|
|
1 NOIEMBRIE
Pune, Iehova, o strajă înaintea gurii
mele şi păzeşte uşa buzelor mele! — Ps. 141:3
Numărul paznicilor sau a pichetelor
care-şi fac datoria stând de pază asupra faptelor şi
cuvintelor noastre se va micşora pe măsură ce se va întări
linia de pază a minţii şi gândurilor noastre. Aici trebuie
să fim în special veghetori, „căci din plinătatea inimii
vorbeşte gura”. Acest adevăr general este în special
exemplificat în regeneraţi, care sunt, proporţional, mai
deschişi în purtare şi vorbire decât alţii. Având în inimă
sentimente drepte sunt poate mai puţin atenţi decât înainte
la felul lor de exprimare. Dar cu atât mai mult trebuie
să-şi amintească cuvintele apostolului: „dacă nu greşeşte
cineva în vorbire, este un om desăvârşit”. — Iac. 3:2. — Z.
'04-23
Click aici pentru audio
2 NOIEMBRIE
„Iehova este acesta, să facă ce este
bun în ochii Săi.” — 1 Sam. 3:18
Noi nu ştim ce este spre binele nostru
cel mai înalt. Uneori lucrurile după care tânjim şi dorim să
le avem, considerân- du-le bune, ar putea în realitate să
fie în dezavantajul nostru. Binecuvântaţi sunt aceia care
prin credinţă sunt în stare să străbată întunecimea tuturor
încercărilor, a greutăţilor şi nedumeririlor şi să-şi dea
seama că Domnul „cunoaşte pe cei care sunt ai Săi” şi că El
face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele lor.
— Z. '01-148
Noi trebuie să aşteptăm cu răbdare pe
Domnul şi cu răbdare trebuie să primim experienţele pe care
providenţele Lui le pun de-o parte pentru noi, nepunând la
îndoială înţelepciunea, iubirea şi puterea Celui cu care
avem de-a face. — Z. '01-317
Click aici pentru audio
3 NOIEMBRIE
„Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu
intraţi în ispită; spiritul, în adevăr, este plin de râvnă,
dar carnea este neputincioasă.” — Mat. 26:41
Unii fac greşeala că se roagă fără să
vegheze, iar alţii că veghează fără a se ruga. Dar singura
metodă sigură şi corectă este aceea pe care ne-a arătat-o
Domnul şi anume să unim rugăciunea cu vegherea. Trebuie să
veghem şi să ne apărăm împotriva influenţelor acaparatoare
ale lumii, ale trupului şi ale diavolului. Trebuie să veghem
pentru toate încurajările cuvântului Domnului, pentru
mărturiile împlinirii lor, pentru semnele care indică
prezenţa Lui şi pentru marile schimbări de dispensaţie ce
sunt gata să se producă. Trebuie să veghem pentru tot ce ne
întăreşte în credinţă, speranţă, loialitate şi iubire şi
veghind trebuie să ne rugăm fără încetare. Noi trebuie să ne
rugăm împreună ca popor al Domnului; trebuie să ne rugăm în
casele noastre ca familie; trebuie să ne rugăm în secret,
individual. — Z. '01-80
Click aici pentru audio
4 NOIEMBRIE
... S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a
luat chip de rob ... — Filip. 2:7
După cum nimeni nu poate sluji la doi
stăpâni, să-i mulţumească pe amândoi şi să le facă dreptate
la amândoi, interesele lor fiind opuse, nici noi nu putem
sluji lui Dumnezeu şi dreptăţii şi totodată să fim plăcuţi
şi acceptaţi de potrivnic şi de cei ce sunt în armonie cu
el, care domneşte în dispensaţia prezentă, „prinţul lumii
acesteia”. Toţi din poporul consacrat al Domnului, care
vreau să adune comori în cer şi să fie bogaţi înaintea lui
Dumnezeu, trebuie să fie dispuşi să devină fără onoare între
cei ce nu sunt consacraţi şi care, oricare le-ar fi
pretenţiile, în realitate servesc Mamonei, egoismului,
vieţii prezente şi nu sacrifică aceste interese pentru a
