PREDICA SF. PETRU DESPRE RESTABILIRE

Fapte 3

Vindecarea unui şchiop — Apostolii se ignoră pe ei şi-I atribuie lui Isus puterea şi onoarea — Oamenii au fost impresionaţi — Sf. Petru s-a folosit de ocazie pentru a arăta păcatul comis de naţiune, care L-a răstignit pe Isus, şi de asemenea mila lui Dumnezeu şi bunăvoinţa Lui de a-i ierta şi a-i binecuvânta — Trebuia ca ei să se pocăiască imediat pentru a primi binecuvântarea principală — După aceea vor urma „timpurile restabilirii” — Toţi profeţii au vorbit despre timpurile acelea — Oficialii bisericii au fost ofensaţi pentru că oamenii au fost informaţi despre fapte — Slujitorii credincioşi ai lui Cristos au fost întemniţaţi.

„Pentru ca timpurile de înviorare să poată veni prin prezenţa Domnului şi să trimită pe Cel care a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească până la timpurile restabilirii tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.” Vers. 19-21.

W. T. 15 ianuarie 1916 (pag. 27-28)

Apostolii la Rusalii, primind Spiritul sfânt, n-au primit un spirit de frică, ci un spirit de curaj şi chibzuinţă. Ei fuseseră însărcinaţi de Răscumpărătorul lor să propovăduiască Mesajul Evangheliei care urma să adune dintre evrei şi dintre toate neamurile o clasă consacrată de oameni care să devină fii ai lui Dumnezeu concepuţi de Spirit şi în cele din urmă să fie Mireasa, Soţia Mielului şi Comoştenitori în Împărăţia Sa.

Plini de acest curaj, Sf. Petru şi Sf. Ioan, conducători printre apostoli, s-au urcat la Templu să se roage — nu fiindcă mai gândeau că Templul era locul potrivit unde să se ofere rugăciuni lui Dumnezeu, ci fiindcă ştiau că era un loc bun unde să întâlnească oameni. Probabil ei se aşteptau ca acolo Domnul să-i aducă în contact cu cei mai evlavioşi evrei, aşa încât să le dea ocazia favorabilă de a le mărturisi acestora veştile bune.

Ocazia favorabilă s-a găsit curând. Ei s-au uitat la un cerşetor sărac, şchiop, şi şi-au dat seama că era un om de credinţă şi încredere în Dumnezeu. Uitân-du-se la el, Sf. Petru a spus, „Priveşte la noi!”; şi el s-a uitat aşteptând să primească bani. Sf. Petru a continuat, „Argint şi aur n-am, dar ce am îţi dau în Numele lui Isus Hristos Nazarineanul. Scoală-te şi umblă!” (Vers. 6) Şchiopul uimit de asemenea ofertă de binecuvântare, a făcut un efort să asculte porunca, fiindcă avea credinţă. Străduindu-se să asculte, Sf. Petru l-a luat de mână şi l-a ajutat în exercitarea credinţei. Binecuvântarea lui Dumnezeu a venit. Oasele picioarelor şi gleznelor sale slăbite de mult s-au întărit; şi el a mers cu apostolii prin Templu, ţinându-se de ei, lăudând cu voce tare pe Dumnezeu şi recunoscând că mila lui Dumnezeu venise la el prin aceşti oameni.

O REMARCABILĂ PREDICĂ DESPRE RESTABILIRE

Un grup de evrei credincioşi s-au adunat imediat în jur. Acum venise ocazia Sf. Petru de a ţine o predică mare — o măturie pentru Domnul. El nu era plin de mândrie şi lădăroşenie, zicând, „Vă puteţi uita la noi, căci noi suntem în mod special favorizaţi de Dumnezeu. Nici unul dintre Cărturarii şi Fariseii voştri n-ar fi putut vindeca pe acest om, cum l-am vindecat noi”; Sf. Petru n-a făcut nimic de felul acesta. În blândeţe şi smerenie el a zis, De ce vă uitaţi la noi ca şi cum am fi făcut ceva de la noi înşine, sau ceva sfinţenie deosebită a noastră ar fi îndeplinit acest miracol? Noi suntem doar instrumentele lui Dumnezeu şi aceasta este o manifestare a îndurării lui Dumnezeu prin Isus. Acest miracol s-a făcut în numele lui Isus — în numele Răscumpărătorului care a murit pentru păcatele lumii.

