|
|
1 SEPTEMBRIE
Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el
este un vas pe care Mi l-am ales ca să ducă Numele Meu
înaintea neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor
lui Israel”. — Fapt. 9:15
Pentru că vedem că Isus este alesul
Tatălui noi ne unim cu El; pentru că vedem caracterul
Tatălui manifestat în El noi lăsăm totul şi-I urmăm. Tot
aşa, dacă noi acordăm ajutorul şi sprijinul oricărei fiinţe
umane în legătură cu planul şi serviciul divin, trebuie să
fie doar pe acest temei -- nu pe temeiul atracţiei personale
sau favoritismului personal, ci pentru că inimile noastre
sunt atinse de Domnul cu înţelegerea faptului că
conducătorul este prin numirea Sa. — Z '03-206
Click aici pentru audio
2 SEPTEMBRIE
Deci, ca unii care, prin ascultarea de
adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Spirit, ca să aveţi o
dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe
alţii, din toată inima. — 1 Pet. 1:22; (Cornilescu)
Cunoştinţa trebuie foarte mult apreciată
în biserică şi privită ca o dovadă a înaintării, a
creşterii, căci nimeni nu poate deveni tare în Domnul şi în
puterea tăriei Lui — în har — dacă nu creşte şi în
cunoştinţă. În mod cuvenit, punem mare preţ pe aceia a căror
iubire faţă de Domnul şi de Adevărul Său s-a dovedit prin
zelul lor în studierea Cuvântului Său şi a căror stare de
graţie înaintea lui Dumnezeu se adevereşte prin faptul că
tot mai mult sunt călăuziţi în lucrurile adânci ale lui
Dumnezeu. Cu toate acestea, după cum în familia pământească
iubim şi îngrijim pe copilaşi şi pe cei nedezvoltaţi, tot
aşa şi în casa credinţei trebuie să îngrijim, să iubim şi să
ajutăm pe cei micuţi şi pe cei nedezvoltaţi, ca să se poată
întări în Domnul şi în puterea tăriei Lui. — Z. '03-207
Click aici pentru audio
3 SEPTEMBRIE
Căci bunătate voiesc, nu jertfe, şi
cunoştinţă de Dumnezeu mai mult decât arderi-de-tot! — Osea
6:6
Cel ce-şi dă voinţa, inima Domnului, dă
tot ce are; cel ce nu-şi dă voinţa şi nu ajunge în starea
supunerii din inimă faţă de Domnul, nu poate aduce lui
Dumnezeu jertfă bine primită. „Iată, ascultarea face mai
mult decât jertfele”, este lecţia pe care toţi cei sfinţiţi
în Isus Hristos ar trebui să şi-o graveze adânc în inimă.
Spiritul ascultării este necesar, de asemenea, şi oricine
are spiritul ascultării nu numai că se va supune voinţei lui
Dumnezeu, ci va căuta să cunoască din ce în ce mai bine
voinţa divină pentru a i se putea supune. Despre această
clasă zice Scriptura: „când am primit cuvintele Tale, le-am
înghiţit” şi tot aşa spun cuvintele Domnului „desfătarea mea
este să fac plăcerea Ta, Dumnezeul meu şi legea Ta este
înăuntrul inimii mele”. — Z. '03-220
Click aici pentru audio
4 SEPTEMBRIE
În dragoste nu este frică, ci
dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are
cu ea pedeapsa. — 1 Ioan 4:18
Într-adevăr, puternică, impunătoare şi
înspăimântătoare este influenţa fricii, dar nu şi asupra
acelora care din experienţele lor de mai înainte au învăţat
a cunoaşte pe Domnul şi a se încrede în El, chiar şi atunci
când nu-L putem discerne. Uriaşul fricii şi deznădejdii
trebuie întâmpinat cu pietricica din pârâu: „este scris”.
