PRIVELIŞTE DIN TURNUL DE STRAJĂ
R5657 W. T. 1 aprilie 1915 (pag. 99-102)
Informaţiile din Marea Britanie descriu lucrurile de acolo ca
fiind prospere. Afacerile înfloresc, sprijinite mai ales de comenzile pentru
materiale de război din partea guvernului, pentru construirea de vase de război
etc. Străzile au aspectul obişnuit, cu excepţia că femeile poartă mai mult negru,
ca semn de doliu, şi se pot vedea mai multe uniforme militare.
Reportajele din ziare în privinţa scufundării vaselor de
către submarinele germane ar putea da impresia că Marea Britanie este tăiată de
la comunicaţia cu lumea din afară şi că puţine vapoare intră şi ies din
porturile ei. Dar nu acesta este cazul. În luna trecută aproximativ trei mii de
vase au intrat şi au ieşit din porturile britanice, în timp ce numai cam patru
au suferit avarii din partea submarinelor germane. Starea bună a afacerilor şi
creşterea preţurilor la alimente duc la tulburări de muncă, greve pentru ore mai
puţine şi salarii mai bune. Cererile sunt întâmpinate foarte rezervat. Salariile
mecanicilor britanici sunt încă mult sub nivelul celor americani.
Condiţiile din Rusia, cu excepţia zonei de război, se spune
că sunt bune. Guvernul, care de ani de zile a avut controlul comercializării
alcoolului, l-a oprit complet. Se spune că efectul asupra poporului rus este
excelent, ajutând la luminarea minţii lor, şi de asemenea, cu cererile de muncă
pentru război, la prosperitate financiară.
Acea parte din Franţa care este în afara zonei de război pare
să fie de asemenea prosperă.
Germania, potrivit tuturor rapoartelor, nu stă atât de rău
cum am putea presupune din reportajele din presă. Afacerile ţării se desfăşoară
cu remarcabilă regularitate în ciuda războiului; totuşi, lipsindu-i o piaţă de
desfacere pentru mărfurile ei, activităţile germane sunt în principal preocupate
de comenzile guvernului pentru materiale de război şi pentru necesităţile
casnice. Hrana, fiind sub controlul guvernului, este limitată, dar se spune că
este suficientă pentru nevoile stricte ale oamenilor. Toate rezervele de hrană
sunt păstrate, ca şi în cazul unui oraş asediat. Ceasurile au fost date înainte
cu o oră pentru a favoriza scularea devreme şi mersul la culcare devreme, făcând
astfel economie de petrol.
Din zona de război se raportează mare suferinţă şi necaz —
Belgia, nordul Franţei, vestul Rusiei, estul Germaniei şi Munţii Carpaţi şi
Balcani. Aceste regiuni măturate de război au suferit grozav — sorţii războiului
pendulând când într-o parte când într-alta, dar întotdeuna cu severitate
grozavă, nu numai în privinţa soldaţilor, ci şi a locuitorilor acelor regiuni.
Condiţiile din Serbia se spune că sunt groaznice de asemenea.
Dardanelele, controlate de Turcia, constituie o nouă zonă de
război. Marea Britanie a susţinut de mult Turcia şi a împiedicat Rusia să
câştige acces la Marea Mediterană şi la lume pe apă. Rusia ar fi devorat de mult
Turcia cu mare cost; căci Constantinopole i-ar fi dat unul din cele mai
importante porturi la mare din lume. Acum Anglia şi Franţa trebuie să ajute pe
aliatul lor, Rusia. Deoarece ele însele nu pot folosi Constantinopolul, sunt
preocupate să nu-l aibă nici Rusia. Ele vor propune ca Dardanelele să fie
menţinute ca o cale maritimă liberă, asemenea Canalelor Suez şi Panama. Dacă
aceasta va satisface Rusia sau nu, este sub semnul întrebării; şi printre aliaţi
ar putea rezulta o ceartă. Dacă o ceartă pare inevitabilă, se poate hotărî ca
Dardanelele să fie inatacabile şi Turciei să-i fie îngăduit să-şi menţină
posesiunile.