Sf. Petru a continuat să le spună ascultătorilor că naţiunea Îl răstignise cu răutate pe Mântuitor, dar i-a asigurat şi de mila lui Dumnezeu şi le-a spus că ar putea totuşi să se căiască şi să revină în favoarea lui Dumnezeu, dar numai prin renunţarea la legătura lor cu cei care făcuseră acea faptă rea şi prin luarea unei poziţii cu Domnul şi pentru El. Foarte pe scurt şi cuprinzător El a declarat planul divin ca motiv pentru care ascultătorii ar trebui să se consacre lui Dumnezeu (Vers. 13-26). Trebuia ca ei să se căiască de păcatele personale şi naţionale şi să fie convertiţi pe deplin, sau întorşi — să-L cunoască pe Domnul, să I se supună, să fie urmaşi ai lui Isus pe care ei Îl răstigniseră. Rezultatul acestui lucru ar fi acoperirea păcatelor lor de către Domnul, permiţându-le să fie acceptaţi prin Isus ca şi copii ai lui Dumnezeu; iar în cele din urmă aceasta ar însemna ca păcatele lor să fie iertate complet la schimbarea glorioasă a primei învieri — „semănat în slăbiciune, înviat în putere; semănat în necinste, înviat în slavă; semănat trup natural, înviat trup duhovnicesc”. 1 Cor. 15:43, 44.

După ştergerea păcatelor şi primirea corpurilor noi, fără păcat şi toate neputinţele şi imperfecţiunile lui, vor veni timpurile glorioase ale restabilirii tuturor lucrurilor, pe care Dumnezeu le-a prezis prin toţi sfinţii profeţi ai trecutului. Acestea ar fi timpurile sau anii de înviorare, ca şi de restabilire — o mie de ani. În cadrul ei vor fi îndeplinite toate făgăduinţele făcute de către Dumnezeu lui Avraam, tuturor profeţilor şi lui Israel; anume, că în Împărăţia glorioasă a lui Mesia pământul va fi adus la condiţii edenice, „aşternutul picioarelor lui Iehova va fi preamărit” (Is. 60:13; 66:1). Blestemul va fi îndepărtat, iar în locul lui va fi introdusă binecuvântarea Domnului asupra omenirii.

Orice profet care n-a menţionat aceşti ani de restabilire nu putea fi un profet sfânt, ne asigură Sf. Petru; căci restabilirea este Mesajul Bibliei, de la Genesa la Apocalipsa. Însuşi Învăţătorul, Răscumpărătorul lumii, declară, „Iată, Eu fac toate lucrurile noi”. „Nu va mai fi nici un blestem.” În cele din urmă nu va mai fi suspin sau plânset sau moarte. Toate lucrurile vor fi făcute noi prin Împărăţia lui Mesia, deşi se va cere toată mia de ani pentru realizarea deplină a tuturor acestor lucruri glorioase.

MARELE MOISE ANTITIPIC

Sf. Petru a arătat cum Moise prezisese chemarea unei clase mesianice speciale (Deut. 18:17-19). Isus este Capul acestei clase; şi toţi câţi sunt primiţi acum în familia lui Dumnezeu prin conceperea Spiritului sfânt, sunt socotiţi membri ai Corpului lui Cristos, Biserica. Moise a fost un tip al acestui mare Cristos, şi le-a spus părinţilor, „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica, dintre fraţii voştri, un Proroc ca mine (dar mai mare — în antitip) (Vers. 22). Dumnezeu L-a ridicat întâi pe Isus, spune apostolul; iar de la Rusalii El ridică pe fraţii lui Isus — întâi apostolii, apoi toate caracterele sfinte din aceşti o mie opt sute de ani trecuţi, chemaţi după scopul lui Dumnezeu, pentru a fi membri ai corpului lui Cristos, altfel numiţi clasa Mireasă. Ridicarea deplină a acestora nu va fi îndeplinită până când învierea Bisericii va fi completă.

Când acest mare antitip al lui Moise (Cristos şi Biserica, corpul Său) va fi fost înălţat, glorificat, atunci va veni timpul pentru binecuvântarea lumii, prin deschiderea ochilor înţelegerii lor şi prin toate privilegiile restabilirii din timpul acela. În timpul Mileniului, oricine va auzi pe acel mare profet, va putea intra în marea binecuvântare a perfecţiunii, a restabilirii — fizic, mintal, moral — şi astfel în viaţă veşnică. Dar oricine va respinge pe acel ((319)) mare Profet, Mesia glorificat, va fi nimicit dintre oameni — va avea soarta celor răi cu bună ştiinţă. „Domnul ... nimiceşte pe toţi cei răi”. Ps. 145:20.

Apostolul arată că binecuvântarea Domnului trebuia să înceapă cu israeliţii, copiii naturali ai lui Avraam. Ea a adunat pe „israeliţii adevăraţi”. Apoi naţiunea evreiască a fost scoasă din favoarea lui Dumnezeu, iar uşa ocaziei a fost deschisă pentru neamuri, care au primit binecuvântarea ocaziei Domnului timp de o mie opt sute de ani. Imediat ce numărul mai dinainte hotărât al celor Aleşi vor fi glorificaţi, Vârsta prezentă şi obiectivele ei se vor fi sfârşit. Atunci va începe lucrarea restabilirii; şi Israelul după trup va avea iarăşi primul loc în favoarea divină, după cum este explicat în Romani 11:25-32.