Trebuie ca praştia credinţei să arunce cuvântul făgăduinţei
cu atâta putere încât să ucidă pe adversar şi să ne
elibereze de stăpânirea lui .... Numai înarmaţi astfel cu
Cuvântul Domnului şi încrezându-ne în nuiaua şi toiagul Lui,
putem fi curajoşi şi putem răspunde sectarismului impunător
precum David a răspuns filisteanului: „Tu vii împotriva mea
cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în
numele Domnului oştirilor, în numele Dumnezeului oştirii lui
Israel, pe care ai ocărât-o”. — Z. '03-329
Click aici pentru audio
5 SEPTEMBRIE
... Gelozia este neînduplecată ca
locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a lui
Iehova — Cânt. 8:6; (Cornilescu)
Gelozia este unul din marii duşmani cu
care se confruntă fiecare creştin. Ea trebuie nimicită
îndată ce apare, ca pe un duşman al lui Dumnezeu, al omului
şi al tuturor principiilor bune şi în măsura în care inima
noastră a fost murdărită de ea — chiar pentru un moment —
trebuie să recurgem la curăţire prin spiritul sfinţeniei şi
iubirii. Gelozia nu este numai un monstru crud în ea însăşi,
dar, prin colţii ei otrăviţi, aproape sigur aduce durere şi
necazuri asupra altora, suferinţă generală şi în cele din
urmă nimicire asupra celor care o nutresc. Ea este păcat în
gând şi răutate în gând şi foarte repede poate să ducă la
păcat şi răutate în faptă. Odată ce mintea a fost otrăvită
cu gelozie numai cu mare greutate se poate curăţa pe deplin,
atât de repede duce ea tot ce are în jurul ei la propria ei
culoare şi la propriul ei caracter. — Z. '03-330
Click aici pentru audio
6 SEPTEMBRIE
... Nici o nenorocire nu te va ajunge.
— Ps. 91:10
Nimic nu ne va vătăma. Împrejurările pot
fi opuse inte-reselor, confortului sau mersului afacerilor
noastre trupeşti, dar când ne amintim că noi nu suntem în
carne, ci în spirit şi că Noii Creaturi i-a promis Domnul
Împărăţia la timpul Său cuvenit, atunci înţelegem că nici o
influenţă din afară nu se poate opune adevăratelor noastre
interese, intereselor noastre spirituale, nimic nu poate să
ne împiedice de-a ajunge la gloriile Împărăţiei, pe care
Domnul le-a promis credincioşilor Săi. Numai pierderea
încrederii în Domnul şi necredincioşia noastră faţă de El
ne-ar putea despărţi de iubirea şi promisiunile Sale. — Z.
'03-331
Click aici pentru audio
7 SEPTEMBRIE
Căci dacă este cineva în Hristos, este
o creaţie nouă; cele vechi s-au dus; iată toate s-au făcut
noi. — 2 Cor. 5:17
Aceste noi creaturi în Isus Hristos se
cunosc unele pe altele nu după trup, ci după Spirit. În
spiritul lor, al fiecăruia sau în mintea lor nouă, locuiesc
cele mai nobile sentimente, cele mai înalte aspiraţii, ceea
ce este bun, adevărat, nobil şi curat — oricare ar fi
slăbiciunile lor trupeşti. Ei se iubesc unii pe alţii din
punctul nou de vedere, al intenţiei, al voinţei, al armoniei
cu Dumnezeu, şi prietenia lor reciprocă creşte văzând unii
energia celorlalţi în lupta bună a credinţei, împotriva
influenţelor rele ale lumii, ale trupului şi ale
adversarului. Nici limba, nici pana nu sunt în stare a
exprima cum se cuvine iubirea, prietenia care este între
aceste Noi Creaturi în Hristos Isus, pentru care cele vechi
s-au dus şi toate s-au făcut noi. — Z. '03-333
Click aici pentru audio
8 SEPTEMBRIE
... Nu ştiţi că prietenia lumii este
vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu
lumea, se face vrăjmaş cu Dumnezeu. — Iac. 4:4
Dumnezeu a aranjat intenţionat lucrurile
aşa încât poporul Său trebuie să aleagă: sau să piardă
prietenia şi părtăşia divină sau prietenia şi părtăşia
lumii; căci lucrurile ce-I sunt plăcute Domnului nu pot să
placă lumii iar cele ce-i sunt plăcute lumii — faptele rele,
gândurile necurate, vorbirea de rău, sunt o urâciune în
ochii Domnului şi cei ce iubesc şi practică astfel de
lucruri pierd părtăşia cu El -- nu sunt după Spiritul Său.