((627))
Între timp aliaţii caută mai departe ajutor să blocheze
complet şi să înfometeze Germania. În acest scop Italia şi Grecia sunt îndemnate
să intre în război, stimulentul fiind că în această tranzacţie Italia va primi
anumite provincii austriece, iar Greciei îi va fi permis să preia o mare parte
din domeniul Turciei — ca să ţină Rusia la distanţă. Se vede astfel că egoismul,
politica, frica de celelalte şi ambiţia după putere mondială sunt principiile
care-i stimulează, în ceea ce priveşte lumea în războiul prezent. Elveţia,
Olanda şi Scandinavia se tem şi nu ştiu ce să facă. Interesele marilor
beligeranţi le-ar putea impune războiul, chiar dacă ele se străduiesc cât pot să
rămână neutre.
INFLUENŢELE RELIGIOASE ŞI RĂZBOIUL
La început influenţa războiului asupra oamenilor din Europa a
fost groaznică. În necazul lor erau înclinaţi să devină mai religioşi. Cu
înaintarea războiului, acest spirit de frică şi de căutare a ajutorului la
Domnul trece, făcând loc unor sentimente mai reci şi unei mai mari încrederi în
sine. Războiul devine afacerea vieţii pentru cei angajaţi în el. Fiecare naţiune
implicată vede lucrurile din punctul ei de vedere. Fiecare crede în mod onest că
are dreptate. Fiecare are curajul propriilor convingeri şi este gata să moară
pentru ele.
Germanii susţin că aliaţii, geloşi pe cumpătarea,
prosperitatea şi seriozitatea lor, se pregătesc de mult să-i anihileze. Ei
pretind că dacă ar fi aşteptat până când armata franceză ar fi fost mobilizată
la frontiera lor vestică, iar armata rusă la frontiera lor estică, ar fi fost
prea târziu ca Germania să se apere cu succes; că a fost necesar ca ea să facă
paşii pe care i-a făcut, şi să-i facă cu promptitudinea cu care i-a făcut,
pentru a lovi întâi Franţa, apoi Rusia, ai căror soldaţi erau de două ori mai
mulţi decât ai ei.
Germanii simt o înverşunare deosebită faţă de britanici,
crezând că ei stau la baza alianţei şi a planurilor acesteia pentru distrugerea
Germaniei. Kaizerul este evident sincer în gândirea că el şi poporul lui sunt
mijloacele orânduite de Dumnezeu pentru propagarea sistemului, legii, economiei
şi prosperităţii în toată lumea. Germanii cred că ei au o cauză justă şi că în
mod sigur vor reuşi. Ei declară deschis că dacă nu vor reuşi, se vor îndoi cu
totul de existenţa lui Dumnezeu.
Aliaţii de asemenea simt că Dumnezeu este pentru ei.
Pregătirea de către Germania a unei armate mari, pretind ei, n-a fost pentru a
se apăra şi a-şi proteja viaţa, ci pentru un război agresiv împotriva vecinilor
ei. Ei pretind că Germania reprezintă militarismul şi că autoritatea ei militară
reuşită în toată lumea, autoritatea forţei, ar fi mult mai dăunătoare decât
autoritatea forţei navale. Orice ar gândi şi ar şti conducătorii în privinţa
motivelor războiului, şi oricare le-ar fi concluziile în privinţa felului cum
acesta trebuie să se sfârşească prin anihilarea Germaniei, publicul crede fără
îndoială că Aliaţii au o cauză justă în toate modurile şi sigur trebuie să aibă
favoarea şi binecuvântarea lui Dumnezeu. Ruşii, ni se spune, sunt mulţumiţi că
ei Îl servesc pe Dumnezeu când se supun poruncilor „tătucului”, Ţarul. Ei sunt
mulţumiţi să moară. Se referă la mersul pe front şi în mormânt prin expresia „în
larg spre America”. Cu alte cuvinte, având o vagă speranţă de viaţă viitoare şi
refuzând să ia în serios doctrina chinului veşnic, ei trag concluzia că a muri
este ca şi cum ai ieşi în larg spre o ţară nevăzută.