ajunge în Împărăţia cerească. — Z. '00-318
Click aici pentru audio
5 NOIEMBRIE
... Şi fiindcă avem un Mare Preot
peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată,
cu o deplină siguranţă a credin-ţei. — Evr. 10:21,22
Să ne amintim că Cel care a început
lucrarea bună nu se schimbă niciodată şi că dacă inima
noastră este încă în armonie cu El, dacă credinţa noastră în
marea ispăşire este încă clară şi fermă, dacă consacrarea
noastră este încă deplină şi completă, astfel că în
afacerile noastre ne străduim să îndeplinim nu voinţa
noastră, ci a Lui, atunci, într-adevăr, putem avea deplina
siguranţă a credinţei, căci, ştiind că Dumnezeu este
neschimbător şi că noi suntem încă în armonie cu
făgăduinţele şi aranjamentele Sale, ştim că toate
providenţele Sale îndurătoare sunt puse încă în lucrare
pentru noi. Aceasta este deplina siguranţă a credinţei,
deplina încredere în Domnul. — Z. 00-170
Click aici pentru audio
6 NOIEMBRIE
Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru
îndurările lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o
jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este
slujirea voastră înţeleaptă. — Rom. 12:1
A pune tot ce avem în serviciul Domnului
nu este numai un lucru rezonabil, dar este o jertfă mult
prea mică, mult mai puţin decât ceea ce ne-ar place să-I dăm
Celui care a arătat atâta îndurare şi har faţă de noi. Aşa
ar trebui să simţim chiar dacă n-ar fi nici o răsplată
pentru consacrarea noastră. Dar, fiindcă Domnul ne-a pus
înainte mari răsplăţi şi binecuvântări, trebuie să simţim că
respingerea acestora ar indica nu numai lipsa de apreciere a
milei divine, ci ar indica de asemenea şi slăbiciunea
minţii, a judecăţii noastre, care nu este în stare să
cântărească plăcerile neînsemnate şi trecătoare, de câţiva
ani, ale propriei voinţe, faţă de eternitatea de bucurie,
binecuvântare şi glorie în armonie cu Domnul. — Z. '00-170
Click aici pentru audio
7 NOIEMBRIE
Şi am văzut sufletele celor ce li se
tăiase capul din cauza mărturiei lui Isus şi din cauza
Cuvântului lui Dumnezeu. — Apoc. 20:4
Cu toate că această tăiere a capului este
simbolică şi nu literală, totuşi, ea are o adâncă
semnificaţie .... Ea înseamnă nu numai moartea voinţei
proprii, ci şi separarea de orice alţi capi, alte
guvernământe şi alţi legiuitori şi nerecunoaşterea nici unui
alt „cap” în afară de Isus, pe care Dumnezeu L-a desemnat să
fie Cap al Bisericii, care este corpul Său .... Ea înseamnă
nu numai separarea de capete instituţionale şi de
autorităţi, ci şi încetarea de-a avea cap şi voinţă proprie
şi primirea în loc a conducerii şi voinţei Domnului Isus.
Asupra aceluiaşi gând ne atrage atenţia şi apostolul în
Romani 6:3, unde declară că noi ne-am botezat în corpul lui
Hristos ca membre ale acestui corp, sub un singur Cap,
Hristos, prin botezul în moartea Sa — o deplină consacrare a
voinţei noastre şi, în cele din urmă, o depunere completă a
vieţii noastre, cu credincioşie, până la moarte. — Z.
'00-285
Click aici pentru audio
8 NOIEMBRIE
Să nu iei în deşert Numele lui Iehova
Dumnezeul tău. — Exod. 20:7
Deşi această poruncă nu s-a dat
Israelului spiritual, este uşor de observat cât de mult ne
priveşte spiritul ei .... Noi ne-am luat ca nume numele lui
Hristos. Noi suntem consideraţi ca membre ale corpului lui
Hristos. Numele sfânt al Capului aparţine tuturor membrelor
corpului. Numele onorat al Mirelui aparţine şi miresei Sale.
