PRIVELIŞTE DIN TURN
R5516 W. T. 15 august 1914 (pag. 243-244)
Mult aşteptata clătinare a pământului social este, credem noi,
deja în desfăşurare. Marele război pentru care Europa şi-a instruit trupele,
şi-a pregătit trezoreriile şi armamentele, clatină fiecare naţiune din lume, din
punct de vedere financiar, social şi politic. Oricât de puternice par a se simţi
naţiunile, toate tremură de frică la gândul rezultatelor conflictului care se
desfăşoară acum. Numai Biblia poate vorbi şi de fapt vorbeşte cu autoritate în
ceea ce priveşte rezultatele. În acelaşi timp ea vorbeşte despre ((864))
dezastru şi despre binecuvântări — dezastru pentru naţiuni, dar binecuvântări
finale pentru popor prin noul Guvern al Împărăţiei lui Mesia.
Sf. Pavel, referindu-se la zilele noastre şi la condiţiile
actuale, exprimă Mesajul Domnului: „Voi mai clătina încă o dată nu numai
pământul, ci şi cerul”. Apostolul ne informează prin inspiraţie că aceasta va fi
ultima mare clătinare pe care o va avea lumea vreodată, pentru că în acest timp
tulbure, în zorii timpurii ai Mileniului, tot ce poate fi clătinat va fi
clătinat şi distrus atât de complet, încât nu va rămâne nimic, decât ceea ce nu
se poate clătina — ceea ce va avea pe deplin aprobarea divină. Apostolul spune
că singurul lucru care rămâne neclătinat va fi Împărăţia lui Dumnezeu în mâinile
Cristosului — Cap şi corp. Evrei 12:18-27.
Nu trebuie să ne gândim că această clătinare a naţiunilor
este doar la început, ci mai degrabă că clătinarea care este în desfăşurare de
câtva timp ajunge acum la stadiul ei violent. De ani de zile Europa tremură de
violente şocuri revoluţionare ocazionale; dar acum ea se pregăteşte pentru
marele şoc, marele „cutremur de pământ”, cum îl numeşte Biblia simbolic.
Apocalipsa 16:18.
Cunoştinţa este putere. În special în ultimii cincizeci de
ani cunoştinţa a pregătit masele omenirii şi puterea lor a fost în creştere
rapidă. Proporţional, erorile, superstiţiile şi robia trecutului au fost
obligate să cedeze. Proporţional a progresat o revoluţie socială, diferită în
felul ei de oricare alta din trecut. Socialismul este o revoluţie bazată pe
creşterea cunoştinţei, chiar dacă, aşa cum vom căuta să demonstrăm, în mare
parte raţionamentele lui sunt false şi mare parte din lucrarea lui din viitor va
fi, se pare, îngrozitor de dăunătoare; de fapt, dacă în cele din urmă n-ar fi
stăpânită de Împărăţia lui Cristos, nimic n-ar scăpa caracterului ei
distrugător.
Naţiunile se grăbesc spre Armaghedon
Europa este subminată de socialism, care, asemenea drojdiei,
fermentează întreaga structură socială. Regii şi împăraţii nu îndrăznesc să i se
opună prea deschis, şi toate intrigile lor secrete nau reuşit să împiedice
dezvoltarea lui. Războiul general început acum îşi trage inspiraţia din diferite
direcţii. Politica are de-a face cu el — o dorinţă de a lărgi graniţele
naţionale. Religia are ceva de-a face cu el — Bisericile Greco şi
Romano-catolică fiind adversare, simpatiile şi prejudecăţile poporului sunt
îndreptate în consecinţă.
Dar noi credem că Socialismul este factorul principal în
războiul care vuieşte acum şi care va fi cel mai mare şi cel mai îngrozitor de
pe Pământ — şi probabil ultimul. Socialismul este legat de război prin faptul că
regii şi împăraţii speră că patriotismul şi autoapărarea vor cimenta interesele
şi simpatiile popoarelor lor, care acum tind să se dezintegreze sub influenţa
Socialismului. Ei ar risca mai degrabă un război general decât să se confrunte
cu o revoluţie socială.
Deja rapoartele presei ne spun că în Rusia entuziasmul
patriotic vindecă disensiunile. Ele ne spun că diferenţele dintre naţionaliştii
şi ulsteriţii din Irlanda sunt uitate în prezenţa crizei războiului care a
cuprins Marea Britanie. Fără îndoială că acelaşi lucru este adevărat şi în
Germania într-o măsură considerabilă. Diferitele facţiuni politice ignoră
diferenţele lor în prezenţa unui pericol naţional. Austro-Ungaria, patru popoare
distincte cu diferite interese şi cu tendinţe centrifuge fără îndoială că se vor
suda împreună în autoapărare. În mod asemănător, atenţia celor nemulţumiţi din
Franţa şi Italia le este distrasă pentru un timp. Pentru un timp cel puţin,
propaganda de pace şi hotărârea internaţionalilor de a se opune războiului este
înăbuşită de sentimentul public.
