|
|
1 FEBRUARIE
Urechile tale vor auzi după tine
glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!”, când
veţi voi să vă mai întoarceţi la dreapta sau la stânga. —
Isa. 30:21
Dacă am ajuns la o răspântie — la o criză
în experienţa noastră — şi nu ştim încotro s-o luăm, la
dreapta sau la stânga, atunci să ne oprim imediat şi
s-ascultăm glasul. Sau, cu alte cuvinte, să ne întoarcem
imediat către Cuvântul Domnului şi meditând asupra
principiilor şi învăţăturilor sale şi asupra ilustraţiilor
lui referitoare la subiectul care ne dezorientează, să
căutăm a cunoaşte voinţa Domnului, cerând de asemenea
conducerea Spiritului Său, şi să ne străduim a ne aduce
mintea într-o atitudine de iubire, supunere şi încredere. —
Z '95-6
Click aici pentru audio
2 FEBRUARIE
Căci dacă trăiţi trupeşte veţi muri. —
Rom. 8:13; (Sf. Scr. 1874)
Ce înseamnă a trăi după trup? Înseamnă a
trăi în conformitate cu înclinaţiile şi dorinţele naturii
umane căzute şi spre mulţumirea lor. Acesta este cel mai
uşor lucru. Nu se cere altceva decât să ne lăsăm nepăsători
în curentul naturii noastre vechi şi să încetăm lupta
împotriva ei. Făcând astfel începem a pluti în jos duşi de
curent şi curând alunecarea devine din ce în ce mai rapidă,
iar împotrivirea din ce în ce mai grea. — Z '95-8
Click aici pentru audio
3 FEBRUARIE
Fiul meu, ia aminte la cuvintele mele,
pleacă-ţi urechea la spusele mele! ... Căci ele sunt viaţă
pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.
-- Prov. 4:20,22
Puţini recunosc influenţa spiritului
asupra trupului. Dumnezeu a alcătuit astfel fiinţa noastră,
încât gândurile nobile, curate şi sfinte să aibă efect
înălţător şi înnobilator nu numai asupra intelectului şi
moralului nostru, ci să aibă o influenţă înviorătoare şi
asupra trupului nostru. Tot aşa şi invers, fiecare gând (la
fel şi fapt) necurat, ruşinos, indecent, nesfînt are efect
direct nu numai în degradarea minţii şi a principiilor
morale, ci şi în încolţirea seminţelor bolii, deja existente
în constituţia rasei căzute. — Z. '96-180
Click aici pentru audio
4 FEBRUARIE
„Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu,
ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din
pedepsele ei!” — Apoc. 18:4
Toţi care sunt vrednici să poarte numele
„poporul Meu” vor auzi şi vor asculta vocea Domnului, i se
vor supune şi vor ieşi afară din Babilon şi nu vor primi
„din pedepsele” lui. Căci, ieşind din Babilon imediat ce văd
starea lui adevărată, ei dovedesc prin aceasta că niciodată
n-au fost cu adevărat de acord cu păcatele lui. Cei care
rămân după ce văd Babilonul şi doctrinele sale blasfematoare
în lumina care străluceşte acum, sunt socotiţi că aprobă
blasfemiile şi că merită „pedepsele” la fel de mult sau
chiar mai mult decât clasa „neghină” a babilonienilor, căci
ei au o lumină mai mare. — Z.'00-3
Click aici pentru audio
5 FEBRUARIE
Căci aceasta este voia lui Dumnezeu
[cu privire la voi], sfinţirea voastră ... — 1 Tes. 4:3
Dacă recurgem la Sfânta Scriptură pentru
a afla voia lui Dumnezeu, vom afla că marea lucrare pe care
o cere Dumnezeu de la noi nu este aceea pe care o facem
pentru alţii, ci este lucrarea în noi înşine, la subjugarea,
cucerirea şi guvernarea noastră. Toate celelalte, cum ar fi
serviciul nostru în casa credinţei, faptele noastre bune
pentru toţi oamenii, acasă şi în misiune la străini, sunt
secundare faţă de lucrul principal asupra internului nostru.
