Resurse Crestine - Studentii Bibliei, Lectii Biblice, Filme Crestine, cantece, poezii, eseuri, predici, schite predici, biblia, acorduri chitara, maxime crestine, midi, download mp3, devotionale, felicitari, muzica crestina, mp3 crestine, predici audio, cantari crestine, predici video, marturii video, partituri orchestra, partituri cor barbatesc, partituri cor mixt, studii biblice, emisiuni radio, negative, conferite, scenete, powerpoint, schite, eseuri, maxime, devotionale, stiri - Resurse creștine
ĪNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
Aici veţi găsi răspunsuri clare la multe scripturi şi subiecte importante din Biblie: īncepānd cu Creaţiunea şi pānă după Stabilirea Īmpărăţiei lui Dumnezeu. Deasemenea veţi gasi multe īntrebări la care poate nici nu v-aţi găndit vreodata.
Īntrebările sunt īn ordine alfabetică, deci puteţi apasa pe o literă pentru a merge la īntrebările respective.

A | B | C | D | E | F | G | H | I | Ī | J | L | M | N | O | P | R | S | Ş | T | Ţ | U | V | Z

CE A SPUS PASTORUL RUSSELL

Această carte conţine sute de īntrebări cu Răspunsuri date doar de

Pastorul Russell, acoperind aproape 12 ani de rapoarte de

la convenţii şi mai mulţi ani din Turnul de Veghere. Ori

de cīte ori o Īntrebare este din Turnul de

Veghere, după an urmează litera (Z).

Celelalte sunt din rapoartele

de la convenţii.

 

1)   AARON—Referitor la antitip, cīnd a binecuvīntat. (Q5-1)

 

Īntrebare (1911)—1—Cīnd Moise şi Aaron au ieşit să binecuvīnteze poporul, pe cine a reprezentat Aaron?

Răspuns—Presupun că Moise ar reprezenta legea divină a lui Dumnezeu binecuvīntīnd poporul şi că Aaron a reprezentat pe marele preot care a efectuat sacrificiul. Moise, dătătorul legii, era reprezentantul dreptăţii, iar preotul care a făcut sacrificiul era pentru a binecuvīnta. Tot aşa Cristos va sta ca antitipul lui Aaron din acea ilustraţie ca să binecuvīnteze lumea īn timpul miei de ani, şi alături de El va fi legea divină, reprezentată prin Moise. Toată legea lui Dumnezeu şi orice putere a lui Dumnezeu va fi pentru a binecuvīnta şi a pune īn aplicare aranjamentele făcute īn acest scop.

2)   ACCIDENTE — Īn Mileniu (Q5-3)

 

Īntrebare (1912-Z)—2—Vor fi accidente şi moarte īn timpul mileniului īn afară de păcătoşii care merg īn moartea a doua?

Răspuns—Īn timp ce domnia lui Cristos va fi o domnie a dreptăţii spre viaţă, nu trebuie să īnţelegem că moartea adamică va īnceta imediat ce Mesia Īşi va īncepe domnia, pentru că se spune că El trebuie să domnească pīnă cīnd va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale (1 Cor. 15:25, 26). Se īnţelege deci că oamenii vor fi mai mult sau mai puţin īn moartea adamică īn timpul miei de ani şi se vor ridica treptat din imperfecţiunea şi moartea adamică la perfecţiunea naturii umane. Trebuie să ne amintim că Īmpărăţia, aşa cum va fi stabilită la īnceputul Veacului Milenar, va fi constituită din Noul Ierusalim — adică Biserica glorificată, al cărei Cap este Cristos (Apoc. 21:1-8). Īn timpul miei de ani lumea va veni īn armonie cu acest aranjament. Pentru toţi cei care astfel vor veni īn armonie va fi un aranjament binecuvīntat prin care vor fi protejaţi de orice pedeapsă pentru imperfecţiuni. Putem rezonabil presupune că după ce se va ajunge la perfecţiune nu vor mai fi accidente, īntocmai cum avem motiv să presupunem că īn cer nu este nevoie de chirurgi, doctori, ambulanţe etc. “Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu (Īmpărăţie)” (Isaia 11:9). Voia lui Dumnezeu se va face pe Pămīnt precum se face şi īn ceruri. Citim că nu va mai fi nici suspin, nici plīns, nici moarte.

 

3) ACOPERIREA CAPULUI—Moduri de acoperire a capului. (Q322-1)

 

Īntrebare (1906)—1—Pălăria modernă nu este convenabilă īntr-un auditoriu, şi unele surori doresc să ştie dacă cineva poate sugera vreo metodă prin care femeile să poată avea capul acoperit īn timpul unui serviciu fără a purta pălăria, care creează probleme, şi totuşi să fie ceva care să nu atragă atenţia nepotrivit asupra faptului?

Răspuns—Sunt eu Solomon, să am īnţelepciunea să decid īn īntrebări ca acestea? Vă voi spune, dragi prieteni, ce am remarcat că fac unele surori, şi m-am gīndit că dacă eu aş fi soră este foarte posibil că aş adopta acest mod, deşi cred că este prima oară cīnd menţionez acest lucru. Am remarcat pe unele surori purtīnd o mică dantelă ca acoperire a capului, şi m-am gīndit că arată foarte drăguţ şi, după cīte ştiu eu, aceea satisface tot ce a avut īn minte apostolul. Este numai un semn şi eu nu ştiu nici un motiv pentru care aceasta n-ar fi potrivită. Dar vă amintesc, eu nu pun nici o lege.

 

4) ACOPERIREA CAPULUI—Autoritate pentru acoperirea capului. (Q323-1)

 

Īntrebare (1906)—2—Este necesar pentru femei să poarte pălării sau altă acoperitoare īn timpul adunării?

Răspuns—Ei bine, īntreabă-l pe apostolul Pavel; el este autoritatea īn acest subiect şi nu eu.

 

5) ACTE—Documente de proprietate īn Veacul Milenar. (Q221-3)

 

Īntrebare (1909)—3—Vor fi documentele cu privire la actele de proprietate recunoscute īn Veacul Milenar după timpul de strīmtorare?

Răspuns—Este foarte dificil să determinăm īn ce măsură un document cu titlu de proprietate va avea valoare după timpul de strīmtorare, pentru că nu ştim īn ce măsură aceste acte vor fi distruse. Este foarte greu să vorbeşti despre un lucru atīt de nedesluşit şi despre care nu se relatează īn Scripturi. Presupunerea noastră este că după īnceperea Veacului Milenar lucrurile vor merge cam la fel ca īnainte, dar lumea va fi īntr-o stare paralizată, toţi frīnţi şi īndureraţi din cauza marii strīmtorări. Domnul nostru a vorbit despre aceasta prin profet, zicīnd: “Staţi liniştiţi şi să ştiţi că eu sunt Dumnezeu” (Psa. 46:10). Aceasta va fi prima lecţie pe care lumea o va īnvăţa. Va fi o lecţie severă dar foarte valoroasă pentru neamuri. Noi īnţelegem că moartea va continua să domnească īntr-o măsură şi că singurul loc din lume īn care viaţa şi restabilirea se va manifesta, va fi īn vieţile celor din naţiunea lui Israel sub Noul Legămīnt. Va fi şi atunci adevărat, şi īntotdeauna va fi adevărat, c㠓Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul n-are viaţa” (1 Ioan 5:12). Naţiunile păgīne care nu se vor conforma Īmpărăţiei cereşti vor fi īngrădite de la binecuvīntările speciale care vor veni sub Noul Legămīnt pentru poporul de Legămīnt al lui Israel.

Cīnd celelalte naţiuni vor vedea binecuvīntările care vin pentru naţiunea lui Israel, toţi vor vrea să aibă o parte, şi acest lucru īi va face să zică: “hai să ne suim … la casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne īnveţe căile Lui” (Mica 4:2).

Cīt despre valoarea unui titlu de proprietate după timpul de strīmtorare, cred că este o Īntrebare prea nedefinită pentru a fi discutată. Oricum, voi spune că cel care a avut o proprietate, va avea acelaşi drept ca oricare altul.

 

6) ACTIVITATEA PASTORAL×Bătrīnii nu sunt Directori. (Q525-3)

Īntrebare (1916)—1—Să īnceapă surorile activitatea pastorală fără să se consulte cu Bătrīnii; şi să meargă īnainte chiar dacă un Bătrīn nu este de acord?

Răspuns—Bătrīnii n-au nimic de-a face cu Activitatea pastorală. Bătrīnii sunt Bătrīni, şi de aceea trebuie să facă munca de Bătrīn. Activitatea pastorală este pentru Pastor, şi de aceea Pastorul trebuie să se ocupe de ea. Scrisorile cu indicaţiile aparţinīnd acestei activităţi n-au fost trimise decīt acelora care mi-au indicat că m-au ales ca Pastor al lor, şi din moment ce m-au invitat să fiu Pastorul lor, īncerc să fac această lucrare pentru ei. Dacă scrisorile au fost trimise la unii care n-au această dorinţă, vă rog să le trimiteţi īnapoi şi n-o să am nimic de-a face cu ei. Dar īn toate cazurile unde sunt Pastor, voi folosi şi voi coopera cu surorile după cum cred eu mai bine.

