ÎNVIEREA — CEL MAI MARE MIRACOL
R5559 W. T. 15 octombrie 1914 (pag. 314-315)
Cu această Creaţie Nouă Dumnezeu a început să creeze ceva
complet diferit de ceea ce făcuse până atunci. Noua Creatură nu este o creatură
pământească; şi nimic din ceea ce este din fiinţa pământească nu va avea
vreodată parte, după înţelegerea noastră, în acea Nouă Creaţie, nici acum nici
altcândva. Nimic din uman nu va fi transpus în divin, din uman în spiritual.
Fiinţa umană este mai mult sau mai puţin degradată. Ea aude
ceva despre Dumnezeu, despre natura divină, despre ce este păcatul şi de ce nu
este de dorit, despre împăcarea pe care Dumnezeu a pregătit-o prin Cristos şi
despre invitaţia de a deveni comoştenitori cu Cristos în Împărăţia Sa cerească.
Ea devine conştientă de toate aceste lucruri prin urechile sale, prin puterea
umană; căci ea nu are altă putere. Ea trebuie să aibă ureche de auzit, altfel nu
va auzi Mesajul în timpul de acum. Unii au mai bună ureche de auzit, alţii mai
slabă. Cel care are mai bună ureche de auzit va fi mai atent, mai bucuros, când
află că Dumnezeu are o prevedere pentru ajutorarea păcătoşilor care se căiesc.
Cu cât este mai mare degradarea, cu atât urechea de auzit este mai slabă.
Persoana degradată trăieşte pe plan natural; de aceea ea are mai mică înclinaţie
să vină la Dumnezeu şi mai slabă ureche de auzit ca să audă ceva ce ar avea
Dumnezeu de spus. Dar clasei care nu poate auzi mai mult sau mai puţin clar,
urechile i-au fost făcute insensibile de către Adversar cu doctrine false.
Cum să devenim creatură nouă
Ceea ce vedem, deci, este invitaţia îndurătoare a lui
Dumnezeu de a deveni asociaţi ((791)) cu Isus; şi acestea sunt veşti bune
pentru cei care au ureche de auzit. Noi spunem: „Sunt bucuros că Dumnezeu m-a
invitat să mă întorc în familia Sa şi că El S-a îngrijit de acoperirea
imperfecţiunilor mele. Sunt încântat să ştiu că există o invitaţie specială acum
pentru cei care au mintea lui Cristos şi care doresc să meargă în urmele Lui, şi
bucuros mă folosesc de acest aranjament. În armonie cu această invitaţie mă ofer
ca sacrificiu viu”.
Când am făcut aceasta, am fost convertiţi. În ce mod? Noi
suntem întorşi de pe calea păcatului şi de la voia noastră proprie, întorşi pe
calea dreptăţii. Aceasta este convertirea.
Următorul pas pe care trebuie să-l facem este acela de a face
o consacrare ca să devenim sacrificiu viu pentru Dumnezeu. Şi această consacrare
totală lui Dumnezeu include tot ce ne aparţine — tot ce suntem — eul uman,
personalitatea — toate speranţele lui, scopurile lui, tot ce posedă el, pentru
viitor în orice formă şi fel. În această consacrare lui Dumnezeu este inclus
totul. Ne face aceasta Creaturi Noi? Nu. Dar ne pune pe calea pe care suntem
eligibili pentru această poziţie. Care este pasul următor? Pasul următor este
aplicarea meritului lui Isus, pus peste noi ca o haină de nuntă, care acoperă
imperfecţiunile noastre. La ce ne foloseşte acesta? Acesta ne face acceptabili
pentru Dumnezeu. Apostolul ne spune să ne aducem trupurile ca jertfă vie, sfântă
şi plăcută lui Dumnezeu, şi care este slujirea noastră înţeleaptă. Romani 12:1.
Următorul lucru la rând este ca Dumnezeu să-şi indice
acceptarea a ceea ce oferim noi şi a ceea ce este acceptat. El face aceasta prin
conceperea noastră de Spiritul sfânt. Exact ce înseamnă aceasta noi nu suntem
destul de înţelepţi să ştim. Dumnezeu L-a cunoscut dinainte pe Isus Cristos în
calitate de Cap al Corpului şi ne-a cunoscut dinainte şi pe noi, clasa
predestinată să fie membrii acestui Corp. Şi acum, venind sub condiţiile cerute,
suntem acceptaţi ca membri ai acestei clase. Noi trebuie să ne arătăm
devotamentul şi loialitatea, să arătăm că predarea voinţei noastre este un lucru
veritabil. Facem aceasta prin aceea că suntem puşi în mişcare prin contactul
nostru cu Adevărul. Dacă am fost în eroare, loialitatea noastră va fi
determinată după modul în care cântărim chestiunea şi decidem asupra ei. Dacă
hotărâm asupra problemei cu încetineală, înseamnă că suntem puţin greoi la
pricepere. Dacă decidem repede între adevăr şi eroare, înseamnă că suntem loiali
voinţei lui Dumnezeu, Adevărului Său, şi astfel suntem cu atât mai plăcuţi Lui,
asemenea unui copil loial. Dacă decidem încet, El nu ne va îndepărta, ci poate
ne va da nişte corecţii; pentru că suntem în şcoala lui Cristos.