Căci, după cum zice apostolul inspirat, chiar dacă am
propovădui Evanghelia cu elocvenţă, chiar dacă am da toată
averea săracilor, chiar dacă am suferi martiraj pentru o
cauză bună, fără de iubire şi spiritul lui Hristos şi al
Tatălui — dezvoltat în noi ca principiu conducător al vieţii
— nimic n-am fi din punct de vedere divin. — Z. '99-4
Click aici pentru audio
6 FEBRUARIE
Căci nici de la răsărit, nici de la
apus, nici din deşert nu vine înălţarea. Ci Dumnezeu este
Cel care judecă: El coboară pe unul şi înalţă pe altul. —
Ps. 75:6,7
Noi putem avea dorinţe şi aspiraţii de
servire care niciodată nu vor fi îndeplinite. Domnul poate
vedea că nu vom fi în stare a purta înălţarea şi onoarea pe
care o căutăm. El ştie mult mai bine decât noi ce ne
serveşte spre bine şi de aceea vrea să ne încredem în
purtarea Lui de grijă, nu leneşi, ci silitori, nu
nepăsători, ci veghetori, nu indiferenţi, ci plini de
dorinţă puternică şi serioasă de a îndeplini voia lui
Dumnezeu; să fim însă răbdători sub restricţii şi mulţumiţi
de a fi uitaţi şi neglijaţi, aducându-ne aminte că şi aceia
servesc care numai „stau şi aşteaptă” şi că Domnul, în
ceasul bine ales de El, ne poate conduce spre îndeplinirea
scopurilor Sale de har. — Z. '95-11
Click aici pentru audio
7 FEBRUARIE
Dragostea nu face rău aproapelui;
dragostea, deci, este împlinirea legii. — Rom. 13:10
Acela care află că inima sa nu este în
armonie cu legea Noului Legământ, iubirea — mila,
amabilitatea, blândeţea, bunătatea --, este lipsit de dovada
că în vreun înţeles al cuvântului este acceptat ca fiu al
lui Dumnezeu şi împreună moştenitor cu Hristos. Dacă din
inimile noastre lipseşte dragostea pentru fraţi, dragostea
bunătăţii şi bunăvoinţei faţă de toţi oamenii şi chiar faţă
de animale, atunci nu se află în noi acel spirit care să ne
ducă la bun sfârşit în îndeplinirea sacrificiilor necesare
în condiţiile prezente. Va fi numai o problemă de timp la
unii ca aceştia, când va ceda brusc puterea mândriei sau
îngâmfării care-i ţine pe calea jertfirii şi egoismul va
pune complet stăpânire pe ei. — Z. '98-201
Click aici pentru audio
8 FEBRUARIE
„Puţin credinciosule, pentru ce te-ai
îndoit?” — Mat. 14:31
Ce trebuie să facem ca să biruim lipsa de
credinţă, ce să facem ca să ne crească credinţa? Răspundem,
ca şi apostolii de demult, că trebuie să ne rugăm: „Doamne
măreşte-ne credinţa”. Apoi, trăind conform acestei
rugăciuni, fiecare trebuie să cultive credinţa în inima sa,
prin aceea că: 1) necontenit să reînnoiască în inima sa
făgăduinţele divine, ajungând foarte familiar cu ele în
Cuvântul Tatălui; 2) tot mai mult şi mai mult să-şi aducă
aminte că, făcând legământ cu Domnul, aceste făgăduinţe sunt
ale sale şi, în inima sa şi cu buzele sale, el trebuie să le
invoce ca fiind ale sale înaintea lui Dumnezeu în rugăciune
cu mulţumire. El trebuie să invoce acestea în gândurile sale
şi în discuţiile cu fraţii despre lucrurile sfinte. — Z.