Soldaţii francezi iau chestiunea războiului cât se poate de
uşor — cum ar lua cineva o expediţie de vânătoare unde şansele ar fi recunoscute
ca îndoielnice.
Marii generali ai războiului spun deschis că războiul este
numai la început; că iarna a împiedicat operaţiunile şi că imediat ce trec
inundaţiile de primăvară se poate aştepta cel mai amarnic război cunoscut
vreodată lumii.
Între timp Japonia găseşte că prezentul este o ocazie
favorabilă pentru câştigarea stăpânirii rasei galbene — a stăpânirii Chinei.
Aliaţii ei, desigur, nu vor aproba acest curs, dar Japonia ştie bine că ei sunt
fără putere ca să intervină. În privinţa obiecţiilor Statelor Unite, ele n-ar fi
demne de consideraţie; pentru că distanţa peste Pacific este atât de mare şi
flota japoneză întrece ceea ce vasele de război ale Statelor Unite ar putea
economisi pentru apele din Orientul Îndepărtat. Într-adevăr, mândria japoneză ar
fi gâdilată dacă ar avea un conflict cu flota Statelor Unite în apele orientale,
unde americanii ar fi atât de departe de rezervele de combustibil şi de alte
rezerve încât să fie învinşi. Aceasta ar pune Japonia în primul rând al
„naţiunilor creştine” şi Filipinele ar putea fi răsplata ei. Aliaţii ar fi
probabil încântaţi să vadă Statele Unite umilite şi părtaşe cu ei la influenţele
de slăbire ale războiului prezent. Fără îndoială că şi Germania ar fi bucuroasă
să vadă Statele Unite amestecate în război, deoarece aceasta ar împiedica
trimiterea în continuare a materialelor de război către Aliaţi. Dacă Statele
Unite se vor menţine fără a se amesteca în război în condiţiile acestea, va fi
minunat, aproape indicând o supraveghere divină a afacerilor ei.
((628))
„OAMENII ÎŞI VOR DA SUFLETUL DE GROAZĂ”
Aşa cum este, Statele Unite, de fapt toate ţările din
America, de Nord şi de Sus, şi toată lumea în afară de naţiunile în război, trec
prin cele mai ciudate condiţii din cauza tulburărilor financiare create de
război. Nu numai Canada, ci şi America Centrală şi de Sud, China, Australasia şi
India, au fost finanţate în trecut de către naţiunile acum în război; în special
de către Marea Britanie. Balanţele lor bancare şi împrumuturile sunt afectate de
război şi de necesitatea din partea naţiunilor în război de a-şi folosi
capitalul acasă. Statele Unite nu sunt atât de puternice din punct de vedere
financiar ca să satisfacă condiţiile şi să furnizeze banii pentru restul lumii
dependente înainte de Europa. De fapt, în Europa sunt deţinute acţiuni şi
obligaţiuni americane până la suma de cinci mii de milioane de dolari în vederea
valorificării superioare americane etc. Pe măsură ce războiul înaintează şi
europenii au nevoie de bani, se poate aştepta ca ei să vândă aceste garanţii
americane la bursele americane. Noi n-avem banii să plătim astfel obligaţiunile
noastre neajunse la scadenţă. Deja băncile noastre sunt pline până la refuz de
acţiuni şi obligaţiuni — unele excelente, altele medii, altele fără valoare. Ca
urmare, aurul va trece în Statele Unite ca o primă, cum este deja în Canada.
Aceasta va aduce mare necaz peste tot, în legătură cu lichidarea obligaţiunilor,
acţiunilor, ipotecilor etc. scadente. Nu-i de mirare că oamenii finanţelor sunt
nedumeriţi — „oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea celor ce vor
veni pe pământ”. Luca 21:26.