„... Dacă n-are cineva spiritul lui Hristos, nu este al
Lui”. — Z. '99-70
Click aici pentru audio
9 SEPTEMBRIE
... Ca să fiţi fără vină şi curaţi,
copii ai lui Dumnezeu neîntinaţi în mijlocul unei generaţii
strâmbe şi sucite, în care străluciţi ca nişte lumini în
lume, ţinând sus Cuvântul vieţii. — Filip. 2:15,16
Este datoria fiecărui copil al lui
Dumnezeu să fie foarte activ în răspândirea Adevărului —
lăsând să strălucească lumina lui şi menţinând-o curăţată şi
arzândă. „Curăţată şi arzândă”! Ce înseamnă aceasta?
Înseamnă că trebuie să fim foarte atenţi la cuvintele vieţii
ca să putem ajunge la cunoaşterea exactă a Adevărului şi că
trebuie să curăţăm cu grijă şi cu credincioşie orice urmă de
eroare, îndată ce-o observăm la noi, — fie în doctrină, fie
în mersul şi vorbirea noastră zilnică — astfel ca lumina
curată a adevărului divin să poată străluci cât se poate de
puţin împiedicată printr-un caracter limpede şi transparent.
— Z. '03-358
Click aici pentru audio
10 SEPTEMBRIE
Nici un cuvânt murdar să nu vă iasă
din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum este nevoie,
ca să dea har celor care-l aud. — Efes. 4:29
Gustul degradat se pune la adăpost în
spatele conştiinţei şi declară că a spune adevărul este
întotdeauna corect şi de aceea Dumnezeu nu poate socoti că a
spune adevărul ar fi o defăimare, ci, condamnând vorbirea de
rău şi defăimarea ca fapte ale cărnii şi ale diavolului, El
se referă numai la afirmaţiile false, neadevărate. Aceasta
este o mare eroare; defăimarea rămâne defăimare, fie că este
adevărată fie că este falsă, şi nu numai după legile lui
Dumnezeu, ci şi după legile oamenilor civilizaţi. Defăimare
este orice spunem cu scopul de a dăuna altuia, fie că este
adevărat fie că este fals, şi legile omeneşti sunt în acord
cu legea lui Dumnezeu că a face astfel daună cuiva este
incorect. — Z. '99-70
Click aici pentru audio
11 SEPTEMBRIE
Şi oricine nu-şi poartă crucea şi vine
după Mine, nu poate fi ucenicul Meu. — Luc. 14:27
Purtarea crucii Domnului nostru a constat
în faptul că El a făcut voia Tatălui în condiţii
nefavorabile. Această conduită a atras asupra Sa invidia,
ura, răutatea, cearta, persecuţiile etc. acelora care s-au
crezut poporul lui Dumnezeu, dar despre care Domnul nostru,
care le-a citit inimile, a declarat că ei sunt ai tatălui
lor, diavolul. Deoarece şi noi umblăm pe aceeaşi „cale
îngustă” pe care a umblat Domnul nostru, în mod înţelept
putem să ne aşteptăm ca şi crucile noastre să fie de acelaşi
fel cu a Lui — opoziţii în a face voia Tatălui nostru din
cer, opoziţii în a servi cauzei Lui şi în a lăsa să
strălucească lumina, după cum ne-a îndrumat Învăţătorul şi
Conducătorul nostru. — Z. '03-345
Click aici pentru audio
12 SEPTEMBRIE
Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga
sufletele voastre. — Luc. 21:19
„Dar răbdarea trebuie să-şi facă
desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să
nu duceţi lipsă de nimic”, explică apostolul. Este foarte
evident că răbdarea cuprinde în sine şi celelalte daruri ale
caracterului — presupune posesiunea lor într-o oarecare
măsură. Printre poporul Domnului, desigur, credinţa trebuie
să fie înaintea răbdării şi gradul răbdării măsoară, foarte
