UITARE, NU ANIHILARE

R 5327-a W. T. 1 octombrie 1913 (pag. 299-300)

Întrebare: Este corect să vorbim despre starea din Hades ca despre o stare de uitare, sau de anihilare?

Răspuns: Cuvântul anihilare ar fi unul foarte nepotrivit ca să fie folosit în ceea ce priveşte starea omului în moarte, excepţie făcând Moartea a Doua. Ideea legată de anihilare este aceea că fiinţa este absolut ştearsă din existenţă. Prin urmare, anihilarea ar fi un termen impropriu în ceea ce priveşte starea celor din hades. Cuvântul uitare nu este acelaşi cu anihilare. Uitarea înseamnă starea de absolută inconştienţă; de exemplu, când omul cade într‑un somn adânc, el intră în uitare. El ar putea spune: Am fost în necunoştinţă totală de ceea ce s-a întâmplat timp de o oră. N-a avut cunoştinţă de lucrurile care au avut loc.

Este bine pentru noi, pe cât este posibil, în special când vorbim despre Biblie, să folosim termenul corect, să evităm orice posibilă confuzie. Biblia este scrisă într-o formă foarte bună. Versiunea noastră comună conţine un limbaj foarte frumos. Este o minunăţie în privinţa purităţii limbii engleze. Am face bine dacă ne-am păstra în cadrul termenilor Bibliei şi am folosi limbajul pe care îl foloseşte Biblia, şi astfel n-am fi în pericol de a înţelege greşit sau de a fi înţeleşi greşit. şi dacă cineva gândeşte că nu avem o sferă destul de largă, ştim cel puţin că evităm înţelegerile greşite şi denaturările Cuvântului Domnului. În cazul cuvintelor hades, şeol, acestea nu sunt în Versiunea Comună a Bibliei, ci ele au fost introduse în limba engleză în timpul ultimelor câteva decenii. De aceea este potrivit să folosim aceste cuvinte, pentru că ele s-au naturalizat.

Întrebare: Care ar fi deosebirea între expresiile folosite în Vechiul Testament: "Ei vor fi de parcă nici nu ar fi fost” şi "Ei vor fi total distruşi”, şi cuvântul anihilare?

Răspuns: Noi am înţelege că au acelaşi înţeles. Aceste Scripturi se referă numai la Moartea a Doua. Ele ar putea fi folosite pentru a arăta ce ar fi fost prima moarte dacă n-ar fi existat o răscumpărare din ea. Dar scopul lui Dumnezeu a fost altul de la început; şi Preţul de Răscumpărare a fost dat. Dar expresia ŞEi vor fi de parcă nici nu ar fi fost” este folosită în legătură cu anumite sisteme din prezent, care vor cădea complet şi vor fi distruse complet. Aceeaşi expresie ar putea fi aplicabilă la omenire. Cei care păcătuiesc cu voia acum şi mor în Moartea a Doua şi cei care vor păcătui cu voia în timpul Mileniului şi vor muri în Moartea a Doua — aceia vor fi şterşi din existenţă, anihilaţi.

Dar este o greşeală să se folosească vreunul din aceşti termeni în ceea ce priveşte prima moarte. Cel mai mult ce putem spune este că, aşa cum se întâmplă cu animalele, aşa ar fi şi cu omul dacă Dumnezeu n-ar fi prevăzut ceva mai bun. Dumnezeu i-a asigurat pe primii noştri părinţi că Sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui. Astfel că devreme a dat o promisiune vagă a răscumpărării viitoare. Din anihilare nu există revenire; este sfârşitul oricărei speranţe.