Câtă grijă trebuie să ne inspire gândul acesta şi cât de
potrivit este să ne spunem nouă înşine: „trebuie să fiu
atent să nu fi luat în deşert numele Domnului — să apreciez
onoarea, demnitatea şi responsabilitatea poziţiei mele ca
reprezentantul şi ambasadorul Său în lume. Voi umbla cu
prudenţă, căutând, atât cât este posibil, să nu aduc
dezonoare acestui nume, ci dimpotrivă, să-l onorez în
fiecare gând, cuvânt şi faptă”. — Z. '04-73
Click aici pentru audio
9 NOIEMBRIE
Căci corpul pofteşte împotriva
Spiritului şi Spiritul împotriva corpului şi aceştia se
împotrivesc unul altuia, încât nu faceţi cele ce aţi voi. —
Gal. 5:17; (Sf. Scr. 1874)
Aceasta este marea şi necontenita luptă,
căci, deşi voinţa nouă se afirmă, subjugă trupul şi îl
obligă să se supună minţii noi, totuşi, trupul muritor,
nefiind mort în realitate, vine în continuă atingere cu
lumea şi cu adversarul şi aceştia necontenit îl stimulează,
îl întăresc cu griji lumeşti, ambiţii, metode, lupte,
conflicte şi nesupunere faţă de voinţa nouă. Nici un sfânt
nu este fără astfel de experienţe — lupte interne şi
externe. Trebuie luptat până la sfârşit, altfel marea
răsplată pentru care luptăm nu va fi câştigată. Deşi Noua
Creatură, prin harul şi puterea Domnului, stăpâneşte adesea
trupul muritor, totuşi, până la moarte nu poate fi vorba de
încetarea conflictului. — Z. '03-424
Click aici pentru audio
10 NOIEMBRIE
Dragostea ... nu se bucură de
nelegiuire, ci se bucură de adevăr. — 1 Cor. 13:6
Oare sunt principiile a ceea ce este
drept şi nedrept atât de bine fixate în mintea mea şi sunt
eu în deplin acord cu ce este drept şi atât de în opoziţie
cu ce este nedrept, încât să nu încurajez nedreptatea, ci
trebuie s-o condamn chiar dacă mi-ar aduce avantaj? Sunt eu
într-un asemenea acord cu dreptatea, cu adevărul încât să nu
pot evita să mă bucur în Adevăr şi în prosperitatea lui,
chiar dacă el răstoarnă unele din părerile mele preconcepute
sau chiar dacă este spre dezavantajul unora dintre
interesele mele pământeşti? Iubirea lui Dumnezeu, pe care
apostolul o descrie aici ca spiritul poporului Domnului,
este o iubire mult deasupra egoismului şi este bazată pe
principii fixate, pe care, zi de zi, să le deosebim tot mai
clar şi să ne ţinem ferm de ele, întotdeauna, cu orice preţ.
— Z. '03-57
Click aici pentru audio
11 NOIEMBRIE
De aceea, daţi-vă şi voi toată silinţa
ca să uniţi cu credinţa voastră virtutea (tăria) ... — 2
Pet. 1:5
O mare dificultate pentru poporul
Domnului este aceea că deşi se hotărăsc pentru calea dreaptă
şi astfel se împotrivesc ispitei, nu acţionează cu destulă
hotărâre. Mulţi spun ispititorului: „m-am hotărât să nu
cedez de această dată”. Astfel, în mintea lor ei lasă o uşă
deschisă prin care ispititorul poate să revină. Procedura
Domnului a fost cea bună: să alungăm pe ispititor odată
pentru totdeauna. Noi trebuie să ne menţinem poziţia cu
atâta fermitate, încât nici chiar adversarul să nu creadă că
merită să revină la noi cu aceeaşi ispită. „Lasă-mă
potrivnicule — mă voi închina şi voi sluji numai Dumnezeului
meu”. — Z.'04-10
Click aici pentru audio
12 NOIEMBRIE
„... Nu fi necredincios, ci
credincios”. — Ioan 20:27
Este imposibil să ne apropiem de Domnul
dacă nu practicăm credinţă şi încredere în El, în bunătatea
Lui, în puterea, înţelepciunea şi iubirea Lui. Credinţa este
un lucru care se cultivă, se dezvoltă. Aceiaşi apostoli care
au strigat de spaimă când a venit furtuna pe marea Galileii,
s-au întărit tot mai mult în credinţă, încât, după cum ne
arată relatarea, au putut crede şi au şi crezut în Domnul în