'00-170
Click aici pentru audio
9 FEBRUARIE
Întoarce-te suflete al meu, la odihna
ta, căci Iehova ţi-a făcut bine. — Ps. 116:7
Obişnuinţa de gândire a creştinului are
într-adevăr mult de a face cu progresul sau cu regresul
spiritual, ea este de asemenea un indicator al stării
spirituale şi de aceea obişnuinţele bune ale gândirii
trebuie cu îngrijire cultivate. Prin „obişnuinţa gândirii”
noi înţelegem condiţia normală la care mintea se reîntoarce
de obicei, ori de câte ori are răgaz. Câtă vreme suntem
ocupaţi cu datoriile active ale vieţii suntem nevoiţi să ne
îndreptăm puterile minţii spre lucrul ce-l avem în mâini,
căci dacă facem un lucru doar în mod mecanic, fără să ne
concentrăm mintea asupra lui, nu-l putem face bine. Dar,
chiar şi aici, principiul creştin bine stabilit în caracter
ne va conduce în mod inconştient. Când însă încordarea
muncii şi grija încetează pentru un timp, gândirea — prin
obişnuinţa de gândire stabilită —, ca acul busolei spre pol,
numaidecât se va întoarce la odihna sa în Dumnezeu. — Z.
'95-250
Click aici pentru audio
10 FEBRUARIE
... Fii un model pentru credincioşi:
în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în
curăţie. — 1 Tim. 4:12
Fiecare creştin trebuie să se străduiască
să fie un exemplu vrednic de imitat, un exemplu de
seriozitate, de străduinţă credincioasă de a copia pe
Hristos în viaţa sa zilnică, un exemplu de zel activ în
serviciul Lui. În viaţa prezentă nu ne putem aştepta să fim
modele de perfecţiune, modele de glorie şi de frumuseţe
morală supremă a sfinţeniei. Un astfel de model avem numai
în Hristos, Domnul nostru. Pavel niciodată n-a zis:
„urmaţi-mi mie” sau „urmaţi-ne nouă”, ci a zis „călcaţi pe
urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos” (1
Cor. 11:1). Apostolul a fost un mare exemplu de străduinţă
serioasă spre desăvârşire, dar nu de perfecţiune supremă,
care a fost numai în Hristos. Zelul lui Pavel şi extrema lui
seriozitate în lupta de a copia pe Hristos şi de a îndeplini
voinţa Lui sunt cele pe care noi trebuie să le imităm. — Z.
'95-251
Click aici pentru audio
11 FEBRUARIE
Ferice va fi de voi când, din cauza Mea,
oamenii vă vor insulta, vă vor prigoni şi vor spune tot
felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
Bucuraţi-vă şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata
voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe
prorocii care au fost înainte de voi. — Mat. 5:11,12
Împotrivirea şi persecuţia însoţesc
inevitabil activitatea în serviciul lui Dumnezeu şi trebuie
să fie întâmpinate în mod logic şi deschis; şi când acest
mod nu-şi atinge scopul, atunci, după ce am atras atenţia în
mod serios asupra pericolelor unei astfel de proceduri, cel
ce se opune cu voia să fie lăsat să-şi urmeze mai departe
calea iar noi să ne îndreptăm spre alţii cu vestea bună a
mântuirii. În împotrivirea de care a avut Domnul parte şi în
modul cum a întâmpinat-o sunt învăţături de mare preţ pentru
cei supuşi la încercări asemănătoare. — Z '94-368
Click aici pentru audio
12 FEBRUARIE
Dar răbdarea trebuie să-şi facă
desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să
nu duceţi lipsă de nimic. — Iac. 1:4
Nici un pas de înaintare nu se poate face
fără de a practica acest dar al răbdării; şi nici unul
dintre daruri nu împodobeşte mai frumos caracterul creştin,
nu câştigă atât de uşor aprobarea conştiinţei lumii şi nu
glorifică atât de mult pe Dumnezeul tuturor harurilor, al
cărui adevăr o inspiră, ca răbdarea. Ea este blândeţe
îndelung răbdătoare, care în mod serios se străduieşte să
pună stavilă valurilor imperfecţiunilor şi slăbiciunilor
omeneşti şi cu grijă migăloasă se străduieşte să recîştige
asemănarea divină. Răbdarea este înceată la mânie şi bogată
în milă, este grabnică să înţeleagă căile adevărului şi ale
dreptăţii şi promptă să umble în ele; recunoaşte
imperfecţiunile sale şi compătimeşte cu lipsurile şi
imperfecţiunile altora. — Z. '93-295
Click aici pentru audio
13 FEBRUARIE
Dragostea ... nu se gândeşte la rău. —
1 Cor. 13:5
Oricine nesocoteşte poruncile Domnului cu
privire la „presupunerile rele” îşi pune singur cursă,
oricât de precaut ar umbla în alte privinţe, căci o inimă
plină de îndoieli şi suspiciuni faţă de semenii săi este mai
mult de jumătate gata să se îndoiască şi de Dumnezeu.
