|
|
1 IUNIE
„Cine are poruncile Mele şi le
păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine mă iubeşte, va fi iubit
de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.” — Ioan
14:21
Această intimă comuniune şi părtăşie cu
Hristos să ne dea fiecăruia tot mai mult din Spiritul Său,
astfel ca lumea să ia cunoştinţă despre noi că am fost „cu
Isus”. Rugăciunea noastră să fie aceasta:
Doamne Isuse, fă-mi-te mie
O realitate strălucitoare, vie,
Mai reală pentru al credinţei ochi ascuţit
Decât orice obiect pământesc văzut.
Mai intim aproape şi mult mai dragă
Decât chiar şi cea mai dulce legătură pământească.
— Z. '95-75
Click aici pentru audio
2 IUNIE
... Căci n-am avut de gând să ştiu
între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.
— 1 Cor. 2:2
Observaţia noastră asupra acelor
consacraţi care au permis altor subiecte decât „evanghelia
aceasta” să le consume timpul şi atenţia, ne îndeamnă să-i
sfătuim să economisească cu grijă timp şi talent pentru
serviciul evangheliei, iar alte subiecte, oricât de
interesante, să le lăsăm altora în prezent, iar în ce ne
priveşte să le lăsăm pentru viaţa viitoare când toată
cunoştinţa va fi a noastră. Întotdeauna am observat că cei
care, din motive ce s-ar fi putut evita, se abat de la
serviciul unicei şi adevăratei evanghelii, nu peste mult
sunt îndepărtaţi de pe cale sau în mare măsură sunt
împiedicaţi în înaintarea lor către „premiul înaltei
chemări”. — Z. '95-116
Click aici pentru audio
3 IUNIE
Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi
întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi
istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia
despre El. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror
sunet să fie auzit; dar răsunetul lor străbate tot pământul,
şi glasul lor merge până la marginile lumii. — Ps. 19:1-4;
(Cornilescu)
Procesiunea măreaţă a cerurilor, ziua şi
noaptea, să ne provoace la adorare şi laudă şi să inspire
inimilor noastre un devotament sfânt şi respectuos. Această
activitate fără zgomot, această supunere desăvârşită legilor
divine şi strălucirea binecuvântată a oştilor cereşti să-şi
imprime lecţiile lor folositoare asupra noastră — lecţii de
activitate zeloasă, fără zarvă sau ostentaţie, de ascultare
desăvârşită de voinţa Lui, care face toate lucrurile bine şi
este prea înţelept ca să greşească şi prea bun ca să fie
neîndurat; de a lăsa slava Domnului care ne-a iluminat să
strălucească de la noi asupra fiecărui privitor. — Z.
'95-121
Click aici pentru audio
4 IUNIE
... Pentru ca încercarea credinţei
voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care
totuşi este încercat prin foc, să fie găsită spre laudă,
slavă şi cinste, la descoperirea lui Isus Hristos. — 1 Pet.
1:7
Credinţa voastră se încearcă acum. În
zilele mai liniştite, când soarele favoarei strălucea asupra
voastră, aţi clădit în linişte fundamentul cunoştinţei
despre Adevăr şi aţi ridicat suprastructura caracterului
creştin. Acum sunteţi în cuptorul încercării, adunaţi-vă
deci tot curajul, întăriţi-vă răbdarea, îmbărbătaţi-vă ca să
puteţi îndura; ţineţi bine speranţa voastră, amintiţi-vă
făgăduinţele, căci sunt încă ale voastre, şi „să nu părăsiţi
încrederea voastră, care are o mare răsplătire”. „În
seninătate şi în încredere va fi tăria voastră”.