absenţa Lui şi când nu-L puteau discerne. Tot aşa, o parte a
lecţiei noastre zilnice trebuie să fie să cultivăm
încrederea în Domnul şi să cugetăm la experienţele
trecutului nostru şi la toate aceste lecţii din Cuvântul
Său, ca astfel credinţa noastră în El să devină înrădăcinată
şi întemeiată. — Z. '04-89)
Click aici pentru audio
13 NOIEMBRIE
... Tatăl vostru ştie de ce aveţi
nevoie ... — Mat. 6:8
Rugăciunile, cererile, strigătele noastre
către Domnul să fie, deci, pentru sfinţirea inimii, pentru
umplerea cu Spiritul Său, pentru hrana spirituală,
împrospătare, putere, iar în ce priveşte lucrurile naturale
El cunoaşte calea noastră şi ce ar fi spre cele mai bune
interese ale noastre, ca Noi Creaturi. Să le lăsăm acestea
în grija Lui: El n-ar fi mulţumit să ne vadă incomodându-L
pentru lucruri pe care nu ni le-a dat, căci, făcând aşa,
n-ar fi o dovadă a credinţei în El, ci dimpotrivă, ar fi o
dovadă de îndoială, o manifestare a fricii că El a uitat sau
a neglijat promisiunea Sa de a ne da lucrurile de care avem
nevoie. — Z. '04-90
Click aici pentru audio
14 NOIEMBRIE
Luaţi seama dar la voi înşivă ... se
vor strecura între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa
turma, şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor
învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici după ei.
— Fapt. 20:28-30
Pentru disciplinarea, încercarea şi
examinarea finală a Bisericii lui Dumnezeu, este necesar ca
ea să fie supusă acestor influenţe contrare, căci celui ce
biruieşte acestea îi este promisă marea răsplată. Dacă vrem
să domnim împreună cu Hristos trebuie să ne dovedim
vrednicia de a domni prin aceleaşi încercări de loialitate
faţă de Dumnezeu, de credinţă în Cuvântul Său, de zel pentru
Adevăr, de îndurare răbdătoare a batjocurilor şi
persecuţiilor, chiar până la moarte, şi de încredere
neclintită în puterea şi scopul lui Dumnezeu de a elibera şi
înălţa Biserica Sa la timpul cuvenit. Pentru astfel de
credincioşi sunt mângâierile binecuvântate ale psalmului 91.
— Z. '04-74
Click aici pentru audio
15 NOIEMBRIE
Cine zice că rămâne în El, trebuie să
umble şi el cum a umblat Isus. — 1 Ioan 2:6
El trebuie să umble aşa cum a umblat
Domnul, în comportarea sa generală şi în raporturile sale cu
tot ce este bine şi, în mod corespunzător, să evite tot ce
este rău. El trebuie să umble în urmele lui Isus, cât se
poate de aproape. Totuşi, aceasta nu înseamnă că în trup
imperfect trebuie sau poate ajunge la toată perfecţiunea
Domnului său, care a fost perfect şi în trup. Înseamnă numai
atât cât spune şi anume că trebuie să umblăm aşa cum a
umblat El -- pe aceeaşi cale, în aceeaşi direcţie, spre
aceeaşi ţintă şi acelaşi standard, pe care El le-a
recunoscut şi le-a stabilit. — Z. '03-345
Click aici pentru audio
16 NOIEMBRIE
Ea a făcut ce a putut ... — Marc. 14:8
Noi n-avem privilegiul să ajungem în
contact personal cu scumpul nostru Răscumpărător, dar avem
privilegiul să ungem pe „fraţii” Domnului cu parfumul dulce
al iubirii, al simpatiei, al bucuriei şi al păcii, şi cu cât
acesta ne va costa mai mult în privinţa negărilor noastre de
sine, cu atât va fi mai preţios în ochii Fratelui nostru mai
mare, care a declarat că în măsura a ceea ce facem sau nu
facem fraţilor Săi, Lui îi facem sau nu-i facem .... Vasele
noastre de alabastru sunt inimile noastre, care trebuie să
fie pline de parfumurile cele mai scumpe şi mai dulci ale
dorinţelor bune, ale amabilităţii şi iubirii faţă de toţi,
dar mai ales faţă de Hristos — faţă de Cap, Domnul nostru
Isus, şi faţă de toate membrele corpului Său, Biserica, şi