Evident că cel care face această obiecţie nu īnţelege chestiunea. Nu este nimic īn aceasta, de care să ştiu eu, care să se opună Bătrīnilor, şi dacă sunt careva Bătrīni care nu au destul de lucru care să-i ţină ocupaţi, ar trebui să-şi găsească. Există lucru din abundenţă pentru Bătrīni şi Diaconi şi de aceea ei trebuie să se ocupe să facă munca pe care Domnul le-a dat-o īn grijă, dar cazul surorilor este diferit şi noi īncercăm acum să găsim ceva de făcut şi pentru ele, şi ne bucurăm că acum se deschide calea. Dacă vreunul dintre Bătrīni pune piedici şi caută greşeli īn această activitate, sfatul nostru către adunare este ca la următoarea alegere să fie īnlăturat din funcţie. Fiecare trebuie să īnveţe să-şi vadă de treaba lui şi să nu se amestece īn treburile altora, şi īn acest fel lucrarea va prospera — dacă fiecare se va ocupa de partea lui din lucrare. Dacă cineva īncearcă să oprească lucrarea Domnului ar fi mai bine să fie īnlăturaţi, pentru că adunării īi va fi mai bine fără ei. “Dar toate să se facă īn chip cuviincios şi cu rīnduial㔠(1 Cor. 14:40).

 

7) ACTIVITATEA PASTORAL×Cooperarea bătrīnilor şi surorilor. (Q526-1)

 

Īntrebare (1916)—2—Vrei să explici te rog puţin mai mult despre cooperarea bătrīnilor şi diaconilor unei adunări cu surorile īn activitatea pastorală?

Răspuns—Nu pot să explic mai mult decīt a fost deja explicat īn scrisorile trimise. Către fiecare adunare au fost trimise două scrisori despre această activitate. Una este pentru sora care va acţiona ca locţiitoarea şi reprezentanta activităţii pastorale, şi cealaltă este pentru bătrīni şi pentru adunare īn general. Aceste scrisori explică totul cīt pot eu să explic de bine, şi ar fi nefolositor să iau timp să explic ce nu se spune acolo. Repet că aceste scrisori au mers numai la adunările care mi-au comunicat că m-au ales ca pastor al lor. Aceste scrisori explică pe deplin chestiunea. Dacă nu puteţi īnţelege faptul dintr-o singură citire, atunci citiţi din nou şi dacă este necesar de două şi de trei ori, pīnă vă este clar. Luaţi fiecare parte separat. Una dintre scrisori nu are nimic de-a face cu adunarea īn general, ci conţine instrucţiuni pentru aceia care vor īndeplini acest plan de activitate, iar cealaltă este pentru bătrīni şi pentru alţii pentru a le arăta cum pot coopera la ea.

Cred că veţi vedea că atunci cīnd această lucrare va īncepe să meargă bine, nu numai surorilor le va prilejui o ocazie pentru serviciu, ceea ce va fi foarte īncurajator pentru ele, ci īn plus va deschide calea pentru ca bătrīnii să facă mai mult decīt fac acum şi de asemenea va deschide calea ca diaconii bine pregătiţi să fie aleşi ca bătrīni. Există atīt de multă muncă de făcut īncīt se ridică Īntrebarea dacă facem sau nu lucrarea Domnului? Cīt suntem de siguri că ne aflăm īn timpul Secerişului, tot atīt de sigur este că vom fi chemaţi să facem ceea ce Domnul ne dă de făcut.

Dacă cineva īntreabă dacă aceasta ar fi o bună ocazie să intre īn lucrare şi alţi fraţi care n-au avut īnainte experienţă īn acest fel de serviciu noi am răspunde, Nu; acesta nu este locul pentru o persoană fără experienţă. Trebuie să-şi cīştige experienţa īnainte. Nu vrem să punem numai novici īntr-o astfel de lucrare. Nu trebuie folosit «un novice" īn doctrină sau īn vorbire īn nici o lucrare extinsă a adunării. Novicii trebuie īntr-adevăr să obţină experienţă, dar cum? Odată īn Pittsburgh (şi unii au īncercat de atunci şi īn New York), (īn Pittsburgh am fost cumva implicat īn aceasta), am īnceput ceea ce noi am numit o Şcoală de Profeţi, nu că acest nume īnseamnă pentru noi ceea ce a īnsemnat cīnd a fost folosit iniţial, dar totuşi un nume care ni s-a părut potrivit pentru lucrarea de acum, cīnd este privită īn lumina Noului Testament. Un profet, īn sens biblic, era unul care era vorbitor public, nu īn mod special unul care era un văzător şi avea descoperiri, ci un vorbitor public, şi īn acest sens a folosit apostolul Pavel cuvīntul acesta cīnd a spus, “să doriţi cu īnflăcărare manifestările duhovniceşti, dar mai ales să prorociţi” (1 Cor. 14:1), care ar sugera ideea că noi trebuie să dorim să avem abilitate ca vorbitori publici. Noi recunoaştem că unii fraţi au talent pentru vorbire publică şi am sugerat ca ei să se adune īmpreună şi să se asculte şi să se critice unul pe altul īn vorbire. Ei n-au vorbit publicului sau adunării. Ei n-au avut aprobarea specială pentru vorbire. Unii au o dispoziţie care poate fi găsită şi cultivată. Dar noi nu vrem să impunem unei adunări să asculte pe vorbitori fără talent. Nimeni să nu plictisească o adunare sau pe altcineva. Numai aceia care au calităţi şi au arătat talent şi abilitate să fie aleşi să vorbească pentru adunare sau pentru public. Instrucţiunile noastre şi exersarea īn acest scop trebuie să fie date şi primite īn particular. Īn acest grup am avut pe cineva numit ca şi critic special, şi apoi toţi cei prezenţi aveau ocazia să critice pe vorbitor. Unii dintre aceşti tineri s-au criticat unii pe alţii destul de aspru astfel īncīt exista pericolul să se descurajeze toţi. De aceea, a devenit necesar să le atrag atenţia să nu se critice prea tare altfel nu rămīn decīt piele şi os. Cred că ar fi bine să existe o astfel de şcoală sub un control potrivit pentru exerciţiul vorbitorilor pentru adunare şi pentru public şi să nu impunem adunării sau publicului novici fără talent şi fără experienţă ca vorbitori.

Noi credem că acesta este un lucru foarte important īn legătură cu activitatea pastorală, şi am considera că este una din cele mai bune şi mai eficiente căi de cooperare cu surorile īn această activitate.

 

8) ACTIVITATEA PASTORAL×Nu pentru fraţi. (Q527-1)

 

Īntrebare (1916)—1—Ai sfătui pe un frate şi pe o soră să renunţe la Foto-Drama şi la munca de colportor pentru a se angaja īn activitatea pastorală şi munca de colportor?

Răspuns—Nu l-am sfătui pe frate să facă aşa pentru că nu este nimic de făcut pentru el īn legătură cu activitatea pastorală. Evident fratele a īnţeles greşit acest lucru. Această activitate pastorală este pentru surori. Un motiv este că surorile au mai mult timp ziua decīt fraţii, care sunt īn general ocupaţi cu altele; şi al doilea, că foarte multe surori au mai mult tact decīt fraţii īn a se apropia de oameni. Nu că toate surorile au mai mult tact decīt fraţii, ci este o ocazie bună ca ele să-şi facă partea lor de lucru şi astfel să īnmulţească ocaziile fraţilor pentru a ţine discursuri despre plan şi ulterior să conducă studii la volumul unu. Noi nu trebuie să credem cu nici un chip că pornirea acestei lucrări este sfīrşitul ei. Pornirea va fi īntr-adevăr un īnceput, dar numai īnceputul. Veţi īncepe cu numele de pe listele care vă vor fi furnizate de la Brooklyn, care au sosit din cīnd īn cīnd prin Foto-Drama, vorbiri publice şi serviciul de colportor — aceasta este pornirea — dar gīndul meu este că, dacă Domnul va face marea lucrare la care noi ne aşteptăm īn următorii cīţiva ani, după toate probabilităţile această lovire a Iordanului va trezi un mare interes īn īntreaga lume, cu rezultatul inevitabil că mult mai mulţi oameni vor participa, vom primi un număr mai mare de nume şi prin urmare această fază a lucrării se va extinde şi va continua, aşa īncīt ocaziile pentru discursuri despre plan şi studii la volumul unu se vor īnmulţi cu timpul. Aceasta īnţeleg eu a fi o parte din marele plan a lui Dumnezeu.

Sfatul meu către această soră este ca ea să rămīnă īn munca de colportor atīta timp cīt Domnul o va binecuvīnta īn acest lucru, şi asta poate īnsemna şi ca fratele să continue īn munca cu Foto-Drama ca şi īnainte. Acesta pare să fie cel mai bun lucru īn prezent, şi apoi, īn viitor, dacă Domnul se va īngriji, poate că privilegiul lor va fi să intre īn activitatea pastorală sau să-şi lărgească terenul de activitate prezent.

 

9) ADAM — Pomul vieţii, pomul cunoştinţei (Q6-1)

 

Īntrebare (1907)—2—A mīncat Adam din pomul vieţii īnainte de a mīnca din pomul cunoştinţei? Dacă da, de ce n-a trăit veşnic?

