Mana Cerească Zilnică

Odată ce prin planul divin primim o licărire a gloriilor caracterului divin, odată ce cu ochii înțelegerii primim o vedere corectă despre Cel cu care avem de-a face, ca marele Cercetător al inimilor și Purtătorul de grijă al Bisericii Sale, cădem înaintea Lui umiliți până la țărână, dându‑ne seama că suntem imperfecți, că nu putem sta în fața Învățătorului nostru, că suntem nevrednici de favoarea și binecuvântarea Sa. Dar așa cum El l-a atins pe Ioan cu blândețe, ridicându-l, tot așa ne-a spus și nouă cuvinte de mângâiere, pace și iubire, asigurându-ne că nu avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci dimpotrivă, Unul care este în stare să compătimească și să ne ajute cu milă, Unul care ne-a cumpărat cu propriul Său sânge prețios, care ne-a acceptat și care ne va număra ca membri ai trupului Său atâta timp cât rămânem în El, căutând în inimile noastre să cunoaștem și să facem voia Lui. W. T. 1905-169 (R 3569:6) (Cântarea 69).

2 Ianuarie

Odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul. Umblați deci ca niște copii ai luminii. Efeseni 5:8

Domnul Isus ne spune că dacă vrem să fim credincioși luminii trebuie să lăsăm lumina noastră așa să strălucească, încât să arătăm virtuțile Tatălui nostru din ceruri. El ne avertizează că mulți nu vor aprecia faptele noastre bune, ci vor spune, din cauza Lui, tot felul de lucruri rele, pe nedrept. El ne asigură că copiii întunericului urăsc pe copiii luminii, dar ne sfătuiește în aceste experiențe: “Bucurați-vă și săltați de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri”. Acesta este sentimentul copiilor luminii, că ei se vor bucura chiar și în persecuție și strâmtorare. Pe măsură ce ei lasă lumina, Adevărul să strălucească, celor cu înțelegere bună și cu inimă nobilă li se va arăta eroarea. W. T. 1915-201 (R 5719:4) (Cântarea 33) V. D. M. 521:6

3 Ianuarie

Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete. Ioan 4:14

Erorile, falsitățile, ar putea satisface temporar dorințele celor care n‑au gustat încă adevărul, apa vieții; dar nimic în afară de adevăr nu poate da satisfacție permanentă, durabilă; și Domnul nostru Însuși, Cuvântul, Logosul, mesajul Tatălui, plin de har și de adevăr, este întruchiparea și reprezentantul acestei satisfăcătoare ape a vieții. Oricine‑L primește pe Domnul ca Răscumpărătorul, Conducătorul și Învățătorul său, prin care vor fi împlinite toate promisiunile îndurătoare ale lui Dumnezeu, oricine primește această apă a vieții, primește o parte satisfăcătoare, și niciodată nu va căuta adevărul în alte direcții. Îi va satisface dorințele cum nimic altceva nu i le-ar putea satisface, și atât de îmbelșugat încât nu va avea poftă de ape străine. W. T. 1899-27 (R 2424:4) (Cântarea 387)

4 Ianuarie

Dar El știe ce cale am urmat. Iov 23:10

În timp ce suntem cu atât mai expuși atacurilor Satanei și probelor mai grele ale speranței, credinței și dragostei cu cât înaintăm pe calea îngustă, vom avea și bucurii spirituale crescânde, pace incomparabilă, și vom putea să ne bucurăm chiar în încercări și necazuri, știind că acestea lucrează pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veșnică de slavă. Vom putea să răbdăm, văzând-L pe Cel care este invizibil, fiind sprijiniți și conduși de mâna Lui. Vom avea promisiunea prezenței Sale în fiecare necaz, și că El niciodată nu ne va lăsa nici nu ne va părăsi, și că este în stare și dispus să conducă toate lucrurile (chiar și cele care par rele) spre binele nostru cel mai înalt pentru că Îl iubim pe Dumnezeu și calea Sa și planul Său mai mult decât pe noi înșine și căile noastre — pentru că suntem chemați potrivit scopului Său și am acceptat chemarea, pentru că suntem în armonie cu scopurile ei și încercăm în măsura în care depinde de noi să umblăm vrednici de Domnul și de chemarea Sa de sus, și astfel să ne întărim chemarea și alegerea. W. T. 1895-3 (R 1751:3) (Cântarea 334)

5 Ianuarie

Darul harului lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru. Romani 6:23

