Resurse Crestine - Studentii Bibliei, Lectii Biblice, Filme Crestine, cantece, poezii, eseuri, predici, schite predici, biblia, acorduri chitara, maxime crestine, midi, download mp3, devotionale, felicitari, muzica crestina, mp3 crestine, predici audio, cantari crestine, predici video, marturii video, partituri orchestra, partituri cor barbatesc, partituri cor mixt, studii biblice, emisiuni radio, negative, conferite, scenete, powerpoint, schite, eseuri, maxime, devotionale, stiri - Resurse creștine
Īnapoi la pagina Studii sau la Lista de Articole

Vol. 1 Ianuarie-Februarie 1994 Nr. 2

UNA DIN LECŢIILE FRUMOASE ŞI PLINE DE FORŢĂ ALE ĪNVĂŢĂTORULUI

„Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe cīmp”. Matei 6:28

W.T. (Turnul de Veghere) 1916 (pag. 341-342)

Multe şi variate sīnt lecţiile preţioase pe care le-a dat Īnvăţătorul īn timpul misiunii Sale pămīnteşti; şi ele niciodată nu se īnve-chesc. Pentru adevăratul ucenic al lui Christos sīnt īntotdeauna noi, īntotdeauna proaspete. Fie că a īnvăţat pe malul mării, fie pe munţi sau la marginea drumului, pe cīnd mergea şi discuta cu cei 12 aleşi ai Lui, cuvintele Lui de īnţelepciune şi har ajung la noi vibrīnd de sens, pulsīnd de viaţă, pline de tărie şi putere, īnveselindu-ne, īncurajīndu-ne şi binecuvīn- tīndu-ne inimile.

Prin folosirea acestor cuvinte pe care le analizăm, Domnul nostru, după cum īi era obiceiul, a făcut o ilustraţie din ceva familiar pentru toţi ascultătorii. Grija lui Dumnezeu pentru crini părea o aluzie potrivită la grija Lui mai mare pentru propriul Său popor, la īnţelepciunea, puterea şi iubirea Lui infinită. Cel care cu atīta grijă a supravegheat īnbrăcămintea unei simple flori — care a īnflorit numai ca să se veştejească īntr-o zi — ale cărei haine erau mai regeşti decīt īmbrăcămintea regească a lui Solomon, cu siguranţă se va īngriji de īmbrăcăminte pentru aceia care se īncred īn El!

Unii au făgăduinţa Lui — alţii nu

Fără īndoială că mult din ceea ce Domnul nostru a spus evreilor n-ar fi fost spus neamurilor, deoarece neamurile atunci erau sub blestemul şi condamnarea general㠗 lumea īntreagă era īnstrăinată de Dumnezeu. Poporul lui Israel singur fusese adus īnapoi īn legătură de legămīnt cu Dumnezeu, prin legămīntul Legii făcut la muntele Sinai; deci lor le erau aplicabile cuvinte diferite. Veniţi īn legătură cu Dumnezeu, făgăduinţele lui Dumnezeu erau ale lor. Toate trebuiau să lucreze pentru binecuvīntarea lor — vitele lor, cīmpurile lor, totul, era binecuvīntat de Domnul dacă erau credincioşi faţă de El. De aceea, Domnul nostru era īn această linie de gīndire, īndemnīnd pe copiii lui Israel să aibă mai mare īncredere īn Dumnezeu, mai mare īncredere īn Cel care-i alesese să fie poporul Lui special.