general, gradul credinţei. Creştinul care constată că este
nerăbdător şi neliniştit este, evident, slab în credinţa
faţă de Domnul, căci altfel ar fi în stare să se odihnească
în promisiunile îndurătoare ale Domnului şi să aştepte
îndeplinirea lor. După ce şi-a folosit sârguinţa şi energia
în mod rezonabil, să fie mulţumit să lase rezultatele,
timpurile şi anotimpurile în mâna lui Dumnezeu. — Z. '03-361
Click aici pentru audio
13 SEPTEMBRIE
Iată ce bine şi ce plăcut este pentru
fraţi să locuiască împreună în unitate! — Ps. 133:1
Asemenea Domnului nostru să căutăm să fim
făcători de pace şi să locuim cu toţi fraţii în unitatea
Spiritului, în legătura păcii. Activităţile şi
combativitatea noastră, etc., să fie îndreptate împotriva
marelui vrăjmaş şi împotriva tuturor lucrurilor păcatului —
inclusiv a celor din membrele noastre, din trupul nostru
decăzut. În acest fel noi şi toţi fraţii vom găsi suficient
teren de lucru pentru fiecare element combativ al naturii
noastre pe căi bine plăcute Domnului şi angajare pentru
fiecare calitate vrednică de iubit şi folositoare pe care o
posedăm, pentru edificarea noastră reciprocă şi pentru a
face bine tuturor oamenilor, după cum avem posibilitate, şi
în special celor din casa credinţei. — Z. '03-363
Click aici pentru audio
14 SEPTEMBRIE
Să aveţi o purtare cinstită în
mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău
ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe
care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării ...
Căci este un lucru demn de laudă, dacă cineva, pentru
conştiinţa lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare, îndurând
pe nedrept. — 1 Pet. 2:12,19
Noi putem fi vorbiţi de rău şi
calomniaţi, dar toţi cei care ne cunosc, care au de-a face
cu noi, vor recunoaşte din experienţă loialitatea noastră
faţă de principiu, străduinţa noastră ca vorbele ce ne ies
din gură cât şi meditaţiile inimii şi conduita în viaţă să
fie plăcute Domnului şi o onoare numelui şi cauzei Sale, ca
Dumnezeu să poată fi glorificat prin Hristos, căruia Îi
aparţine gloria şi Împărăţia în vecii vecilor.— Z. '03-365
Click aici pentru audio
15 SEPTEMBRIE
„Ieşiţi din mijlocul lor şi
despărţiţi-vă de ei”, zice Iehova; „nu vă atingeţi de ce
este necurat şi vă voi primi”. — 2 Cor. 6:17
Acei care în mod conştiincios trăiesc
deosebiţi de lume în cele spirituale şi care recunosc ca
fraţi numai pe cei care mărturisesc circumcizia inimii şi
primirea în familia lui Dumnezeu se vor afla în opoziţie cu
moraliştii, cu liberalii, cu adepţii criticii înalte, precum
şi cu masele populare, care urăsc lumina, căci ea osândeşte
întunericul lor — doctrinal şi de orice fel. Totuşi, aceasta
este singura cale bună şi sigură de urmat. Este mult mai
bine ca numai adevăraţii israeliţi să fie recunoscuţi ca
fraţi şi prin aceasta să se separe grâul adevărat de
neghină. — Z. '99-203
Click aici pentru audio
16 SEPTEMBRIE
Iehova va da tărie poporului Său,
Iehova va binecuvânta pe poporul Său cu pace. — Ps. 29:11
Dacă aveţi ispite şi încercări pe care le
puteţi birui şi care rodesc în caracterul vostru răbdare,
experienţă, dragoste frăţească, simpatie şi iubire,