„Odihneşte-te în Domnul şi aşteaptă-L cu răbdare” şi
credinţa a câştigat biruinţa. — Z. '95-135
Click aici pentru audio
5 IUNIE
Iehova, în Tine mă încred. — Ps. 31:1
Nimic nu dezavantajează mai mult pe
creştin în faţa duşmanilor săi decât atunci când, chiar şi
temporar, se lasă de ancora credinţei. Dacă numai un moment
pierde credinţa, întunericul şi începe a-l cuprinde: nu mai
poate vedea strălucirea feţei Tatălui, căci „fără credinţă
este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui”. Când din nou începe
lupta pentru ancoră puterile întunericului îl asaltează
violent cu temeri şi îndoieli, bazate în general pe
nedesăvârşirile lui omeneşti, care, întotdeauna ar trebui să
ţină minte, sunt acoperite cu haina dreptăţii lui Hristos.
Dacă dorim să domnească în inimile noastre pacea lui
Dumnezeu, nicicând nu trebuie să ne pierdem ancora şi „să nu
permitem ca lupta de moarte a lui Satan să doboare curajul
nostru”. Limbajul inimii noastre să fie întotdeauna: chiar
„dacă mă va ucide, totuşi voi nădăjdui în El”. — Z. '95-157
Click aici pentru audio
6 IUNIE
Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva
să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi
băutură şi cu îngrijorările vieţii ... — Luc. 21:34
Ce lucrare ne dăm seama că este înaintea
noastră şi câtă nevoie este de cumpătare, de vigilenţă, de
fermitate! Este lucru de o viaţă, este bătălie de o viaţă
împotriva unui vrăjmaş puternic, care s-a încuibat în trupul
nostru. Puterile din afară sunt tari, într-adevăr, dar
războiul civil dinăuntru este cu mult mai de temut. Dacă
într-o măsură oarecare ne îmbătăm de spiritul lumii — dacă
dăm loc mulţumirii de sine, iubirii de comoditate, plăcerii,
dacă îngăduim cât de puţin oricare din vechile dispoziţii de
invidie, răutate, slavă deşartă, lăudăroşie, îngâmfare,
mânie, ceartă şi alte asemenea slăbiciuni ale vechii naturi,
dacă cedăm lor cât de puţin — ah, la ce mare pericol suntem
expuşi! — Z. '95-201
Click aici pentru audio
7 IUNIE
Dumnezeul oricărui har, care v-a
chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi
suferi puţin timp, El Însuşi vă va desăvârşi, vă va întări,
vă va da putere şi vă va face neclintiţi. — 1 Pet. 5:10
Numai îndurând greutăţile ca bun ostaş al
lui Hristos se poate atinge această stare de dorit — adică
controlul de sine perfect, capacitatea de a ne împotrivi
răului, credinţa statornică, răbdarea şi virtutea, odihna
fixată şi trainică în Hristos şi nădejdea în făgăduinţa prin
Cuvântul Său. Fără îndoială aceasta a fost experienţa
proprie a apostolului, căci el a îmbătrânit în slujba
Învăţătorului, şi aşa poate să fie şi experienţa noastră. Cu
fiecare an ce trece să ne găsim tot mai aproape de glorioasa
culme a desăvârşirii! — Z. '95-202
Click aici pentru audio
8 IUNIE
. . . Cine întoarce pe un păcătos de
la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte şi
va acoperi o mulţime de păcate. — Iac. 5:20
Când vedem pe alţii umblând pe căi
interzise, pe căile păcătoşilor, să nu-i urmăm în acestea
spre a-i scăpa, ci să le arătăm drumul bun prin aceea că noi
rămânem pe el şi să-i chemăm să ne urmeze. Când vedem că
unii se încurcă în doctrinele şi învăţăturile oamenilor,
despre care noi ştim că sunt fundamental greşite, nu trebuie
să facem eforturi să le aprofundăm pentru a le ajuta să iasă
din ele, ci să le amintim că studierea oricărei doctrine
care nu este în acord cu temelia nu este numai o
întrebuinţare greşită a timpului consacrat, ci este şi
greşit şi periculos a lua cu uşurinţă lucruri cunoscute ca
greşite, după cum toate încălcările de conştiinţă şi de
principiu sunt periculoase. — Z. '95-203
Click aici pentru audio
9 IUNIE
„În lume veţi avea necazuri, dar
îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”. — Ioan 16:33
Nici o răsplată de prosperitate
pământească n-a fost pentru credincioşia Domnului, ci
dimpotrivă, lipsuri şi persecuţii până la moarte. El a fost
„om al durerii şi obişnuit cu suferinţa”, insultele celor ce
batjocoresc pe Dumnezeu au căzut asupra Lui; cu toate că era
bogat, de dragul nostru s-a făcut sărac, atât de sărac încât
El Însuşi a spus: „vulpile au vizuini şi păsările cerului au
cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-Şi odihni capul” ....