Spiritul de amărăciune şi de acreală este în luptă cu
spiritul Domnului, cu spiritul iubirii; ori unul ori altul
trebuie să învingă. Trebuie să ne eliberăm de spiritul rău,
altfel el murdăreşte noua creatură şi o face „dezaprobată”.
Dimpotrivă, dacă noua natură învinge ca un „biruitor”, o va
face în acest mod: dacă presupunerile rele sunt învinse,
jumătate din lupta împotriva dificultăţilor şi ispitelor
prezente este câştigată. — Z. '98-84
Click aici pentru audio
14 FEBRUARIE
„Căci din cuvintele tale vei fi
îndreptăţit şi din cuvintele tale vei fi condamnat.” — Mat.
12:37
Domnul consideră fiecare cuvânt al nostru
ca un indicator al inimii noastre. Dacă vorbele noastre sunt
răzvrătite, nesincere, neserioase, uşuratice, neprietenoase,
nerecunoscătoare, nesfinte sau necurate, Dumnezeu ne judecă
inima pe baza principiului „din plinătatea inimii vorbeşte
gura”. Este imposibil ca noi, fiind făpturi imperfecte, să
fim întotdeauna perfecţi în vorbe şi fapte. În ciuda celor
mai bune străduinţe ale noastre vom greşi uneori în cuvânt
cât şi în faptă; totuşi, ceea ce trebuie să căutăm cu cele
mai vii şi sincere eforturi este stăpânirea perfectă a
cuvintelor şi a căilor noastre. — Z. '96-32
Click aici pentru audio
15 FEBRUARIE
Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el
dragostea lui Dumnezeu a ajuns în adevăr desăvârşită. — 1
Ioan 2:5
Proba este ascultarea. În măsura în care
respectăm Cuvântul Domnului, în aceeaşi măsură iubirea lui
Dumnezeu este desăvârşită în noi. Căci dacă am dobândit
mintea lui Hristos, Spiritul Sfânt, Spiritul lui Dumnezeu,
efectul asupra noastră va fi atât de a vrea cât şi de a face
după buna Sa plăcere, pe măsura capacităţii noastre. Această
capacitate trebuie să crească mereu, din an în an. Şi, deşi
nu putem spera să fim desăvârşiţi până când vom fi
„schimbaţi”, la înviere, când vom primi trupuri noi, totuşi,
în spiritul minţii noastre trebuie să păstrăm o legătură
atât de strânsă cu Domnul încât să putem avea o continuă
părtăşie cu El. — Z. '97-312
Click aici pentru audio
16 FEBRUARIE
... În slavă şi în dispreţ, în vorbire
de rău şi în vorbire de bine; ca nişte înşelători, măcar că
spunem adevărul ... nu dăm nimănui nici un prilej de
poticnire, pentru ca slujba să nu fie defăimată. — 2 Cor.
6:8,3
În vreme ce ne îndeplinim îndatoririle
după cele mai bune puteri ale noastre şi când este evident
că binecuvântarea şi favoarea lui Dumnezeu sunt asupra
noastră şi asupra lucrului nostru în cel mai înalt grad,
deodată pot apare necazuri, se pot ivi împotriviri, puterile
întunericului par să triumfe şi pentru un moment putem apare
ca vinovaţi înaintea oamenilor şi parcă şi providenţa divină
ne-ar fi părăsit. Astfel de experienţe, fără îndoială, sunt
foarte folositoare, căci, deşi cântăm:
„Mai bine a umbla cu Dumnezeu în întuneric,
Decât a merge singur în lumină”,
totuşi, aceasta poate fi doar o laudă
goală, dacă nu am trecut prin experienţe grele, care să
dezvolte în noi o astfel de credinţă şi o astfel de
încredere, încât să ne ţinem de mâna Domnului şi să fim şi
în cel mai întunecos ceas încrezători în providenţa divină.
— Z. '01-314
Click aici pentru audio
17 FEBRUARIE
Luaţi jugul Meu asupra voastră ...
căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară. — Mat.