în mod special faţă de membrele picioare, care sunt cu noi
acum şi asupra cărora avem acum privilegiul să vărsăm
dulcile miresme ale iubirii şi devotamentului în numele
Domnului, căci noi suntem ai Lui. — Z. '99-78
Click aici pentru audio
17 NOIEMBRIE
Căci El va porunci îngerilor
[mesagerilor] Săi pentru tine, să te păzească în toate căile
tale. — Ps. 91:11
Aceasta înseamnă că Dumnezeu va ridica
păstori şi învăţători credincioşi, care vor veghea „asupra
sufletelor voastre ca unii care au să dea socoteală”. Este
adevărat că se vor ridica şi învăţători falşi, stricând
Cuvântul Domnului şi căutând, cu sofisme viclene, să vă
zdruncine sufletele. Însă, dacă în simplitatea inimii copiii
Domnului vor cere pentru fiecare element al credinţei lor un
„aşa zice Domnul” şi vor proba toate cu grijă, prin Cuvânt,
ei vor fi capabili să deosebească cu uşurinţă ce este
adevărat de ce este fals. Dacă am făcut astfel, apostolul
Pavel (Evr. 13:17) ne sfătuieşte să avem încredere. Domnul,
Păstorul nostru, se va îngriji de oile adevărate. — Z.
'04-75
Click aici pentru audio
18 NOIEMBRIE
Îngerul lui Iehova tăbărăşte în jurul
celor care se tem de El şi-i scapă. — Ps. 34:7
Cât de mult creşte încrederea creştinului
dacă-şi dă seama că în timp ce puterile pământeşti pot fi
împotriva lui şi că în timp ce el, de la sine, într-adevăr,
poate fi neputincios în faţa duşmanilor şi că pe lângă
vrăjmaşii săi, carnea şi sângele, el luptă şi cu duhurile
răutăţii din locurile cereşti — împotriva lui Satan şi ai
săi adepţi ai întunericului —, totuşi, pe de altă parte, îşi
poate da seama că „mai mare este El care este de partea
noastră decât toţi care sunt împotriva noastră” şi că toate
oştile cereşti sunt supuse voinţei divine şi pot fi folosite
pentru înaintarea cauzei divine, conform înţelepciunii
divine. — Z. '97-120
Click aici pentru audio
19 NOIEMBRIE
... Să veghem şi să fim treji. — 1
Tes. 5:6
Să veghem în sensul de a fi foarte atenţi
la toate instrucţiunile pe care Domnul Dumnezeul nostru ni
le-a dat, în ce priveşte serviciul ce-I este bine plăcut. Să
veghem la noi înşine, străduindu-ne să păşim cât se poate de
aproape pe urmele Marelui Preot. Să fim treji în sensul să
nu fim uşuratici; deşi suntem fericiţi, bucuroşi în Domnul,
fără grijile neliniştitoare care sunt asupra multor altora
prin înţelegerea greşită a ca-racterului şi planului
Tatălui, noi putem totuşi să fim treji, în sensul aprecierii
serioase a posibilităţilor şi privilegiilor prezente legate
de serviciul Domnului -- să nu fim, în mod nechibzuit,
neglijenţi, lăsându-le să ne alunece printre degete, pentru
ca apoi să regretăm. — Z. '02-239
Click aici pentru audio
20 NOIEMBRIE
Dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi
aluneca niciodată. — 2 Pet. 1:10
Relaţia nu constă în a face aceste
lucruri în mod perfect, şi fără a ţine seama de dreptatea
lui Hristos care ne acoperă încălcările şi compensează
neajunsurile noastre zilnice; ci, dacă, adăugat la credinţa
noastră în dreptatea acordată a lui Hristos, am cultivat
toate aceste daruri în măsura capacităţii noastre, noi nu
vom aluneca. Când am făcut tot ce puteam face, tot robi
netrebnici suntem încă, neîndrăznind să ne încredem în
propria noastră dreptate, ci numai în haina largă care este
a noastră prin credinţa în Hristos, în timp ce, cu „râvnă”
statornică, cu frică şi cutremur, lucrăm la mântuirea
noastră, ştiind că dreptatea lui Hristos este aplicată numai
acelora care doresc să părăsească păcatul şi urmăresc
„sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul”. — Z.