Cum creşte noua creatură
Într-o ilutraţie suntem reprezentaţi ca fiind embrionari,
încă nenăscuţi; în altă ilustraţie ca nişte copii, care încă n-au ajuns la
maturitate, dar care cresc în har, cunoştinţă şi caracter. Amândouă ilustraţiile
sunt foarte frumoase. Dar nu le putem amesteca. Nu ne putem imagina că un copil
încă nenăscut creşte în cunoştinţă etc., nici nu ne putem imagina că se dezvoltă
până la starea de om matur ca embrion. Prin ilustraţia embrionului înţelegem că
fiecare copil trebuie să crească şi că pentru aceasta este dependent de hrană.
Dacă are loc un accident, s-ar putea ca embrionul acela să moară; dacă sarcina
nu este dusă până la termen, s-ar putea ca embrionul să nu se nască viu. Vedem
că din momentul când am devenit Noi Creaturi în Cristos, am început să dezvoltăm
mintea nouă. Creierul este acelaşi cum era înainte de a se dezvolta voinţa
nouă, şi trupul este acelaşi; la fel cum o mamă este aceeaşi persoană cum a
fost înainte de a fi conceput copilul.
Să examinăm subiectul din alt punct de vedere. Această Nouă
Creatură este puterea conducătoare — singurul lucru pe care Dumnezeu îl
recunoaşte şi pe care şi noi îl recunoaştem că are control asupra acestui corp
muritor. De ce are Noua Creatură controlul? Pentru că voinţa este transferată de
la interesele omeneşti la voinţa lui Dumnezeu. Voinţa lui Dumnezeu este acum
voinţa noastră ca Noi Creaturi. Noi avem drepturi şi control deplin în acest
corp, ale cărui drepturi pământeşti sunt predate. Dumnezeu a acceptat
sacrificiul şi Noua Creatură trebuie să fie loială în controlarea corpului în
acord cu voinţa divină. De atunci încolo trebuie să vedem că acest corp muritor
este ţinut în supunere. Unii oameni ar putea spune că îl tratăm cu asprime; dar
din punctul de vedere al lui Dumnezeu îl tratăm cât putem noi de înţelept,
pentru a face voia lui Dumnezeu. Dacă ar fi voia lui Dumnezeu să ne apucăm de o
lucrare mare, în mod sigur că am pregăti corpul ca să fie potrivit pentru
această acţiune.
În mod practic, noua creatură spune corpului muritor: „Tu
eşti corpul meu numai pentru acest timp. Eu sunt Noua Creatură şi doresc să te
folosesc în serviciul lui Dumnezeu ca să văd cât de supus pot fi pentru Cauza
lui Dumnezeu”. Creatura veche ar putea spune: „Dar eu am unele drepturi”. Noua
Creatură răspunde: „Nu ai nici un drept. Îmi voi folosi judecata în legătură cu
ceea ce vei face sau nu vei face tu”. Dacă Noua Creatură ar ceda vechii
creaturi, aceasta din urmă ar prospera în scopurile şi planurile ei, şi Noua
Creatură ar fi plăpândă şi slabă în curaj, în putere şi în toate celelalte. Noua
creatură trebuie să-şi asume controlul tuturor intereselor vechii creaturi, să
sacrifice tot ceea ce trebuie sacrificat voinţei lui Dumnezeu.
Personalitatea formează sufletul
Cu cât facem mai mult acest lucru, cu atât devenim mai
puternici spiritual; şi cu cât ((792)) devenim mai puternici spiritual,
cu atât vom fi mai pregătiţi pentru schimbarea noastră. Ce este schimbarea
noastră? Este naşterea spirituală prin înviere. Nici un atom din acest corp
vechi nu va intra în noua stare. Dar atunci ce va intra în noua stare? Noua
Creatură? Ce este Noua Creatură? Este eul care trăieşte în corpul muritor, care
nu se hrăneşte cu pâine naturală, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui
Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu are o lucrare pe care s-o facă Noua Creatură în
prezent, atunci noi trebuie să avem grijă rezonabilă de acest corp. A maltrata
acest corp n-ar fi în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. Corpul a devenit
proprietatea Noii Creaturi. Noua Creatură va prelua controlul dominant asupra
acestui corp. Un corp spiritual n-ar fi un suflet fără eu, fără
personalitate, fiinţă, la fel cum n-ar fi nici un corp pământesc. Eul,
personalitatea formează sufletul. Doar 70 kg de materie, sau ceva de
genul acesta, nu formează sufletul.