Robul nu este mai presus decât învăţătorul său: dacă pe El
l-au persecutat şi pe noi ne vor persecuta şi insultele
celor ce l-au insultat pe El vor cădea şi asupra noastră.
Singura răsplată la care cei ce urmează pe Hristos se pot
aştepta acum este manifestarea iubirii şi aprobării Domnului
simţită în inimă. — Z. '95-207
Click aici pentru audio
10 IUNIE
„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm ...” —
Luc. 11:1
Pe scurt, pentru ca rugăciunile noastre
să fie primite înaintea lui Dumnezeu, ele trebuie să exprime
credinţă încrezătoare, stimă şi respect iubitor, deplin
acord cu planul divin şi supunere faţă de voinţa divină,
dependenţa fiască de Dumnezeu, recunoaşterea păcatelor şi
lipsurilor noastre şi dorinţa după iertare, dorind cu
umilinţă conducerea şi ocrotirea divină. Toate acestea nu
întotdeauna le putem exprima în cuvinte, dar aceasta trebuie
să fie cel puţin atitudinea sufletului. — Z. '95-213
„Rugăciunea este dorinţa sinceră a
sufletului, exprimată sau nu prin cuvinte”.
Click aici pentru audio
11 IUNIE
Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat
încă ... — Filip. 3:13
Dacă cineva crede că a ajuns la o stare
spirituală satisfăcătoare, din acel moment el poate
considera începutul declinului său spiritual. Cel ce cu
sinceritate urmează lui Hristos şi cu grijă se străduieşte a
imita modelul desăvârşit, nu poate socoti satisfăcătoare
nici o realizare din prezent. Numai dacă întoarcem privirea
de la Hristos putem fi mulţumiţi cu noi înşine, deoarece
având în faţă modelul perfect se descoperă întotdeauna
defectele noastre şi dacă în mândria inimii le pierdem din
vedere, ele devin şi mai vădite în ochii altora. Creştinul
poate fi satisfăcut numai dacă-şi dă seama că el creşte
neîntrerupt în asemănarea lui Hristos. — Z. '95-250
Click aici pentru audio
12 IUNIE
... Dar una fac ... — Filip. 3:13
Observăm unicitatea scopului apostolului:
„dar una fac”. El n-a încercat să facă mai multe lucruri;
dacă încerca, desigur ar fi dat greş. El şi-a închinat viaţa
singurului scop pentru care a fost chemat şi pentru care a
părăsit toate celelalte scopuri ale vieţii. A făcut aceasta
ştiind şi că drumul pe care l-a ales, în mod sigur, în viaţa
prezentă îi va aduce pierdere, lipsă, trudă, grijă,
persecuţie şi insultă continuă. În această unicitate a
scopului el a scăpat de multe ispite de a se întoarce ca să
se bucure de unele din bunurile acestei vieţi sau să
urmărească unele din himerele ei. — Z. '95-250
Click aici pentru audio
13 IUNIE
... Cum mă voi trezi, mă voi sătura de
chipul Tău. — Ps. 17:15
Pofta pământească treacă
Cugetul zboare cu aripi
Ce plăcere e pentru noi
În viaţa de veci a privi.
