci şi în fapte, — pentru cei
care prin faptele vieţii se străduiesc să manifeste, să
demonstreze iubirea lor. — Z. '04-45
Click aici pentru audio
14 OCTOMBRIE
A practica dreptatea şi judecata este
mai plăcut lui Iehova decât o jertfă. — Prov. 21:3
Noi trebuie să creştem în iubire şi
iubirea este lucrul principal. Dar înainte de a putea face
mari progrese în cultivarea iubirii, trebuie să învăţăm să
fim echitabili, corecţi, drepţi. Lucrul acesta este bine
prezentat în proverbul care spune că omul trebuie să fie
drept înainte de a fi generos. Prin urmare, este de datoria
poporului Domnului, a Noii Creaţii, să studieze continuu
acest subiect al dreptăţii şi să pună zilnic în practică
lecţiile conţinute în Cuvântul divin. Acei care înainte de a
începe edificarea iubirii pun această bună temelie
caracterului lor, vor constata că fac progresul cuvenit.
Orice iubire întemeiată pe nedreptate sau pe idei greşite
despre dreptate este înşelătoare, nu este iubirea pe care
Domnul o va cere ca proba uceniciei. — Z. '04-56,57
Click aici pentru audio
15 OCTOMBRIE
„Aveţi credinţă în Dumnezeu!” — Marc.
11:22
De când am devenit urmaşii Domnului
experienţele noastre zilnice au fost conduse şi păzite de
puterea nevăzută, cu intenţia ca noi, fiind ucenici în
şcoala lui Hristos, să putem fi toţi învăţaţi de El şi să
dezvoltăm tot mai mult darurile Spiritului şi în special mai
multă credinţă. Cât de importantă este credinţa poate că
nici nu putem aprecia acum pe deplin. Ea pare să fie acel
lucru pe care Domnul îl caută în mod special la cei ce sunt
chemaţi acum să-i fie urmaşi .... Prin urmare, conform
credinţei noastre vom fi în stare să ne bucurăm chiar şi în
strâmtorare. Nu ne putem bucura în suferinţe, dar ne putem
bucura la gândul pe care credinţa îl leagă de ele — şi anume
că acestea sunt doar întristări uşoare, care lucrează pentru
noi mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă.
— Z '04-59
Click aici pentru audio
16 OCTOMBRIE
A oprit furtuna, a adus liniştea ... —
Ps. 107:29
Noi cei de azi reprezentăm cauza Domnului
în mijlocul elementelor furioase ale patimilor,
împotrivirilor omeneşti etc. şi inimile noastre ar fi uneori
disperate dacă credinţa noastră n-ar fi în stare să vadă pe
Domnul cu noi în corabie şi să înţeleagă că prin marea Lui
putere, la timpul şi în felul Său, El va vesti lumii pace
.... Cu toate acestea, să nu ne surprindă dacă ne stă
înainte o oră întunecată, dacă va veni vremea când vânturile
furtunoase vor fi atât de fioroase încât mulţi vor striga cu
frică şi cutremur. Să ne însuşim bine experienţele preţioase
ale timpului prezent, pentru ca atunci să nu ne părăsească
credinţa, ca şi în cel mai întunecos ceas să fim în stare să
cântăm şi să ne bucurăm în Acela care ne-a iubit şi ne-a
cumpărat cu sângele Său preţios şi să cântăm cântarea lui
Moise şi a Mielului. — Z '04-60
Click aici pentru audio
17 OCTOMBRIE
El te va acoperi cu penele Lui şi vei
avea un refugiu sub aripile Lui. — Ps. 91:4
Atât de aproape de inima Sa adună Iehova
pe copiii Săi supuşi şi credincioşi, încât ei simt căldura
iubirii Lui şi limbajul afectuos al inimii lor este: „aş
vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău” — sub protecţia Ta
— „să alerg la adăpostul aripilor Tale ..., căci Tu ai fost
un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmaşului
... căci Tu Dumnezeule, ai auzit jurămintele mele” —
consacrarea mea -- „Tu mi-ai dat moştenirea celor ce se tem
de Numele Tău” -- Ps. 61:4,3,5; — Z. '04-75
„Dar eu voi cânta puterea Ta;
dis-de-dimineaţă, voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu ai fost un
turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua
necazului meu.” — Ps. 59:16.
Click aici pentru audio
18 OCTOMBRIE
Cel leneş la lucrul său este frate cu
risipitorul. — Prov. 18:9; (Sf. Scr. 1874)
Nu putem vedea risipa la vreunii din
poporul consacrat al Domnului fără să simţim că oricât de
mari progrese au făcut în înţelegerea gândului Domnului, în
acest punct ei sunt încă deficitari. Preţuirea darului şi
respectul faţă de Dătător implică să îngrijim şi să
administrăm toate lucrurile care ne vin de la Tatăl nostru
Ceresc — fie lucruri pământeşti, fie lucruri spirituale.
