ÎMPĂRĂTEASA DIN SEBA ÎL VIZITEAZĂ PE SOLOMON

1 Împăraţi 10:1-10, 13

Faima împăratului Solomon — Un vizitator distins — Marile fapte inginereşti şi arhitecturale ale lui Solomon — Realizările lui literare — „Nici pe jumătate nu s-a spus” — „Aici este Unul mai mare decât Solomon” — Bogăţiile favorii divine.

„Înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele.” Proverbe 8:11.

R 5722 W. T. 1 iulie 1915 (pag. 204-205)

Ca răspuns la rugăciunea regelui Solomon pentru înţelepciune, Dumnezeu i-a promis şi înţelepciune şi bogăţii care îl vor face renumit în lume. Până la mijlocul domniei sale împăratul Solomon realizase minuni pentru poporul său. Faima lui se răspândise în toate ţările. El era cunoscut ca regele înţelept, regele iubitor de pace, regele bogat.

Am putea presupune că vizita împărătesei din Seba la împăratul Solomon s-a petrecut cam pe la jumătatea domniei lui — după ce el îşi arătase înţelepciunea timp de douăzeci de ani. Ea a venit, se presupune, un drum de 1500 de mile, cu un alai destul de mare de slujitori şi cămile, şi cu daruri valoroase, aur şi miresme arabe. Lecţia noastră dă chiar afirmaţia împărătesei în legătură cu scopul venirii ei să-l vadă pe împăratul Solomon, şi cum a găsit că faptele erau mai mult decât dublul tuturor aşteptărilor şi istorisirilor care se spuseseră despre înţelepciunea şi bogăţiile împăratului Solomon şi despre prosperitatea împărăţiei lui.

MINUNĂŢIILE LUI SOLOMON

Templul Domnului, ale cărui materiale le pregătise tatăl său David cu ani înainte, a fost una din primele minunăţii ale domniei împăratului Solomon. Frumuseţea şi costul lui ca edificiu religios erau o minune a lumii. Apoi palatul împăratului şi coridorul, sau urcuşul care ducea de la casa lui la Templu, erau minunate pentru timpul acela, şi de fapt pentru orice timp până la minunile tehnicii şi arhitecturii aduse în timpul secolului trecut, care este marcat în Biblie ca perioada lui Dumnezeu de pregătire pentru Împărăţia lui Mesia. Naum 2:3.

O altă realizare inginerească mare a împăratului Solomon au fost Fântânile lui Solomon — sistemul de aprovizionare cu apă a capitalei lui, Ierusalimul. Aceste fântâni erau legate prin apeducte acoperite, primele cunoscute în istorie. Pe lângă aceasta, el a construit cetăţi întărite sau fortăreţe peste tot în împărăţia sa, pentru apărarea ei împotriva invadatorilor. Mai mult, el a extins hotarele împărăţiei sale la limitele depline stabilite profetic de Domnul cu mult înainte (Gen. 15:18). Aceasta a dus împărăţia lui până la ţărmul mării. Lângă Iope (Iaffa) el avea un port pentru nave, care acum este complet separat de mare, apele retrăgându-se treptat iar locul rămas a fost amenajat şi a devenit o frumoasă plantaţie de portocali.

Dar cel mai mare port al lui de intrare era cetatea Tirului — nu pe domeniul lui. El a făcut afaceri prin intermediul împăratului Tirului şi navele ambilor traversau Marea Roşie, Mediterana etc., permiţând comerţul cu toate părţile lumii şi oferind bune facilităţi pentru importul bunurilor care nu erau produse în Palestina. Prin aceste mijloace împăratul Solomon a devenit atât de bogat, încât figurativ se spunea că în Ierusalim metalele preţioase au devenit tot aşa de obişnuite ca pietrele.

UN VIZITATOR REGAL

Ocupat cu aceste proiecte şi în inimă loial lui Dumnezeu, domnia lui Solomon pe vremea vizitei împărătesei din Seba pare să fi fost minunată. Mai târziu, mulţumit cu binecuvântările vieţii prezente, împăratul pare să fi fost mai puţin înţelept şi mai puţin un om după inima lui Dumnezeu, şi mai puţin preocupat de poporul său. Este greu, în special pentru cei săraci, să înţeleagă cât de mari sunt ispitele bogatului şi pericolul ca până şi un înţelept să devină nechibzuit prin satisfacerea fiecărei dorinţe a inimii sale. Apropo, să nu uităm realizările literare ale regelui Solomon. El a scris trei mii de proverbe şi o mie de cântări. Cu siguranţă Domnul a făcut pentru el pe deplin tot ce promisese.

