|
|
1 DECEMBRIE
„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe
tine însuţi!” — Mat. 22:39
Tu n-ai vrea ca aproapele tău să-şi
folosească mintea şi limba în presupuneri rele şi în
defăimări împotriva ta şi nici tu să nu-i faci aşa. Legea
Domnului porunceşte ca toţi care sunt sub Legământul Lui să
fie atenţi să nu pronunţe nici măcar o suspiciune împotriva
aproapelui; şi dacă, în afara cunoştinţei, suspiciunea este
impusă minţii printr-un concurs de împrejurări, mintea nouă,
imediat, cu bunăvoinţa ei înnăscută, să contrabalanseze
suspiciunea prin sugestia posibilităţii unei informări sau
interpretări greşite şi întotdeauna să acorde celui aparent
vinovat un beneficiu prin faptul că se îndoieşte. — Z.
'99-72
Click aici pentru audio
2 DECEMBRIE
Şi acum de ce întârzii? Scoală-te, fii
botezat ... — Fapt. 22:16
Există în aceste cuvinte un fel direct de
a vorbi vrednic de copiat de toţi cei care au o influenţă
asupra altora şi caută să-i aducă la calea cea dreaptă. Să-i
îndemne la promptitudine, la ascultare deplină şi completă,
la o deplină mărturisire a Domnului şi Adevărului. Dacă ei
nu sunt înclinaţi să asculte cu promptitudine după ce ochii
credinţei lor au văzut pe Domnul şi urechile lor au auzit
vocea Lui, este puţin probabil că vor asculta mai târziu,
când lumea, trupul şi diavolul le vor zice: nu fi un
extremist, fii moderat, nu te consacra cu totul Domnului.
Vecinii şi prietenii vor crede că ţi-ai ieşit din minţi şi
aceasta se va opune speranţelor şi perspectivelor tale şi
prietenii îţi vor deveni duşmani. Asta te va costa prea
mult; ia-o mai încet. — Z. '01-186
Click aici pentru audio
3 DECEMBRIE
Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării
Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care va veni
peste toată lumea ca să încerce pe cei care locuiesc pe
pământ. — Apoc. 3:10
Aceasta este răsplata specială a celor
care aleargă cu îndurare răbdătoare în alergarea din timpul
prezent, din perioada laodiciană. Deşi n-a fost privilegiul
nostru să scăpăm de ceasul ispitei, privilegiul nostru este
să avem o binecuvântare specială, compensatoare, ca rezultat
al faptului că trăim în timpul parousiei (prezenţei)
Domnului nostru. Putem avea părtăşie cu El, învăţătura Lui
şi putem primi de la El hrană spirituală, care este acum
hrană la „timp potrivit”, într-un fel şi într-o măsură în
care nici unul din credincioşii perioadelor trecute nu s-a
bucurat. Dar, după cum ne putem aştepta, această cea mai
mare favoare este compensată în mod corespunzător prin
subtilitatea şi severitatea încercărilor din acest ceas al
ispitei care vine peste întreaga lume. Dacă a fost cândva
nevoie de îndurare răbdătoare, acum este nevoie. — Z.