Conform parabolelor Domnului El măsoară iubirea şi zelul
nostru, într-o măsură considerabilă, după felul în care ne
folosim sau abuzăm de talentele, ocaziile, binecuvântările
trecătoare şi spirituale, dăruite nouă acum. — Z. '04-77
Click aici pentru audio
19 OCTOMBRIE
Fără plată aţi primit, fără plată să
daţi. — Mat. 10:8
Să fim gata să dăm tuturor celor ce sunt
însetaţi şi înfometaţi după hrana binecuvântată care ne-a
împrospătat şi ne-a întărit şi pe noi atât de mult. Dacă ei
n-o vor primi vor cădea pe drum în căutarea altei hrane. Noi
avem exact lucrul de care au nevoie toţi cei din casa
credinţei, fără de care ei nu-şi pot menţine starea, nu pot
înainta şi cu siguranţă se vor descuraja. Orice mijloace
băneşti putem avea pentru a răspândi pâinea vieţii la alţii
sau orice cunoştinţă a Adevărului putem avea, nu trebuie
nici să le înmagazinăm în mod egoist, nici să ne împărtăşim
numai noi din ele. Trebuie să le consacrăm Domnului şi din
această consacrare Domnul va aduce binecuvântare altora şi
încă mai mari binecuvântări asupra minţii şi inimii noastre.
— Z. '04-78
Click aici pentru audio
20 OCTOMBRIE
Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără
răutate ca porumbeii. — Mat. 10:16; (Cornilescu)
O, dacă toţi din poporul drag al Domnului
ar putea învăţa valoarea înţelepciunii în străduinţele lor
de a sluji Adevărului! Nu numai că Domnul nostru ne-a
învăţat să fim înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca
porumbeii, dar ne-a şi exemplificat această lecţie în viaţa
Sa proprie, spunând cu altă ocazie apostolilor: „Mai am să
vă spun încă multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta”.
Noi trebuie să învăţăm, de asemenea, că sunt momente
potrivite şi altele nepotrivite pentru a spune anumite
adevăruri şi că există metode înţelepte şi neînţelepte de a
le prezenta. Nu este destul că nu vorbim neadevăruri; nu
este destul că vorbim adevărul; în plus, trebuie să căutăm
să vorbim adevărul în iubire, şi iubirea care este antrenată
întrebuinţează înţelepciunea ca să poată realiza mai mult
bine. — Z. '04-91
Click aici pentru audio
21 OCTOMBRIE
„Tatăl nostru care eşti în ceruri!
Sfinţească-se Numele Tău.” — Luc. 11:2
Aceasta exprimă adorare, aprecierea
bunătăţii şi măreţiei divine şi reverenţa corespunzătoare.
Când adresăm cererile noastre către Domnul primul cuget nu
trebuie să fie unul egoist, referitor la noi înşine sau la
interesele altora dragi nouă, ci Dumnezeu să fie primul în
toate gândurile, scopurile şi socotelile noastre. Pentru
nimic ce nu este în armonie cu cinstirea numelui Tatălui
nostru Ceresc nu trebuie să ne rugăm, nu trebuie să cerem
nimic, nici pentru noi, nici pentru iubiţii noştri, ce n-ar
putea fi pe deplin aprobat şi ce El nu ne-a îndreptăţit să
cerem. Poate că nici o calitate a inimii nu este într-un mai
mare pericol de a dispare între cei ce se numesc creştini,
decât acest gând al reverenţei pentru Dumnezeu. — Z. '04-118
Click aici pentru audio
22 OCTOMBRIE
„Puteţi voi să beţi paharul pe care am
să-l beau Eu ...?” — Mat. 20:22
Curajul Domnului pe calea îngustă ne
umple de admiraţie. Ce caracter puternic avea El! El nu S-a
gândit să se întoarcă înapoi; El s-a concentrat asupra
împlinirii voinţei Tatălui Său — în jertfirea de Sine în
interesul altora. Nobil model au avut apostolii înaintea lor
— de măreţie în umilinţă, de învingere prin serviciu.
Este bine să avem clar în minte că dacă
nu ne împărtăşim de paharul Lui şi nu ne cufundăm în moartea
Lui, nu putem avea nici parte în Împărăţia Lui de glorie.