Cugetările despre Dumnezeu, despre
Hristos, despre sfinţii vrednici ai trecutului şi ai
prezentului, despre moştenirea cerească, despre
binecuvântarea lucrului nostru viitor împreună cu Hristos,
despre importanţa şi mărinimia planului divin şi despre
măreţia şi binecuvântarea adunării noastre împreună la
Hristos, la sfârşitul activităţii noastre pământeşti, să ne
umple minţile şi să ne inspire inimile. În aşteptarea
acestora să primim, de asemenea, în plus, mângâierea şi
binecuvântarea legăturii şi comuniunii noastre personale cu
Dumnezeu prin rugăciune, prin studierea Cuvântului şi prin
adunarea noastră împreună pentru închinare şi laudă. —
Z.'95-251
Click aici pentru audio
14 IUNIE
„Dumnezeu stă împotriva celor mândri,
dar celor smeriţi le dă har.” — 1 Pet. 5:5
Preaiubiţilor, înainte de toate să ne
păstrăm bine umilinţa. Dumnezeu numai aşa ne poate folosi în
siguranţă pentru noi înşine, dacă în ochii noştri suntem
mici. Cu toate acestea Dumnezeu nu ne fereşte de toate
încercările credinţei. Deci, dacă azi Domnul îţi dă puţină
înălţare, îţi dă puţină încurajare prin succes în serviciul
Lui, primeşte cu umilinţă şi blândeţe, aducându-ţi aminte de
propria-ţi nevrednicie şi insuficienţă dacă Domnului nu i-ar
place să lucreze prin tine. Tot aşa, fii gata să primeşti
umilirile de mâine, care sunt necesare pentru disciplinarea
ta şi pentru echilibrarea adecvată caracterului tău. Dacă
succesul de ieri te face să te nelinişteşti sub umilirea de
azi, ai grijă că nu eşti dezvoltat spiritual atât de complet
cum ar trebui să fii. — Z. '96-19
Click aici pentru audio
15 IUNIE
Şi voi încheia cu voi legământ etern,
îndurările cele adevărate ale lui David. — Isa. 55:3;
(Sf. Scr. 1874)
Toţi care flămânzesc şi însetează după
dreptate, al căror suflet este însetat după Dumnezeu ca
cerbul după izvorul de apă şi care aflându-L s-au consacrat
Lui şi au primit ungerea Spiritului Sfânt care mărturiseşte
împreună cu spiritul lor că sunt fii ai lui Dumnezeu şi
care, ca fii unşi, pot descoperi în ei înşişi trăsăturile
vrednice de fii adevăraţi — loialitate, credincioşie, zel,
energie, curaj, discreţie etc. — aceştia formează clasa cu
care Domnul a încheiat un legământ etern şi cărora le
aparţin „îndurările cele adevărate ale lui David” — Z.
'96-29
Click aici pentru audio
16 IUNIE
Orice disciplinare, deocamdată pare o
pricină de întristare şi nu de bucurie; dar mai pe urmă
aduce, celor încercaţi prin ea, roada dătătoare de pace a
dreptăţii. — Evr. 12:11
Sub astfel de disciplinări sufletul se
coace pentru o supunere iubitoare, care spune liniştit:
toate le pot face, toate le pot duce, prin Hristos care mă
întăreşte. Treptat, după cum zgura vechii naturi se arde şi
aurul devine din ce în ce mai evident, aceste suflete
preţioase devin tot mai dragi Domnului lor iubitor. Atât de
dragi îi sunt Lui, încât în toate necazurile lor El este
aproape prin harul Său ca să-i susţină şi prin prezenţa Sa
ca să-i înveselească şi cele mai adânci umbre ale
întristării devin cele mai sfinţite locuri de odihnă ale
memoriei, unde steaua zilei străluceşte cel mai tare. — Z.