Răspuns—Răspunsul meu este că cuvīntul «pomul vieţii" este la plural. Toţi pomii din Eden au fost pomi ai vieţii. Ei au fost toţi buni pentru mīncat, frumoşi la privit. Ei au fost pomi care, dacă se mīnca din ei, menţineau viaţa pe care Dumnezeu a dat-o lui Adam. Aceştia n-au fost pomi care să-i dea vreun fel de dar magic ce să-l īmpiedice de a muri vreodată. Nu acesta este gīndul. Ei au fost pomi ai vieţii īn sensul că fructele lor, īmpărtăşindu-se din ele, ar fi permis primilor noştri părinţi să trăiască dacă ar fi continuat să le mănīnce, şi ar fi suplinit toate pierderile organismului lor īncīt n-ar fi trebuit să moară niciodată. Ei au mīncat din aceşti pomi, după cīte putem noi īnţelege din Scripturi, puţin mai mult de un an īnainte de a fi duşi īn ispită de Adversar şi să mănīnce din pomul interzis. Noi īnţelegem că acest pom al cunoştinţei binelui şi răului n-a fost un pom, ci un fel de pomi, şi din acel fel anumit de pomi nu trebuiau să mănīnce. Şi prin urmare cīnd Dumnezeu a vrut ca ei să moară, i-a scos afară din grădină, departe de pomii vieţii, īntr-un pămīnt nepregătit unde trebuia ca ei să muncească pămīntul şi să se lupte cu spinii şi pălămida pīnă cīnd se vor īntoarce īn pămīntul din care au fost luaţi. Pedeapsa a fost moartea, şi sugestia este că dacă Domnul le-ar fi permis să rămīnă īn Eden ei n-ar fi ajuns īntr-o stare de moarte ci ar fi rămas īn deplină putere şi vigoare a naturii lor umane, chiar dacă erau păcătoşi.

 

10) ADAM—De ce i se dă a doua īncercare? (Q6-2)

 

Īntrebare (1909)—1—Dacă Adam a avut o īncercare şi a căzut, va mai avea una, şi dacă da, pentru ce? De ce trebuie să fie īnviat dacă el a căzut la prima īncercare?

Răspuns—Motivul pentru care el va avea o īnviere şi īncă o īncercare este că aşa a vrut Dumnezeu, şi acesta este cel mai bun motiv. Acum, dacă doriţi să ştiţi de ce, putem să facem cīteva presupuneri, poate spre avantajul nostru.

Cred că motivul pentru care Dumnezeu a vrut aşa este că īn unele privinţe Adam n-a avut o īncercare sub cele mai favorabile condiţii pe care Dumnezeu le putea aranja cu toate că īncercarea sa a fost o īncercare dreaptă. El a fost perfect din punct de vedere mintal dar o mare ispită a venit asupra lui şi din cauza lipsei de experienţă a căzut. Care a fost īncercarea sau ispita?

Vă amintiţi că apostolul ne spune că Adam n-a fost īnşelat; el ştia ce face, ştia că mănīncă fructul interzis violīnd porunca lui Dumnezeu şi că lucrul acesta īnsemna moarte. Īn aceasta n-a fost ignoranţă. De ce a făcut aceasta? Cred că relatarea scoate īn evidenţă gīndul că el a făcut-o din iubire compătimitoare. O vreme el a fost fără soţie, şi chiar dacă păsările puteau ciripi iar alte animale puteau scoate anumite sunete, acestea nu erau satisfăcătoare pentru om, aşa că după ce Dumnezeu i-a dat o soţie, os din oasele sale şi carne din carnea sa şi după ce s-a bucurat de acea companie plăcută şi-a dat seama că după neascultarea ei o va pierde şi că va fi din nou singur, şi a zis: Voi mīnca īmpreună cu ea şi voi muri īmpreună cu ea. Dacă ea trebuie să meargă pe un pămīnt nepregătit şi să moară la fel voi face şi eu. Deci, īntr-adevăr aceasta este o trăsătură foarte nobilă a caracterului primului om, şi situaţia īn care se afla, după cum veţi vedea, a făcut ca această īncercare să fie foarte grea. Īn aceste condiţii cred că ar fi īn caracterul Tatălui nostru ceresc să zică: Adam, cīnd ai făcut acest lucru, nu ştiai pe deplin ce puteam sau voiam să fac pentru tine şi ce puteai avea dacă erai ascultător. Acum Adame, intenţionez să te răscumpăr pe tine şi toată rasa ta. Vei avea o demonstraţie a iubirii Mele, şi după ce vei īnvăţa despre īnălţimea, adīncimea, lungimea şi lăţimea iubirii Mele, voi cere de la tine să ţii īn totalitate şi īn mod perfect legea Mea şi să trăieşti veşnic, dar dacă nu vei asculta, vei muri cu moartea a doua şi nu vei mai avea niciodată o altă posibilitate de restabilire.

 

11) ADEVĂR—Biserica, stīlpul şi temelia adevărului. (Q719-2)

 

Īntrebare (1908)—1—Cum este Biserica stīlpul şi temelia adevărului după cum se afirmă īn 1 Tim. 3:15? (Cornilescu)

Răspuns—Cuvīntul “temelie” este folosit īn sens general. Nu este o traducere nepotrivită, dar putem afla una mai bună īn Diaglott. Gīndul este, stīlpul şi sprijinul adevărului, lucrarea de bază a adevărului, pe ceea ce este bazat adevărul şi de care este sprijinit. Misiunea Bisericii aici īn prezent cīnd erorile şi păcatul prevalează, este să fie un sprijinitor al adevărului, să fie aceia care să susţină adevărul. De aceea, īn acest sens al cuvīntului noi acţionăm ca stīlpi şi ca lucrare de bază sau temelia pe care adevărul lui Dumnezeu stă acum īn lume, şi noi vom fi īn sfīrşit temelia şi mijloacele adevărului lui Dumnezeu īn īntreaga lume īn Veacul Milenar, pentru că vom fi asociaţi cu Domnul Isus Cristos.

 

12) ADEVĂR —Ţinut īn nedreptate. (Q719-3)

 

Īntrebare (1911)—2—Ce īnseamnă a ţine adevărul īn nedreptate?

Răspuns—Presupun că a ţine adevărul īn nedreptate se poate face īn diferite moduri. Domnul nu vrea ca adevărul să aparţină nimănui decīt acelora care sunt consacraţi. După cum citim, “Lumina este semănată pentru cel drept şi bucuria pentru cel cinstit cu inima” (Psa. 97:11). Aşa că adevărul este intenţionat numai pentru poporul consacrat al lui Dumnezeu. “Prietenia DOMNULUI este cu cei ce se tem de El, ca să-i facă să cunoască legămīntul Său" (Psa. 25:14). Dar se poate ca unii să aibă o anumită măsură de adevăr — nu tot adevărul, ci o anumită măsură de adevăr — şi să folosească acea măsură de adevăr īntr-un mod nepotrivit. Ca de exemplu, Satan a avut anumite cunoştinţe despre Domnul şi le-a aplicat greşit. El a ştiut despre īmpărăţia lui Mesia şi şi-a folosit cunoştinţa cu privire la īmpărăţie īncercīnd să ispitească pe Domnul nostru ca să o ia pe altă cale. De aceea el şi-a folosit cunoştinţa despre adevăr īntr-un mod nedrept sau nepotrivit. Se poate īntīmpla ca unii care au primit o cunoştinţă parţială despre adevăr să devină duşmani ai adevărului şi servi ai păcatului şi īmpotrivitori ai adevărului. Ne amintim despre unii care sunt menţionaţi īn Faptele apostolilor. A fost un Simon (vrăjitorul) care a ţinut adevărul īn nedreptate şi a īntrebuinţat greşit cunoştinţa pe care a avut-o despre adevăr. Deci este posibil ca oricare dintre noi să ne depărtăm de spiritul adevărului şi să ţinem totuşi ceva din litera adevărului, şi să folosim această literă a adevărului īn mod păgubitor atīt pentru noi īnşine cīt şi pentru alţii. Aceasta ar īnsemna a ţine adevărul īntr-un mod nedrept sau nepotrivit.

 

13) ADEVĂRUL PREZENT—Consecinţele dacă cineva īl părăseşte. (Q548-1)

 

Īntrebare (1909)—3—Dacă un frate care este conceput de spirit şi a fost proeminent īn īnvăţarea Adevărului Prezent, aşa cum este el prezentat de Societatea de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere, dar după aceea īnvaţă ceea ce crede el că este Evanghelia, dar contrar Adevărului Prezent, dacă continuă īn acea stare pīnă la moarte, care va fi rezultatul, va avea vreo şansă să ajungă pe vreun plan sau nu?

Răspuns—Este prea adīnc pentru mine, dragi prieteni. Nu ştiu; noi nu suntem puşi să ne judecăm unul pe altul. Īi dorim tot binele dacă este mort. Dacă Domnul are ceva bun pentru el noi dorim să-l aibă. Totuşi, am avea un motiv să ne temem pentru că dacă el a fost odată īn Adevăr şi l-a pierdut, acesta este un semn rău pentru că noi credem că dacă cineva a primit Adevărul Prezent īl va aprecia tot mai mult. Noi nu trebuie să judecăm, ci vom lăsa lucrul acesta īn mīinile Domnului.

 

14) ADEVĂRUL PREZENT—Definiţia lui. (Q548-2)

 

Īntrebare (1911)—1—Ce este "adevărul prezent" şi ce īnseamnă a fi īn adevăr?