Marginea argintie a norului războiului
Dar după şocul bătăliei — ce urmează? Un astfel de război ca
acela care se desfăşoară acum în mod sigur nu va aduce mare victorie nici unei
naţiuni sau nici unei combinaţii de naţiuni. Câştigătorii războiului în mod
sigur vor plăti un preţ mare pentru fiecare victorie. Civilizaţia, numită greşit
creştinătate (Împărăţia lui Cristos), scăldată în sânge şi îngrozitor de
sărăcită la sfârşitul războiului, va fi fost numai parţial clătinată. Marea
bătălie a Armaghedonului din Scripturi va fi fost luptată numai parţial.
Rămăşiţele armatelor, întorcându-se acasă amărâţi şi descurajaţi de înfrângere
sau de victorie costisitoare, vor fi sătui de război şi întărâtaţi împotriva
liderilor care i-au condus la masacru. Atunci poate fi aşteptat marele
Armaghedon din Biblie. Mâna fiecărui om se va ridica împotriva aproapelui său.
Diferitele facţiuni şi partide vor arăta leacuri universale şi se vor strădui să
le impună publicului. Drept rezultat, prezis în profeţie, „va fi un timp de
strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt popoarele”. Daniel 12:1.
Procesul de clătinare va continua, ne spune apostolul, până
când Împărăţia lui Mesia care nu se poate clătina se va afirma cu putere şi va
prelua controlul afacerilor lumii. Domnul prin profetul Hagai ne spune aceasta,
zicând: „Voi clătina toate popoarele; şi va veni comoara tuturor neamurilor”
(capitolul 2:7). Toţi oamenii doresc cu adevărat pace, bucurie, fericire,
binecuvântare, aşa cum intenţionează Dumnezeu să dea prin Împărăţia lui Mesia.
Lumea doreşte de fapt ceea ce intenţionează Dumnezeu să-i dea; dar oamenii nu-şi
înţeleg nevoile, şi sunt în mod serios induşi în eroare în privinţa metodelor
prin care ele ar putea fi satisfăcute.
Noi, ca Studenţi ai Bibliei, ajungem tot mai mult să apreciem
faptul că Planul Divin prezentat în Biblie este minunat în simplitatea şi
caracterul lui cuprinzător. Tot mai mult ajungem să vedem că eroarea noastră din
trecut a fost că n-am studiat Biblia, ci crezurile — şi în consecinţă am avut
întuneric în loc de lumină.
Clătinarea şi arderea simbolice
Observaţi din nou citarea de către sf. Pavel a cuvintelor
Domnului: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul” (Evrei
12:26). Am văzut ce înseamnă clătinarea Pământului în privinţa societăţii, a
guvernelor, a ordinii sociale. În acelaşi limbaj simbolic al profeţiei, cerurile
reprezintă sistemele eclesiastice, după cum pământul le reprezintă pe cele
sociale. Însemnătatea cuvintelor Domnului este deci clară; necazul care vine nu
va fi ((865)) numai peste omenire, ci într-un sens foarte special va
însemna o clătinare a Bisericii — puterile eclesiastice sau spirituale sau
cereşti.
Fără îndoială că există sfinţi în fiecare biserică, în
fiecare sectă, în fiecare partid. Şi numai aceştia constituie adevărata
Biserică, sfinţii lui Dumnezeu — „Biserica celor întâi-născuţi, care sunt scrişi
în ceruri” (Evrei 12:23). Masele de creştini din toate denominaţiile, conform
acestei profeţii, vor fi clătinate — clătinate în credinţă, scuturate de
mândria, superstiţiile şi bigotismele lor. Numai Biserica adevărată, numai cei
care sunt în unire vitală cu Cristos, numai sfinţii vor rămânea neclătinaţi în
furtuna intensă descrisă de apostol.
În timp ce Socialismul a clătinat pământul politic în ultimii
treizeci de ani, alte forţe au clătinat cu mare asprime cerurile eclesiastice.
Oriunde am întreba, aflăm că nu numai ignoranţa şi superstiţia şi-au slăbit
strânsoarea asupra tuturor creştinilor, ci în plus, mulţi din poporul declarat
al lui Dumnezeu au fost zdruncinaţi din credinţa lor în Revelaţia Divină — mulţi
au fost zdruncinaţi chiar din credinţa într-un Dumnezeu personal. Într-adevăr,
slujitorii creştini au obiceiul să se laude printre ei că şi-au pierdut credinţa
în Biblie — sub influenţa a ceea ce se cunoaşte a fi Critica Radicală, mai
înainte numită necredinţă.