'96-44
Click aici pentru audio
17 IUNIE
„Cine va putea să sufere însă ziua
venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El?
Căci El va fi ca focul topitorului ... şi El se va aşeza ca
topitorul şi ca purificatorul argintului ...” — Mal. 3:2, 3
Marele Topitor veghează să vadă cum
metalul preţios al caracterului tău reflectă chipul Său.
Sau, vorbind limpede, la fiecare încercare El veghează să
vadă ce influenţe controlează acţiunile noastre: dacă ele
sunt influenţate de avantaje prezente, politică lumească,
prietenii personale, iubiri pământeşti — de soţ, de soţie,
de copii, iubirea de comoditate sau de pace cu orice preţ
sau pe de altă parte, dacă ne călăuzesc principiile curate
ale adevărului şi dreptăţii; şi dacă cu orice preţ de lucru
şi de suferinţe apărăm aceste principii, cu zel şi energie,
şi astfel luptăm lupta bună a credinţei până la cel mai amar
capăt — chiar până la moarte. — Z. '96-45
Click aici pentru audio
18 IUNIE
... Înaintea feţei Tale sunt bucurii
nespuse şi desfătări veşnice la dreapta Ta. — Ps. 16:11
Oriunde suntem, în prezenţa Domnului sunt
bucurii depline. Să cultivăm deci mai mult cunoştinţa
noastră cu Domnul, apropiindu-ne de El în rugăciune, în
studierea Cuvântului Său preţios, cugetând despre toată
bunătatea Lui, despre grija Sa providenţială, despre
remarcabilele manifestări ale harului Său în experienţele
noastre individuale, despre făgăduinţele lui preţioase, care
toate sunt „da şi amin” în Isus Hristos. În acest fel,
„apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi” (Iac.
4:8), vi se va arăta El Însuşi şi va locui cu voi.
Într-adevăr, voinţa lui Dumnezeu este ca toţi copiii Lui să
fie fericiţi în El şi întotdeauna să se bucure; şi dacă
cineva este lipsit de această binecuvântare, el nu trăieşte
la înălţimea privilegiilor sale. — Z. '96-54
Click aici pentru audio
19 IUNIE
Lumina [Adevărul] este semănată pentru
cel drept şi bucuria [bucuria Adevărului] pentru cel cinstit
cu inima. — Ps. 97:11
Fiii adevăraţi ai lui Dumnezeu iubesc
Adevărul, căci au o atracţie pentru el .... Când găsesc
Adevărul ei îi recunosc valoarea, îl apreciază şi meditează
asupra lui .... Ei zic: este întocmai ca Dumnezeu, este
manifestarea bunătăţii Lui glorioase, este reflectarea
caracterului Său iubitor, binevoitor, înţelept şi drept.
Prin urmare, ei iubesc Adevărul şi pe Dumnezeu care l-a dat;
îl adună ca pe o comoară în inimă, îl repetă tot mereu şi,
pătrunzându-l şi admirându-i întreaga simetrie şi frumuseţe,
se luptă tot mai mult să-şi conformeze caracterele după
aceleaşi principii ale frumosului şi caută a-l recomanda
altora, prin cuvânt şi comportare, ca şi aceia să fie
binecuvântaţi prin el. — Z. '96-55
Click aici pentru audio
20 IUNIE
Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din
lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este
în el. — 1 Ioan 2:15
A fi în prietenie cu lumea înseamnă a
umbla în armonie cu ideile ei şi a te conforma căilor ei. În
acest sens să nu iubim lumea, ci să fim deosebiţi de ea şi
în opoziţie cu ea. Drumul arătat nouă astfel, în anumite
privinţe, cel puţin, este greu şi singuratic, dar totodată
este singurul drum al păcii şi fericirii. Această lume, cu
pofta ei, este repede trecătoare, este goală, nu mulţumeşte
şi în cele din urmă duce la nenorocire şi pieire; dar cei
ce-şi găsesc plăcerea în calea Domnului, aceia au comuniune
şi părtăşie binecuvântată cu El. Bucuriile lor vin dintr-un
izvor pe care lumea nu-l poate înţelege. Ei trăiesc pe un
plan mai înalt, respiră un aer mai curat şi se bucură de o
amiciţie mai dulce şi mai sfântă decât aceea pe care ar
putea-o oferi lumea, vreodată. — Z. '96-67
Click aici pentru audio
21 IUNIE
... Învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt
blând şi smerit cu inima — Mat. 11:29
Într-adevăr, în spiritul blând şi
liniştit este secretul odihnei. A fi blând înseamnă a
cultiva darurile răbdării, ale supunerii iubitoare la voinţa
lui Dumnezeu, ale încrederii statornice în iubirea, în grija
Sa, în înţelepciunea sfatului Său călăuzitor şi a
providenţelor Sale conducătoare şi a urma stăruitor această
cale, în reputaţie bună sau rea, prin împrejurări favorabile
sau nefavorabile.