Deși Tatăl Ceresc poate că nu binevoiește să ne acorde nouă sau copiilor noștri scutire de durere, suferință și moarte, totuși El a făcut o pregătire mai grandioasă și mai glorioasă pentru noi prin Domnul nostru Isus Cristos — o pregătire pentru viața noastră veșnică. Însă acest dar este rezervat pentru cei care, fie acum fie în viitor, vor cultiva și exemplifica generozitatea, credința, iubirea față de Dumnezeu și față de om. Binecuvântați suntem noi ai căror ochi și urechi ale înțelegerii sunt acum deschise să cunoaștem harul lui Dumnezeu, să-l apreciem — noi care suntem acum în școala lui Cristos să dezvoltăm roadelele și harurile Spiritului Său, asemănarea Domnului nostru. Pentru aceștia este împărăția, comoștenirea, binecuvântările și privilegiile, nu numai ale vieții veșnice, ci și ale moștenirii împreună cu Cristos. În ceea ce privește lumea în general, se va cere în timpul veacului milenar ca și oamenii să dezvolte roadele și harurile Spiritului Domnului dacă vor vrea să fie socotiți vrednici de viață veșnică. Starea de fiu implică asemănare, și nimeni nu va avea viață veșnică decât cei acceptabili ca fii. W. T. 1904-285 (R 3432:6) (Cântarea 158)

6 Ianuarie

Tu îmi cunoști cărarea și somnul și știi toate căile mele. Psalmul 139:3

O, cât de îngustă este calea pe care trebuie să umble sfinții care urmează în urmele Învățătorului! La fiecare pas există tăgăduire de sine, iar Isus a spus: “Cine nu-și ia crucea și vine după Mine, nu este vrednic de Mine". Dacă nu ne putem dovedi dragostea pentru Domnul prin împărtășirea de ocările și tăgăduirile Sale de Sine, nu suntem din clasa pe care El dorește să o facă mireasa Sa. Nu va fi un lucru ușor ca cineva să îndure până la sfârșit, dar binecuvântat este cel care o va face. Dacă ne tot uităm la lucrurile din urmă, nutrind vechile ambiții și nutrind vechiul spirit care odată ne îndemna, suportarea încercărilor noastre va deveni mai grea dacă nu imposibilă; dar să urmăm sfatul apostolului, și uitând lucrurile din urmă să căutăm noi biruințe asupra lumii, cărnii și diavolului. W. T. 1887-3 (R 901:6) (Cântarea 12)

7 Ianuarie

Noaptea este foarte înaintată, se apropie ziua. Să lepădăm deci faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Romani 13:12

Gândește-te la lumina pe care ai primit-o acum — lumina cunoștinței lui Dumnezeu, a voii Sale, a lucrurilor pentru care să trăiești și a felului de caracter căruia Domnul îi va da cu plăcere răsplata vieții eterne, chiar cea mai înaltă formă de viață. Având toată această cunoștință, îmbrac-o ca o armură care să te apere. Știind ce cere Dumnezeu, îmbracă toată această cunoștință, nu ca o haină, ci ca o armură peste haină. Îmbracă platoșa dreptății care acoperă inima. Dă-ți seama că nimic mai puțin decât puritatea inimii și loialitatea absolută față de Dumnezeu nu pot fi luate în considerare. Dă-ți seama că Dumnezeu este pentru noi. Ia Sabia Spiritului, Cuvântul lui Dumnezeu, și toate diferitele componente enumerate de apostol. Acestea constituie “armele luminii”, numite astfel pentru că sunt obținute din lumina Adevărului. W. T. 1915-284 (R 5770:1) (Cântarea 124) V. D. M. 436:2

8 Ianuarie

Au chemat dar pe Rebeca și i-au zis: “Vrei să te duci cu omul acesta?" “Da, vreau" a spus ea. Geneza 24:58

Aceasta reprezintă bine întrebarea care se prezintă înaintea celor chemați să facă parte din mireasa lui Cristos. Ei aud că El este “unicul Fiu din partea Tatălui, plin de har și de adevăr". Ei aud că El este Domnul tuturor, moștenitorul “făgăduințelor nespus de mari și scumpe". Ei află că unirea cu El va însemna plăcerile părtășiei pentru totdeauna și participarea cu El în tot viitorul Lui măreț și minunat. Cei care sunt bine deprinși răspund: “Mă voi duce", cum a răspuns Rebeca, cu promptitudine. … Numai o iubire din toată inima pentru Domnul și o credință bine întemeiată … ne vor duce până la sfârșitul călătoriei noastre, bucuroși în anticiparea acceptării în cele din urmă în glorie cu Preaiubitul nostru, Împăratul Slavei. W. T. 1913-60 (R 5188:1) (Cântarea 87)

9 Ianuarie

Pleacă Satan! căci este scris: “Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești". Matei 4:10