'01-118
Click aici pentru audio
4 DECEMBRIE
Deci, dacă voi, care sunteţi răi,
ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult
Tatăl vostru cel din ceruri va da Spiritul Sfânt celor care
I-L cer. — Luc. 11:13
Dacă tot poporul consacrat al Domnului ar
putea fi adus la punctul în care scopul principal al vieţii,
obiectivul tuturor rugăciunilor lor să fie ca ei să poată
avea în măsură mai mare Spiritul Domnului, spiritul
sfinţeniei, spiritul Adevărului, Spiritul lui Hristos,
spiritul minţii sănătoase, ce mare binecuvântare ar fi
aceasta! Dacă apoi ei s-ar lupta cu Domnul până în
revărsatul zorilor, faptul că se ţin de El le-ar aduce cu
siguranţă binecuvântarea dorită. Domnul s-a descoperit
poporului Său tocmai cu scopul să le dea această
binecuvântare; totuşi, El o reţine până când ei învaţă s-o
aprecieze şi s-o dorească cu seriozitate. — Z. '01-271
Click aici pentru audio
5 DECEMBRIE
... Alegeţi astăzi cui vreţi să
slujiţi ... Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji lui
Iehova. — Ios. 24:15
Să venereze alţii pe cine şi ce doresc,
noi, care am gustat că Domnul este bun, care am ajuns să-L
cunoaştem prin Cuvântul Său, prin providenţele Sale şi prin
puterea spiritului prin care am fost concepuţi din nou spre
înnoirea vieţii — noi nu putem face nimic altceva decât să
venerăm pe Dumnezeul nostru. Venerându-L, trebuie să avem
încredere totală în El. Încrezându-ne cu totul în El, vom
merge bucuroşi pe orice cale ne indică El. Încrezându-ne
astfel şi umblând astfel, ne mulţumim cu orice soartă, căci
mâna Sa ne conduce. Să fim asiguraţi că urmând pe adevăratul
Păstor în acest mod, vom ajunge în cele din urmă în staulul
ceresc. În aceste asigurări avem bucurie, pace şi
binecuvântarea inimii, chiar în casa pribegiei noastre,
înainte de-a ajunge în cetatea cerească. — Z. '01-284
Click aici pentru audio
6 DECEMBRIE
Cel care nu este stăpân pe sine, este
ca o cetate surpată şi fără ziduri. — Prov. 25:28
Lupta cu sine este cea mai mare luptă şi
cu privire la aceasta avem cuvântul Domnului care spune:
„cine este stăpân pe sine (pe mintea şi voinţa sa)
preţuieşte mai mult decât cine cucereşte o cetate”, căci în
acea măsură a învăţat să exercite combativitatea unui
caracter adevărat în direcţia cea bună, a stăpânirii de
sine. Numai după ce avem o experienţă considerabilă în lupta
cu păcatul şi cu egoismul nostru propriu, în scoaterea
bârnei din ochiul nostru, în subjugarea mâniei, răutăţii,
urii şi dezbinării din inima şi trupul nostru, numai după
aceea şi cu ajutorul acestei lupte şi experienţe severe vom
fi pregătiţi să ajutăm fraţilor şi semenilor noştri în
greutăţile lor, să-i ajutăm să-şi biruie ispitele şi
slăbiciunile. — Z. '01-295
Click aici pentru audio
7 DECEMBRIE
Când era insultat, nu răspundea cu
insulte ... — 1 Pet. 2:23
Nu pentru că duşmanii Săi au găsit ceva
în El ce putea fi pe drept insultat şi vorbit de rău, nu
pentru că duşmanii Săi au fost atât de aproape de
perfecţiune încât nimic de insultat sau de vorbit de rău El
n-a putut afla în ei, ci fiindcă El atât de mult s-a
subordonat voinţei divine încât aceasta l-a făcut în stare
să ia batjocurile şi ironiile poporului, să le poarte cu
umilinţă şi răbdare şi să-şi amintească că tocmai pentru
aceasta a fost chemat. De aceea, Isus a îndurat cu răbdare,
a învăţat lecţiile, s-a dovedit credincios şi şi-a dezvoltat
şi demonstrat adevăratul Său caracter, a simţit şi şi-a
manifestat mila şi iubirea faţă de poporul orbit şi
ignorant. — Z. '01-298
Click aici pentru audio
8 DECEMBRIE
Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine
M-a urât înaintea voastră. — Ioan 15:18
După cum Învăţătorul nostru a fost urât
fără motiv, aşa să fie şi cu noi, pe cât este posibil, ca
ura, răutatea, invidia şi uciderea care ar putea fi
revărsate împotriva noastră să fie cu totul nemeritate de
noi -- ca vieţile noastre să fie cât se poate de curate.