Fiii iubiţi ai lui Dumnezeu să se
străduiască tot mai mult să imite spiritul blând şi liniştit
al lui Hristos, acceptând providenţele lui Dumnezeu,
ascultând de poruncile şi condu-cerea Lui aşa cum a făcut
Domnul, înarmaţi cu puterea pe care numai El o poate da şi
vrea s-o dea acelora care iau jugul Lui şi învaţă de la El.
— Z. '96-79
Click aici pentru audio
22 IUNIE
Încolo, ce se cere de la administrator
este ca fiecare să fie găsit credincios .... Fiecare după
puterea lui. — 1 Cor. 4:2; Mat. 25:15
„Mina”, fiind aceeaşi pentru toţi,
reprezintă în mod potrivit acea binecuvântare a harului
divin care este comună pentru tot poporul lui Dumnezeu,
adică îndreptăţirea. Alte daruri se deosebesc în cantitate,
potrivit posibilităţilor noastre naturale, şi în general
sunt de la Tatăl, de exemplu Cuvântul şi Spiritul.
Îndreptăţirea, deşi este hotărâtă de Tatăl, este un dar de
la Domnul Isus, pentru că El a plătit-o cu propriul Său
sânge. O „mină” pentru fiecare îi pune pe toţi pe picior de
egalitate ca servi acceptabili şi permite fiecăruia să-şi
arate zelul prin sacrificii. Dar „talanţii”, fiind împărţiţi
după capacitatea fiecăruia, reprezintă posibilităţi pentru
serviciul lui Dumnezeu conform cu aceste capacităţi pe care
le posedăm. Ei pot fi talanţi de educaţie, bani, influenţă,
sănătate, timp, tact, inteligenţă deosebită şi ocaziile de
a-i folosi în serviciul lui Dumnezeu. — Z. '07-63
Click aici pentru audio
23 IUNIE
Dar cel care a fost semănat în pământ
bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege; el aduce
roadă şi produce, unul o sută, altul şaizeci, altul
treizeci. — Mat. 13;23
Deosebirea în măsura roadelor, de
treizeci, şaizeci şi o sută, precum şi cei cinci talanţi şi
cele zece mine, arată deosebiri în învingerea piedicilor de
învins mai degrabă decât necredincioşie în întrebuinţarea
mijloacelor harului. Unii pot lucra mult şi sârguincios cu
puţin rezultat, în vreme ce alţii, cu aceleaşi eforturi, cu
voinţă mai hotărâtă şi cu mai mare continuitate, îndeplinesc
lucruri mari. Unii, prin alunecări şi căderi ocazionale, din
care după aceea se ridică, pierd timp şi ocazii care
niciodată nu se pot recâştiga, măcar că sunt iertaţi şi
reaşezaţi cu generozitate în favoarea divină şi apoi, cu
sârguinţă şi răbdare, aleargă până la sfîrşit. — Z. '96-99
Click aici pentru audio
24 IUNIE
Şi dacă suntem copii, suntem şi
moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună
moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu
El, ca să fim şi slăviţi împreună cu El. — Rom. 8:17
Citind planurile Tatălui Ceresc cu
privire la noi, în lumina voinţei Sale exemplificată prin