În timpul celor patruzeci de zile în pustie, Domnul nostru ajunsese să vadă că stăpânirea pământului putea fi obținută numai prin suferință mare. El era slăbit din pricina postului îndelungat, și toate detaliile profeției erau în mintea Sa. El S-a văzut ca un miel fără glas înaintea celui care‑l tunde; ca șarpele înălțat în pustie. Sugestia Satanei a fost o ispită, dar după ce S-a gândit, a văzut că Satan Îi cerea să-Și încalce legământul — să meargă contrar voinței lui Dumnezeu. El a răspuns imediat: “Pleacă, Satan! căci este scris: “Domnului, Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să‑I slujești”". Atunci Diavolul a plecat de la Domnul, negăsind câmp de lucru — atât de loial a fost Isus Cuvântului lui Iehova. După aceea au venit îngerii și I-au slujit. W. T. 1912‑262 (R 5084:6) (Cântatea 321)

10 Ianuarie

Voi merge în puterea Ta, Stăpâne, Doamne; voi aminti dreptatea Ta și numai pe a Ta. Psalmul 71:16

Toate lacrimile, necazurile și luptele în conflictul cu lumea, carnea și diavolul sunt foarte necesare în timpul prezent; și noi nu trebuie nici să sperăm, nici să așteptăm să fim încoronați ca învingători fără a trece prin astfel de experiențe. În luptă învățăm să nu avem despre noi înșine o părere mai înaltă decât se cuvine; învățăm despre propriile noastre slăbiciuni și imperfecțiuni și de nevoia noastră de a umbla aproape de Domnul, dacă vrem să ne păstrăm hainele nepătate de lume. Învățăm de asemenea să avem încredere în harul Său, și că “destoinicia noastră este de la Dumnezeu". Învățăm că “mai mare este Cel ce e cu noi decât toți cei ce sunt împotriva noastră". Învățăm că ceea ce câștigă biruința asupra lumii nu este nici puterea, nici perfecțiunea cărnii noastre, și nici doar hotărârea puternică a minții noastre, ci aceasta din urmă ajutată și întărită de Cel care ne asigură că puterea Lui poate fi desăvârșită în slăbiciunea noastră. Aici învățăm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care iubesc pe Dumnezeu. W. T. 1897-227 (R 2195:2) (Cântarea 392)

11 Ianuarie

Tu mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă. Psalmul 73:24

Copiii lui Dumnezeu umili și credincioși își vor da seama că în timp ce n-ar fi posibil să înțeleagă întotdeauna căile Domnului în toate procedurile Sale, ei pot cunoaște înțelepciunea, iubirea și grija Sa, și prin urmare pot avea încredere în El unde nu-L pot urmări. Să nu așteptăm să fim întotdeauna în stare să înțelegem înțelepciunea divină, care o depășește atât de mult pe a noastră; dar adesea o putem vedea după aceea. Uneori disciplinarea Sa poate fi severă și în nici un caz nu este ușor de suportat, totuși “mai pe urmă aduce … roada dătătoare de pace a dreptății". După amar vine dulce; deci să luăm amarul cu răbdare și să ne bucurăm în speranța împlinirii sigure a tuturor făgăduințelor nespus de mari și scumpe care vor fi realizate la timpul cuvenit de cei care continuă cu răbdare în facerea de bine — în supunerea fără rezerve la providența lui Dumnezeu, la conducerea după sfatul Său. W. T. 1893-233 (R 1562:2) (Cântarea 92)

12 Ianuarie

N-am ascuns dreptatea Ta în inima mea; am vestit credincioșia și mântuirea Ta, și n-am ascuns bunătatea Ta și adevărul Tău de adunarea cea mare. Psalmul 40:10

Dacă ne-ar fi luat tot ce avem în viață și am rămâne fără nici un ban în lume, am fi totuși bogați față de Dumnezeu dacă am avea Adevărul. Și astfel toți suntem lipsiți în ceea ce privește această înțelegere, această cunoștință. Când ne dăm seama de aceasta, cum am putea fi indiferenți în privința vestirii virtuților Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată! Astfel deci, Dumnezeu așa a aranjat această chestiune încât toți cei care cred și devin copii ai lui Dumnezeu să poată avea o parte cu El în această mare lucrare. Și deoarece noi cunoaștem aceste lucruri, ele devin o probă a loialității și iubirii noastre. Și în măsura în care Domnul vede sau nu vede acest caracter în noi va stabili dacă vom fi sau nu vom fi asociați în onorabila lucrare de cealaltă parte de văl. W. T. 1913-315 (R 5335:4) (Cântarea 3) V. D. M. 1177:2