Atât cât suntem în stare, gândurile, cuvintele şi faptele
noastre să poată vesti virtuţile Domnului nostru şi să
vorbească despre iubirea noastră pentru toţi oamenii şi mai
ales pentru cei din casa credinţei. Curând, când Biserica va
fi fost glorificată şi o nouă dispensaţie inaugurată, cei
care ne urăsc acum .... se vor pleca înaintea noastră ca
înaintea Unsului Domnului şi noi vom avea marea plăcere de
a-i ridica .... şi de a-i ajuta să ajungă din nou, în mod
deplin, la chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. — Z. '01-300
Click aici pentru audio
9 DECEMBRIE
Ferice de cine rabdă ispita! Căci,
după ce va fi găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care El
a promis-o celor care Îl iubesc. — Iac. 1:12
Dacă am putea numai ţine minte faptul că
fiecare încercare, fiecare persecuţie, fiecare dificultate a
vieţii, permisă să vină asupra celor care au făcut legământ
de sacrificiu cu Domnul, este intenţionată să-i probeze, să
le încerce iubirea, să se vadă dacă caracterele lor sunt sau
nu bine fixate, înrădăcinate şi întemeiate în dreptate,
edificaţi fiind în iubire, toate aceste încercări, greutăţi
şi ispite ar fi puse într-o nouă lumină înaintea noastră şi
ne-ar ajuta mult să luptăm lupta bună şi să învingem. Atunci
am zice: dacă prin aceste mici încercări Domnul îmi probează
iubirea şi devotamentul faţă de El, atunci, oricât de
neînsemnate sau oricât de importante ar fi acestea, eu le
voi folosi cu hărnicie, ca pe nişte ocazii favorabile de a
demonstra Domnului meu deplinătatea iubirii şi
devo-tamentului meu faţă de El şi faţă de cauza Lui. — Z.
'98-41
Click aici pentru audio
10 DECEMBRIE
... Voi cinsti pe cine Mă cinsteşte
... — 1 Sam. 2:30
În oricare parte a serviciului Său i-ar
plăcea Domnului să deschidă pentru noi uşa posibilităţilor,
să intrăm imediat şi cu energie -- cu zel pentru El şi
pentru cauza în care El ne-a chemat. Aceasta este o condiţie
a primirii noastre de către El. Dacă suntem leneşi, neatenţi
la ocazii, fără îndoială ele vor fi luate de la noi şi date
altora, pentru că Domnul este în stare din belşug să ridice
pe unul sau pe altul pentru a-I servi cauza, fără să
intervină sau să ne forţeze libertatea de voinţă. Tot mai
mult, deci, să apreciem privilegiul de care ne bucurăm de a
fi conlucrători cu Dumnezeu, mai ales în ce priveşte acest
mare serviciu pe care-l exercită Domnul şi Învăţătorul Isus,
cu care am fost chemaţi la părtăşie, ca mireasă şi împreună
moştenitori cu El. — Z '01-318
Click aici pentru audio
11 DECEMBRIE
Fiul meu, dă-mi inima ta şi să
găsească plăcere ochii tăi în căile mele. — Prov. 23:26
Inima, voinţa astfel predată lui
Dumnezeu, caută să cunoască voinţa divină, să înţeleagă
gândul divin şi să i se supună în cuvânt şi faptă; în măsura
în care această stare a minţii noi este atinsă, în aceeaşi
măsură va începe înnoirea vieţii în toate privinţele — în
ambiţii, speranţe, sentimente şi eforturi. Pentru acest
motiv este dată credincioşilor descoperirea voinţei divine
şi a planului divin, pentru ca, crescând în cunoştinţa
acestora, cugetând la aceste lucruri, umplându-şi mintea cu
planul divin şi voinţa divină, influenţa transformatoare să
se poată extinde în toate domeniile vieţii. — Z. '01-324
Click aici pentru audio
12 DECEMBRIE
Căci aşa cum a gândit în sufletul lui,
aşa este el ... — Prov. 23:7
Este de datoria poporului consacrat al
Domnului să cureţe cu grijă toate necurăţiile şi să fie
atenţi ca acestea să nu pătrundă în inimile şi cugetele lor,
dându-şi seama că dacă ele sunt înăuntru îi murdăresc într-o
măsură mai mare sau mai mică. Cine-şi păstrează curăţenia în
gândire pe acela îl va costa mai puţină trudă menţinerea
curăţeniei în cuvintele şi faptele sale. Ori de unde ar veni
necurăţenia, de la lume, de la trup sau de la diavol, atacul
ei este mai întâi asupra minţii; dacă aici este respinsă,
victoria este câştigată; dacă nu este respinsă, nu ştim care
ar putea fi consecinţele, după cum declară apostolul Iacov:
„pofta [dorinţa egoistă de orice fel], când a conceput [în
minte], dă naştere păcatului [dezvoltă cuvinte sau fapte
păcătoase]; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea”. — Z.
