„CEASUL ÎNCERCĂRII”

„Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care va veni peste toată lumea, ca să încerce pe cei care locuiesc pe pământ.” Apocalipsa 3:10.

R 5718b W. T. 1 iulie 1915 (pag. 199-200)

Cuvintele Domnului nostru, adresate „îngerului bisericii din Filadelfia”, înţelegem că şi-au avut împlinirea în perioada care s-a încheiat cam la timpul când a început Secerişul acestui veac. Nu trebuie să ne gândim la diferitele epoci reprezentate în mesajele către diferitele Biserici ca fiind perioade exacte, ca şi cum au avut un anumit moment de început şi un anumit moment de încheiere. Mai degrabă trebuie să înţelegem că fiecare este o perioadă generală care se suprapune una peste alta. Astfel, această perioadă de credincioşie faţă de Cuvântul Domnului despre care vorbeşte textul nostru pare să fi fost o perioadă lungă, exact aşa după cum perioada Laodiceea în care trăim noi a acoperit un timp considerabil, dar acum este aproape sfârşită, credem.

Un timp îndelungat Cuvântul lui Dumnezeu a fost slab apreciat. Trecerea de la o înţelegere slabă la o înţelegere mai bună a lui a venit treptat. Cei doi Martori ai lui Dumnezeu, Vechiul şi Noul Testament, multă vreme îmbrăcaţi în sacul limbilor moarte, s-au înălţat treptat la cer, locul onoarei şi puterii, după cum Scripturile reprezintă simbolic problema (Apoc. 11:3-12). Apoi a venit anunţul general că timpul celei de-a Doua Veniri a lui Cristos sosise. Aceasta a fost numită uneori mişcarea Wolff, iar alteori mişcarea Miller; pentru că unul a fost conducătorul ei într-o parte a lumii, iar celălalt în cealaltă parte. Atunci America era reprezentanta gândirii avansate în lume. Această vestire a Împărăţiei lui Cristos a fost o mişcare remarcabilă, la care credem că Se referă Domnul în Pilda celor Zece Fecioare, care s-au trezit şi şi-au curăţit lămpile. Dar a fost o alarmă falsă. Mirele n-a venit.

DEZAMĂGIREA MIŞCĂRII LUI MILLER, O CERNERE

Această dezamăgire a produs o cernere printre poporul declarat al lui Dumnezeu. Unii au devenit cu atât mai interesaţi în Biblie ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu şi nu s-au îndoit, pe când alţii au devenit mândri şi sceptici, şi au declarat că Biblia este o carte veche, ridicolă, că oricine îi acordă atenţie trebuie să fie slab de minte etc. Aşa că aceştia n-au ţinut la Cuvântul lui Dumnezeu, ci i-au lepădat declaraţiile. Promisiunile şi profeţiile Bibliei legate de a Doua Venire a Învăţătorului, deşi clare şi numeroase, au fost abandonate de către cei mai mulţi dintre marii învăţători. Ca urmare, oamenii au ştiut foarte puţin despre Biblie. Desigur, credinţa lor n-a putut fi cu mult mai mare decât cunoştinţa lor.

((523))

Ca rezultat, lucrarea mişcării lui Miller a fost un fel de separare între cei care au păzit Cuvântul lui Dumnezeu cu răbdare şi cei care şi-au pierdut credinţa în Cuvântul Său. La această credinţă statornică şi răbdătoare a adevăraţilor sfinţi ai lui Dumnezeu credem că se face referire aici prin expresia, a păstra „cuvântul răbdării Mele.” De aceea, ceasul general al încercării nu va veni asupra lor, ci asupra celor care vor veni după ei — Biserica Laodiceeană. Biserica Filadelfia, care a trecut cu răbdare printr-o încercare aşa de severă a credinţei lor, nu va fi supusă probei de mai târziu.

„Ceasul încercării” a venit asupra noastră acum. Acest ceas al încercării a fost timpul Secerişului. În multe privinţe acesta a încercat poporul Domnului şi a dovedit care sunt credincioşi Cuvântului lui Dumnezeu şi care nu-i sunt credincioşi. Ca atare, majoritatea creştinilor declaraţi din lume — probabil mai mult de trei pătrimi — şi-au pierdut toată credinţa în Biblie şi au căzut în diferitele teorii false şi amăgitoare ale zilelor noastre — evoluţia, critica radicală, ştiinţa creştină, teozofia, spiritismul, noua gândire etc. Au căzut de la credinţă, de la credincioşie faţă de Cuvântul Domnului. Ei nu pot să stea în picioare în această „zi rea”.