DATORIILE LUMII NU VOR FI PLĂTITE NICIODATĂ
London Economist estimează în mare datoriile
naţiunilor în război la sfârşitul lui februarie, în milioane de lire
sterline, după cum urmează. Pentru o estimare aproximativă în dolari, înmulţiţi
cu cinci:
(Exprimate Datorie Pierderea Datorie în milioane)
Veche Nouă beneficiului totală
Marea Britanie. . . . 661 312 0 973
Franţa. . . . . . . . 1.315 363 50 1.728
Rusia . . . . . . . . 890 520 50 1.460
Germania. . . . . . . 240 520 50 810
Austro-Ungaria. . . . 490 363 50 903
Serbia. . . . . . . . 26 26 4 56
Belgia. . . . . . . . 148 26 — 174
Articolul spune: „În cazul primilor cinci beligeranţi, luăm
datoria naţională dinainte de război şi adăugăm estimarea noastră a
cheltuielilor de război, şi de asemenea o estimare a pierderii beneficiului
obişnuit, care desigur trebuie adăugat la datorie. Cifrele pentru Serbia şi
Belgia sunt presupuse şi pot fi foarte departe de nivel. Cifrele pentru
beligeranţi se vor dovedi, ne temem, foarte bine la nivel. Atât vechile cât şi
noile datorii sunt o ipotecă pe industria viitoare a Europei. O populaţie
care-şi va fi pierdut un mare procent din cei mai buni lucrători va trebui să
găsească sume anuale mult mai mari decât înainte pentru dobândă. În caz de eşec
statul va trebui să treacă în mâinile primitorului, şi în ruina lui vor fi
implicate mari case comerciale şi financiare. Noi ne ucidem reciproc clienţii şi
fiecare săptămână de război internaţional răspândeşte nimicirea printre averile
individuale. Există chiar un sens în care s-ar putea spune că cu cât este mai
mare succesul, cu atât este mai mare încurcătura. Datoria Imperiului German, ca
şi Imperiul German în sine, este o creaţie nouă. Datoriile de stat ale Prusiei,
Bavariei, Saxoniei etc., separat şi împreună, sunt mult mai mari.
Austro-Ungaria, nici ea, nu este o unitate cum este Franţa. Să presupunem că
Germania sau Austria se dezmembrează prin forţă externă, sau explodează prin
revoluţie, ce se întâmplă cu datoriile lor naţionale sau imperiale, sau cu
despăgubirile pe care aliaţii ar putea spera să le scoată? Cu cât cineva
priveşte mai mult în viitorul finaciar şi politic al Europei după război, cu
atât mai întunecate şi mai ascunse par problemele ei. Dar acesta este cu atât
mai mult un motiv pentru care oamenii care au cunoştinţă, pătrundere şi
prevedere ar trebui să-şi exercite mintea asupra economiei politice a acestui
război. Niciodată n-a existat o astfel de ciocnire de forţe, niciodată n-a
existat atâta distrugere în timp atât de scurt. Niciodată n-a fost atât de greu
sau atât de necesar să se măsoare calamitatea, să se calculeze costurile, să se
prevadă şi să se ia măsuri împotriva consecinţelor pentru societatea umană.
Filantropii declară că speră ca acordul de pace să aducă cu el o mare reducere
internaţională a armatelor şi armamentului, care să permită naţiunilor să
suporte noua lor datorie de război şi astfel să evite curtea pentru faliment.
Fără îndoială că teama de faliment va însemna ceva; altfel s-ar putea aştepta ca
acordul de pace să dea naştere unei alte serii de pregătiri pentru o altă serie
de războaie. Dar cei care cunosc forţele ce controlează în realitate diplomaţia
Europei nu văd nici o Utopie. Perspectiva este de revoluţii sângeroase şi
războaie aprige între muncă şi capital, sau între mase şi clasele guvernatoare
ale Europei Continentale.