raporturile Sale cu Învăţătorul nostru, putem stabili
imediat că voinţa lui Dumnezeu nu este de a ne scuti de
orice dureri, încercări şi suferinţe şi de-a ne ridica
triumfal în slavă, pe patul de flori al comodităţii. Calea
noastră trebuie să fie cu totul alta, desigur, dacă vrem să
călcăm pe urmele Aceluia pe care Dumnezeu L-a pus să fie nu
numai satisfacţie pentru păcatele lumii întregi, ci şi un
model pentru Biserică, corpul Său. Acest lucru, ştiut din
planul divin şi din voinţa lui Dumnezeu, ne învaţă
neîntârziat că nu trebuie să aşteptăm şi să cerem eliberare
de dureri şi necazuri, pe care înţelepciunea Lui le-a
rânduit să fie cărarea spre glorie. — Z. '96-151
Click aici pentru audio
25 IUNIE
Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu
mulţumiri. — Col. 4:2
Fiecare încercare a credinţei şi a
răbdării este o ocazie de rugăciune pentru ajutorul promis.
Fiecare pierdere a biruinţei este o ocazie de rugăciune
pentru iertare şi totodată pentru binecuvântare divină,
pentru ca lecţia slăbiciunii noastre să poată fi adânc
imprimată, astfel ca la următoarea încercare asemănătoare de
îndată să putem solicita şi primi „har, ca să avem ajutorul”
făgăduit. Fiecare învingere asupra noastră este ocazie de
rugăciune ca să nu fim mândri şi încrezuţi, ci smeriţi şi
veghetori în faţa atacului următor al marelui potrivnic.
Orice slujbă făcută Adevărului devine o ocazie de-a mulţumi
prin rugăciune pentru privilegiul de a sluji Marelui Rege şi
pentru că, poate, am suferit ceva pentru cauza Lui; este şi
un motiv de-a ne ruga pentru alte posibilităţi de serviciu
şi pentru harul de a le folosi cu înţelepciune. — Z. '96-163
Click aici pentru audio
26 IUNIE
De aceea, fraţi sfinţi care aveţi
parte de chemarea cerească, îndreptaţi-vă privirile la
Apostolul şi Marele Preot al mărturiei noastre, adică la
Isus. — Evr. 3:1
Voia lui Dumnezeu este ca fiecare membru
al corpului lui Hristos să fie atins de simţământul
slăbiciunilor lumii, cu scopul ca atunci când vor fi
înălţaţi în Împărăţie ca preoţime împărătească şi vor judeca
lumea să poată fi foarte miloşi, compătimitori şi generoşi.
Domnul şi Învăţătorul nostru, care n-a avut nici una din
slăbiciunile neamului omenesc căzut, ci a fost nevinovat,
sfânt şi despărţit de păcătoşi, a trebuit să preia de la
oameni slăbiciunile şi neajunsurile lor, ca şi El să fie
atins de slăbiciunile noastre şi să fie un Mare Preot
credincios. Ar fi cu totul lipsit de logică să presupunem că
lecţiile necesare pregătirii marelui Preot pentru funcţia şi
serviciul Său nu sunt necesare sub-preoţilor, care sunt
chemaţi să sufere şi să împărăţească împreună cu El. — Z.