11:29,30
Acei ce poartă acest jug au asigurarea
Cuvântului divin că toate lucrurile lucrează împreună spre
binele lor şi cu cât sarcina lor este mai grea, cu atât mai
mare le va fi binecuvântarea şi răsplata, în curând; cu cât
mai aspre le sunt experienţele timpului prezent, cu atât mai
strălucitoare va fi gloria lor, cu atât mai strălucitor va
fi caracterul lor şi cu atât mai cizelaţi şi potriviţi vor
fi pentru Împărăţia cerească. Din acest punct de vedere
orice sarcină este uşoară, pentru că jugul nostru este
apreciat şi este atât de uşor şi rezonabil; în plus sarcina
noastră este aşa de uşoară pentru că Domnul este cu noi în
acest jug. — Z '00-137
Click aici pentru audio
18 FEBRUARIE
... Iehova Dumnezeul vostru vă pune la
încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Iehova Dumnezeul vostru,
din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. — Deut.
13:3
Împărăţia este menită numai acelora care,
din harul lui Dumnezeu, vor deveni în inimă asemenea lui
Isus, în aceea că vor iubi pe Domnul din toată inima şi din
tot sufletul şi vor fi capabili să zică: „facă-se nu voia
mea, ci a ta”. Nici o altă condiţie nu ne poate face
vrednici de Împărăţie, ci numai aceasta a supunerii depline
faţă de Domnul, pentru că nici o altă condiţie nu înseamnă
subordonare completă şi iubire deplină faţă de Dumnezeu. Să
nu uităm că toate lucrurile cereşti, pe care „ochiul nu le-a
văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au
suit”, Dumnezeu le-a rezervat pentru cei care Îl iubesc pe
El în cel mai înalt grad. — Z '98-40
Click aici pentru audio
19 FEBRUARIE
Toate lucrurile sunt curate pentru cei
curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu
este curat, ci şi mintea şi conştiinţa le sunt întinate. Ei
mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl
tăgăduiesc, căci sunt o urâciune, nesupuşi şi netrebnici
pentru orice faptă bună. — Tit 1:15,16
Ce groaznică este starea aceasta şi cât
de atent trebuie să fie tot poporul Domnului ca nu numai să
aibă inima şi mintea curată, ci şi conştiinţa să şi-o
păstreze foarte sensibilă şi în strânsă armonie cu cuvântul
lui Dumnezeu. Această stare poate fi menţinută numai dacă ne
vom judeca pe noi înşine adeseori şi cu stricteţe, după
standardul pe care Dumnezeu ni l-a dat — legea Lui de
iubire.
Aş vrea să recunosc pe loc
Dorinţe de plăceri, trufie,
Să sting ce este-n mine foc,
Gândul hoinar să nu-mi mai fie. — Z '99-214
Click aici pentru audio
20 FEBRUARIE
Dacă i se pare cuiva că este religios
şi nu-şi înfrânează limba ... religia unui astfel de om este
zadarnică. — Iac. 1:26
Deoarece limba este indiciul inimii, căci
„din plinătatea inimii vorbeşte gura”, limba neînfrânată,
care vorbeşte invi-dios, egoist, amar, lăudăros, defăimător,
dovedeşte că inima din a cărei plinătate se revarsă acestea
este nesfinţită, grav lipsită de spiritul lui Hristos. În
acest caz, la orice grad al religiozităţii am fi ajuns, este
zadarnic, căci acea inimă nu este mântuită şi nici în starea
de a fi mântuită. Dar Medicul Bun ne-a arătat antidoturile
otrăvirii sufletului, acele leacuri care, dacă le luăm
corect, după îndrumare, vor îndulci inima amărâtă. — Z.
'99-215
Click aici pentru audio
21 FEBRUARIE
Căci tu eşti stânca mea, cetăţuia mea.