13 Ianuarie

În aceasta Tatăl Meu este preamărit: să aduceți roadă multă. Ioan 15:8

Domnul Însuși S-a anunțat ca adevărata viță și pe Tatăl Său ca adevăratul Viticultor care a sădit adevărata viță, iar pe urmașii Săi ca mlădițele adevărate ale acelei vițe. Expresia “adevărata viță" sugerează o viță falsă, și acest gând este accentuat și dezvoltat în ultimul mesaj al Domnului nostru către poporul Său în simbolurile Apocalipsei. Acolo El vorbește despre adunarea roadelor “viei pământului" și aruncarea ei în teascul mâniei lui Dumnezeu la sfârșitul acestui veac (Apoc. 14:19). Există, prin urmare, un înțeles mai adânc în cuvintele Domnului nostru “adevărata viță", decât ar fi putut să înțeleagă apostolii din ele. Noi cei care trăim într-un timp când s-au dezvoltat atât vița adevărată sădită de Tatăl, cât și vița falsă a pământului, pământească, avem ocazia să observăm de asemenea că vița pământului este o contrafacere a viței cerești. În măsura în care vedem clar această problemă, ne va ajuta nu numai să înțelegem pilda Domnului, ci și s-o aplicăm în viețile noastre de zi cu zi. Vom fi în pericol mai mic de a înțelege greșit, de a răstălmăci și de a fi înșelați de vița falsă, sau de mlădițele false și de principiile false reprezentate în legătură cu dezvoltarea ei, pentru că ea nu este sub îngrijirea Viticultorului divin. W. T. 1905-121 (R 3544:2) (Cântarea 70)

14 Ianuarie

Să știți, preaiubiții mei frați: orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie. Iacov 1:19

Forța caracterului care permite mânia este chiar aceeași forță care dirijată altfel înseamnă intensitatea iubirii: incapacitatea de a fi mânios când este o cauză potrivită ar implica imperfecțiune, neajunsuri, întocmai cum incapacitatea de a iubi tare ar implica defecte de caracter similare. … Noi care am fost concepuți de Spiritul sfânt și care astfel avem “gândul lui Hristos", avem gândul sau dispoziția care este iubitoare, generoasă, amabilă, iertătoare față de semenii noștri și care este reverențioasă și ascultătoare față de Dumnezeu. Acesta este spiritul sau dispoziția Tatălui și a Fiului: dispoziția sau spiritul opus este al Adversarului. Cele două spirite sau dispoziții sunt atât de opuse încât nu le putem avea pe amândouă odată — nu putem servi lui Dumnezeu și lui mamona, lui Cristos și lui Belial. W. T. 1907-26 (R 3928:2) (Cântarea 49)

15 Ianuarie

În zilele acelea, Isus S-a dus la munte să Se roage și a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Luca 6:12

Cine n-a observat că toate caracterele mari ale Bibliei folosite de Atotputernicul erau obișnuite să meargă la El în mod regulat în rugăciune și să caute îndrumarea Lui în privința fiecărei chestiuni? Chiar și marele Răscumpărător, sfânt, nevinovat, fără pată și despărțit de păcătoși, a avut nevoie să Se roage Tatălui — a avut nevoie de părtășia și comuniunea cu El — a avut nevoie să fie în legătură cu Cel Infinit. Unii ar putea întreba: Și-ar schimba Atotputernicul planurile ca răspuns la cererile noastre? Desigur că nu. De fapt dimpotrivă, suntem preveniți în Scripturi să cerem numai în conformitate cu voia Lui. Suntem avertizați că dacă cerem greșit, cererile noastre nu vor fi împlinite. De aici vine necesitatea de a studia Cuvântul lui Dumnezeu și de a fi luminați prin el în ceea ce privește planul divin, ca să putem cere în armonie cu fiecare aspect al lui și să primim putere și încurajare prin răspunsul la cererile noastre. W. T. 1911-411 (R 4913:2) (Cântarea 90)

16 Ianuarie

Dumnezeul cel veșnic este un loc de adăpost și sub brațele Lui cele veșnice este un loc de scăpare. Deuteronomul 33:27

Scripturile abundă în mărturii despre faptul că încercările severe ale viitorului apropiat vor fi în privința înșelării. Ele vorbesc despre îngeri mincinoși, amăgirile nedreptății, și despre “puteri mincinoase", și ne spun că Domnul nostru va trimite sau va permite o lucrare de rătăcire, ca ei să creadă o minciună. Dacă ajungem la o concepție corectă despre această chestiune, aceste înșelări vor afecta întreaga lume, inclusiv pe înțelepții ei, și de fapt pe toți în afară de chiar “cei aleși"; și chiar “cei aleși" vor fi apărați nu datorită înțelepciunii și superiorității lor, ci prin puterea lui Dumnezeu, “căci se vor scula Hristoși mincinoși și proroci mincinoși; vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă ar fi cu putință, chiar și pe cei aleși". W. T. 1909-122 (R 4379:3) (Cântarea 262)