Noi, ca şi Īnvăţătorul, trebuie să facem o distincţie clară īntre persoanele cărora să le dăm mīngīierea şi asigurările grijii lui Dumnezeu, şi toţi ceilalţi. Trebuie să ţinem minte că unii au venit īn familia Lui şi alţii nu! că unii au făgăduinţele Lui, ca aparţinīndu-le, iar alţii nu. Noi nu trebuie să īnşelăm pe alţii şi să dăm de īnţeles că au dreptul să pretindă, ca fiind ale lor, făgăduinţe care nu le-au fost date niciodată. Mai degrabă, le vom face mai mult bine dacă le arătăm că aceste făgăduinţe sīnt condiţionate — numai pentru aceia care fac un legămīnt cu Domnul, sub aranjamentul special deschis īn timpul acestei Vīrste Evangelice. Pentru creştini, această lecţie de īncredere şi siguranţă statornică īn Dumnezeu este foarte importantă; şi īnvăţată, ea reprezintă o creştere foarte īnsemnată īn har şi cunoştinţ㠗 īn spiritul iubirii, care alungă toată frica. Ea īnseamnă o apropiere de Dumnezeu, o părtăşie cu El, de care, cei care n-au īnvăţat această lecţie nu se pot bucura.

Poverile grele ale lumii

Problema grijii pentru necesităţile vieţii era una foarte importantă la oamenii cărora Īnvăţătorul li se adresa īn general. Arareori avea pe cei foarte bogaţi printre cei care ascultau, avea īn general pe cei săraci; şi săracii din Palestina şi din alte ţări orientale găsesc a fi foarte greu să obţină hrană, īmbrăcăminte etc. Īn multe părţi ale lumii de astăzi, īn special īn India, există oameni care rar merg vreodată la culcare fără să fie flămīnzi şi, pentru aceştia, necesităţile vieţii sīnt un considerent foarte important.

Domnul nostru Isus a arătat că aşa era īn timpul Lui, spunīnd că la cei mai mulţi oameni considerentul important era „Ce vom mīnca şi ce vom bea şi cu ce ne vom īmbrăca”? Ei erau neliniştiţi şi īngrijoraţi. „Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută”, a spus Īnvăţătorul. Obiectivul lor īn viaţă era să-şi procure hrană şi īmbrăcăminte. Aceea era povoara rugăciunii lor. Şi chiar evreii, deşi īn mod declarat poporul lui Dumnezeu, nu īnvăţaseră īncrederea necondiţionată īn El, ci īntr-o măsură mare erau lacomi după lucrurile materiale, căutīnd īn primul rīnd cīştigul lumesc, mai degrabă decīt bogăţiile adevărate. Domnul nostru a spus că ucenicii Lui trebuiau să-şi dea seama că Dumnezeu ştia de ce lucruri aveau trebuinţă, īnainte ca ei să le ceară de la El, şi să rămīnă deplin mulţumiţi cu ceea ce Dumnezeu le va da īn privinţa celor pămīnteşti. Isus a dorit ca ei să fie siguri că Dumnezeu aşa va supraveghea interesele lor, īncīt nu vor duce lipsă de nimic cu adevărat bun şi necesar pentru ei.

Aceasta pare să fie toată lecţia pe care Domnul nostru le-a insuflat-o, prin aducerea acestei ilustraţii din natur㠗 „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la crinii cīmpului”. A fost o aluzie plină de forţă la faptul că lucrurile īmpărăţiei erau cele de importanţa cea mai mare; şi căutīnd aceste lucruri īntīi, ei puteau avea asigurarea că toate cele pămīnteşti necesare vor fi ale lor.

((14))

Considerarea cuvenită a crinilor

Ce este ceea ce trebuie să luăm īn consi-derare la crini? „Cum cresc ei!” Ce īnseamnă aceasta? Īnsuşi Isus răspunde: „Ei nu torc nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon īn toată slava lui nu s-a īmbrăcat ca unul din ei”. Adică, crinii cresc īntr-un fel foarte rezonabil; ei dezvoltă graţie şi frumuseţe şi sīnt īmpodobiţi īn haine de frumuseţe, fără să manifeste stră-danie efort nenatural, neobişnuit. Ei nu-şi fac griji de creştere. Crinul nu se trezeşte dimineaţa să spună: „Ei, mă īntreb dacă pot face īncă un sfert de ţol astăzi. Mă īntreb dacă voi fi īn stare să cresc aşa de repede şi să arăt aşa de frumos ca şi crinul de colo; şi mă īntreb ce vor gīndi oamenii despre mine”. El īşi asimilează pur şi simplu ceea ce poate absorbi din pămīntul şi din atmosfera pe care Dumnezeu i le-a pregătit acolo. El nu spune, „cred că voi merge īntr-alt loc, nu pot creşte aici”, ci face cīt poate de bine, oriunde se īntīmplă să fie.