Pe acest mare împărat Solomon l-a vizitat împărăteasa din Seba, cu daruri de aur şi mirodenii, doritoare să afle negreşit despre înţelepciunea şi iscusinţa lui minunată. Declaraţia ei a fost că zvonurile care ajunseseră la ea spuneau mai puţin de jumătate din realitatea pe care o văzuse şi o auzise. Ea avea de pus întrebări, probabil cu privire la Dumnezeu şi la viaţa viitoare; pentru că aparent ea a recunoscut în Solomon mai mult decât înţelepciune omenească şi i-a atribuit înţelepciune de sus. Ea a exclamat: „Binecuvântat să fie DOMNUL Dumnezeul tău, care a găsit plăcere în tine ca să te pună pe scaunul de domnie al lui Israel! Pentru că DOMNUL iubeşte pentru totdeauna pe Israel, de aceea te-a făcut împărat, ca să judeci şi să faci dreptate.” „Ferice de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi care sunt necurmat înaintea ta, care aud înţelepciunea ta!” „Şi împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a dorit, tot ce a cerut; şi i-a mai dat pe deasupra daruri vrednice de un împărat ca Solomon” — un cadou. Aşa că ea s-a întors în ţară cu alaiul ei.

((516))

„UNUL MAI MARE DECÂT SOLOMON”

Isus a vorbit despre subiectul lecţiei noastre şi S-a mirat că nu erau mai mulţi să-L aprecieze pe El şi minunatele lecţii pe care El le-a expus cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu (Mat. 12:42). Pentru oameni, a călători la o distanţă mare doar pentru a cunoaşte despre înţelepciunea lui Dumnezeu, aşa cum a avut împăratul Solomon, ar implica faptul că dacă s-ar şti despre Unul încă mai înţelept cu care să stea de vorbă, ei L-ar căuta; şi dacă s-ar şti că Acesta mai înţelept era moştenitor al lumii şi că El căuta o Mireasă pentru a moşteni cu el, cât de mulţi s-ar putea aştepta să se grăbească la El şi să accepte propunerea generoasă de căsătorie!

Exact aceasta este starea lucrurilor. Fiul lui Dumnezeu, potrivit programului divin, alege o clasă Mireasă. Pentru a fi acceptabil ca membru al acestei clase, trebuie să auzim despre felul în care Înţelepciunea lui Dumnezeu este concentrată în Isus, cum El este Agentul şi Reprezentantul Tatălui în toată lucrarea de creare, trecută, prezentă şi viitoare. Pe lângă acestea, noi trebuie să fim atât de impresionaţi de acest lucru încât să lăsăm totul pentru a merge la El să verificăm noi înşine chestiunea, să fim convinşi. Astfel, venind la Isus, suntem siguri de acceptare, nu doar că am putea cere anumite binecuvântări, aşa cum a făcut împărăteasa, ci că împăratul va intra cu noi în legământ de căsătorie.

Faptul că nu toţi sunt atraşi spre Domnul este baza pentru ocazia noastră; pentru că Scripturile spun că Mireasa Mielului este mai dinainte orânduită de Dumnezeu. Prima ocazie de a fi din această clasă aleasă a fost dată seminţei naturale a lui Avraam. Dacă ei ar fi acceptat privilegiile, Biserica ar fi fost completată în zilele lui Isus; dar, după cum ne spune Biblia, evreii n-au cunoscut timpul cercetării lor — n-au apreciat pe Acela care era cu ei — Acela mai mare decât Solomon (Luca 19:44). Ei n-au întrebat despre Împărăţie, nici de condiţiile de a fi membru. Ei L-au răstignit pe Prinţul Vieţii, fără să-şi dea seama.

Cu toate acestea, o parte uimitor de mare din acea mică naţiune, ca „Israeliţi adevăraţi”, L-au acceptat pe Isus, predându-se Lui cu totul — predându-şi voinţa. Apoi naţiunea a fost pusă deoparte temporar, în timp ce uşa la chemarea de sus pentru a fi membri cu Cristos a fost deschisă neamurilor. Starea nepregătită a neamurilor de a primi Mesajul lui Dumnezeu este indicată prin faptul că au fost necesare cele optsprezece secole de atunci încoace pentru a completa numărul aleşilor care, după cum se vede, este de numai 144.000 în total, din „orice seminţie, de orice limbă, din orice popor şi din orice neam”.