Răspuns—Răspunsul nostru este că adevărul prezent ar fi acel adevăr care la un timp anume este mesajul special sau faptul pe care Dumnezeu vrea ca poporul Său să-l remarce. De exemplu, dacă noi am propovădui astăzi despre venirea unui potop acesta n-ar fi adevăr prezent; dar cīnd Noe a propovăduit despre venirea unui potop, acela a fost adevăr prezent; a fost adevăr prezent pentru zilele lui. El a vestit lucrul care era potrivit la acel timp; tot aşa astăzi adevărul prezent este acel adevăr care aparţine timpului nostru, timpul secerişului Veacului Evanghelic, dimineaţa glorioasă a noii dispensaţii — tot ce aparţine de el este īn acest sens adevăr prezent. Există bineīnţeles alte adevăruri care sunt īntotdeauna potrivite, cum ar fi măreţia Tatălui nostru ceresc, iubirea Lui, īnţelepciunea, dreptatea şi puterea Lui; şi cum ar fi faptul că Domnul nostru Isus a venit īn lume şi a murit pentru păcătoşi. Aceste adevăruri sunt īntotdeauna prezente; dar ce se īnţelege prin adevăr prezent īn special, sunt acele trăsături ale adevărului care se aplică timpului prezent, mai deosebit decīt la oricare alt timp. Aşa că eu īnţeleg, răspunzīnd la Īntrebare, că adevărul prezent al acestui timp este mesajul secerişului; că noi trăim īn timpul secerişului acestui Veac Evanghelic cīnd Domnul Īşi adună mărgăritarele şi că Veacul Evanghelic trebuie să se īncheie şi noua dispensaţie a Īmpărăţiei lui Mesia este aproape de inaugurare. A fi īn adevăr īnseamnă, īn acest sens al cuvīntului, a avea o cunoştinţă despre aceste lucruri şi a fi loial īn sprijinirea acestor lucruri şi īn promulgarea mesajului care acuma este potrivit.

 

15) ADEVĂRUL PREZENT—Rezultatul pentru cei care nu-l cred. (Q548-3)

 

Īntrebare (1911)—2—Este posibil ca cineva să aibă acum adevărul prezent şi să vină īn clasa marii mulţimi, sau vor fi obligaţi să-şi asigure chemarea şi alegerea ori să meargă īn moartea a doua?

Răspuns—Nu cunosc nici o limită de genul celei implicate īn Īntrebare. Eu īnţeleg că există persoane īn prezent care au cunoştinţă despre adevărul prezent şi care nu vor reuşi; ei s-ar putea să nu īndeplinească standardul şi să nu fie acceptabili ca membri ai Corpului lui Cristos. Nu cred că vor merge īn mod necesar īn moartea a doua. Nimeni nu va merge īn moartea a doua, putem fi siguri, decīt dacă acea persoană īn mod voit, intenţionat respinge pe Domnul şi harul Său. Dumnezeu nu este nerăbdător să pună pe cineva īn moartea a doua, şi fără īndoială sunt mulţi oameni care nu vor īndeplini īnaltul ideal pe care Domnul īl va cere dar care sunt mult prea buni ca să meargă īn moartea a doua. Dar sugestia noastră este că toţi trebuie să ne străduim să ne īntărim chemarea şi alegerea; şi se va cere ca noi să ne străduim.

 

16) ADEVĂRUL PREZENT—Mulţi creştini īncă neluminaţi. (Q549-1)

 

Īntrebare (1915-Z)—1—Există vreunul īn timpul prezent care nu are Adevărul Prezent dar are Spiritul sfīnt?

Răspuns—Există diferite măsuri din Spiritul sfinţeniei pe care le poate avea copilul lui Dumnezeu la diferite timpuri īn experienţa sa. Noi putem avea mai mult din Spiritul sfīnt acum decīt am avut oricīnd īnainte ceea ce īnseamnă că a existat un timp cīnd n-am avut atīt de mult din spirit. Sau pot fi unii care au mai puţin, ceea ce īnseamnă că ei nu au crescut spiritual şi īntristează Spiritul sfīnt cu care au fost pecetluiţi.

Noi nu trebuie să credem că toţi cei care sunt concepuţi de Spiritul sfīnt sunt exact pe acelaşi plan īn dorinţele lor spirituale, īn dezvoltarea lor sau īn cunoştinţa lor despre Planul lui Dumnezeu. Noi creştem īn har īn măsura īn care creştem īn cunoştinţă. Dacă măsura noastră de har scade, cunoştinţa īncepe să slăbească. De fapt, īntreaga lume lucrează sub asemenea amăgiri īncīt suntem surprinşi cīnd ne "trezim" şi vedem cīt de puţin am ştiut — surprinşi să vedem cīt de ignoranţi am fost faţă de unele mesaje preţioase pe care Dumnezeu ni le-a dat.

Şi aşa cum noi am fost copii ai lui Dumnezeu īnainte de a primi cunoştinţă deplină, credem că este posibil ca şi alţii să fie copii ai lui Dumnezeu fără să aibă o cunoştinţă deplină. Noi trăim la sfīrşitul timpului de Seceriş, cīnd, credem noi, Domnul face cunoştinţa Adevărului să īnconjure lumea. Şi totuşi Adversarul ridică "praf", defăimare, ca să īmpiedice pe oameni să-l aprecieze.

Sunt foarte rare cazurile cīnd Dumnezeu face cum a făcut cu Saul din Tars — doborīndu-l cu o lumină puternică, mai strălucitoare decīt soarele la amiază. Şi pentru că noi credem că sunt īncă copii ai lui Dumnezeu care īncearcă să trăiască cu coji şi lapte degresat — că sunt fraţi īn Cristos care au nevoie de ajutorul pe care noi putem să li-l dăm — de aceea īncercăm să-i ajutăm. Altfel am abandona orice efort special de propagandă ştiind că vor exista condiţii favorabile pentru toţi imediat ce va fi stabilită Īmpărăţia.

Biblia vorbeşte despre clasa Marii Mulţimi ca de "o mare mulţime", ca şi cum clasa fecioarelor nechibzuite ar fi mai mare decīt clasa fecioarelor īnţelepte. Şi Scripturile arată că clasa Marii Mulţimi nu va fi ieşit toată din Babilon īnainte de căderea lui. "Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din pedepsele ei!" (Apoc. 18:4). Această chemare se aude de 37 de ani. Este chemarea lui Dumnezeu.

Scripturile ne arată că unii vor ieşi iar alţii nu vor ieşi, nu vor fi eliberaţi din lanţurile Babilonului. Aceste fecioare nechibzuite vor vedea că lipsa lor de iubire şi zel le-a făcut să piardă locul īn clasa Mireasă. Dar ele sunt totuşi fecioare şi vor avea un loc sau o parte ca īnsoţitoare ale Miresei. Ele o vor urma īn Palatul Īmpăratului. Ele vor fi servitoarele miresei, dacă vreţi — o poziţie de mai puţină onoare; dar vor obţine viaţă veşnică. Aşa că noi avem motive să credem că numărul poporului lui Dumnezeu conceput de Spiritul sfīnt şi īncă īn Babilon este considerabil. Dacă noi am fi fost īn locul lor şi ei īn locul nostru suntem siguri că ar fi făcut eforturi eroice să ne ajute să ieşim din Babilon; deci şi noi facem la fel.

 

17) ADMINISTRATOR - Datoria unui administrator;

referitor la proprietate. (Q673-2)

 

Īntrebare (1910)—1—Să presupunem că eu am dividende īn valoare de 5.000$. Aşteaptă Domnul de la mine, ca un administrator īnţelept, să pun această sumă īn lucrarea secerişului, cīnd, pentru a-mi continua afacerile, ar trebui să-mi vīnd proprietatea şi să plătesc chirie?

Răspuns—Fratele drag care a scris această Īntrebare este singura persoană care are dreptul să hotărască. Nu este pentru mine să hotărăsc ce trebuie să facă el, pentru că eu nu ştiu toate circumstanţele; şi chiar dacă le-aş şti, n-ar fi bine ca eu să-i spun lui ce trebuie să facă. Trebuie să fie un act voluntar din partea lui, oricare ar fi acesta, şi trebuie să-şi folosească propria judecată. Am arătat deja cum aş judeca eu, că un om trebuie să se īngrijească de soţia, de copiii şi de ceilalţi care sunt rude apropiate şi īn mod cuvenit dependenţi de ajutorul lui, şi el nu trebuie să se lipsească pe sine de proprietate astfel īncīt să se aducă pe el sau pe cei dependenţi de el īn pericolul de a avea nevoie de caritatea altora. Nu ştiu cum să arăt acest lucru mai clar decīt atīt. Vă puteţi imagina un caz, ca Răspuns la această Īntrebare, īn care probabil fratele n-ar avea nici o piedică şi poate ar fi un lucru īnţelept pentru el să-şi vīndă proprietatea, s-o lichideze şi să īnchirieze un magazin. Nu īntotdeauna este un avantaj să ai o proprietate. Uneori este la fel de bine să īnchiriezi o proprietate. El trebuie să hotărască.

 

18) ADMINISTRATOR—Lucruri ce se aşteaptă de la el. (Q673-3)

 

Īntrebare (1910)—2—Pentru ca cineva să fie un administrator credincios şi să-şi īndeplinească consacrarea, crezi că Domnul aşteaptă ca el să-şi vīndă acoperişul de deasupra capului, sau Domnul īi va arăta administatorului credincios cīnd şi cum să procedeze?

