RUGĂCIUNE

Şi nu numai ea, dar şi noi care avem cele dintâi roade ale Spiritului, suspinăm în noi, aşteptând înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. — Rom. 8:23

Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să facă paradă de greutăţile lor, plângându-şi soarta. Dimpotrivă ei au tronul harului şi instrucţiunile Cuvântului lui Dumnezeu, care-i învaţă de ce sunt permise condiţiile rele din prezent şi cum, când şi de ce se apropie timpul când lacrimile vor fi şterse de pe toate feţele şi nu va mai fi nici plâns, nici suspin şi nici moarte. De aceea, în loc să se plângă în faţa lumii, ei să se bucure şi să vestească virtuţile Celui care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Simpatia noastră faţă de biata lume, care nu are aceste avantaje, aşa să ne facă să-i vestim Evanghelia încât propriile noastre dureri să se stingă, să fie parţial uitate. — Z. '02-40

RĂBDARE

Faceţi toate fără murmure ... — Filip. 2:14

Este adevărat, toţi putem avea în dispoziţia noastră naturală o tendinţă să ne plângem, să murmurăm, să ne văietăm în necazurile care vin peste noi, chiar şi în serviciul Adevărului. Dar, pe măsură ce ne dezvoltăm mai mult în caracterul ceresc, desigur că Domnul va aştepta de la noi să ajungem tot mai mult la standardul pe care El îl pune în faţa noastră, în care încercările şi greutăţile prezente vor fi mai mult decât echilibrate, mai mult decât contrabalansate prin făgăduinţele Lui îndurătoare şi prin mărturia Spiritului Său că toate lucrurile lucrează spre binele nostru -- producând pentru noi o mai mare slavă prin aceea că ne pregătesc pentru ea. — Z. '02-40

BUCURIE

„... Pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu”. — 2 Cor. 9:7

Acest lucru e valabil nu numai din punct de vedere bănesc, după cum se aplică în mod general, ci şi în ce priveşte toate darurile şi jertfele mici pe care noi le facem pentru El şi pentru cauza Sa. Dacă noi vrem să fim plăcuţi Domnului, să creştem în favoarea şi intimitatea Sa, să ne aducem inimile din ce în ce mai mult la starea pe care El o aprobă şi o iubeşte, de zel, bucurie, promptitudine în fiecare serviciu pe care noi îl putem face. Dificultatea pentru mulţi creştini constă în faptul că ei n-au învăţat pe deplin marele privilegiu de care ne bucurăm în această Vârstă Evanghelică, de-a putea prezenta Domnului micile noastre sacrificii, micile noastre renunţări la noi înşine, cu asigurarea că faptele noastre imperfecte vor fi acceptabile pentru Dumnezeu prin Hristos. — Z. '02-42

PURITATE

Şi nu luaţi deloc parte la lucrurile neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă dezaprobaţi-le. — Efes. 5:11

Mustrarea păcatului de către noi se poate face întotdeauna prin epistola vie a vieţii noastre zilnice, care, ca o lumină strălucitoare, trebuie să mustre prin atitudine, privire, faptă, ton, tot ceea ce înclină spre întuneric şi păcat.

„... Aşa să lumineze ... lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre cele drepte şi să preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri”. Uneori este potrivit şi cel mai adesea poate fi o datorie pentru noi să vorbim sau să acţionăm în opoziţie cu întunericul, dar lumina unei vieţi evlavioase, mărturisind pentru Adevăr şi manifestând Spiritului Sfânt, este, desigur, una dintre cele mai puternice mustrări ale păcatului, care pot fi făcute. — Z. '02-74

LAUDĂ

Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. — Ps. 40:3

Umplerea cu Spiritul Domnului ne face să cântăm şi să ne bucurăm nu numai cu buzele, dar şi cu inima; întăreşte, mângâie şi înalţă nu numai pe cel ce cântă, dar şi pe cei ce ascultă. Această „cântare nouă” în inimă este ceea ce face pe creştin o fiinţă separată şi distinctă faţă de toţi ceilalţi din jurul lui. Deoarece ea este în inimă, trebuie să fie şi pe buze şi trebuie să influenţeze toate afacerile vieţii, căci nu putem să nu vorbim despre lucrurile care ne-au înălţat şi împrospătat atât de minunat sufletele. — Z. '02-75