'01-325
Click aici pentru audio
13 DECEMBRIE
„... Doamne, nu le ţine în seamă
păcatul acesta! ...” — Fapt. 7:60
Ce mare binecuvântare ar fi pentru toţi
israeliţii spirituali să înveţe bine această lecţie, şi
anume că dacă noi acceptăm rezultatele oricărui lucru ca
fiind bune şi ne dăm seama că providenţa divină ne-a condus
spre acele rezultate, ar trebui să gândim şi să simţim în
modul cel mai generos, cel mai amabil faţă de cei pe care
providenţa i-a folosit ca instrumente, indiferent de faptul
că poate au făcut-o fără voia lor sau, ca şi fraţii lui
Iosif, au intenţionat scopuri opuse. Cei ce sunt capabili să
vadă astfel lucrurile şi forţele care acţionează în viaţa
lor zilnică sunt în stare să fie „totdeauna triumfători în
Hristos”, cum spune apostolul. Unii ca aceştia nu găsesc loc
pentru amărăciune sau pentru cuvinte jignitoare nici
împotriva lui Satan, nici împotriva slugilor sale. —
Z.'01-331
Click aici pentru audio
14 DECEMBRIE
„Ferice de cei milostivi, căci ei vor
găsi milă!” — Mat. 5:7
Nu toţi ştiu, dar este un fapt, că cea
mai mare calitate pe care un om o poate exercita şi care-i
aduce cea mai mare binecuvântare este exercitarea calităţii
asemenea lui Dumnezeu, a milei, compasiunii şi bunăvoinţei.
Domnul pune mare accent pe această calitate a milei, spunând
că oricât de înaintaţi am fi în cunoştinţă şi har, dacă nu
avem milă niciodată nu putem fi acceptaţi de El — dacă nu
avem milă pentru alţii, nici Tatăl nostru Ceresc nu va avea
milă pentru noi. Şi pentru a ne asigura să nu considerăm
această milă numai ca o formă exterioară, o expresie a
iertării şi bunăvoinţei, Domnul nostru expune chestiunea
zicând: „dacă nu iertaţi” din inimă „nici Tatăl vostru care
este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre” .... Numai
cei milostivi vor căpăta milă; şi dacă noi nu primim milă de
la Domnul totul este pierdut, pentru că prin natură noi am
fost copii ai mâniei, ca şi ceilalţi, şi sub o dreaptă
condamnare. — Z. '01-332; '00-70
Click aici pentru audio
15 DECEMBRIE
Iehova este Păstorul meu ... — Ps.
23:1
Numindu-şi poporul Său „oile Sale”,
Domnul a ales o foarte semnificativă trăsătură de caracter
care El vrea să se manifeste în ei. Cea mai importantă
caracteristică a oilor este blândeţea, ascultarea şi
supunerea faţă de păstorul în a cărui grijă s-au încredinţat
cu totul .... Oaia adevărată va asculta cu grijă şi cele mai
neînsemnate accente ale vocii Păstorului, adică va aduna în
inimă cuvintele Lui, ca pe o comoară, va studia providenţele
Lui şi va cultiva acea comuniune şi legătură personală cu
Domnul, care este privilegiul ei. Cei care astfel rămân în
El niciodată nu se pot rătăci. „Ei nu-şi pot pierde calea
niciodată, niciodată”. — Z. '02-365
Click aici pentru audio
16 DECEMBRIE
Până când veţi şchiopăta de amândouă
picioarele? Dacă Iehova este Dumnezeu, mergeţi după El; iar
dacă este Baal, mergeţi după Baal!” — 1 Împ. 18:21
Noi avem nevoie de anumite pietre de
încercare, adică de ceva care să ne ajute să hotărâm, care
să facă mintea capabilă să ia repede o hotărâre. Această
piatră de încercare trebuie să fie voinţa lui Dumnezeu, aşa
încât a înţelege voinţa Domnului în legătură cu orice
problemă ar însemna s-o rezolvăm — imediat ce-o discernem
.... Capacitatea de a hotărî repede şi totdeauna corect,
care este voinţa Domnului, cere o anumită experienţă şi
disciplină, dar cu cât începem mai devreme, cu atât mai
devreme vom deveni pricepuţi. Cu cât mai energic ne vom pune
să cunoaştem şi să facem voia Domnului şi să-I arătăm prin
promptitudinea noastră că ne găsim plăcerea în a-I face