Răspuns—Ei bine, este destul de greu să răspund la această Īntrebare exact īn felul īn care este scrisă, deci nu voi īncerca să fac acest lucru; dar o să vă spun care este gīndul meu īn general īn această direcţie. Domnul v-a dat anumite talente şi puteri, şi īntre acestea sunt şi banii, şi El se aşteaptă ca voi să folosiţi banii. Voi i-aţi consacrat toţi aceşti bani Lui cīnd v-aţi predat pe voi şi tot ce aveţi. Aceasta a inclus fiecare leu pe care l-aţi avut, şi acum cīnd El vi le dă īnapoi, zice, Te voi face administrator şi voi vedea cum le vei folosi, şi voi judeca cīt de mult pot să-ţi mai īncredinţez īn viitor prin modul īn care ţi-ai arătat credincioşia īn folosirea acestei mici cantităţi care este acum la dispoziţia ta. Mie mi s-ar părea că dacă aş avea numai cinci dolari pe numele meu — cu acoperiş asupra capului sau nu — aş considera cei cinci dolari un bun de administrat; şi dacă ar fi cinci mii de dolari i-aş considera tot un bun de administrat; şi dacă ar fi cinci milioane i-aş considera tot un bun pe care trebuie să-l administrez; şi după ocazia pe care am avut-o şi după responsabilităţile puse asupra mea, aş vrea să folosesc orice aş avea īn felul īn care cred că i-ar place Domnului. De exemplu, dacă aş avea o familie şi ar fi dependentă de mine şi ar fi copii mici, cred că ar fi voia lui Dumnezeu şi că aş acţiona ca un administrator bun dacă aş asigura īn mod rezonabil ceva pentru aceşti copii — nu īnseamnă că dacă aş avea cinci milioane de dolari aş gīndi că toţi trebuie să fie bogaţi şi să aibă fiecare cīte un milion. Nu aşa aş īnţelege eu acest lucru, ci aş īnţelege că pentru ei ar fi mult mai bine şi ar fi şi spre gloria Domnului dacă ei n-ar avea prea mult. Şi totuşi dacă aş avea cinci milioane de dolari aş simţi că trebuie să dau mai mult fiilor şi fiicelor mele decīt dacă aş avea numai cincizeci de dolari sau dacă aş avea numai cinci mii de dolari. Cred că ar fi un gīnd rezonabil de ţinut minte, şi cred că dacă aş avea cinci milioane, aş da fiecăruia cīte cincizeci de mii de dolari, nu ştiu. Cred că ar trebui să fiu cam atīt de generos. Nu cred c-aş fi mai generos de atīt. Şi dacă ar fi printre ei vreunul care aş crede că i-ar face rău această sumă, i-aş da mai puţin. Dar īn orice, responsabilitatea este lucrul care-ţi stă īnainte — ce vrea Dumnezeu să faci? Fă totul īn acord cu ceea ce crezi că i-ar plăcea Domnului. Este administraţia ta, nu a mea. Dar adu-ţi aminte că dacă te gīndeşti mai mult la copiii tăi īn privinţa a ceea ce administrezi decīt la copiii Domnului şi la lucrarea Domnului, aceasta arată că nu ai respectul cuvenit pentru El şi lucrarea Sa. De aceea, trebuie să iei īn considerare toate aceste lucruri cīnd te hotărăşti cum să foloseşti orice se află īn mīinile tale. Dacă aş avea o soţie şi o familie desigur că nu m-aş gīndi să vīnd acoperişul de deasupra capului nostru decīt dacă ar fi un acoperiş foarte scump ca să obţin unul mai ieftin, cel mai scump nefiind atīt de necesar. Dar īn mod sigur m-aş gīndi să am un acoperiş pentru familia mea; cred că ar fi o parte din datoria mea ca tată şi ca soţ să asigur ceea ce este necesar īn această privinţă. Aş dori ca toţi din poporul Domnului să aibă acoperiş deasupra capului — nu acoperişuri extravagante, nu īn mod necesar case foarte minuţios decorate, dar ca toţi să aibă un mic loc pe care să-l poată numi cămin. Este adevărat că Isus n-a avut un cămin al Lui, dar este de asemenea adevărat că ucenicul Său, Ioan, a avut un cămin şi citim despre faptul că Isus, fiind pe moarte, a īncredinţat-o pe Maria, mama Sa, acelui ucenic pe care El l-a iubit. Acel ucenic pe care Isus l-a iubit a dus-o pe Maria acasă la el. El a avut o casă.

 

 

19) ADMINISTRATORUL NEDREPT—Interpretarea pildei. (Q724-4)

 

Īntrebare (1911)—1—Te rog dă interpretarea ta la pilda administratorului nedrept, la care se face referire īn cap.16 al Evangheliei lui Luca.

Răspuns—Domnul a spus această pildă īn faţa ucenicilor Săi şi de asemenea īn faţa Fariseilor. El le spune despre un anume om care era administrator şi căruia i-au fost īncredinţate bunuri cu toate responsabilităţile şi privilegiile care aparţineau unui administrator īn vechime. Un administrator īn vechime era pe deplin autorizat să facă cu bunurile exact ce ar fi făcut īnsuşi stăpīnul său; el reprezenta pe stăpīn, deplin şi complet. S-a raportat stăpīnului său că acest administrator era nedrept şi nesatisfăcător. El a īnţeles că va fi chemat să dea socoteală pentru nedreptăţile din trecut şi a zis, "Cu privire la faptul că voi fi dat afară din această funcţie, mă voi folosi de timpul şi ocazia care mi-a rămas". Aşa că a chemat pe datornicii stăpīnului şi a zis, "Cīt eşti dator stăpīnului meu?"

"Păi, datorez atīta".

"Foarte bine, voi reduce datoria, o voi face mai mică. Am autoritatea să fac asta; sunt īncă administrator".

Dacă aştepta pīnă ce ar fi fost dat afară din funcţie n-ar fi putut reduce datoria; dar a redus-o.

Apoi a chemat pe altul, "Tu cīt datorezi?"

"Păi, eu datorez atīta şi atīta".

"Foarte bine, mai reduc din ea".

Şi aşa a făcut cu cīţiva care erau datori stăpīnului său şi stăpīnul său a zis, "Am un administrator şiret şi īnţelept. El a văzut că īl voi da afară din această funcţie şi s-a folosit bine de timpul rămas pentru “căptuşirea cuibului său cu pene” şi a făcut lucrurile aşa īncīt atunci cīnd va fi dat afară din funcţia lui să aibă nişte prieteni īn acei oameni; pentru că le-a făcut bine şi le-a redus datoriile, ei se vor gīndi cu bunătate la el". Stăpīnul său l-a lăudat. Apoi Domnul nostru a spus că era timpul ca ceva de genul acesta să fie īnţeles şi apreciat atunci. Tot aşa, celor care le-a vorbit trebuiau să aibă acelaşi gīnd īn minte. Cum aşa? Fariseii erau reprezentanţii lui Moise, şi după cum a spus Isus, cărturarii şi fariseii stăteau pe scaunul lui Moise. De aceea ei erau reprezentanţii lui Moise, reprezentanţii legii, şi cīnd cineva din popor venea la ei, ei trebuiau să spună dacă pentru acel lucru trebuia o aplicare severă a legii sau o aplicare mai blīndă; şi Isus a spus că ei au mers la extremă cu pretinderea fiecărui amănunt şi cu exagerarea legii pentru popor.

Cum au făcut aceasta? Ei bine, Isus a spus că ei au pus mari greutăţi asupra bietului popor fără a avea compătimire pentru ei — greutăţi pe care ei īnşişi nu erau īn stare să le poarte şi nu pretindeau că le poartă; dar au pus aceste greutăţi asupra bietului popor evreu. Şi sugestia lui Isus īn această pildă este că acei cărturari şi farisei care au apucat o cale diferită şi īn loc să īncerce să explice că legea era foarte severă, ei trebuiau să facă unele īnlesniri compătimitoare pentru popor şi să le zică, "Acum, voi nu puteţi ţine această lege perfectă: ştiu că nu puteţi ţine această lege perfectă, dar totuşi cīt de bine puteţi ţine această lege?"

"Păi, noi nu putem ţine mai mult de jumătate din ea".

"Foarte bine, atunci ţineţi jumătate din ea".

Şi altuia, "Cīt de mult poţi ţine legea?"

"O, poate trei pătrimi".

"Foarte bine, du-te şi ţine trei pătrimi".

Dar īn loc să facă acest lucru, aceşti cărturari şi farisei au fost īnclinaţi să zică, "Dacă nu ţineţi fiecare amănunt al ei nu sunteţi buni. Noi cărturarii şi fariseii ţinem fiecare amănunt al ei". Isus a rīs de ei zicīnd: "Voi sunteţi nişte ipocriţi; ştiţi că nu ţineţi legea mai mult decīt aceşti oameni; ştiţi că sunteţi tot atīt de răi cum sunt şi ei, şi fiind ipocriţi sunteţi şi mai răi decīt ei".