17 Ianuarie

Odihnește-te în Domnul îdin subsol, trad. Corn. reviz. — n. t.ș și așteaptă-L cu răbdare. Psalmul 37:7

Noi nu trebuie să fim dezamăgiți și să permitem credinței noastre să se clatine când ni se aplică testul suferinței răbdătoare, în timp ce pacea și liniștea exterioară după care tânjim întârzie mult. Tatăl nostru nu ne‑a uitat nici când răspunsul la rugăciunile noastre pare să întârzie. Pacea și liniștea exterioară nu sunt întotdeauna condițiile cele mai potrivite pentru nevoile noastre ca Noi Creaturi; și noi nu vom dori condiții în care prețioasele roade ale Spiritului nu vor crește și nu se vor dezvolta în noi. De aceea, “Nu vă mirați de prigonirea ca de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca și cum vi s-ar întâmpla ceva neobișnuit; dimpotrivă, bucurați-vă“ (1 Petru 4:12, 13). Cel care numără până și perii capului nostru nu este niciodată indiferent față de suferințele și nevoile chiar și ale celui mai slab și mai umil copil al Său. O, ce dulce este gândul la o astfel de grijă iubitoare, continuă! “Când dă El pace, cine poate s-o tulbure?” W. T. 1915-345 (R 5802:6) (Cântarea 115) V.D.M. 374:2

18 Ianuarie

Și dacă Hristos este în voi, trupul este mort din pricina păcatului, dar duhul este viață, din pricina dreptății. Romani 8:10

Din punct de vedere divin, corpul este tratat ca mort, dar duhul, sau mintea sunt tratate ca vii. Noua creatură este cea pe care o recunoaște Dumnezeu, căreia El intenționează să-i dea un corp nou, spiritual la timpul cuvenit — la întâia înviere. Este necesar ca acest gând să fie fixat clar în mințile noastre, pentru ca noi să ne dăm seama tot timpul de pacea noastră cu Dumnezeu și de favoarea și simpatia Sa față de noi în Cristos. Dacă pierdem din vedere faptul că Dumnezeu ne privește din punctul de vedere al voinței, dacă ajungem să ne gândim la noi după trup și că Dumnezeu ne apreciază după trup, atunci în mod sigur vom ajunge în aceeași măsură în întuneric, în confuzie și descurajare. Dar pe de altă parte, să nu uităm că spiritul sau voința este socotită vie din cauza dreptății sale, pentru că este în armonie cu Dumnezeu. Să nu fim deci niciodată delăsători în privința voinței sau intenției care guvernează conduita vieții noastre, ci să ne amintim că orice delăsare va însemna în aceeași măsură pierderea vieții spirituale. A voi în mod drept este posibil întotdeauna pentru noi, și nimic mai puțin decât o voință absolut loială n-ar putea fi acceptabil pentru Dumnezeu în Cristos. W. T. 1903-171 (R 3203:2) (Cântarea 307)

19 Ianuarie

Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate. Proverbe 17:17

Bine a zis înțeleptul, că un prieten iubește oricând. Acela care iubește numai atunci când crede că va fi spre propriul său avantaj, nu cunoaște iubirea. Cel care iubește și este frate numai în prosperitate, și a cărui iubire și prietenie se veștejesc sub căldura persecuțiilor și a împotrivirilor, n-a cunoscut niciodată iubirea în adevăratul ei sens, ci numai o anumită formă a egoismului — iubirea lumii. Precum Dumnezeu Își arată iubirea față de noi și ne-a arătat că nu prin egoism, ci prin generozitate, cu mare preț pentru Sine, El ne-a pregătit eliberarea din închisoare și ne-a acordat privilegiile stării de fii, tot așa iubirea adevărată va fi dispusă să sacrifice. Să judecăm deci dragostea noastră pentru alții, pentru Domnul, pentru frați, pentru familiile noastre, pentru vecinii noștri, chiar pentru dușmanii noștri, prin voința noastră de a sacrifica în interesul lor și pentru binele lor cel mai mare. W. T. 1908-249 (R 4224:5) (Cântarea 23)

20 Ianuarie

Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creștin, să nu-i fie rușine. 1 Petru 4:16

