LOIALITATEA DOVEDITĂ PRIN ASCULTARE PROMPTĂ
„Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte;
şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta
lui.” Ioan 14:21.
R5520 W. T. 15 august 1914 (pag. 248-249)
Cuvintele textului nostru sunt o parte din ultimul discurs al
Domnului nostru către Cei Doisprezece înainte de răstignirea Sa. Cuvintele „Cine
are poruncile Mele” înseamnă, cine a primit poruncile Mele şi vrea să
devină ucenicul Meu. Simpla auzire a poruncii sau simpla înţelegere
a poruncii nu înseamnă primirea ei. Oamenii înţeleg greşit acest punct. Mulţi
aud porunca şi dau ascultare parţială de ea, dar ei n-o primesc în
adevăratul sens al cuvântului. Această chestiune a unui contract definit cu
Domnul este una foarte importantă. Cei care nu-l fac nu sunt cu adevărat
ucenicii Lui, nu s-au predat în realitate în mâinile Lui şi sunt în pericol de
naufragiu.
Noi putem şti despre o anumită binecuvântare, dar în
relaţia cu Domnul trebuie să ne ducem la bun sfârşit contractul. Unul
care numai spune: „Voi încerca să nu fac ceva contrar voinţei Domnului;
voi face orice mă obligă El să fac”, nu este în atitudinea corectă pentru a
intra în Şcoala lui Cristos. Există anumiţi paşi prin care devenim ucenici ai
lui Cristos. O persoană poate fi vizitator al unei şcoli, dar el n-a devenit
membru al şcolii decât dacă satisface condiţiile — decât dacă a acceptat
regulile şi reglementările sub care funcţionează şcoala.
Legea de iubire a Domnului nostru
Apostolul Pavel spune: „Nu sunteţi sub Lege, ci sub har”, şi
totuşi Domnul ne vorbeşte despre ţinerea poruncilor. Cum am putea armoniza
aceste două gânduri? Trebuie să recunoaştem o deosebire între Lege, poruncile pe
care le dă Cristos, şi Legământul Legii, la care se referă Apostolul. Noi nu
suntem sub Legământul Legii, care cerea ca aceia care voiau să aibă
binecuvântările lui trebuiau să ţină în mod perfect fiecare cerinţă a lui, sau
să sufere blestemul, moartea. Aranjamentul sub Domnul nostru Isus este că dacă
ucenicii Lui, cei care sunt deja sub Haina dreptăţii Lui, care caută să ţină
poruncile Lui, se străduiesc să facă voia Lui din toată inima, ei vor avea viaţă
veşnică prin El. Mijlocitorul Legământului Legii n-a fost competent să facă nici
o îngăduinţă pentru imperfecţiuni.
Domnul nostru vorbeşte aici despre „porunci” — la plural. Noi
nu trebuie, prin urmare, să înţelegem că aceste cuvinte înseamnă acelaşi lucru
ca şi atunci când El a spus: „Vă dau o poruncă nouă”; nici nu ((859))
trebuie să înţelegem că El a vrut să facă o declaraţie în rezumat a Legii Celor
Zece Porunci — „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul Tău cu toată inima ta, cu tot
sufletul tău, cu toată gândirea ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Noi
înţelegem că Domnul nostru a vrut să spună: Oricine primeşte învăţăturile Mele,
oricine Mă va urma, va demonstra astfel că Mă iubeşte; şi pe acesta îl voi iubi.
Aceste „porunci” ar părea să fie învăţăturile generale ale Domnului, aşa cum
sunt legate de toate afacerile vieţii. Noi nu înţelegem că sunt ceva declaraţii
stabilite, speciale, ca în capitolul 5 din Matei. El numeşte acolo câteva
calităţi care sunt necesare — blândeţe, dreptate etc.; acestea nu sunt
poruncite.
Iubirii îi place să slujească
Poruncile Domnului nostru nu sunt puse sub forma
constrângerii, dar oricine Îl va iubi, Îl va servi. Vorbind prin
epistolele apostolice şi în Cartea Apocalipsei, Isus ne-a dat diferite expresii
în legătură cu dreptatea, cu iubirea. Deci, oricine doreşte să fie cu El, să
domnească cu El, trebuie să dorească să asculte de orice aluzie care vine de la
El. Nimic nu este pus în felul unei porunci arbitrare — numai declararea
principiilor. Dar acestea devin pentru noi porunci. A cunoaşte voia
Lui este o Lege pentru cei care-L iubesc — aceştia doresc să-L
servească. Acesta pare să fie aranjamentul divin pentru acest veac — ca noi să
fim lăsaţi fără nici un „să faci” sau „să nu faci”, aşa încât să se dovedească
gradul interesului şi al loialităţii noastre.
Unii dintre prietenii noştri ne întreabă uneori: Crezi că
Domnul mă va respinge dacă nu părăsesc biserica nominală, sau dacă nu fac
simbolul, botezul în apă? Şi noi trebuie să le spunem că au înţeles greşit
întreaga chestiune. Domnul ne arată numai linia datoriei şi a privilegiului, şi
oricui nu-i face plăcere să facă voia Domnului, mai bine să n-o facă
deloc. Domnul îi caută pe aceia care I se închină în duh şi în adevăr. În Veacul
Milenar El va lucra cu lumea prin lovituri şi binecuvântări; iar ascultarea va
fi obligatorie. Dar El acum spune: Iată voia Mea; poţi citi printre rânduri,
dacă doreşti. Nu te voi pune sub un Legământ al Legii, dar pun înaintea ta o
mare ocazie. Dacă apreciezi privilegiul, fii ucenicul Meu. Nu va trebui să te
lauzi, ci să-ţi arăţi ascultarea, aprecierea — să iei o poziţie promptă
şi clară. Nu voi insista cu nimic deci, ci îţi voi da ocazia.
Domnul îi va observa pe aceia care apreciază marea Sa ofertă
şi când va veni să-Şi ia Mireasa, aceştia vor fi cei care vor domni cu El.