Isus le-a spus că sfīrşitul veacului lor se apropiase, şi indiferent ce făcuseră īn trecut, sosise timpul cīnd se cuvenea să-şi facă prieteni īn loc de a-şi īntoarce poporul īmpotriva lor; că trebuiau să intre īn simpatia oamenilor īn loc să īnlăture masele poporului zicīnd, "Voi sunteţi nişte păcătoşi; noi nu mīncăm cu voi, nici nu vrem să avem ceva de-a face cu voi". Ei trebuiau să aibă compătimire, să īncerce să ajute poporul zicīnd, "Faceţi tot ce puteţi; legea lui Dumnezeu este o lege perfectă, şi nimeni nu poate s-o ţină īn mod absolut, dar veniţi şi faceţi tot ce puteţi şi binecuvīntarea lui Dumnezeu va fi cu voi īn mod proporţional". Vedeţi, pentru cărturari şi farisei era o lecţie despre ceea ce trebuiau să facă īn vederea faptului că erau pe punctul de a fi daţi afară din funcţia de administratori. Dispensaţia legii era pe punctul de a se sfīrşi şi acesta era un motiv pentru care ei ar fi trebuit să vină şi să facă tot ce puteau pentru a compătimi cu poporul. Dar īntorcīndu-se spre ucenicii Săi, El le-a dat o lecţie, şi vouă şi mie, zicīnd, "faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte" (Luca 16:9). Voi aveţi īn posesie ceva ce poate fi numit bogăţii nedrepte — adică, unele lucruri care sunt apreciate de lume īn prezent, şi ori de cīte ori puteţi folosi binecuvīntările pămīnteşti, bani, influenţă sau orice altceva, pentru a vă face prieteni, faceţi-o; nu īncercaţi să vă faceţi duşmani printre oameni īn general. Lecţia pe care trebuie să o aveţi īn minte ca ucenici ai Mei, este ca voi să faceţi bine oamenilor şi să vreţi să duceţi, ca ucenici ai Mei, mesajul Meu la toţi oamenii pe cīt este posibil. De aceea folosiţi orice alt lucru ca subordonat acestuia, ca să puteţi avea mai multă putere şi influenţă şi să faceţi mai mult bine īn această direcţie. Socotiţi interesele voastre pămīnteşti ca secundare īn orice fel, şi dacă jertfind un dolar sau o sută de dolari, sau o mie de dolari, vă puteţi mări astfel influenţa şi abilitatea pentru a servi pe Domnul şi dreptatea, fiţi foarte bucuroşi de această ocazie. Trebuie să căutaţi mai īntīi īmpărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Sa şi să lăsaţi toate celelalte lucruri, toate interesele voastre pămīnteşti, ca Dumnezeu să se īngrijească de ele, şi nu cinstiţi bogăţiile, nu cinstiţi banii, nu cinstiţi interesele pămīnteşti, ci cinstiţi pe Dumnezeu şi dreptatea Sa, şi aceste lucruri se vor īngriji singure de ele.

 

20) A DOUA VENIRE—Cum a ştiut Domnul nostru despre

īnvierea Bisericii īn a treia zi? (Q634-3)

 

Īntrebare (1908)—1—Dacă Domnul nostru n-a ştiut cīnd va veni a doua oară, cum S-a putut El referi la īnvierea Bisericii īn a treia zi?

Răspuns—Dacă apostolii au vorbit uneori prin spiritul profeţiei, ca şi profeţii Vechiului Testament, nu cunosc nici un motiv de ce Domnul nostru n-ar fi putut vorbi prin acelaşi spirit al profeţiei. Noi trebuie să-l credem pe cuvīnt. El spune că o va īnvia īn a treia zi. Ştim că El n-a īnviat Biserica, Templul Corpului Său, īn a treia zi literală, nici n-a īnviat-o īn altă a treia zi de care să ştim noi decīt īn această a treia zi din marile perioade dispensaţionale īn care este īmpărţită istoria lumii, din care şase au trecut deja şi īn a şaptea trăim acum — El a vorbit īn a cincea zi, iar a şaptea va fi a treia din timpul cīnd a trăit El — īn a treia zi o va īnvia. Aceasta este singura interpretare pe care ştim noi s-o aplicăm cuvīntului Său. Cīt din cuvintele Sale era profeţie nu ştiu, sau īn ce măsură vorbea El profetic nu ştiu, dar ştim că El Īnsuşi a spus că despre ziua şi ora venirii a doua a Lui nu ştie nici un om, nici īngerii din cer, nici Fiul, ci doar Tatăl. Am fi obligaţi să presupunem că Domnul nostru ori a vorbit profetic despre a treia zi, ori El ar fi ştiut despre ea ca fiind ziua a treia, perioada celei de-a treia mie de ani, dar n-a ştiut īn ce zi şi oră va fi prezent īn a treia mie de ani şi cīnd va īncepe lucrarea.

 

21) A DOUA VENIRE—Cum este legată de ospăţul nunţii? (Q635-1)

 

Īntrebare (1908)—1—"Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpīnul lor să se īntoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă īndată, cīnd va veni şi va bate la uşă" (Luca 12:36). Din text pare evident că Domnul nostru trebuie să se īntoarcă la "turma mică" de la nuntă; deci Domnul nostru subliniază acea atitudine din partea "turmei mici" cīnd se īntoarce de la pregătirea nunţii. "Eu mă duc să vă pregătesc un loc" (Ioan 14:2). Deci acest text ar indica o īntoarcere de la o nuntă reală la aceia care urmeaz㠗 fecioarele nechibzuite?

Răspuns—Răspund că nici una nici alta. După īnţelegerea mea, Domnul a vrut să spună doar aceasta: Ucenicii Mei, voi ştiţi că īn fiecare casă condusă īn mod cuvenit se aşteaptă de la servi să-şi facă datoria, dar ştiţi bine că există un timp, o perioadă specială, īn care se aşteaptă de la ei mai mult decīt oricīnd, şi o astfel de ocazie este cīnd stăpīnul casei s-a căsătorit şi īşi aduce mireasa acasă. Ştiţi că atunci, mai mult ca oricīnd, se aşteaptă de la servi să fie credincioşi şi ascultători, să fie treji, pregătiţi şi atenţi. Aceasta să vă ilustreze care trebuie să fie atitudinea tuturor ucenicilor Mei — exact ca oamenii care aşteaptă să se īntoarcă stăpīnul lor cu mireasa lui de la petrecerea nupţială, ca să-i poată deschide imediat. Aceasta nu īnseamnă că El va veni de la petrecerea nupţială, sau că va veni la marea mulţime de la petrecerea nupţială, ci că noi trebuie să fim īn acea atitudine promptă ca pīnă şi primul indiciu al prezenţei Domnului să fie auzit de către noi; ca să fim īn alertă, să zicem aşa. Şi astfel, vă amintiţi, versetul următor al pildei spune — dovedind că ni se aplică nouă īn timpul prezent — "Ferice de robii aceia pe care stăpīnul īi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va īncinge, īi va pune să stea la masă şi se va apropia să-i servească" (Luca 12:37). Aceasta s-a īmplinit cu noi, dragi prieteni. La aceştia care au fost īn alertă şi au auzit bătăile cuvīntului divin, mărturia lui Dumnezeu despre prezenţa Domnului şi şi-au deschis inimile imediat şi au fost īn atitudinea potrivită să primească pe Domnul, El a venit şi ne hrăneşte şi scoate lucruri noi şi vechi şi ne face să ne bucurăm mult.

 

22) A DOUA VENIRE—Referitor la nuntă şi la cei care veghează. (Q636-1)

 

Īntrebare (1910)—2—"Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpīnul lor să se īntoarcă de la nuntă" (Luca 12:36). Nu pare aceasta să īnveţe că atunci cīnd Domnul nostru se va īntoarce nunta va fi avut loc deja?

Răspuns—Poate părea că īnvaţă acest lucru dintr-un punct de vedere, dar nu din punctul de vedere potrivit, care este acesta: Un om care este stăpīn şi are servi ar aştepta de la ei o atenţie deosebită īn noaptea nunţii sale, cīnd īşi aduce soţia acasă. Īn această noapte, mai presus de toate, ei trebuie să fie īn alertă. Acesta cred că este gīndul pe care Domnul vrea să-l prezinte. Ştiţi ce treji trebuie să fie ei īn acea noapte? Da. Ei bine, fiţi şi voi atīt de treji, atīt de atenţi, ca atunci cīnd se aud bătăile la uşă să nu īntīrziaţi, să nu aşteptaţi să vă treziţi atunci, ci să fiţi treji. Aceasta cred că ni se aplică nouă ca Biserică care trăim īn acest timp deosebit. Noi aşteptăm pe Mire să vină şi El este pe punctul de a-Şi primi Mireasa, şi trebuie să fim ca acei servi, să auzim prima indicaţie că stăpīnul a sosit.

 

23) A DOUA VENIRE—Prezentă sau viitoare? (Q636-2)

 

Īntrebare (1911)—1—Īn cap. 24 din Matei, Cristos le spune ucenicilor că vor fi multe semne la a doua Sa venire, iar īn versul 34 spune, "Nu va trece generaţia aceasta pīnă se vor īntīmpla toate acestea". Cum se īmpacă această afirmaţie cu credinţa că a doua Sa venire n-a avut loc?

Răspuns—Un Răspuns complet la aceasta va fi găsit īn vol. 4 al Studiilor īn Scripturi. Dacă īmi amintesc bine, sunt acolo aproximativ 80 de pagini despre acest subiect şi oricine este interesat ar face bine să le citească cu grijă. Răspunzīnd pe scurt la Īntrebare aşa cum este pusă aici, vom spune că Isus īn relatare īi duce pe ascultătoricu gīndul din zilele lor pīnă la timpul cīnd aceste lucruri se vor īntīmpla şi cīnd acestea se vor īntīmpla, şi aşa mai departe, arătīnd clar sfīrşitul veacului, şi apoi arată că generaţia care va vedea aceste semne de la sfīrşitul veacului nu va trece cu totul īnainte de terminarea acestui veac. Nu generaţia căreia īi vorbea, desigur, ci generaţia despre care a vorbit, generaţia care va vedea aceste semne īmplinindu-se — acea generaţie nu va trece, nu va fi mai mult timp decīt pentru o generaţie de cīnd se vor vedea anumite lucruri pīnă la terminarea totală a veacului.