'97-148
Click aici pentru audio
21 NOIEMBRIE
Fraţii mei, să priviţi ca o mare
bucurie când treceţi prin felurite încercări. — Iac. 1:2
Fără îndoială că adesea cu toţii dorim ca
toate încercările să fi trecut şi să fim acceptaţi printre
biruitori. Dar răbdarea, credinţa şi încrederea trebuie
să-şi facă lucrarea de purificare în inimile noastre,
făcându-ne cu o dispoziţie bună, doritori şi ascultători
faţă de Domnul. Să înainteze, deci, lucrul bun. Să ne
bucurăm dacă încercările ne-au adus lecţii de orice fel,
care ne sunt folositoare, căci ele au urmărit să ne facă mai
puternici în caracter, mai fermi pentru adevăr şi dreptate,
mai conştienţi de slăbiciunile noastre şi mai precauţi faţă
de ele. Chiar şi luptele care au avut ca rezultat numai
victorii parţiale este posibil să fi fost în avantajul
nostru. Chiar şi în punctele în care poate să fi avut
eşecuri absolute rezultatul poate fi o întărire a
caracterului, o cristalizare a hotărârii -- din nou --
pentru un mai mare zel în această direcţie şi o umilinţă a
inimii înaintea Domnului, în rugăciune. — Z. '02-133
Click aici pentru audio
22 NOIEMBRIE
Căci râvna casei Tale m-a mistuit. —
Ps. 69:9
Oamenii reci, calculaţi pot avea alte
însuşiri bune, dar a fi rece sau chiar căldicel sunt
trăsături care nu au loc la creştinii care au gustat odată
că Domnul este bun. Iubirea aprinsă în ei trebuie să-i
conducă la un zel mistuitor. Aşa a fost şi cu Domnul nostru
Isus şi acesta a fost unul dintre motivele pentru care a
fost preaiubit de Tatăl. Toţi cei care doresc să fie plăcuţi
înaintea Domnului să devină atât de plini de acelaşi spirit
al zelului pentru dreptate şi adevăr, încât acesta să-i
mistuie ca jertfe pe altarul Domnului. Astfel, ei vor fi cei
mai plăcuţi şi mai acceptabili lui Dumnezeu, prin Isus
Domnul nostru. — Z. '98-112
Click aici pentru audio
23 NOIEMBRIE
Căci aveţi nevoie de răbdare [îndurare
voioasă, constanţă], ca după ce aţi împlinit voia lui
Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. — Evr.
10:36 (Cornilescu)
Vedem aici că proba este nu numai de a
face voia lui Dumnezeu, ci, după ce am ajuns la acest punct,
la această ţintă a caracterului în inima şi voinţa noastră
(şi numai în parte în trup), trebuie ca prin îndurare
răbdătoare să stabilim voinţa dreaptă a lui Dumnezeu ca
legea inimilor noastre, ca regula vieţii în toate
împrejurările şi condiţiile. Atunci numai, şi nu mai
înainte, putem fi într-o stare de inimă potrivită pentru
Împărăţie. Apostolul Iacov zice: „încercarea credinţei
voastre lucrează răbdare” [îndurare răbdătoare], ceea ce
înseamnă că dacă credinţa noastră rezistă încercării ea va
produce această calitate a îndurării răbdătoare. Desigur, pe
de altă parte, dacă nu ajungem la îndurarea răbdătoare
înseamnă că credinţa noastră n-a suportat proba
satisfăcător, că nu suntem potriviţi pentru Împărăţie. — Z.