Deci să socotim toate lucrurile ca pierdere, ca gunoi, ca să
putem obţine această experienţă necesară. Şi când vine să nu
ne temem, să nu ne gândim la probele înfocate ce ne vor
proba ca la un lucru străin. Dimpotrivă, chiar la aceasta am
fost chemaţi, ca să putem suferi acum cu Domnul, ca în
curând să fim şi glorificaţi cu El. — Z. '04-138,139
Click aici pentru audio
23 OCTOMBRIE
... Oricare va voi să fie cel dintâi
între voi, să fie robul vostru. — Mat. 20:27
Între neamuri conducătorii sunt domni
care nu servesc, ci sunt serviţi, dar printre urmaşii lui
Isus regula trebuie să fie inversă: cel ce va servi mai mult
să fie mai apreciat. Câtă frumuseţe este în ordinea
lucrurilor divine! În ce deplin acord cu principiile arătate
aici pot fi cei care gândesc drept! Cât de înţelepte sunt
acestea şi cât de contrare sunt ele cu spiritul lumii!
Într-adevăr, urmaşii Domnului vor fi în sensul acesta un
popor deosebit în zelul lor pentru fapte bune — pentru a
servi unul altuia şi pentru a face bine tuturor oamenilor,
după cum au ocazia. — Z. '04-140
Click aici pentru audio
24 OCTOMBRIE
Pe când Îl duceau, au pus mâna pe un
anume Simon ... şi i-au pus crucea în spinare ca s-o ducă
după Isus. — Luc. 23:26
Adeseori ne-am întrebat unde erau Petru,
Ioan şi Iacov de n-au văzut sarcina Învăţătorului ca să-I fi
alergat în ajutor? Dacă suntem înclinaţi să invidiem pe
Simon pentru privilegiul că a putut ajuta Învăţătorului în
ducerea crucii, să ne gândim că mulţi dintre fraţii Domnului
poartă zilnic cruci simbolice, că este privilegiul nostru să
le ajutăm şi că Domnul acceptă să socotească orice serviciu
făcut urmaşilor Lui credincioşi ca făcut persoanei Sale ....
După cum crucea de lemn n-a fost cea mai grea povară a
Domnului nostru, tot aşa, urmaşii Săi au cruci pe care lumea
nu le vede, dar pe care „fraţii” trebuie să le înţeleagă.
„Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi astfel veţi împlini
legea lui Hristos”. — Z. '04-155
Click aici pentru audio
25 OCTOMBRIE
„Întăriţi-vă şi lucraţi şi Iehova să
fie cu cel ce va face binele!” — 2 Cron. 19:11
Oricine are vreo datorie de îndeplinit să
nu se teamă şi în timp ce căutăm să îndeplinim îndatoriri
neplăcute într-o manieră binevoitoare, atât dreaptă cât şi
iubitoare, să nu ne temem de oameni, ci mai degrabă să ne
temem de Domnul şi să fim atenţi să-I plăcem Lui.
Să-şi lupte lumea luptele ei, Domnul va
supraveghea şi rezultatele vor fi în cele din urmă
glorioase. Noi care aparţinem poporului nou, Împărăţiei noi,
care nu este din lumea aceasta, să nu folosim arme trupeşti,
ci sabia Spiritului — să luptăm lupta bună a credinţei, să
apucăm lucrurile măreţe ce ne stau înainte şi nu numai noi
să stăm în picioare, ci să ajutăm să stea pe toţi cei
concepuţi de acelaşi Spirit şi membri ai aceleiaşi armate
cereşti, desăvârşiţi în El, care este Capul trupului şi
Căpetenia mântuirii noastre. — Z. '04-207,205
Click aici pentru audio
26 OCTOMBRIE
Aruncând asupra Lui toate
îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi. — 1
Pet. 5:7
Această sugestie pe care ne-o dă Cuvântul
este foarte încurajatoare şi mângâietoare. Cu toate acestea,
pe măsură ce trec anii lor ca membri ai familiei lui
Dumnezeu şi de educare în şcoala lui Hristos, poporul
Domnului să înveţe tot mai bine că nu trebuie să ceară
Domnului să le conducă eforturile conform înţelepciunii lor,
că nu trebuie să ceară ca voinţa lor să se facă pe pământ
sau în cer, ci, mai curând, spunând Domnului sarcinile lor
mari şi mici, ei trebuie să-şi dea seama de iubirea şi
simpatia Lui şi să şi-o însuşească şi ca balsam al inimii
lor să folosească asigurările mângâietoare ale Cuvântului
Său, deoarece Dumnezeu este în stare şi vrea să facă toate
experienţele lor folositoare, dacă ei cu încredere şi
convingere rămân în El. — Z. '04-237
Click aici pentru audio
27 OCTOMBRIE
Zilele mele sunt în mâna Ta. — Ps.