voia, cu atât mai bine şi mai repede se vor stabiliza
caracterele noastre pe direcţia bună. — Z. '02-42
Click aici pentru audio
17 DECEMBRIE
... Preaiubiţii mei ... duceţi până la
capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur. Căci Dumnezeu
este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după buna Sa
plăcere, şi voinţa şi înfăptuirea. — Filip. 2:12,13
Dumnezeu este Cel care s-a îngrijit
pentru răscumpărarea noastră în Hristos Isus şi Dumnezeu
este Cel care ne-a atras la Sine şi ne-a făgăduit tot harul
necesar pentru a umbla în cărările dreptăţii şi mai mult,
chiar pentru a urma în urmele lui Isus, pe calea
sacrificiului de sine. Prin urmare, în timp ce cu frică şi
cutremur — cu mare grijă — ne străduim să lucrăm la
mântuirea noastră, avem totdeauna privilegiul să ne dăm
seama de harul promis pentru ajutor în orice vreme de nevoie
şi să fim încrezători că cele mai bune eforturi ale noastre
pentru dreptate sunt acceptate de Dumnezeu, când sunt făcute
prin meritul dreptăţii lui Hristos, acordat nouă prin
credinţă. — Z. '97-147
Click aici pentru audio
18 DECEMBRIE
„... Domnul este ajutorul meu, nu mă
voi teme: ce mi-ar putea face omul?” — Evr. 13:6
Pentru a avea o conduită corectă în
viaţă, pentru a fi în stare să întâmpinăm încercările şi
greutăţile vieţii aşa cum vin şi într-un spirit corect, după
cum Domnul ne îndrumă — în spiritul bucuriei în strâmtorare
şi a socoti astfel de experienţe ca o bucurie —, este
necesar ca toată frica de oameni, care aduce cursă, să fie
îndepărtată. Îndrumarea Domnului este ca de Iehova să ne
temem şi nu de semenii noştri muritori. Cei drepţi sunt
îndrăzneţi ca leii, blânzi ca porumbeii şi supuşi ca mieii.
Această combinaţie specială trebuie să se găsească în
fiecare creştin şi ne îndoim că ea s-ar găsi în altă parte.
— Z. '02-45
Click aici pentru audio
19 DECEMBRIE
„... Cine încinge armele să nu se
laude ca cel care le pune jos!” — 1 Împ. 20:11
Proba rezistenţei este desigur una dintre
cele mai aspre probe ale credincioşiei la care este supusă
Biserica aleasă, corpul lui Hristos. Este proba care măsoară
şi înregistrează puterea tuturor celorlalte virtuţi şi
daruri şi nici un soldat al crucii nu va fi încoronat cu
laurii victoriei dacă nu va ţine piept acestei probe .... În
bătălia acestei zile, precum şi în toate celelalte bătălii,
sforţarea duşmanului este să surprindă, să atace pe
neaşteptate şi să învingă poporul Domnului. Prin urmare,
singura pregătire care se poate face pentru a întâmpina
astfel de pericole este veghea şi rugăciunea constantă şi
îmbrăcarea întregii armături a lui Dumnezeu — Adevărul şi
spiritul Adevărului. — Z. '94-155
Click aici pentru audio
20 DECEMBRIE
Străduieşte-te să te prezinţi aprobat
înaintea lui Dumnezeu, ca un lucrător care n-are de ce să-i
fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului. — 2
Tim. 2:15
Cuvântul „străduieşte-te” are mare
semnificaţie şi numai cei care se străduiesc găsesc calea
îngustă spre aprobarea şi acceptarea divină. Străduieşte-te
să te prezinţi aprobat, studiază doctrina; examinează-ţi
conduita pentru a o ţine în armonie cu doctrina. Studiază
cum să încurajezi pacea şi prosperitatea Sionului şi cum să
te aperi pe tine şi să-i aperi pe alţii de săgeţile erorii
şi de otrava unui spirit rău, lumesc. Străduieşte-te să
îndeplineşti datoriile soldatului credincios al crucii —
atât faptele aparent nesemnificative, cât şi faptele cele
mai curajoase şi mai nobile. — Z. '02-318
Click aici pentru audio
21 DECEMBRIE
„... Cine este vrednic ...?” — Apoc.