'01-117
Click aici pentru audio
24 NOIEMBRIE
De aceea mă deprind să am totdeauna o
conştiinţă fără vină înaintea lui Dumnezeu şi înaintea
oamenilor. — Fapt. 24:16.
Conştiinţa noastră cere să fie reglată,
aşa cum cer toate celelalte trăsături ale naturii noastre
căzute. Dacă trebuie să ne reglăm conştiinţa, trebuie s-avem
un standard după care s-o facem. Conştiinţa este ca un ceas
pe cadranul căruia sunt marcate corect orele, dar a cărui
corectitudine, ca indicator al timpului, depinde de reglarea
corectă a resortului, astfel încât să poată indica adevărat
orele. Tot aşa şi conştiinţa noastră este gata să ne indice
binele şi răul, dar numai atunci ne putem baza pe ea că ne
arată cu adevărat ce este bine şi ce este rău dacă a fost
reglată în legătură cu noul resort, noua inimă, voinţa
curată, adusă în deplină armonie cu legea iubirii, aşa cum
ne este prezentată în Cuvântul lui Dumnezeu. — Z. '00-360
Click aici pentru audio
25 NOIEMBRIE
Nimeni, când este ispitit, să nu zică:
„sunt ispitit de Dumnezeu”, căci Dumnezeu nu poate fi
ispitit de rele şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni. — Iac.
1:13
Este o diferenţă între ispitele pe care
Tatăl le consideră potrivite şi ispitele care vin de la
adversar. Cele dintâi sunt încercări de credincioşie faţă de
Dumnezeu şi faţă de principiile dreptăţii şi sunt
intenţionate să fie o binecuvântare şi un ajutor tuturor
celor care rezistă la ele şi care astfel îşi dovedesc
credincioşia faţă de dreptate. Ispitele lui Satan,
dimpotrivă, sunt de felul unor curse şi capcane ale răului
şi ale faptelor rele, ispite de a face ca binele să apară
rău şi răul să apară bine, punând lumină în loc de întuneric
şi întuneric în loc de lumină. În acest sens, al
răstălmăcirii şi al prinderii în capcana răului, Dumnezeu nu
ispiteşte pe nimeni. — Z. '04-7
Click aici pentru audio
26 NOIEMBRIE
Şi Iehova i-a zis: „Ce ai în mână?” —
Exod. 4:2
Dacă cineva vrea să fie mai mult
întrebuinţat de Domnul în serviciul Său binecuvântat, să
caute întâi să fie potrivit tot mai mult pentru acest
serviciu. Să-l imite pe acel rob iubit şi onorat, Moise, în
blândeţe, umilinţă, energie, zel neobosit şi în jertfirea de
sine în serviciul Domnului. Dar administratorul înţelept va
căuta întotdeauna să cultive capacităţile sale naturale şi
nu va aştepta ca Domnul să facă minuni pentru înaintarea lui
şi astfel să piardă timp valoros căutând să dezvolte ceea ce
el nu are prin natură. — Z '94-143
De aceea, fiecare să căutăm, prin
umilinţă, prin zel, prin iubire faţă de Domnul şi cauza Sa,
prin credinţă în puterea Lui, să fim în acea stare a inimii
şi a minţii care ne va face gata de a fi folosiţi şi
folositori în oricare parte a serviciului divin, în care
Domnului i-ar plăcea să ne cheme. — Z. '01-348
Click aici pentru audio
27 NOIEMBRIE
Faceţi în tot timpul, prin Spirit, tot
felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată
stăruinţa ... — Efes. 6:18
Trebuie să avem spiritul rugăciunii în
tot ceea ce vorbim şi facem. Aceasta înseamnă ca inima să ne
fie îndreptată în mod continuu spre Domnul, pentru
conducerea Sa în toate afacerile vieţii, ca să putem face cu
puterea noastră tot ce mâinile noastre găsesc de făcut,
într-un mod acceptabil Lui, şi ca să putem fi apăraţi de
către El de ispită, care altfel ne-ar depăşi capacitatea de
îndurare, şi în cele din urmă să putem fi eliberaţi de cel
rău şi să avem loc în Împărăţia Domnului nostru. Fraţi şi
surori, să ne amintim şi să punem în practică tot mai mult
aceste cuvinte ale Domnului nostru: „Vegheaţi şi rugaţi-vă,
ca să nu intraţi în ispită!” — Z. '01-80
Click aici pentru audio
28 NOIEMBRIE
Dacă dă El linişte, cine poate s-o
tulbure? — Iov 34:29; (Sf. Scr. 1874)
Cine altul decât numai „Dumnezeul
oricărei mângâieri” poate da linişte în mijlocul
tulburărilor care se ridică în suflet ca furtuni neaşteptate
pe mare? Ca şi marinarii în pericol pe ocean strigăm şi noi
către Domnul şi El ne aduce în portul dorit, în portul
binecuvântat al liniştii şi păcii în Dumnezeu.