 

24) A DOUA VENIRE—Nor de ceaţă. (Q637-1)

 

Īntrebare (1916)—2—Dacă Cristos a venit, unde este şi cine este El?

Răspuns—Cel care pune Īntrebarea are un nor de ceaţă īn minte. Va trebui să citească cam o lună pentru a prinde măcar o frīntură din acest subiect. Nu pot spera să aduc o lămurire acum, aşa că nu voi īncerca.

 

25) A DOUA VENIRE A LUI CRISTOS—

"El va ieşi şi va binecuvīnta poporul". (Q636-3)

 

Īntrebare (1915-Z)—3—"Se va arăta a doua oară, celor care Īl aşteaptă" (Evr. 9:28). Cine sunt aceştia care Īl aşteaptă pe Domnul nostru?

Răspuns—Aici (Evrei 9:28) apostolul urmăreşte lucrarea lui Cristos ca Mare Preot. El Īl reprezintă pe Domnul nostru ca prezentīnd Jertfa pentru păcat īn Ziua Ispăşirii, īn cele două părţi ale ei — viţelul şi ţapul — şi că acum este īn Sfīnta Sfintelor. Cīnd El Īşi va fi īmplinit lucrarea, Se va arăta a doua oar㠗 nu să repete vreo jertfă a Veacului Evanghelic, nu ca o Jertfă pentru păcat — ci Se va arăta pentru mīntuire, pentru toţi cei care-L aşteaptă. Putem vedea că cuvintele Lui se pot aplica la Biserică. Ei vor şti de a doua Sa apariţie. Ei vor aprecia acest fapt īnainte ca El să Se descopere lumii. El se va arăta celor care-L aşteaptă.

Dar trebuie să ne amintim că intrarea Domnului nostru īn Sfīnta Sfintelor la sfīrşitul Zilei Ispăşirii antitipice cu sīngele clasei ţapului Domnului va indica moartea acelui ţap. Preoţii subordonaţi vor fi cu El, ca membri ai Lui. Apoi va ieşi a doua oară, după această a doua prezentare a sīngelui, nu să ofere o jertf㠗 pentru că jertfirea va fi terminat㠗 ci să binecuvīnteze poporul.

Atunci cine sunt aceştia care-L aşteaptă şi cărora El li Se va arăta a doua oară, pentru mīntuire? Noi răspundem că īn Timpul Strīmtorării şi după aceea īntreaga lume va īncepe să caute pe Eliberatorul. Toate naţiunile Īl vor dori — nu ca o Jertfă pentru păcat din nou, ci pentru mīntuirea lor. Cīnd omenirii i se vor deschide ochii īn privinţa nevoii de mīntuire, ei vor căuta această eliberare prin Cristosul īn glorie. Ei nu-L vor vedea niciodată cu ochii naturali. Dar Īl vor căuta īn acelaşi sens īn care noi Īl vedem acum pe Isus — Īl vor vedea cu ochii credinţei.

 

VOR "CĂDEA CU FAŢA LA PĂMĪNT"

 

Atunci multe popoare vor zice, "Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, … ca să ne īnveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui" (Isa. 2:3). O altă scriptură ne asigură că atunci cīnd Domnul nostru se va arăta, şi noi, clasa Mireasă, vom apărea cu El īn glorie. Doar după ce jertfa este terminată şi Biserica glorificată, El vine a doua oară pentru mīntuire, mīntuind şi binecuvīntīnd tot poporul. Īn tip, marele preot nu s-a īntors īn Sfīnta Sfintelor din nou, ci şi-a ridicat mīinile şi a binecuvīntat poporul. Apoi gloria Domnului s-a arătat īntregului popor, iar poporul a scos un strigăt mare şi a căzut cu faţa la pămīnt (Lev. 9:23, 24). Aşa că oamenii din lume se vor proşterne īnaintea marelui Mesia. Şi aceasta va fi lucrarea lui Cristos īn timpul miei de ani — să ridice lumea şi să-i dea beneficiul Sacrificiului Ispăşirii.

 

26) A. I. S. B.*—Numiţi oamenii adevărului. (Q345-1)

 

Īntrebare (1913)—1—Cīnd Studenţii Bibliei Internaţionali vorbesc despre ei ca despre oamenii adevărului, vor să spună că numai ei īnţeleg adevărul lui Dumnezeu?

Răspuns—N-aş pune problema īn această formă. Gīndul meu este că noi suntem cei care punem adevărul īnainte de orice altceva, iubim adevărul şi am jertfi tot ce avem pentru adevăr. Noi nu punem crezuri şi tradiţii īnaintea adevărului. Noi nu jertfim adevărul pentru nici o sectă sau partid, ci mai curīnd jertfim secta şi partidul şi chiar eul, pentru adevăr, pentru că noi īnţelegem că Dumnezeu a pus adevărul ca reprezentant al Său. Aşa prezintă Isus acest lucru īn cuvintele care spun: "Eu sunt adevărul". Susţinīnd adevărul noi īl susţinem pe Domnul.

Pe līngă aceasta, aş putea adăuga, că acest cuvīnt adevăr este folosit uneori īn contrast cu eroarea. Privind la experieţele noastre trecute, noi am avut o mare măsură de eroare, şi cīnd vedem acum că creştem īn cunoştinţă şi īn adevăr, am ajuns să vorbim despre acest lucru din punctul acesta de vedere; nu i s-a dat un sens sectar. Termenul n-a fost dat de mine īnsumi ci a ieşit dintre oamenii adevărului, cei care iubesc adevărul. Noi dorim să urăm bun venit tuturor oamenilor cu acelaşi compliment general.

 

 

27) A. I. S. B.—Referitor la legături denominaţionale. (Q345-2)

 

Īntrebare (1913)—1—De ce toţi vorbitorii Asociaţiei Internaţionale a Studenţilor Bibliei sfătuiesc public ca oamenii să abandoneze toate legăturile cu denominaţiile?

Răspuns—Nu am ştiut că fac aceasta. Totuşi noi susţinem, dragi prieteni, că ar fi potrivit să se rupă barierele denominaţionale. Adică, aceste diferite īngrădiri ale crezurilor care unele există de secole iar altele doar de un secol, ţin pe creştini mai mult sau mai puţin separaţi. Unii au garduri īnalte şi alţii joase, dar ei se separă īn tendinţele lor, dar noi sfătuim poporul lui Dumnezeu să treacă peste aceste bariere şi să se unească. Să se unească īn studierea Bibliei. Aceste crezuri sunt asemenea unor stīlpi īnfipţi adīnc iar noi ne-am īnlănţuit de ei. De ce să nu ne eliberăm de acestea? Noi cīntăm: "Trimite Doamne lumina şi adevărul Tău, ca ele să ne fie conducători", dar nu suntem īn stare să le urmăm pentru că suntem legaţi de stīlpul crezului. Să lăsăm stīlpul şi să urmăm lumina. Noi credem că aceasta este calea lui Dumnezeu. Noi nu spunem nimic rău privitor la creştinii din aceste denominaţii. Ceea ce spunem este īmpotriva crezurilor pentru că ele ne-au făcut mult rău şi īncă mai fac rău altora. Dacă toate crezurile ar fi zdrobite ar fi o bună ocazie pentru oameni să se unească pentru a studia Cuvīntul lui Dumnezeu şi să facă mai mult progres pe măsură ce zilele trec.

 

28) A. I. S. B.—Referitor la o Biblie specială. (Q345-3)

 

Īntrebare (1913)—2—Este adevărat că Asociaţia Internaţională a Studenţilor Bibliei are propria Biblie, care este diferită de celelalte?

Răspuns—Unii oameni dragi cred că noi avem o Biblie diferită pentru că atunci cīnd cităm unele texte din Scriptură acestea se dovedesc a fi texte despre care ei n-au ştiut că sunt īn Biblie. Ne gīndim la o doamnă care mi-a spus: "Pastorul meu m-a chemat să mă vadă după moartea soţului meu". Soţul ei, care a fost un frate din Asociaţia Internaţională a Studenţilor Bibliei, a murit, şi pastorul ei, un metodist, i-a spus: "Soţul tău a avut o religie ciudată, nu-i aşa?" Ea a spus: "El a crezut diferit de alţii īn unele privinţe". "Care erau unele lucruri pe care le-a crezut?" Ea a spus: "Unul dintre lucruri era că īntr-un timp viitor, īn timpul domniei milenare a lui Cristos, va exista o ocazie de restabilire pentru īntreaga omenire. Atunci ei vor ieşi afară din păcat şi moarte, opusul a ceea ce fac acum. Biblia numeşte aceasta o restabilire şi soţul meu a crezut acest lucru". El a spus: "Nu există nimic de felul acesta īn Biblie". Ea a spus: "Eu cred că există". El a spus: "Greşeşti". Ea a Răspuns liniştită: "Cred că pot găsi acest lucru īn Biblie. Cred că el a subliniat aceasta". Ea s-a uitat şi i-a dat lui cartea, deschisă la Faptele Apostolilor 3:19-21, care era īnsemnat, iar el a citit. El a spus: "Ce fel de Biblie este aceasta?" şi s-a uitat la īnceputul ei. Acolo a găsit scris Societatea Americană de Biblii, şi a spus: "Păi, eu niciodată īnainte nu am remarcat acest pasaj din Scriptură".