Apostolului nu i-a fost rușine cu suferințele sale, pentru că și-a dat seama că le-a îndurat pentru Cristos. Orice bărbat sau femeie s-ar simți și ar trebui să se simtă profund mâhniți de o arestare publică și întemnițare ca răufăcători, ca încălcători de lege. Dar când trecem prin aceste lucruri și ne putem da seama că vin din cauza credincioșiei noastre față de Domnul, în urmarea în urmele Sale, ne putem bucura în înjosire, ne putem bucura în lucruri care altfel ar fi rușinoase și detestabile. Dacă, prin urmare, în providența Domnului, vreunii dintre acei care citesc acest articol ar suferi arest, închisoare sau bătaie, și dacă aceștia, direct sau indirect, pot găsi că necazul lor a fost datorită credincioșiei lor față de Domnul și față de adevărul Lui, să nu se rușineze; să-L slăvească pe Dumnezeu pentru aceasta, bucurându-se că sunt socotiți vrednici să sufere pentru numele lui Cristos, și amintindu-și că tocmai așa a fost și cu Domnul nostru Isus. El a fost arestat; a fost legat; a fost bătut; a fost insultat în public; a fost chiar răstignit ca blasfemator împotriva lui Dumnezeu. W. T. 1903-140 (R 3189:6) (Cântarea 13)

21 Ianuarie

Căci ochii Domnului sunt peste cei drepți și urechile Lui spre rugăciunile lor. 1 Petru 3:12

Tatăl nostru ceresc este profund interesat de tot ce este în legătură cu noi și cu ai noștri. Ce lucru este prea mărunt pentru observația Celui care numără chiar și firele de păr de pe capetele noastre? … Chiar dacă suntem creaturi decăzute, de la starea nobilă în care am fost creați, Dumnezeu a iubit rasa noastră atât de mult, chiar pe când noi eram încă păcătoși, încât a făcut pregătiri cu mare preț pentru răscumpărare și restabilire, și apoi pentru gloria noastră veșnică. Și prin urmare — fiindcă El ne iubește — prin Cristos El ne oferă îndurătoarea Sa favoare de a merge la El cum merg copiii la un tată. … Nu trebuie să ne temem că El este prea ocupat cu alte lucruri de mai mare importanță, sau că S-a săturat că mergem la El în repetate rânduri cu lucruri de mică importanță. … Avem privilegiul să intrăm în odăițele noastre, să închidem ușile și să ne rugăm Tatălui nostru care vede în ascuns, și care ne va răsplăti deschis. W. T. 1895-214 (R 1865:4, 5; 1864:3) (Cântarea 11)

22 Ianuarie

În dragoste slujiți-vă unii altora. Galateni 5:13

Să judecăm deci dragostea noastră pentru alții, pentru Domnul, pentru frați, pentru familiile noastre, pentru vecinii noștri, chiar pentru dușmanii noștri, prin voința noastră de a sacrifica în interesul lor și pentru binele lor cel mai mare. Dacă noi constatăm că nu sacrificăm nimic în interesul cauzei Domnului, să nu ne amăgim spunând că-L iubim pe Domnul. Dacă noi constatăm că nu suntem dispuși să îndurăm, să sacrificăm în interesul fraților și al altora dragi nouă, să nu interpretăm greșit chestiunea și s‑o numim iubire. Dacă noi constatăm că nu suntem dispuși să facem bine chiar și dușmanilor noștri atunci când au nevoie, să fim atenți; pentru că Domnul a spus că o cale a bunătății, milei și tăgăduirii de sine este singurul index al unei inimi iubitoare. W. T. 1908-249 (R 4224:5) (Cântarea 23)

23 Ianuarie

Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni. Fapt. 2:42

Tot poporul Domnului poate locui împreună în dragoste, în părtășie, sub grija divină ca “o preoție împărătească", “stând împreună în locurile cerești" — în “Sfânta" antitipică a cortului întâlnirii. În ceea ce privește locuința noastră pământească, s-ar putea să locuim astăzi relativ aproape, datorită serviciilor convenabile ale căilor ferate și ale poștei. Se cuvine, așadar, ca toți să “vorbim adesea unul cu altul" pentru că, așa cum declară profetul, Domnul să asculte, să ia aminte și să facă să prospere binecuvântarea noastră, a unuia de către altul (Mal. 3:16). Și noi sugerăm că este o împlinire parțială a îndemnului “croiți cărări drepte pentru picioarele voastre, pentru ca cel care șchiopătează să nu se abată din cale", dacă noi căutăm astfel de locuințe care să contribuie la relațiile noastre ocazionale cu casa credinței. Să-L punem pe Dumnezeu pe primul loc, și părtășia creștină și creșterea în har pe al doilea loc, și pe ambele înaintea bogăției, în toate socotelile noastre. Astfel vom căuta cel mai bine întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea acesteia și vom găsi că toate celelalte lucruri ne vor fi adăugate în raport cu nevoile noastre reale ca noi creaturi. W. T. 1907-344 (R 4090:5) (Cântarea 97)

24 Ianuarie

David ajungea tot mai mare și Domnul Dumnezeul oștirilor era cu el. 2 Samuel 5:10