Crinii din Palestina, la care s-a referit Domnul nostru, evident nu erau felul de flori pe care īn general le numim crini, ci erau, se pare, dintr-o altă familie de plante; şi o specie foarte numeroasă, am judeca noi, care cresc pretutindeni. Cei care sīnt obişnuiţi cu florile din Palestina, indică o floare roşietică obişnuită, la care, cred ei, se referea expresia „crinii cīmpului”.

Lecţia noastră deci, ca şi noi creaturi, este că, deoarece noi ne-am dat inimile Domnului, nu trebuie să fim īngrijoraţi, neliniştiţi pentru lucrurile vieţii prezente. Nici nu trebuie să fim exagerat de īngrijoraţi cu privire la creşterea noastră spirituală. Noi trebuie doar să facem tot ce putem mai bine şi să-I īncredinţăm Lui creşterea. Īnsă, noi trebuie să fim īn special angajaţi īn lucrurile pe care Dumnezeu ni le-a promis, ca noi creaturi īn Christos, ca să ne putem face chemarea şi alegerea sigură şi să ajungem la gloriile pe care Tatăl nostru le are īn păstrare pentru cei care-L iubesc. Dacă noi dăm atenţia noastră acestor lucruri, Īnvăţătorul ne asigură că Tatăl ceresc va supraveghea afacerile noastre, aşa īncīt nu ne va lipsi nici o necesitate spirituală sau pămīntească. El ne va da nouă, ca şi copii ai lui Dumnezeu concepuţi de spirit, orice avem nevoie din binecuvīntările spirituale şi pămīnteşti, ca să ne putem termina cursul cu bucurie.

Nu trebuie să interpretăm cuvintele Domnului nostru ca īnsemnīnd, că noi trebuie să ne neglijăm datorinţele cuvenite ale vieţii; că El n-ar vrea ca noi, ca şi crinii, să mai toarcem sau să ţesem; că El n-ar vrea ca noi să muncim cu mīinile şi cu mintea noastră, pentru ca să ne īngrijim de familia, casa noastră, etc. Desigur că nu! Pentru că aceste lucruri sīnt insuflate īn Cuvīntul lui Dumnezeu. Evident, aici, El doar ne imprimă gīndul că īn timp ce noi facem după cea mai bună capacitate a noastră, īn armonie cu īmprejurările şi condiţiile pe care Dumnezeu ni le-a dat, nu trebuie să ne īngrijorăm. Trebuie să fim tot aşa de lipsiţi de grijă neliniştitoare cum sīnt crinii, să fim pe deplin mulţumiţi şi să privim īn credinţă la Tatăl nostru ceresc, aşteptīnd şi acceptīnd grija şi conducerea Lui providenţială, īn toate afacerile şi interesele noastre.

„Dacă laşi īn seama Lui,
Cum fac crinii, El te creşte;
Fie ploaie ori ninsoare
Da-ndrăzneşte!
Crinul creşte
Şi nu-i pasă
Că e noapte ori e ceaţă;
Ori că lumina mijeşte
Ori că soarele luceşte
Crinul creşte.
Şi el creşte fără grija-ţi
Să-l sădeşti ori uzi, oriunde;
Pe cīmpie, jos īn vale
Ca şi sus, pe virf de munte
Crinul creşte.
Īn veşminte albe, pure,
De lumină glorioasă, care
De la cer se reflectează
Dulce,
Crinul creşte”.