Probabil că nu mai mult de unul la zece din toţi slujitorii
protestanţi din lume ar recunoaşte astăzi că încă îşi menţine tare credinţa şi
încrederea în Biblie ca fiind Mesajul inspirat al lui Dumnezeu. Ceilalţi nouă
zecimi, dacă ar fi întrebaţi, ar admite în particular că şi-au pierdut
încrederea, sau au fost zdruncinaţi, şi probabil că se vor lăuda cu aceasta
chiar în public. Alţii, de frica pierderii prestigiului sau salariului, vor
încerca să evite întrebarea şi vor da răspunsuri evazive.
Clătinarea a început de la cler şi de la colegii, prin
profesori şi manuale, până la licee şi într-o oarecare măsură la clasele
elementare ale şcolilor publice. Pare să fie în acţiune tot ce ar putea clătina
credinţa poporului în privinţa inspiraţiei Bibliei, şi se constată că extrem de
puţini îşi ridică vocile şi peniţele în apărarea Revelaţiei Divine şi a unui
Dumnezeu personal.
Nimeni să nu creadă că clătinarea cerurilor eclesiastice s-a
sfârşit. Biblia ilustrează punctul culminant ca o catastrofă neaşteptată care va
trezi şi va elibera din Babilon pe toţi care sunt poporul Domnului — „Israeliţi
cu adevărat”, fără viclenie. Ioan 1:47.
„Dorinţa tuturor neamurilor”
Clătinarea cerurilor şi a Pământului menţionată de sf. Pavel,
care corespunde cu clătinarea menţionată de profetul Hagai (2:7), este arătată
printr-o altă ilustraţie în scrierile sf. Petru. Urmând stilul unor scriitori de
astăzi, care ne spun despre o conflagraţie europeană generală, sf. Petru descrie
sfârşitul sistemelor Bisericii nominale din zilele noastre sub ilustraţia unui
foc. Cerurile fiind în foc, vor trece cu zgomot mare — dispută mare, confuzie
etc.; „pământul, cu toate lucrările de pe el, vor fi arse”, scrie sf. Petru (2
Petru 3:10). „Focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia”, scrie sf. Pavel. 1
Corinteni 3:13.
Cei care au construit cu aurul, argintul şi pietrele scumpe
date de Mesajul Divin şi de promisiunile lui, vor supravieţui conflagraţiei,
pentru că credinţa, speranţa şi relaţia lor cu Dumnezeu sunt indestructibile.
Dar toţi cei care au construit cu lemnul, fânul şi trestia tradiţiei umane şi
bisericismului îşi vor găsi lucrarea complet distrusă în focul acelei Zile.
Toate speranţele, toate anticipările lor vor dispărea complet. „Cât despre el,
va fi mântuit, dar ca prin foc” (1 Corinteni 3:11-15). Apoi el spune că Dumnezeu
va salva această clasă pentru că ea a fost formată din creştini consacraţi cu
adevărat, care şi-au construit speranţele lor false şi aşteptările lor greşite
pe o temelie sigură — Cristos şi lucrarea Sa răscumpărătoare.
Trecerea cerurilor simbolice actuale, sau a puterilor
eclesiastice, va lăsa locul de control spiritual „cerurilor noi” — Biserica în
Glorie. Trecerea pământului social actual va da loc noii ordini de lucruri
numită „un pământ nou, în care locuieşte dreptatea” (2 Petru 3:13). Noul pământ
va fi aceeaşi planetă, dar sub condiţii noi, sub aranjamente sociale noi, date
de Împărăţia Mesianică. Atunci va începe să se împlinească profeţia din Hagai —
partea care declară că „va veni dorinţa tuturor neamurilor”. Acea stare a noului
pământ este ilustrată de sf. Petru, spunând:
„Pentru ca timpurile de înviorare să poată veni prin prezenţa
Domnului şi să trimită pe Cel care a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe
Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească îsăL reţinăş până la
timpurile restabilirii tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin
gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.” Fapt. 3:19-23.
„În curând gloria restabilirii
Va aduce pe pământ o fericită odihnă;
Iar cel sărac şi slab şi ostenit
Va fi ridicat şi binecuvântat.
Chiar după necazul ce vine
Vezi pe Prinţul Păcii domnind!
Iată! Împărăţia lui Dumnezeu acum vine,
Şi asuprirea încetează curând.
Spune cum floarea şi frumuseţea Edenului
Vor fi iar restaurate,
Făcând toată stăpânirea omului
Ca Grădina Domnului.
El îşi strânge acum nestematele,
Cei care vor domni cu El în curând;
Plânsul pământesc şi despărţirile triste
Se vor schimba în bucuros cânt.”