AJUTOR

... Dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună cu el. — 1 Cor. 12:26

Fiecare membru va fi prompt în acţiune în proporţia în care este în armonie cu Capul şi cu spiritul Lui de iubire pentru membre. Uneori în corpul nostru uman mâna poate da ajutor unui membru rănit, atât de repede încât pare imposibil de conceput că mesajul a mers mai întâi la cap şi că ulterior mâna a fost comandată de către cap să ajute. Aşa este şi cu membrele corpului lui Hristos. Cei care sunt în deplină legătură şi simpatie cu Capul, cu Domnul, sunt într-o atât de mare măsură de „un singur Spirit” cu El, încât sunt nerăbdători să facă voia Lui şi sunt atât de bine informaţi despre ceea ce este voia Lui, încât uneori ei par să acţioneze aproape automat, dând ajutor prin cuvânt, faptă sau altfel celor cu care vin în atingere. — Z. '02-103

HOTĂRÂREA DE DIMINEAŢĂ

„Cum voi răsplăti lui Iehova toate binefacerile Lui faţă de mine? Voi înălţa paharul mântuirii şi voi chema numele lui Iehova (pentru har de ajutor). Îmi voi împlini jurămintele făcute lui Iehova ...” — Ps. 116:12-14; [K.J.]

Aducându-mi aminte de chemarea divină: „adunaţi-Mi pe credincioşii Mei care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!”, eu hotărăsc ca prin harul care ajută al Domnului, ca un sfânt al lui Dumnezeu, să-mi îndeplinesc angajamentele, continuând lucrul de jertfire a cărnii şi a intereselor ei, ca să pot ajunge la moştenirea cerească împreună moştenitor cu Răscumpărătorul meu.

Mă voi strădui să fiu simplu şi sincer faţă de toţi.

Voi căuta să plac şi să onorez nu eul propriu, ci pe Domnul.

Voi avea grijă să onorez pe Domnul cu buzele mele, ca vorbele mele să fie plăcute şi binecuvântate către toţi.

Voi căuta să fiu credincios Domnului, Adevărului, fraţilor şi tuturor celor cu care am de-a face, nu numai în lucrurile mari ale vieţii, dar şi în cele mici.

Încredinţându-mă grijii divine şi conducerii providenţiale în toate interesele mele, pentru binele meu cel mai înalt, voi căuta nu numai să fiu curat în inimă, dar şi să resping orice nelinişte, orice nemulţumire, orice descurajare.

Nu voi murmura şi nu voi fi nemulţumit de ceea ce providenţa Domnului poate permite, deoarece:

„Credinţa se poate încrede neclintit în El,
vie ori şi ce”.

UN ANGAJAMENT SOLEMN FAŢĂ DE DOMNUL

Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie domnia Ta tot mai mult în inima mea şi să se facă voia Ta în trupul meu muritor. Sprijinindu-mă pe ajutorul harului Tău promis spre ajutor la vreme de nevoie, prin Isus Hristos Domnul nostru fac acest angajament solemn:

Zilnic voi aminti la tronul harului ceresc interesele generale ale lucrului de seceriş şi în special partea de care eu însumi am privilegiul să mă bucur în acest lucru şi pe iubiţii conlucrători de pretutindeni.

Mă angajez să îmi analizez cu mai mare grijă, dacă este cu putinţă, gândurile, cuvintele şi faptele, în scopul de a fi mai capabil să-Ţi servesc Ţie şi iubitei Tale turme.

Mă angajez că voi fi pregătit să mă împotrivesc la orice este în legătură cu spiritismul şi ocultismul şi, aducându-mi aminte că nu sunt decât doi stăpâni, mă voi împotrivi acestor capcane pe toate căile rezonabile, ca fiind de la adversar.

În continuare mă angajez că, exceptând cazurile de mai jos, întotdeauna şi oriunde mă voi purta în particular faţă de sexul opus exact aşa cum m-aş purta in public -- în prezenţa unei adunări a poporului Domnului.

Şi, pe cât este rezonabil posibil, voi evita să fiu singur în aceeaşi cameră cu cineva de sex opus, dacă uşa camerei nu este larg deschisă. Excepţie în cazul fraţilor: soţia, copiii, mama şi surorile naturale; în cazul surorilor: soţul, copiii, tata şi fraţii naturali.