bucuraţi-vă, mulţumiţi în rugăciunile voastre şi
recunoaşteţi mila şi ajutorul divin. Dacă încercările vi se
par mai grele decât puteţi suporta şi par să vă strivească,
duceţi cauza voastră înaintea marelui Purtător de greutăţi
şi cereţi ajutorul Lui în purtarea a orice v-ar face bine şi
eliberarea de sub tot ce nu v-ar face bine, ci v-ar dăuna. —
Z. '96-163
Click aici pentru audio
17 SEPTEMBRIE
... Hristos în voi, nădejdea slavei. —
Col. 1:27
Fiecare copil adevărat al lui Dumnezeu
trebuie să aibă un caracter creştin individual bine
determinat, a cărui existenţă să nu depindă de viaţa
spirituală a nici unui alt creştin. Din Cuvântul Adevărului
propovăduit şi exemplificat de alţi creştini, el trebuie să
scoată acele principii de viaţă etc. care să-i dea un
caracter stabil şi o individualitate spirituală a sa
proprie. Atât de hotărâtă şi bine determinată trebuie să fie
individualitatea spirituală a fiecăruia, încât chiar dacă
fratele iubit sau sora iubită a cărei viaţă spirituală a
nutrit-o la început pe a noastră şi ne-a condus spre
desăvârşirea caracterului ar cădea (ceea ce, după afirmaţia
apostolului, nu este cu neputinţă — Evr. 6:4-6; Gal. 1:8),
totuşi, noi să trăim, fiind în stare a ne însuşi şi singuri
Spiritul Adevărului. — Z. '03-375
Click aici pentru audio
18 SEPTEMBRIE
„Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi
voi da odihnă.” — Ex. 33:14
Domnul este totdeauna prezent cu poporul
Său. Totdeauna cugetă la noi, se îngrijeşte de interesele
noastre, ne păzeşte în primejdie, ne asigură cele necesare,
pământeşti şi spirituale, citeşte în inima noastră, ia seama
la toate pornirile noastre de devotament iubitor faţă de El,
formează influenţele din jurul nostru în interesul
disciplinării şi curăţării noastre, ascultă şi cea mai slabă
cerere a noastră de ajutor, simpatie sau părtăşie cu El.
Nici un moment nu lipseşte de la paza Sa, fie că-L chemăm în
toiul muncii zilei fie în liniştea vegherii nopţii. Ce
binecuvântată este înţelegerea acestei statornice
credincioşii! Nici unul din adevăraţii copii ai lui Dumnezeu
nu este lipsit de această dovadă a înfierii Sale. — Z.
'03-376
Click aici pentru audio
19 SEPTEMBRIE
„Sfinţeşte-i prin adevărul Tău:
Cuvântul Tău este adevărul.” — Ioan 17:17
Domnul nostru leagă întotdeauna progresul
şi dezvoltarea vieţii noastre spirituale de primirea
Adevărului şi ascultarea ce-i dăm. Fiecare copil al lui
Dumnezeu trebuie să se păzească de învăţătura care pretinde
că este înaintea Cuvântului, care afirmă că Hristos sau
Spiritul vorbesc unor astfel de creştini avansaţi
independent de Cuvânt. Aceasta cultivă mândria spi- rituală
şi lăudăroşia şi fac fără putere avertizările şi mustrările
Sfintelor Scripturi, căci cei înşelaţi cred că în ei
locuieşte un învăţător mai mare. Iar Satan, folosindu-se de
această înşelăciune, îi face robii voinţei lui. — Z. '03-377
Click aici pentru audio
20 SEPTEMBRIE
Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a
cărui locuinţă este veşnicia şi al cărui Nume este sfânt:
„Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie ... ca să
înviorez spiritele smerite şi să reînsufleţesc inimile
zdrobite”. — Isa. 57:15
Să ţinem minte totdeauna că o inimă