Odihnă şi pace īn īncrederea perfectă

Dumnezeu ştie tot despre īmprejurările noastre. Dacă avem nevoie să fim transplantaţi īntr-un alt loc, īntr-un altfel de pămīnt, unde natura noastră nouă poate prospera şi se poate dezvolta mai bine, sau unde nevoile noastre pămīnteşti, rezonabile, se pot obţine mai bine, El poate aranja aceasta. El ştie īntocmai ceea ce este bine pentru noi, cel mai bine pentru noi, pămīntesc şi spiritual. Partea noastră este să-I căutăm īndrumările, neīncercīnd să luăm cīrma īn proprile noastre mīini, nici să hotărīm că Domnul nu va schimba niciodată condiţiile noastre etc. Dacă cel mai bine pentru noi este ca ele să se schimbe, El le va schimba, dacă avem īncredere īn El; şi desigur, dacă sīntem copiii Lui, noi dorim voinţa Lui, nu a noastră proprie! Noi trebuie să fim perfect liniştiţi, īn orice ((15)) condiţii sau circumstanţe ne aflăm, liniştiţi la gīndul, „Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai īnainte ca să-i cereţi voi” — Matei 6:8.

Nu va īnsemna aceasta uneori īncercări puternice ale credinţei şi ale răbdării, dacă condiţiile soartei noastre sīnt dureroase şi greu de suportat? Poate fi astfel dar dacă Providenţa Domnului nu oferă pentru un timp o cale de scăpare, putem fi siguri că īncercarea va dovedi unul din „toate lucrurile” care vor lucra spre binele nostru, dacă ne supunem blīnd voinţei Lui şi vom aştepta ca El să ne arate o cale diferită, dacă aceasta īi va părea Lui cel mai bine. Să īnflorim ca şi crinii semănaţi de El, spre gloria Stăpīnului nostru ceresc.

Cerīnd nevoile zilnice

Deşi Isus ne spune că noi trebuie să cerem „dă-ne nouă astăzi pīinea cea de toate zilele”, aceasta nu este o specificare a ceea ce noi am prefera să avem īn cele pămīnteşti. Nu trebuie să specificăm lucruri care să fie cele mai plăcute pentru gustul nostru. Trebuie să lăsăm partea aceasta pentru El. Noi trebuie numai să recunoaştem că sīntem dependenţi de El pentru necesităţile vieţii, că privim la El, că aşteptăm providenţa Lui şi vom accepta acele lucruri pe care īnţelepciunea Lui ni le dă ca potrivite pentru noi, īn legătură cu instrucţiunile Cuvīntului Său.

Astfel mergem mai departe, crescīnd zilnic fericiţi şi mulţumiţi īn Dumnezeu şi pregătindu-ne pentru īmpărăţie, deoarece creştinii care nu pot īnvăţa acum, īn condiţiile prezente, să se īncreadă īn Dumnezeu, probabil nu vor putea īnvăţa această lecţie īn alte condiţii. Condiţiile prezente sīnt īn mod special folositoare cu adevărat, pentru aceia care vreau să cultive īncrederea, dependenţa de Domnul. Īn legătură cu aceasta vedem că săracii au un avantaj asupra bogaţilor; şi celor săraci, ca şi crinii cīmpului, li s-a adresat Domnul nostru Isus prin cuvintele textului nostru. Şi celor săraci īn spirit, care-şi dau seama de propria lor ne-putinţă, care tīnjesc după odihna şi pacea pe care numai Isus o poate da, care vin la El după această odihnă, acestora le sīnt date toate făgăduinţele īndurătoare ale Īnvăţătorului şi lecţiile de īnţelepciune, mīngīiere şi instruire.

„O, floare de cerească obīrşie, ce-nfloreşte pe pămīnt
Aleasă lumină luīndu-ţi din soare, ploaie şi vīnt
Curīnd a ta frumuseţe va īmpodobi tărīmul ceresc
Mutată fiind īntr-o climă mai bună, ca din nou să-nfloreşti”!


© 2005-2014 Studenţii Bibliei