Sufletul este ceea ce vine de la tată la copil. Adam şi Eva
au dat suflet copiilor lor, şi astfel acea scânteie de viaţă pe care Dumnezeu a
dato la început continuă să se transmită. La înviere acest suflet, sau scânteie
de viaţă, este transpus şi devine noul suflet. Această scânteie de viaţă pe care
Dumnezeu o recunoaşte tot timpul şi o păstrează în toată dezvoltarea ei, trebuie
transferată în corpul nou care va fi pe deplin în armonie cu ea. Nu va exista
nici un dezacord şi nici o lipsă a armoniei între mintea nouă şi trupul nou.
Dacă mintea nouă creşte foarte puternică acum, ea va avea cu atât mai multă
dificultate şi conflict cu trupul vechi şi va dori cu atât mai mult corpul nou.
Procesul transferării nu este cunoscut
Puteţi să ne explicaţi cum va fi transferată această viaţă
nouă în corpul nou? Noi nu putem. În cazul Domnului nostru Isus, avem explicaţia
că Logosul, o fiinţă spirituală, a părăsit starea spirituală, a venit în stările
pământeşti şi a devenit personalitatea, eul, omul, din stările pământeşti. Şi
avem relatarea că Acelaşi care a venit în lume, Acelaşi care a murit şi a mers
iarăşi în Cer, vine din nou. Este acelaşi eu. El şia schimbat caracterul,
puterea, conform corpului diferit. La început El a avut un corp spiritual; după
aceea a avut un corp omenesc; acum are un corp divin, superior tuturor. Dar
eul, personalitatea a continuat în toate aceste corpuri.
Eul nostru, personalitatea noastră trebuie să treacă din
acest corp pământesc şi să-i fie dat un corp nou. Puterea prin care se poate
face aceasta este puterea divină. Dacă cineva poate să explice ce este aceasta,
din ce a fost făcut primul om un suflet, poate că am putea explica cum este cu
Noua Creatură. Sau dacă cineva poate explica ce face să crească germenul de
grâu, poate că am putea explica cum are Noua Creatură acest germen şi cum creşte
el. Noi trebuie să ne încredem în Puterea lui Dumnezeu în toată această
chestiune a învierii, nu numai a Noii Creaturi, dar şi a lumii în general.
Oricine se îndoieşte de Puterea Divină nu poate crede în
înviere. Nu ne putem imagina, de exemplu, cum Moise, Avraam sau oricare altul
din trecutul îndepărtat poate fi ridicat la viaţă astfel încât să fie
conştient de sine, să-şi citească istoria vieţii lui în Biblie şi să-şi aducă
aminte că evenimentele consemnate în ea sunt adevărate. Cum se poate
aceasta, numai Dumnezeu ştie. Noi credem acest lucru pentru că
Dumnezeu îl spune. Dacă am şti cum să facem, poate că am putea face o
înviere.
O ilustraţie folositoare
Dar este la fel de uşor să înţelegem despre învierea omului
pe plan uman şi aducerea lui întrun nou corp uman, cât este de uşor să înţelegem
cum Noua Creatură, noul suflet, poate fi adusă în noul său corp. Noua Creatură
este cea care va primi corpul nou. Când vom primi corpurile spirituale vom
cunoaşte totul despre acest proces; căci este scris că atunci când vom primi
corpurile spirituale vom cunoaşte aşa cum suntem şi noi cunoscuţi. 1 Corinteni
13:12.
Între timp însă, am putea găsi ilustraţii care să ne ajute să
înţelegem. Să luăm, de exemplu, realizarea unei înregistrări pentru fonograf.
Ceva a ieşit din gură şi a făcut mici semne pe un cilindru de ceară. Mai târziu,
de pe acelaşi cilindru de ceară este reprodusă vocea vorbitorului. Aşadar, dacă
noi ştim cum să reproducem vocea umană, aceasta ne dă o mică ilustraţie a
felului cum Dumnezeu, cu Puterea Sa nelimitată, poate păstra orice este
înregistrat pe circumvoluţiunile creierului nostru şi despre felul cum acestea
ar putea fi păstrate în viitor în mod absolut — totul prin care noi am putea să
ne cunoaştem pe noi înşine în viitor. Noi nu ne cunoaştem pe noi înşine după
greutatea în kilograme pe care o avem sau după deosebirea dintre bărbile noastre.
Noi ne cunoaştem după ceea ce este în mintea noastră. Dar dacă ne dispare
raţiunea, atunci nu ne mai cunoaştem pe noi înşine.
Dumnezeu ne-a făcut Noi Creaturi. El este Cel Atotputernic
care ştie cum să facă aceasta. Şi cu cât ajungem să cunoaştem mai multe despre
El şi despre lungimea, adâncimea, înălţimea şi lăţimea Înţelepciunii Sale, cu
atât mai mult ştim cum să apreciem tot ce ne-a spus El şi cu atât mai mult avem
încredere absolută în El. Este o nechibzuinţă înţeleaptă ca Dumnezeu să promită
o înviere. Lumea nu poate înţelege — pentru ea este o nechibzuinţă. Ea nu poate
crede în înviere; de aceea nu poate avea bucuria pe care o avem noi prin
exercitarea credinţei.