zdrobită şi mâhnită nu este dispreţuită sau respinsă de
Domnul. Prin urmare, în orice greutăţi, oricare din poporul
Domnului, din Noua Creaţie, s-ar putea împiedica, dacă sunt
flămânzi după părtăşia şi iertarea Domnului, dacă sunt cu
inima mâhnită şi zdrobită să nu deznădăjduiască, ci să-şi
aducă aminte că Dumnezeu — prin meritul lui Hristos — S-a
îngrijit de mijloace care Îi permit să primească şi să
îndreptăţească generos, de toate păcatele, pe toţi cei care
vin la El prin Isus — prin credinţă în sângele Lui .... Acei
care pentru păcatele lor au o inimă zdrobită şi mâhnită pot
şti că n-au făcut „păcat care duce la moarte”, pentru că
starea inimii lor adevereşte aceasta. Apostolul spune: „este
cu neputinţă ... să fie reînnoit spre pocăinţă” oricine a
făcut păcat ce duce la moarte. — Z. '03-383
Click aici pentru audio
21 SEPTEMBRIE
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea
umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu
mine. — Ps. 23:4
Oile turmei mici nu se tem de nici un
rău, căci ele sunt în favoarea Domnului, pentru că El este
cu ele, de partea lor, şi Şi-a arătat favoarea în preţul de
răscumpărare, deja plătit. El este cu ele, de asemenea, prin
cuvântul făgăduinţei Sale — prin asigurarea Sa că moartea nu
va însemna stingerea vieţii, ci numai un somn netulburat în
Isus până la înviere. Nu este de mirare, deci, că aceştia
pot umbla prin valea umbrei morţii cântând şi făcând melodii
Domnului în inimile lor, chemân-du-şi sufletele cu tot ce
este înlăuntrul lor să laude, să slăvească şi să mărească
numele mare şi sfânt al Aceluia care ne-a iubit şi ne-a
cumpărat cu sângele Său preţios şi ne-a chemat la moştenire
împreună cu El — dragul nostru Răscumpărător. — Z. '03-413
Click aici pentru audio
22 SEPTEMBRIE
Da, fericirea (bunătatea) şi îndurarea
mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în
casa lui Iehova zile îndelungate. — Ps. 23:6; (vezi nota de
subsol Cornil. rev.)
Bunătatea şi îndurarea la care ne
aşteptăm dincolo de văl încep aici, deja, şi aşa trebuie să
le apreciem. Cel ce în prezent nu cunoaşte nimic din
bucuriile Domnului, este clar că nu va fi pregătit pentru
bucuriile Domnului în Împărăţie, oricare ar fi
binecuvântările şi bucuriile la care poate ajunge sub
administraţia Împărăţiei, în timpul Vârstei Milenare.
Există, deci, bucurie şi veselie dăruite credincioşilor
Domnului, care nu este o chestiune de moment, legată de
prima lor acceptare a Domnului şi a consacrării lor faţă de
El. Bunătatea şi îndurarea Domnului nu trebuie privite ca
lucruri ale trecutului îndepărtat, ci trebuie recunoscute şi
apreciate ca lucruri ale prezentului. Bunătatea şi îndurarea
lui Dumnezeu ne însoţesc zi de zi, ne împrospătează, ne
întăresc, ne binecuvântează. — Z. '03-413
Click aici pentru audio
23 SEPTEMBRIE
... Luptaţi pentru credinţa care a
fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. — Iuda 3
Lupta noastră bună a credinţei constă în
mare măsură din apărarea Cuvântului lui Dumnezeu care
cuprinde de asemenea şi apărarea caracterului Său. Aceasta
înseamnă dispoziţia noastră de a apăra Adevărul cu orice
preţ şi împotriva oricărui număr de agresori — împotriva
crezurilor şi teoriilor oamenilor care ar putea denatura