5:2.
Preaiubiţilor, deoarece ne dăm seama că
până acum Dumnezeu ne-a socotit vrednici să privim în sulul
planului Său, care a fost deschis pentru noi de către
binecuvântatul nostru Domn Isus, Leul din seminţia lui Iuda,
să ne dovedim vrednicia de a continua să privim în el şi să
citim minunatele lucruri ale legii Sale, printr-o
credincioasă ascultare şi loialitate faţă de ea în toate
lucrurile. Să nu subapreciem marele nostru privilegiu de-a
fi socotiţi vrednici să avem parte în serviciul binecuvântat
de reflectare a luminii Adevărului divin. Să dovedim că
suntem giuvaere de cea mai rară valoare, adevărate diamante,
primind cu toată inima şi transmiţând frumos altora lumina
Adevărului, şi să îndurăm cu credincioşie cea mai aspră
apăsare pe care Dumnezeu le poate permite asupra noastră,
pentru că dacă suntem credincioşi în aceste lucruri mici,
vom fi, la timpul potrivit, socotiţi vrednici şi să domnim
cu Hristos în putere şi glorie mare. — Z. '02-333
Click aici pentru audio
22 DECEMBRIE
Deci, dacă cineva se curăţeşte de
acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor
Stăpânului său, pregătit pentru orice lucrare bună. — 2 Tim.
2:21
Dacă cineva doreşte onoare de la
Dumnezeu, să nu neglijeze s-o caute pe calea stabilită de
Dumnezeu — pe calea umilinţei, căci Domnul dă favorurile
Sale celor smeriţi. Dacă vrei să fii un vas folositor
Stăpânului şi un vas de cinste, smereşte-te sub mâna cea
tare a lui Dumnezeu şi El te va înălţa la timpul potrivit.
Dar nici nu te grăbi în aceasta, ci orice mâna ta găseşte să
facă, fă cu toată puterea ta, începând şi continuând
totdeauna curăţarea vasului tău pământesc, ca să poţi fi
potrivit pentru folosul Stăpânului. — Z. '02-319
Click aici pentru audio
23 DECEMBRIE
... Ce bun este un cuvânt spus la
timpul potrivit! ..., este ca nişte mere de aur într-un
coşuleţ de argint. — Prov. 15:23; 25:11
Când vorbim cu cei care au urechi de
auzit şi se interesează despre calea ce duce la Domnul
trebuie să ne amintim că sunt mari crize în viaţa omului,
ocazii deosebite, în care un cuvânt poate fi mai valoros,
mai cu efect decât sute sau mii de cuvinte altădată, în alte
împrejurări; noi trebuie să fim gata în serviciul Domnului,
fie că este un timp potrivit pentru noi, fie că nu -- să fim
gata cu bucurie să ne punem viaţa pentru fraţi .... Totuşi,
trebuie să facem deosebire între ceea ce înseamnă ne la timp
pentru noi şi ne la timp pentru alţii; să fim dornici să
servim altora oricând, oricât de ne la timp ar fi pentru noi
dacă este la timp şi potrivit pentru ei. Nici chiar
Evanghelia nu trebuie s-o impunem la timp nepotrivit, oricât
de convenabilă ar fi ocazia pentru noi. — Z. '02-381,382
Click aici pentru audio
24 DECEMBRIE
„... Şi-I vei pune numele ISUS, pentru
că El va mântui pe poporul Său de păcatele lui.” — Mat. 1:21
Observarea acelor mici întâmplări prin
care providenţa divină a pregătit naşterea Mântuitorului
nostru şi trimiterea mesajului Evangheliei întăreşte
credinţa poporului Domnului. A ne da seama că Dumnezeu s-a
îngrijit în trecut chiar şi de lucrurile mici este un fapt
ce dă o temelie încrederii în înţelepciunea Lui şi în
pregătirea trăsăturilor care sunt încă viitoare ale planului
Său — în împlinirea tuturor făgăduinţelor Lui nespus de mari
şi minunate, centrate în Cel care a fost născut în Betleem.