Experiențele lui David în așteptarea împărăției și lecțiile învățate, caracterul dezvoltat și pregătirea care l-a făcut înțelept și moderat, toate servesc să ilustreze o mare lecție a bisericii evanghelice. Și noi suntem chemați să stăm pe tronul Domnului — să domnim în numele Lui. Și noi am fost unși pentru funcție de Spiritul sfânt, despre care apostolul spune că este o pregustare a gloriei și bucuriilor în care vom intra când zilele încoronării vor fi venit. Dacă disciplina, auto-controlul, credința, moderația și speranța au fost toate indispensabile pentru a-l face pe David împărat peste poporul Domnului și pentru a-L reprezenta cum se cuvine în guvernare, cu cât mai severe lecții trebuie să fie pentru noi, cei care suntem chemați la o poziție cu mult mai înaltă — la tronul pământului ca reprezentanți ai lui Dumnezeu și la preoție împărătescă, pentru a conduce, a judeca și a încerca omenirea, cu scopul ca oamenii, cât va fi posibil de mulți, să fie salvați din starea lor degradată și aduși la armonie deplină cu Dumnezeu! W. T. 1908-268 (R 4236:1) (Cântarea 288)

25 Ianuarie

Binecuvântarea Domnului îmbogățește și El nu lasă să fie urmată de vreun necaz. Proverbe 10:22

Oricine are binecuvântarea Domnului este într-adevăr bogat, indiferent de cantitatea de bunuri ale acestei lumi pe care el le posedă. Ce valoare are toată bogăția unui Cresus îun rege bogat din vechime în Asia Mică — n. e.ș dacă aceasta nu aduce pace, bucurie și fericire? Oriunde mergem, îi găsim pe toți — bogați și săraci — căutând plăcere, căutând izvoarele bucuriei; dar cât de puțini dintre acești căutători o găsesc vreodată! Vai! Pare imposibil ca lumea să înțeleagă marele fapt că binecuvântarea Domnului constituie adevăratul fond de bogății și plăceri veșnice — mai mult decât viața care este acum și decât cea viitoare! Cei pe care Domnul îi îmbogățește cu făgăduințele și favoarea Sa, cu îndrumarea și binecuvântarea Sa, au bucuria pe care alții o caută în zadar. Aceste bogății adevărate din timpul acestui Veac Evanghelic pot fi obținute de toți care au “urechi de auzit" și care află despre favoarea lui Dumnezeu în Cristos. În Cristos sunt ascunse toate comorile înțelepciunii, iubirii și puterii divine. W. T. 1913-30 (R 5171:1) (Cântarea 133)

26 Ianuarie

Nu-mi voi călca legământul și nu voi schimba ce a ieșit de pe buzele Mele. Psalmul 89:34

Aceste cuvinte ale lui Iehova Dumnezeu sunt foarte mângâietoare și satisfăcătoare pentru copiii Săi credincioși. După cum credința devine o bază pentru lucrurile sperate, tot așa încrederea și experiența constituie o bază pe care să stea credința. Statornicia lui Dumnezeu este una dintre trăsăturile atractive ale caracterului Său; asigurarea Lui este: “Eu sunt Același, Eu nu Mă schimb". Chiar atunci când cuvântul sau declarația Domnului este împotriva noastră — ca și în cazul declarației Sale împotriva păcatului și a păcătoșilor — și chiar dacă statornicia Lui nu-I va permite să scuze păcatul sau să ierte pe vinovat, chiar această statornicie devine pentru noi o asigurare că așa cum Dumnezeu a fost strict și neschimbător în ceea ce privește pedeapsa pronunțată, El va fi tot atât de strict și de neschimbător și în ceea ce privește toate promisiunile și toate legămintele bune făcute cu noi. W. T. 1902-341 (R 3107:3) (Cântarea 150)

27 Ianuarie

Și Eu voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Mângâietor, care să fie cu voi pentru totdeauna. Ioan 14:16

Ce satisfacție, ce mângâiere a venit pentru poporul Domnului prin privilegiul lor de a fi folosiți de El și de a fi adoptați în familia Sa prin conceperea Spiritului sfânt, prin adopția Spiritului sfânt, ungerea Spiritului sfânt, influența sfântă, binecuvântarea Tatălui și a Fiului, care ne conduce judecata, care ne conduce inima, care ne deschide Scripturile, care face ca inimile noastre să ardă înăuntrul nostru pe măsură ce suntem aduși la o apreciere și mai mare a lungimilor, lățimilor, înălțimilor și adâncimilor gloriosului plan de mântuire al Tatălui pentru noi înșine și pentru toate familiile pământului! … Cu adevărat, după cum a spus Domnul nostru, Spiritul sfânt ne arată lucrurile viitoare și ne explică lucrurile trecute. Câte din binecuvântările noastre sunt în privința aprecierii lucrurilor viitoare — Împărăția milenială, timpurile restabilirii, ridicarea și întărirea tuturor familiilor pământului! W. T. 1908-139 (R 4166:6) (Cântarea 91)