'96-208
Click aici pentru audio
27 IUNIE
Şi Cel care ne întăreşte împreună cu
voi, în Hristos şi care ne-a uns, este Dumnezeu, care ne-a
şi pecetluit ... — 2 Cor. 1:21,22
Pecetea sau semnul noii creaturi este
posesiunea Spiritului lui Hristos. Manifestarea acestui
Spirit Sfânt este triplă: 1 — iubire mai presus de toate
faţă de Dumnezeu şi loialitate bucuroasă cauzei Sale, chiar
cu preţul suferinţei; 2 — iubire altruistă, nobilă şi curată
faţă de fraţi, dorinţă pentru bunăstarea lor, care
întotdeauna este gata a le face bine; 3 — iubire
compătimitoare faţă de lume, care, în ocaziile ce se
prezintă, ne îndeamnă spre fapte bune şi spre dorinţa şi
efortul de a trăi întotdeauna în pace cu toţi oamenii. — Z.
'96-212
Click aici pentru audio
28 IUNIE
Nu te socoti singur înţelept; teme-te
de Iehova şi abate-te de la rău. — Prov. 3:7
Nimic nu este mai periculos pentru
copilul lui Dumnezeu decât încrederea în sine. Aceasta
închide drumul înaintării adevărate şi al reformării inimii
şi-l împiedică să fie cu adevărat folositor pentru alţii şi
mai ales folositor în serviciul lui Dumnezeu, deoarece
Cuvântul Lui spune: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri,
dar dă har celor smeriţi”. În locul încrederii în sine
înţelepciunea ne îndeamnă la neîncredere în sine,
aducându-ne aminte de slăbiciunile şi imperfecţiunile
noastre şi, în mod corespunzător, ne îndeamnă să onorăm pe
Dumnezeu şi să ne încredem în El, ceea ce ne va întări mai
mult decât orice şi ne va face capabili să ne îndepărtăm de
răul care se află în natura noastră decăzută. — Z. '96-263
Click aici pentru audio
29 IUNIE
Ferice de cei cu inima curată, căci ei
vor vedea pe Dumnezeu! — Mat. 5:8
A fi „cu inima curată” nu înseamnă
perfecţiunea comportamentului, nici a cuvântului, nici a
gândului, ci perfecţiunea intenţiei cu privire la toate
acestea. Dorinţa şi efortul nostru trebuie să fie îndreptate
spre perfecţiune, în cuget, în cuvânt şi faptă. Standardul
care ne este pus înainte şi cu care inima şi voinţa noastră
trebuie să fie de acord, este standardul divin: „fiţi
desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru Cel ceresc este
desăvîrşit” (Mat. 5:48). Dumnezeu n-a pus un standard mai
jos decât acesta, de absolută perfecţiune, dar a prevăzut
pentru noi har, îndurare şi pace prin Hristos, dacă noi vrem
să umblăm pe urmele Lui, această curăţenie a inimii fiind
unul din paşii esenţiali pe calea îngustă. — Z. '00-71
Click aici pentru audio
30 IUNIE
... Şi la timpul secerişului, voi
spune secerătorilor: ... „grâul strângeţi-l în grânarul meu.”
— Mat. 13:30
Timpul este scurt, lucrul de secerare
este mare, lucrătorii sunt puţini, timpul nostru este
consacrat şi trebuie să lucrăm cât se zice ziuă, ştiind că
va veni o noapte când nimeni nu va putea lucra. Am consacrat
viaţa noastră până la moarte. Marele Domn al secerişului
ne-a încredinţat slujba de-a căuta „grâul” adevărat şi de
a-l aduna în grânar. Ce timp mai avem noi pentru distracţii,
lucruri lumeşti, sau multele plăceri sociale? Dimpotrivă,
noi trebuie să ne mulţumim dând foarte puţină atenţie
acestor lucruri şi să stăruim, angajându-ne din toată inima,
în lucrul ce ni s-a încredinţat, dacă vrem să câştigăm
aprobarea Stăpânului nostru: „Bine, rob bun şi credincios”.
— Z. '00-234
Click aici pentru audio
|