vestea bună de mare bucurie pe care Domnul şi apostolii au
vestit-o şi care, mulţumită lui Dumnezeu, va fi pentru tot
poporul. Aşa cum mai spune apostolul, „eu sunt însărcinat cu
apărarea Adevărului”. Nici noi nu putem face mai puţin decât
să apărăm Adevărul. Adevărul este reprezentantul lui
Dumnezeu, reprezentantul lui Hristos, prin urmare este
steagul nostru, şi noi, ca adevăraţi soldaţi, trebuie să ne
apărăm steagul chiar până la moarte. — Z. '03-423
Click aici pentru audio
24 SEPTEMBRIE
... Mă port aspru cu trupul meu, şi-l
ţin în stăpânire ca nu cumva ... să fiu eu însumi
dezaprobat. — 1 Cor. 9:27
Trupul, carnea are tendinţa să se ridice
din starea sa de moarte socotită. Prin urmare, natura nouă
trebuie să vegheze neîntrerupt ca să-şi menţină influenţa,
să lupte lupta bună a credinţei şi să câştige premiul ca un
biruitor. Aceste bătălii ale minţii noi împotriva trupului
sunt o luptă bună, în sensul că ele sunt lupte împotriva
păcatelor şi slăbiciunilor naturii decăzute. Ele sunt o
luptă a credinţei, în sensul că întregul curs al Noii
Creaturi este un curs al credinţei, precum zice apostolul:
„umblăm prin credinţă, nu prin vedere”. Este o luptă a
credinţei, în sensul că nimeni nu poate susţine această
bătălie împotriva trupului său, a înclinaţiilor şi
dorinţelor sale, decât cel ce poate practica credinţa în
făgăduinţe şi în Domnul ca ajutorul său. — Z. '03-425
Click aici pentru audio
25 SEPTEMBRIE
Care ne-a fost făcut înţelepciune de
la Dumnezeu, dreptate [justificare], sfinţire şi
răscumpărare [eliberare]. — 1 Cor. 1:30
Cel ce ne-a răscumpărat, adică ne-a
cumpărat prin jertfirea vieţii Sale, ca Profetul sau
Învăţătorul nostru ne dă înţelepciune prin Evanghelia Sa, ca
să vedem starea noastră decăzută şi să-L vedem pe El ca
ajutorul nostru; ca Preot al nostru El ne îndreptăţeşte
întâi, apoi ne sfinţeşte sau ne consacrează ca subpreoţime a
Lui şi, în sfârşit, ca Rege va elibera cu totul pe cei
credincioşi de sub stăpânirea păcatului şi a morţii,
înălţându-i la gloria, cinstea şi nemurirea naturii divine,
căci: „ne va învia şi pe noi împreună cu Isus”.
„Aleluia! Ce Salvator!”
Într-adevăr, El poate şi voieşte să
mântuiască în chip desăvârşit pe toţi cei care vin la
Dumnezeu prin El. -- Z. '03-440
Click aici pentru audio
26 SEPTEMBRIE
... Piatra din capul unghiului fiind
Isus Hristos Însuşi. În El, toată clădirea bine alcătuită,
creşte ca să fie un templu sfânt în Domnul. Şi prin El şi
voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi o locuinţă a lui
Dumnezeu în Spirit. — Efes. 2:20-22
Pe măsură ce zilele trec, să ne amintim
relaţia noastră triplă cu acest Templu: 1) ca pietre vii
suntem încă în stadiul de pregătire; 2) ca membri ai
Preoţimei Regale, ducând chivotul, înaintăm de la starea
Tabernacolului la starea Templului, la care unii au ajuns
deja şi unii sunt încă pe cale; 3) ca popor al Domnului a
sosit timpul pentru noi să cunoaştem, să cântăm cu spiritul
şi înţelegerea cântecul nou al milei, al dreptăţii, al
iubirii şi adevărului divin. Să fim credincioşi în toate
aceste privinţe, îndeplinindu-ne partea, şi nu peste mult ne
vom sfârşi calea şi gloria Domnului va umplea Templul. — Z.