Tot aşa, a ne da seama de providenţa divină cu privire la
lucrurile mai mari ale planului divin, îndeamnă, de
asemenea, la credinţă în providenţele Domnului în ce
priveşte afacerile personale, şi cele mai intime, ale
poporului Său. — Z '00-8
Click aici pentru audio
25 DECEMBRIE
„Nu vă temeţi, căci iată, vă aduc o
veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul:
căci astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un
Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” — Luc. 2:10,11
Deşi nu putem fi de acord că aceasta este
ziua corectă pentru sărbătorirea naşterii scumpului nostru
Răscumpărător, ci trebuie să spunem că a fost cam pe la 1
Octombrie (Vol. II), cu toate acestea, deoarece El nu ne-a
dat de înţeles dorinţa Lui ca noi să-I sărbătorim naşterea,
este cu totul lipsit de importanţă în ce zi se sărbătoreşte
acel eveniment de o atât de mare importanţă pentru toţi.
Putem şi noi să ne unim în mod potrivit în a sărbători în
acea zi, atât de general sărbătorită, cu toţi cei ale căror
inimi sunt într-o atitudine de iubire şi apreciere faţă de
Dumnezeu şi faţă de Mântuitor. Obiceiul de a da mici
amintiri unul altuia în acest timp al anului ni se pare
deosebit de potrivit. Dumnezeu este dătătorul tuturor
darurilor bune şi desăvârşite. El ne dă necontenit şi noi
primim necontenit de la El, dar dintre toate darurile Sale,
cel mai important pentru noi este acela că ne-a dat pe Fiul
Său ca Răscumpărător. — Z '03-457
Click aici pentru audio
26 DECEMBRIE
... Întăreşte-te şi fii foarte curajos
... — Ios. 1:7
„Întăriţi-vă şi fiţi plini de curaj”.
Există diferite feluri de curaj; un fel este conceput din
egoism şi încredere în sine; un alt fel este conceput
dintr-o nesocotinţă care nu ţine seama de dificultăţile
situaţiei. Dar curajul pe care ni-l inspiră Domnul, şi pe
care toţi israeliţii spirituali trebuie să caute a-l avea,
este cel care, în timp ce cu linişte şi calm discerne
încercările şi dificultăţile căii şi îşi dă seama cu
umilinţă de propria insuficienţă în acea împrejurare, este
sprijinit pe credinţă în Domnul — pe încredere în
promisiunile divine care îl fac capabil să fie tare în
Domnul şi în puterea tăriei Lui. — Z. '02-285
Click aici pentru audio
27 DECEMBRIE
Copilaşilor, păziţi-vă de idoli! — 1
Ioan 5:21
Nu în conducători trebuie să ne punem
încrederea, ci în Domnul. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie
să avem încredere în conducători şi să nu-i recunoaştem,
căci toată istoria procedurilor Domnului cu poporul Său,
atât tipic cât şi antitipic, ne arată că Lui îi place să
folosească oameni ca reprezentanţi ai Săi pentru a învăţa şi
a conduce poporul Său din har în har, din cunoştinţă în
cunoştinţă. Lecţia de învăţat este că Domnul este pe deplin
competent să-şi conducă lucrul Său şi că deşi putem căuta
conducerea Lui prin intermediul oamenilor, încrederea
noastră nu este în ei, în înţelepciunea şi puterea lor, ci
în înţelepciunea şi puterea Domnului care-i conduce şi, prin
ei, ne conduce pe noi. — Z. '02-284
Click aici pentru audio
28 DECEMBRIE
El bea din pârâu în timpul mersului;
de aceea îşi înalţă capul. — Ps. 110:7
Noi vrem să-I cerem Domnului, Învăţătorul
şi Capul nostru să ne binecuvânteze tot mai mult, astfel
încât cu zel proaspăt să ne străduim, cu credincioşie şi