31:15
Toţi servitorii consacraţi ai Domnului
şi-au devotat viaţa ca jertfă când au devenit urmaşi ai
Mielului şi dacă necontenit ar putea să-şi înţeleagă
consacrarea, ar fi gata în orice moment pentru desăvârşirea
jertfei după plăcerea Domnului şi prin orice mijloc sau pe
orice cale pe care providenţa Sa le poate permite.
Consacraţii Domnului din clasa Ilie să-şi aducă aminte că
nici un fir de păr de pe capetele lor nu poate cădea fără
cunoştinţa şi permisiunea Tatălui lor şi că dispoziţia
inimii lor trebuie să fie cea exprimată de scumpul nostru
Mântuitor, capul corpului lui Ilie, când a spus: „Nu voi bea
paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?” Limbajul inimii
lor să fie acela exprimat de poet: „De când Dumnezeu mă
conduce
În orice soartă sunt ferice”. — Z.
'04-237
Click aici pentru audio
28 OCTOMBRIE
Spiritul Stăpânului Iehova, este peste
Mine, căci Iehova M-a uns ... să mângâi pe toţi cei
întristaţi; să dau ... frumuseţe în loc de cenuşă, un
untdelemn de bucurie în locul plânsului. — Isa. 61:1,2,3
Însărcinarea noastră este să căutăm pe
cei blânzi, pe cei întristaţi, care şi-au dat seama de
neajunsurile şi slăbiciunile lor şi care caută refugiu şi
eliberare. Este o parte a însărcinării noastre să le atragem
atenţia asupra Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatul
lumii, să le arătăm frumuseţea învierii în locul cenuşii
morţii şi gloriile, care, după promisiunea Domnului, vor lua
curând locul spiritului de apăsare, dezamăgire, întristare
şi tulburare de azi. Este însărcinarea noastră să spunem
acestora că „dimineaţa vine veselia”, să-i ajutăm să se
ridice şi imediat să îmbrace hainele laudei şi să înceapă să
umble în înnoirea vieţii, cu o „cântare nouă pe buze — chiar
îndurările Dumnezeului nostru”. — Z. '04-295
Click aici pentru audio
29 OCTOMBRIE
Suntem încolţiţi în toate chipurile,
dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi;
prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.
Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea
Domnului Isus ... — 2 Cor. 4:8-10 (Cornil.)
Cei ce pentru Domnul, pentru Adevăr
suferă cu bucurie cea mai mare ruşine, cea mai mare ocară,
cele mai mari încercări, cele mai mari persecuţii în viaţa
prezentă şi astfel au experienţe foarte asemănătoare cu cele
ale Învăţătorului şi Modelului nostru, putem fi siguri că
vor primi o mare răsplată în viitor, în măsura credincioşiei
lor manifestată în astfel de sacrificii; precum a declarat
apostolul: „chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă
stea”. — Z. '01-55
Click aici pentru audio
30 OCTOMBRIE
Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni.
— Mat. 6:24
Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui
Mamona”. Experienţa şi observaţia confirmă aceasta şi de
aceea vedem, ca regulă, că în lucrurile spirituale oamenii
sunt fie reci, fie fierbinţi .... Noi să căutăm „mai întâi
(în principal) Împărăţia lui Dumnezeu”. Aceasta trebuie să
fie preocuparea noastră principală, care să ne cuprindă tot
timpul, toată atenţia, toată gândirea, toată energia, toată
influenţa şi toate mijloacele pe care le avem — se
subînţelege că lucrurile necesare pentru viaţa prezentă fac
excepţie; şi iubirea şi zelul nostru se vor manifesta în
măsura în care suntem gata să jertfim chiar şi din lucrurile
pământeşti necesare, pentru lucrurile cereşti. — Z. '01-61
Click aici pentru audio
31 OCTOMBRIE
Fiindcă bunătatea [favoarea] Ta
preţuieşte mai mult decât viaţa, buzele mele Te vor lăuda. —
Ps. 63:3
Acei care au gustat din darul Domnului,
care au ajuns la convingerea că favoarea Lui este mai bună
decât viaţa şi care cu bucurie au pus pe altarul Lui toate
bunurile pământeşti, speranţele şi ambiţiile, se bucură să
spună veştile bune altora, se bucură să vestească virtuţile
Celui care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.
Vestea este prea bună ca să fie reţinută. Aceştia nu numai
că nu necesită să fie angajaţi pentru a o vesti, ci sunt
dispuşi ca vestirea şi bucuria favorii lui Dumnezeu legată
de vestire să-i coste ceva — strâmtorare, bani, pierderea
prieteniilor pământeşti, încordarea sau chiar ruperea unora
dintre relaţiile familiale, cât şi priviri ostile din partea
lumii şi bisericismului. — Z. '01-246
Click aici pentru audio
|