'03-443
Click aici pentru audio
27 SEPTEMBRIE
„Să nu ispiteşti pe Iehova Dumnezeul
tău.” — Mat. 4:7
Poporul Domnului este asaltat neîntrerupt
de ispite — sugestii să facă unele minuni în numele Lui şi
astfel să dovedească, lor înşişi şi altora, că ei sunt
favoriţi ai cerului. Lecţia de învăţat pentru noi este că
lucrarea pe care Tatăl ne-a dat s-o facem nu este să
convingem lumea sau să arătăm favoarea Lui faţă de noi sau
importanţa noastră pentru El, ci, mai degrabă, să fim
liniştiţi şi umiliţi, totuşi, în măsura în care raţiunea şi
buna cuviinţă permit, să fim eficienţi în a lăsa lumina
noastră să strălucească şi în a vesti virtuţile Celui care
ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată şi de la
dorinţa de-a fi făcători de minuni la poziţia înţeleaptă de
robi, slujitori ai Adevărului. — Z. '04-9
Click aici pentru audio
28 SEPTEMBRIE
... Pentru că potrivnicul vostru,
Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe
cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă ... — 1
Pet. 5:8,9
Gândul că Satan ni se opune şi că noi
luptăm nu numai împotriva cărnii şi a sângelui, dar şi
împotriva domniilor şi stăpânirilor, a duhurilor răutăţii în
locurile înalte de putere, ar fi îngrozitor pentru noi dacă
nu ne-am da seama, pe de altă parte, că prin fermitatea
deciziei noi primim mari ajutoare şi sprijin prin alte
puteri nevăzute. Din momentul în care cu hotărâre ne opunem
ispitelor şi cu hotărâre apărăm pe Domnul şi cauza Sa,
devenim mai tari în Domnul şi în puterea tăriei Lui şi mai
mare este El, care este pentru noi, decât toţi cei care sunt
împotriva noastră. — Z. '04-11
Ezitarea, după ce răul este văzut,
măreşte puterea ispitei. — Z. '03-32
Click aici pentru audio
29 SEPTEMBRIE
Orice inimă îngâmfată este o urâciune
înaintea lui Iehova. — Prov. 16:5
Unul din chinurile severe ale Noii
Creaturi este cucerirea iubirii pentru spiritul lumesc aflat
sub conducerea mândriei. Mândria lumească provoacă la luptă
credinţa în Dumnezeu şi ascultarea de El şi numai cei
curajoşi şi plini de încredere în Domnul pot să învingă
acest uriaş. Este necesar, de asemenea, ca biruinţa să fie
completă -- ca mândria să fie complet umilită, omorâtă, ca
niciodată să nu se mai poată ridica spre nimicirea noastră.
Aceasta este o luptă individuală şi unica armă potrivită
împotriva acestui uriaş este pietricica din pârâu, mesajul
Domnului, care ne arată ceea ce este plăcut şi acceptabil în
ochii Lui şi care ne asigură că cel ce se umileşte va fi
înălţat, iar cel ce se înalţă va fi umilit. Precum zice
poetul: „unde lăudăroşia încetează, începe demnitatea
adevărată.” — Z. '03-329
Click aici pentru audio
30 SEPTEMBRIE
Căci dragostea lui Hristos ne
constrânge ... — 2 Cor. 5:14
Pare imposibil de a descrie iubirea în
sine; cel mai bun lucru ce-l putem face este să descriem
purtarea ei. Cei care au o iubire cu asemenea caracteristici
sunt capabili s-o aprecieze, dar nu sunt capabili s-o
explice. Ea este de la Dumnezeu, ea este asemănare cu
Dumnezeu, în inimă, în limbă, în mâini şi gânduri; ea
supraveghează toate însuşirile omeneşti şi caută să le
stăpânească pe deplin .... Ca ucenici sau elevi ai lui
Hristos suntem în şcoala Sa şi marea lecţie pe care El ne-o
dă zi de zi şi pe care trebuie s-o învăţăm în amănunţime,
dacă vrem să ajungem ţinta înaltei noastre chemări în toate
diferitele ei trăsături şi ramificaţii, este lecţia iubirii.
Iubirea pune stăpânire pe toate vorbele, cugetele, faptele
vieţii noastre zilnice şi este în legătură cu ele. Precum a
spus poetul:
„Aşa cum fiecare nuanţă este lumină,
Tot aşa, fiecare îndurare este iubire.” — Z. '03-55, 58
Click aici pentru audio
|