((629))
STUDENŢII BIBLIEI ŞI VIITORUL
În toate armatele continentale se găsesc fraţi de-ai noştri,
cunoscuţi ca Studenţii Bibliei — nu de bună voie, ci prin încorporare. Oricât
s-ar împotrivi ei luării vieţii, sunt supuşi puterilor existente în tot ce nu
vine în conflict cu conştiinţa. Înainte de război am recomandat fraţilor că în
eventualitatea ostilităţilor ei ar trebui, dacă sunt recrutaţi, pe cât posibil
să ceară poziţii în serviciul spitalicesc sau în departamentul de aprovizionare,
unde ar putea servi guvernul cu eficienţă; în timp ce, dacă ar fi trimişi în
lina de foc, n-ar fi obligaţi să împuşte ca să omoare. Avem motive să credem că
aceste sugestii sunt urmate şi că între timp fraţii îşi folosesc ocaziile de a
vesti camarazilor de serviciu militar mesajul binecuvântat al Împărăţiei lui
Cristos care va fi stabilită curând, pentru binecuvântarea tuturor familiilor
pământului.
Am îndemnat pe fraţi la strictă neutralitate în ceea ce-i
priveşte pe combatanţi, oricare ar fi înclinaţiile lor naturale prin naştere sau
asociere. Pentru Studenţii Bibliei nici una dintre naţiunile beligerante nu este
cu totul în drept şi nici una din ele nu este cu totul de învinuit. Să căutăm
tot mai mult să luăm opinia Bibliei despre marele Armaghedon, al cărui preludiu
îl avem acum. El este ceva ce a crescut din civilizaţia noastră, care se
dezvoltă în solul egoismului. Vedem roade care se coc de patruzeci de ani.
Să nu uităm nici un moment că dacă naţiunile ar fi creştine,
aşa cum am presupus odată unii dintre noi, ele ar produce roadele Spiritului —
smerenia, blândeţea, răbdarea, amabilitatea, iubirea. Ce mare este greşeala!
Creştinătatea — Împărăţia lui Cristos — n-a fost stabilită încă. Ea aşteaptă
timpul Domnului şi manifestarea puterii şi gloriei Sale mari în stabilirea ei.
Ele sunt împărăţii ale acestei lumi, însufleţite de principiile egoismului şi
înşelate de Satan, „dumnezeul acestei lumi”.
Bătălia Armaghedonului, spre care duce acest război, va fi o
mare luptă între bine şi rău, şi va însemna răsturnarea completă şi veşnică a
răului şi stabilirea permanentă a Împărăţiei drepte a lui Mesia pentru
binecuvântarea lumii. Toate aceste lucruri sunt probabil mai uşor de văzut de
această parte a oceanului decât de către dragii prieteni care sunt mai aproape
de război şi mai direct influenţaţi de el şi de interesele lor naţionale,
personale. Totuşi, este important ca noi toţi să avem clar în minte că acesta nu
este războiul Bisericii, ci războiul lumii cu arme carnale; şi că simpatiile
noastre sunt destul de largi ca să acopere pe toţi cei angajaţi în conflictul
îngrozitor, după cum şi speranţa noastră este destul de largă şi de adâncă să
includă pe toţi în marea binecuvântare pe care Învăţătorul şi Împărăţia Sa
Milenară sunt pe cale s-o aducă lumii.
Între timp, pentru poporul consacrat al Domnului este un alt
pericol pe linia spiritului lumesc — neglijând lucrurile Împărăţiei în favoarea
lucrurilor vieţii prezente. Adversarul nostru este încă treaz. Noi de asemenea
trebuie să fim treji, ca şi copii ai Luminii, copii ai Zilei, soldaţi ai Crucii.
Niciodată n-a existat o ocazie mai bună ca acum pentru a ridica sus steagul
regal al Răscumpărătorului nostru. Mai mulţi oameni au urechi de auzit şi auz
mai bun decât oricând înainte. Mii de oameni sunt nerăbdători după Mesajul pe
care-l avem de dat şi pe care nu-l găsesc în altă parte — Mesaj de Speranţă,
Mesaj care explică faptul că domnia prezentă a răului şi cei şase mii de ani de
domnie a păcatului şi a morţii au ajuns la culmea lor, şi cum şi când li se va
pune capăt acestora de către marele Răscumpărător, în împlinirea planurilor
glorioase ale Tatălui nostru ceresc, pe care El le-a făcut în Sine Însuşi
înainte de întemeierea lumii.