Care este strigătul care aduce acest
răspuns de pace? Nu este rugăciunea ca orice ocazie de
tulburare să fie îndepărtată de la noi, căci nu totdeauna
este voinţa lui Dumnezeu să aducă pace spiritului omenesc pe
această cale; nu este totdeauna calea cea mai bună. Există
însă un strigăt care totdeauna aduce liniştea pe care nimeni
n-o poate tulbura. Este rugăciunea pentru supunerea dulce,
încrezătoare şi iubitoare în voinţa lui Dumnezeu. — Z.
'96-259
Click aici pentru audio
29 NOIEMBRIE
Să ţinem fără şovăire la mărturia
nădejdii noastre, căci credincios este Cel care a făcut
făgăduinţa. — Evr. 10:23
Promisiunea lui Dumnezeu este temelia pe
care este zidit tot ce sperăm, atât în privinţa caracterului,
cât şi a gloriei viitoare. Să apreciem acest adevăr, astfel
încât să nu-l compromitem în nici un sens sau în nici o
măsură. Să păzim nu numai litera, dar şi spiritul Adevărului
— din iubire de Adevăr, pentru că este adevărat şi pentru că
este şi frumos şi măreţ. Să ne amintim întotdeauna
importanţa îndurării răbdătoare, pentru ca noi să putem nu
numai să cultivăm şi să practicăm darurile creştineşti, ci,
cu bucurie, să putem primi şi încercările, persecuţiile şi
greutăţile pe care Domnul le vede potrivit să le permită
asupra noastră, pentru încercarea noastră şi pentru
dezvoltarea acestui caracter despre care Domnul ne spune că
este de cea mai mare importanţă şi fără de care iubirea
perfectă nu poate fi nici atinsă nici menţinută. — Z.
'01-119
Click aici pentru audio
30 NOIEMBRIE
„Şi iată, Eu sunt cu voi în toate
zilele, până la sfârşitul veacului.” — Mat. 28:20
Cu siguranţă că Cel ce a avut grijă să
supravegheze lucrarea semănatului nu se interesează mai
puţin şi nu dă mai puţină atenţie seceratului. Să înfigem cu
forţă secera Adevărului, cu energie şi curaj, amintindu-ne
că servim Domnului Hristos, amintindu-ne că nu suntem
răspunzători de seceriş, ci numai de energia cu care adunăm
„grâul” copt pe care-l putem găsi. Dacă munca este grea
pentru aflarea câtorva boabe de grâu copt, cu atât mai mult
trebuie să ne bucurăm de cei pe care-i găsim şi să învăţăm
să iubim şi să apreciem ceea ce este rar şi de valoare.
Întrebuinţând toată înţelepciunea de care suntem capabili în
acest serviciu, să ne amintim, de asemenea, că Domnul,
făcându-ne şi nouă parte în munca Sa, nu are în vedere atât
de mult ce putem noi realiza, ci mai mult binecuvântarea pe
care acea muncă o aduce asupra noastră. — Z. '01-155
Click aici pentru audio
|