Pentru Numele Tău, condu-mă şi călăuzeşte-mă! — Ps. 31:3
După ce Domnul ne-a dat anumite lecţii şi
experienţe, dintre care unele au ajuns la noi în împrejurări
paşnice şi liniştite, ordinea procedurii se poate schimba şi
manifestarea providenţelor Domnului poate duce la
întreruperea acestor împrejurări care au fost favorabile şi
nefavorabile în unele privinţe -- ducând la împrejurări şi
condiţii noi. Nu se cuvine pentru adevăratul israelit
spiritual să murmure, să se plângă sau chiar să-şi exprime
alegerea, ci să caute conducerea Domnului. Dacă poate
distinge conducerea providenţei divine, chiar dacă ar fi în
condiţii de pustiu şi mai aspre şi mai puţin de dorit decât
cele în care se afla mai înainte, el trebuie să urmeze
conducerea Domnului încrezător, cântând cântecele credinţei
şi ale încrederii. — Z. '02-249
Click aici pentru audio
22 FEBRUARIE
Purtarea voastră să fie fără iubire de
bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi acum. — Evr. 13:5
Rugăciunile egoiste costă prea mult. Unii
au dobândit bogăţie, dar au pierdut adevărul şi slujba lui;
unii au primit sănătate, ca apoi să afle că s-au expus la
încercări nu mai puţin grele decât boala. Alţii şi-au
recăpătat din gura morţii pe iubiţii lor, ca apoi să regrete
că Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea sau, şi mai corect, să
regrete că n-au primit înţelepciunea şi providenţa Domnului
cu încredere şi mulţumire, fără să se plângă ... Israelul
spiritual ar trebui să se folosească în mod înţelept de
lucrurile pe care le are la îndemână, acceptând toate cu
recunoştinţă, ca daruri de la Dumnezeu. Rugăciunile lor ar
trebui să fie pentru daruri spirituale, între altele pentru
îndurare răbdătoare şi mulţumirea inimii. — Z. '02-250
Click aici pentru audio
23 FEBRUARIE
„Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi
voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi; te voi sfătui cu
ochiul asupra ta.” — Ps. 32:8
Una din lecţiile cele mai însemnate
pentru israeliţii spirituali este ca, în toate lucrurile
vieţii, să caute conducerea Domnului. Niciodată să nu
încerce să facă ceva, fie lucruri ale vieţii acesteia, fie
lucruri spirituale, fără să caute să observe voia Domnului
cu privire la aceasta ... Noi înaintăm spre Canaan şi ştim
că noi experienţe ne aşteaptă, prin care trebuie să trecem
înainte de-a putea ajunge la moştenirea făgăduinţelor.
Lecţia pentru noi este ca imediat şi cu totul să ne supunem
conducerii Domnului, fără murmur — cu bucurie. Aceasta însă
numai de la aceia se poate aştepta care au învăţat lecţiile
dăruite lor mai înainte şi mai ales lecţiile credinţei — ale
încrederii în puterea, bunătatea şi credincioşia Domnului. —
Z. '02-251,249
Click aici pentru audio
24 FEBRUARIE
Căci ceea ce era cu neputinţă în lege,
pentru că era slabă prin trup, a făcut Dumnezeu, trimiţând
pe Fiul Său în asemănarea trupului păcătos şi pentru păcat,
condamnând păcatul în trup; ca dreptatea legii să se
împlinească în noi, care umblăm nu după trup, ci după
Spirit. — Rom. 8:3,4; (Sf. Scr. 1874)
Câtă întărire şi mângâiere este în aceste
asigurări! Într-adevăr, cuvinte minunate de viaţă sunt
acestea! Ele ne umplu de speranţă. Dacă în loc de
perfecţiunea absolută a trupului Dumnezeu primeşte de la noi
intenţiile desăvârşite ale inimii, atunci, într-adevăr, avem
nădejde că vom ajunge la ţinta pusă înainte — perfecţiunea.
Noi putem umbla după Spirit, deşi în ce priveşte trupul
nostru muritor nu putem atinge cerinţele Spiritului. Mintea
noastră poate atinge Spi-ritul, intenţiile noastre pot fi
perfecte şi chiar aceasta caută Tatăl nostru Ceresc în noi —
perfecţiunea intenţiei. — Z. '02-248
Click aici pentru audio
25 FEBRUARIE
„Omul va trăi nu numai cu pâine, ci cu
orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” — Mat. 4:4
Trebuie să învăţăm că viaţa omului constă
nu din abundenţa lucrurilor pe care le are — hrană şi
îmbrăcăminte —, ci, în înţelesul cel mai deplin, cel mai
larg, cel mai înalt, viaţa se bazează pe subordonarea
deplină la voinţa divină, pe atenţia încordată la fiecare
cuvânt ce iese din gura lui Dumnezeu. Sunt necesare toate
prevenirile, toate încurajările, toate promisiunile pentru
dezvoltarea celor pe care Dumnezeu îi cheamă acum la viaţă
eternă ca împreună moştenitori cu Fiul Său în Împărăţie.