CĂDEREA DE LA CREDINŢĂ PENTRU UN TIMP

Încercările acestei „zile rele” nu se termină cu Biserica, cu „Casa lui Dumnezeu”, deşi ele încep cu ea. Ceasul încercării trebuia să „vină asupra lumii întregi, ca să încerce pe locuitorii pământului”. Încercarea, proba, se extinde asupra oamenilor din fiecare naţiune, mai ales asupra tuturor părţilor creştinătăţii. În experienţele severe prin care mulţi au trecut, ei au ajuns să se îndoiască chiar de existenţa lui Dumnezeu. Ei nu pot concepe un Dumnezeu care ar permite astfel de calamităţi groaznice cum au venit deja, şi care ar permite calamităţile încă şi mai mari care cei atenţi văd că încă trebuie să vină! Necunoscând marele Plan al lui Dumnezeu, nevăzând urmarea glorioasă a condiţiilor prezente, marginea aurie a norului întunecos care se aşează acum asupra lumii întregi, oamenii îşi vor pierde orice încredere într-un guvern suprem. Biata omenire, în ignoranţa şi orbirea ei, n-a fost luminată de Cuvântul lui Dumnezeu, nu ştie despre Împărăţia care vine şi despre metoda prin care aceasta va fi inaugurată, şi despre scopul şi obiectivul inaugurării ei.

Astfel criza prezentă este cu siguranţă un timp de mare încercare asupra lumii întregi. Mulţi dintre aceştia au alcătuit o biserică nominală; şi în această perioadă de încercare şi clătinare, toate sistemele bisericeşti vor fi complet făcute bucăţi. Babilonul va cădea; pentru că el nu este nici capabil, nici vrednic să stea în picioare în această mare Zi de Încercare. Şi mare va fi căderea lui! Va însemna pentru scurt timp nimicirea generală a credinţei — căderea credinţei, credem noi. Acesta pare a fi înţelesul profeţiei, „Căci DOMNUL Se va scula ca la Muntele Peraţim şi Se va mânia ca în Valea Gabaonului, ca să-Şi facă lucrarea, lucrarea Lui neobişnuită, ca să-Şi împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit” (Isa. 28:21). Aceia care n-au înţeles, nu au plecat urechea la Cuvânt, vor fi pe de-a-ntregul dezorientaţi.

BISERICA DIN FILADELFIA CRUŢATĂ

În privinţa etapei Filadelfia a Bisericii, şi a faptului că a fost cruţată de ceasul încercării, credem că Domnul probabil a vrut să spună că o parte a bisericii acelei vremi va trăi până în perioada prezentă şi că ei nu vor fi supuşi încercărilor deosebite ale acestui ceas. De exemplu, ne gândim la un domn în vârstă foarte bun, care avea aproape nouăzeci de ani la timpul despre care vrem să vorbim. Era pastorul unei biserici. Se pare că a primit Adevărul prezent cu mare bucurie şi l-a prezentat mai departe cu mult zel. Dar era înconjurat de atâta împotrivire acasă şi la biserica unde servea, încât nu mai părea să aibă încredere în propria lui judecată. Se pare că el se gândea: „Sunt în vârstă de aproape nouăzeci de ani. Nu pot avea încredere în trăinicia propriei mele judecăţi. Chiar dacă mă duc pe stradă, am nevoie de cineva care să mă ţină de braţ sau eu să mă ţin de-al lor, ca nu cumva să cad. Dacă aş fi sigur că aceasta este voinţa Domnului, aş fi gata să îndur oricâtă împotrivire. Dar nu sunt sigur”.

Ne-am gândit uneori la acest domn ca reprezentantul, poate, al unei clase mari, şi avem multă compătimire pentru el fiindcă nu a putut să ia poziţie şi să iasă afară din Babilon. Această scriptură pe care o analizăm ne-a liniştit mintea în ceea ce-l priveşte pe el şi pe alţii ca el. Aceştia par să se fi dovedit loiali Cuvântului Domnului şi credincioşi în măsura capacităţii lor de a înţelege. Probabil că niciunul dintre aceştia care ajung până în timpul Secerişului nu vor fi socotiţi ca fiind din perioada Secerişului. Desigur, nu suntem siguri de aceasta. Ştim numai că Domnul a promis celor din perioada Filadelfia că ei vor fi scutiţi de încercările care sunt acum peste faza Laodiceea a Bisericii şi peste lume.