bucurie, să bem din pârâul experienţelor vieţii şi să
câştigăm înţelepciune din ele, care ne va pregăti şi ne va
face potriviţi pentru serviciul Lui, în curând; aceasta, cu
atât mai bine, ne va pregăti şi ne va face potriviţi pentru
serviciul Lui şi în prezent şi ne va face capabili, prin
harul Său, să-I vestim virtuţile în toate împrejurările
grele şi în toate necazurile vieţii, pentru a-L mări în
trupurile şi spiritele noastre care sunt ale Lui. Bând din
pârâu să învăţăm de la păsărele, care atunci când beau îşi
ridică mereu capul ca şi când ar aduce mulţumiri lui
Dumnezeu. Să aducem neîncetat mulţumiri Domnului nostru
pentru fiecare gustare din experienţa vieţii, pentru fiecare
lecţie, pentru fiecare încercare — însuşinduni-le pe toate
pentru dezvoltarea noastră spirituală. — Z. '02-14
Click aici pentru audio
29 DECEMBRIE
Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa şi până
seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce
va reuşi, aceasta sau aceea sau dacă amândouă sunt
deopotrivă de bune. — Ecl. 11:6
Toţi din poporul Domnului, în măsura în
care doresc să fie slujitori ai Adevărului, trebuie să fie
neîncetat pregătiţi să observe posibilităţile de serviciu şi
să aştepte ca Domnul să-i conducă şi să se folosească de ei.
Oriunde vedem dovezi de devotament pentru Domnul şi Cuvântul
Său să fim pregătiţi să întindem o mână de ajutor ....
Trebuie să fim pregătiţi să transmitem binecuvântările pe
care noi le-am primit şi să considerăm că aceasta este cea
mai mare afacere a vieţii pentru cei care s-au consacrat ei
înşişi în serviciul Regelui regilor. — Z. '02-71
Click aici pentru audio
30 DECEMBRIE
Încununezi anul cu bunătăţile Tale ...
— Ps. 65:11
Revăzând călăuzirile providenţei divine
în decursul anului trecut, bunătatea şi mila lui Dumnezeu să
ne stimuleze credinţa şi încrederea în El în noul an care
vine. O retrospecţie corectă din partea unui copil bun al
lui Dumnezeu îl va face în stare nu numai să aducă mulţumiri
pentru trecut, dar şi să se uite în sus şi să-şi ridice
capul, dându-şi seama că eliberarea noastră este mai aproape
decât atunci când am crezut la început şi că Acela care a
început în noi o bună lucrare este în stare şi vrea s-o
desăvârşească, dacă noi nu vom face decât să continuăm să ne
supunem voinţa, viaţa şi tot ce avem înţelepciunii şi grijii
Sale iubitoare. — Z. '00-365
Click aici pentru audio
31 DECEMBRIE
Cum voi răsplăti lui Iehova toate
binefacerile Lui faţă de mine? Voi înălţa paharul
mântuirilor şi voi chema numele lui Iehova. Îmi voi împlini
jurămintele făcute lui Iehova în faţa întregului Său popor.
— Ps. 116:12-14
Încheierea anului este un moment excelent
pentru a lua noi hotărâri pentru anul care vine. Iubiţi
fraţi, să facem o mulţime de hotărâri bune, cu privire la
ceea ce vom fi dispuşi să fim, să făptuim, să suferim în
comuniune cu Domnul nostru, ca prin harul Său să putem face
din anul ce vine cel mai bun an al vieţii noastre -- anul
celor mai mari speranţe, celor mai mari străduinţe şi, prin
harul Domnului, al celor mai mari succese în jertfirea de
sine, în învingerea lumii şi a spiritului ei, în supunerea
eului şi a dorinţelor cărnii, în împotrivirea faţă de
adversar şi în mărirea Domnului nostru şi binecuvântarea
poporului Său. — Z. '99-286
Click aici pentru audio
|