Prin urmare, ca ucenici, ca elevi ai Domnului Isus, să le
ţinem minte şi să lucrăm după sugestia cuvintelor din acest
text. — Z. '02-246, 248
Click aici pentru audio
26 FEBRUARIE
Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul!
Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! — Filip. 4:4
Nu putem avea prea mulţi creştini care se
bucură şi ei nu se pot bucura prea mult dacă se bucură în
Domnul. Această bucurie nu este în mod necesar zgomotoasă,
dar nici cu necesitate contrariul. Totuşi, ea presupune
seninătate, fericire, pace, plăcerea sufletului şi nu
înseamnă că demonstraţia zgomotoasă este esenţială, cum se
pare că, în mod greşit, gândesc unii ... Singurii care se
pot bucura totdeauna sunt cei care trăiesc foarte
aproape de Domnul şi care pot simţi totdeauna unitatea lor
cu El, că ocrotirea şi grija Lui sunt asupra lor şi că
făgăduinţa Lui este sigură, că toate lucrurile vor lucra
împreună pentru binele lor cel mai înalt, ca Noi Creaturi. —
Z. '03-7
Click aici pentru audio
27 FEBRUARIE
Blândeţea voastră să fie cunoscută de
toţi oamenii. —Filip. 4:5
Cuvântul grecesc tradus aici prin
„blândeţe” pare să conţină gândul de a fi raţionali şi a nu
pretinde prea riguros drepturile noastre. Mila şi
îngăduinţa, desigur, sunt calităţi care se cer de la toţi
cei care voiesc să fie membri în corpul Unsului. Să avem, ca
regulă, credincioşie în îndeplinirea — pe cât este posibil —
a tot ce ne cere dreptatea şi îngăduinţă în toate cerinţele
noastre drepte faţă de alţii. Aşa vom fi copii ai Tatălui
Ceresc, pentru că El este blând şi milos cu cei
nemulţumitori. — Z. '03-7
Click aici pentru audio
28 FEBRUARIE
Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în
orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui
Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri. — Filip.
4:6
Se poate ridica întrebarea: oare de ce nu
ne dă Dumnezeu lucrurile de care avem nevoie fără să ne
rugăm pentru ele şi să cerem promisiunile Lui? Fără
îndoială, pentru că mai întâi trebuie să ajungem la o stare
de inimă potrivită, ca să putem primi favorurile Sale şi să
avem folos din ele. Chiar dacă este aşa, putem fi siguri că
nici acum nu apreciem suficient îngrijirea divină acordată
nouă până acum şi acum. Ba este posibil ca nici chiar în
atitudinea de rugăciune şi mulţumire noi să nu discernem
nici măcar jumătate din motivele de recunoştinţă, aşa cum le
vom vedea în curând, când vom cunoaşte întocmai cum noi
suntem cunoscuţi. — Z. '03-8
Click aici pentru audio
29 FEBRUARIE
Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne
în dragoste rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el. — 1
Ioan 4:16
Dreptatea umple măsura, dar iubirea o
scutură, o apasă, o vârfuieşte şi întrece dreptatea. Prin
urmare, iubirea este un lucru pe care nu trebuie să-l
pretinzi, de lipsa lui nu trebuie să te plângi, ci trebuie
să-l apreciezi cu recunoştinţă, ca pe o favoare, şi să-l
întorci mărinimos. Oricine doreşte iubirea să o dorească în
cel mai înalt sens, în sensul de admiraţie şi respect. Dar
acest fel de iubire este cea mai preţioasă şi singura cale
de a o câştiga este să manifestăm acea nobleţe de caracter
care o provoacă la alţii care sunt cu adevărat nobili. — Z.
'02-266
Click aici pentru audio
|