28 Ianuarie

Căci știm că până în ziua de azi, toată creația suspină și suferă durerile nașterii. Romani 8:22

Preaiubiților din casa consacrată, să nu uităm să ținem legătura cu creația care suspină; să avem compătimire pentru necazurile și suferințele ei; să-i înțelegem adânca degradare și suferință; să ne amintim de slăbiciunile ei, de povara ei îngrozitoare a contaminării ereditare și a slăbiciunilor consecutive; de actualele ei împrejurări de ignoranță și superstiție, și de eroarea ei de mult stabilită a sentimentului public; amintindu-ne că și noi suntem încă în carnea păcătoasă, și că impulsurile păcatului sunt încă adesea vădite supărător în noi, în unele direcții cel puțin, dacă nu în multe. Și după cum strigătele creației care suspină ajung la urechile Domnului oștirilor cu insistență puternică și mișcătoare pentru inima Lui iubitoare, tot așa să ajungă și la urechile noastre și să ne câștige compătimirea, și să ne însuflețească zelul de a conlucra cu planul Tatălui Ceresc pentru stabilirea împărăției Sale de dreptate și pace. W. T. 1902-263 (R 3067:6) (Cântarea 38)

29 Ianuarie

Domnul este tăria mea și temeiul cântărilor mele de laudă: El a devenit mântuirea mea. Exodul 15:2

Domnul este tăria noastră; noi nu ne sprijinim pe puterea umană — pe a noastră sau pe a altor oameni. Noi ne ținem de Cap, de la care nu numai că vin legile care ne guvernează, dar de la care vine puterea, îndrumarea, protecția, grija de care avem nevoie și de care ne bucurăm. Domnul a devenit mântuirea noastră; El ne-a mântuit din condamnarea păcatului prin credință în sânge; El ne-a salvat din iubirea păcatului. El nu numai că ne-a reînsuflețit, dar și ne-a întărit și ne-a făcut în stare să umblăm pe calea îngustă, și să facem aceasta cu bucurie, cu veselie și tresăltare. El este deja mântuirea noastră — mântuirea care ne va fi adusă, și astfel să fie completă în noi la întâia înviere, a început deja — pentru că noi am trecut deja din moarte la viață, și avem mărturia acestui fapt prin Spiritul sfânt. W. T. 1902-10 (R 2934:4) (Cântarea 61)

30 Ianuarie

Pacea lui Hristos … să stăpânească în inimile voastre. Coloseni 3:15

Pacea și bucuria care întrec orice înțelegere umană nu le‑au fost date lumii, nici nu le sunt date creștinului nominal declarat, nici formalistului și ritualistului, oricât de zeloși ar putea fi ei. Ele sunt intenționate și pot fi avute numai de acei care primesc bogățiile harului prin Spiritul sfânt — cei care prin ascultare de adevăr și de spiritul lui cresc în Cristos, Capul lor viu în toate lucrurile. Aceștia au pace, profundă și trainică, ce crește întotdeauna pe măsură ce ajung să înțeleagă împreună cu toți sfinții prin credință și ascultare bogățiile harului divin — lungimile, lățimile, înălțimile și adâncimile iubirii lui Dumnezeu. W. T. 1899-93 (R 2456:6) (Cântarea 371)

31 Ianuarie

Când vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; vei trece și prin râuri, și nu te vor îneca. Isaia 43:2

Având în vedere faptul că tuturor celor chemați, aleși și credincioși, trebuie să li se ceară să treacă prin școala experienței, disciplinei și încercării în vederea aprobării lor finale, cât de încurajator este să știm că Domnul va fi într‑adevăr cu noi în orice necaz, că El compătimește cu noi în toate încercările, împotrivirile, mâhnirile, nedumeririle etc., și că “în spatele unei providențe severe, El ascunde o față zâmbitoare". Apele mâhnirii, dezamăgirii, nedumeririi, necazului vor fi în jurul nostru, și noi nu trebuie să plutim cu torentul, ci trebuie să îndurăm greutatea ca buni soldați. Dar sursa noastră de putere în lupta cu torentul vieții nu trebuie uitată niciodată. … Domnul ne va trece în siguranță de cealaltă parte, unde vom avea viață, și aceea mai îmbelșugată, cu gloria, onoarea și nemurirea pe care El o va pregăti pentru mireasa Lui — aleșii Lui. W. T. 1907-171 (R 4005:1) (Cântarea 93)