La fel este cu multe alte pasaje. Noi n-am ştiut de unele lucruri care sunt acolo, şi multe lucruri despre care am presupus că sunt acolo nu există deloc. Noi n-avem o Biblie diferită. Aş putea spune, totuşi, că avem o ediţie specială a Bibliei care este versiunea obişnuită "King James", dar am adăugat la sfīrşit unele comentarii speciale, selectate din Turnul de Veghere şi din Studiile īn Scripturi, luīnd diferite pasaje din Scriptură şi explicīndu-le īntrucītva. Unii o pot numi Biblia Turnului de Veghere, dar noi o numim Ediţia Studenţilor Bibliei, pentru că este de ajutor īn a vedea ce īnvaţă Biblia despre diferite subiecte.

 

29) A. I. S. B.—Cum este internaţională? (Q346-1)

 

Īntrebare (1913)—1—De ce se pretinde Asociaţia ta a Studenţilor Bibliei a fi internaţională?

Răspuns—Pentru simplul motiv că este internaţională. Asociaţia noastră are cartierul general, conform statutului, īn Londra, Anglia, deşi ea operează aici. Este una din auxiliarele Societăţii de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere, care este părintele multor filiale organizate pentru a se ocupa de diferitele părţi ale lucrării. Tot aşa cum Biserica Metodistă are "Liga Epworth", Societatea Femeilor pentru Ajutor, şi nu mai ştiu cīte alte societăţi. Toate sunt Metodiste. Societatea noastră este internaţională pentru că operează īn toate părţile lumii.

 

30) A. I. S. B.—Relaţia cu alte adunări. (Q346-2)

 

Īntrebare (1913)—2—Ce legătură are Adunarea Studenţilor Bibliei din Springfield cu Adunarea din Boston sau Brooklyn?

Răspuns—Toate aceste adunări sunt independente. Ele au o legătură morală de simpatie şi legătură frăţească cum au creştinii din toate părţile lumii. "Unul este Īnvăţătorul vostru, Cristos". Noi toţi suntem Studenţii Bibliei şi suntem īn şcoala lui Cristos.

 

31) A. I. S. B.—Referitor la alegerea funcţionarilor ei. (Q346-3)

 

Īntrebare (1913)—3—Cum īşi alege Asociaţia Internaţională a Studenţilor Bibliei conducătorii lor de adunare şi funcţionarii, dacă este nesectară după cum se pretinde?

Răspuns—Sectarismul nu este singura metodă sau mijloc prin care se poate face o alegere. De exemplu, Adunarea din Springfield, īntrunindu-se ca Creştini, ar alege pe unul competent ca să le servească după modelul bisericii timpurii. Alegerea ar fi īn felul prescris de Biblie, prin ridicare de mīini, şi cel ales ar fi bătrīn sau īnvăţător, după cum sunt numiţi.

 

32) A. I. S. B.—Alţii să studieze cu noi. (Q347-1)

 

Īntrebare (1913)—4—Eu sunt Catolic. Trebuie să renunţ la legătura cu biserica mea ca să īncep studiul īntr-una din adunările A. I. S. B.?

Răspuns—Nu, deloc. Eşti binevenit să participi la cīte studii vrei. Noi nu pretindem a avea o ipotecă asupra lor. Fie că eşti luteran, metodist, baptist, catolic, sau din nici o denominaţie, dacă vii īn spiritul Domnului şi doreşti să cunoşti adevărul, eşti cu totul binevenit.

 

 

 

33) A. I. S. B.—Referitor la lista de membri. (Q347-2)

 

Īntrebare (1913)—5—Ce declaraţie trebuie să facă o persoană īnainte de a fi numit Student Internaţional al Bibliei? Cīţi sunt pe īntreaga listă?

Răspuns—Nu există condiţii pentru a fi membru, nici restricţii, nici parolă. Orice persoană cu un comportament bun este binevenită oricīnd la adunările noastre.

Cīt despre numărul total care participă la aceste diferite adunări, nu-l ştiu. Nu ştiu cīţi participă la adunarea sau adunările din Springfield. Nu ştiu cīte adunări sunt aici īn Springfield, dar presupun că sunt cel puţin şase, după cum īn oraşul New York sunt patruzeci sau cincizeci. Dau ca o estimare doar, la modul general, că pot fi 100.000. Poate că participă mai mulţi la aceste adunări; poate 200.000. Gīndindu-mă la aceasta, am auzit recent că īn sudul Indiei sunt acum aproximativ 3.000 de fraţi. La acest număr īntreaga participare poate să se ridice pīnă la 250.000.

 

34) A. I. S. B.—De cīt timp există. (Q347-3)

 

Īntrebare (1913)—1—De cīţi ani conduce A. I. S. B. lucrarea sa publică?

Răspuns—Această lucrare publică s-a desfăşurat īn ultimii 40 de ani. Bineīnţeles, nu cu acelaşi avīnt ca īn timpul prezent, şi nu cu acelaşi număr, dar aceste adunări operează de 40 de ani. Credem că nu facem o greşeală dacă spunem că timp de aproape 1900 ani au existat unele din aceste adunări. Īn zilele apostolilor au existat unele din aceste adunări şi nu ne īndoim că īn timpul veacurilor īntunecate au existat adunări de acelaşi fel. Dar nu le veţi găsi menţionate īn istoria bisericii, pentru că biserica a neglijat Biblia şi a urmat crezurile. Dacă am avea o istorie corectă, am afla că Studenţii Bibliei au existat de optsprezece secole.

 

35) A. I. S. B.—Relaţia cu Uniunea Bisericii. (Q347-4)

 

Īntrebare (1913)—2—Cum stă A. I. S. B. īn chestiunea Uniunii Bisericii?

Răspuns—Noi credem că uniunea bisericii este un lucru bun, pentru că luăm Cuvīntul Domnului īn acest subiect. Voi toţi sunteţi fraţi şi unul este Īnvăţătorul vostru, Cristos. Aceasta este ceea ce susţinem cīnd spunem: "Īndepărtaţi īngrădirile crezurilor şi să ne unim toţi, fie că suntem baptişti, ucenici, luterani, metodişti, presbiterieni sau catolici; să ne unim ca Studenţi ai Bibliei şi urmaşi ai Domnului Isus Cristos". Există o diferenţă īntre uniunea de felul celei pe care am descris-o, şi federaţie, despre care auzim atīt de mult. Cea din urmă este nescripturală. Biblia ne spune că va avea succes īntr-o anumită măsură, dar o denunţă.

 

 

36) A. I. S. B.—Departe de toate denominaţiile. (Q348-1)

 

Īntrebare (1913)—3—Care este motivul că A. I. S. B. se ţine departe de toate denominaţiile?

Răspuns—A. I. S. B. nu se ţine departe de nici o denominaţie. Noi le urăm bun venit tuturor īn oricare adunare, oricīnd, din orice denominaţie. Noi nu ne ţinem departe de nimeni. De ce nu mergem la o catedrală să ne ţinem adunările? Nu ne-au cerut aceasta. De ce nu mergem la Biserica Episcopală? Nu ne-au chemat să mergem. De ce nu mergem la Biserica Baptistă? Nici ei nu ne-au chemat. Noi īi chemăm pe toţi şi īncercăm să avem adunările īn locuri publice, care ar fi libere pentru oameni din toate denominaţiile. De exemplu, avem această minunată sală pīnă īn 20 iulie, şi evrei şi neamuri, şi oameni din toate denominaţiile au tot dreptul să vină aici şi să simtă că sunt invitaţi. Noi nu-i ţinem departe. Cred că orice depărtare este din partea cealaltă. Noi le spunem oamenilor din toate denominaţiile: "Veniţi cu noi, şi nu trebuie să fiţi īnscrişi undeva".

 

37) A. I. S. B.—Referitor la o nouă denominaţie. (Q348-2)

 

Īntrebare (1913)—1—Pretinde A. I. S. B. că este singura Biserică adevărată? Īncercaţi să clădiţi o nouă denominaţie?

Răspuns—Singura Biserică adevărată, dragi prieteni, este Biserica Bibliei. Niciodată n-a existat decīt acea singură Biserică adevărată. Toate celelalte sunt false, şi dacă eu aş clădi o altă biserică aş clădi īncă una falsă. Nu aceasta este propunerea noastră. A. I. S. B. susţine declaraţia pe care o face Biblia, şi anume, că toţi oamenii care se īncred īn Domnul Isus Cristos şi s-au consacrat să meargă īn urmele Lui sunt din biserica viului Dumnezeu ale căror nume sunt scrise īn ceruri. A. I. S. B. nu recunoaşte altă biserică. Ea nu spune că numai cei din A. I. S. B. constituie Biserica. Ea recunoaşte că toţi creştinii adevăraţi din diferitele biserici trebuie să fie treji, iar noi īncercăm să-i trezim la adevăr. A. I. S. B. recunoaşte că aceşti oameni, creştini adevăraţi, sunt īn pericol de a cădea īn necredinţă dacă nu obţin adevărata lumină a Cuvīntului lui Dumnezeu şi astfel īncearcă să aducă pe toţi creştinii să studieze Biblia, şi aceasta īntr-o uniune completă ca Biserică a lui Cristos.

 

38) A. I. S. B.—De ce să părăseşti biserica nominală

şi să intri īn A. I. S. B.? (Q348-3)

 

Īntrebare (1914)—2—Dacă eu sunt īn armonie cu Adevărul Prezent, aşa cum este prezentat de fratele Russell, dar trăiesc īn armonie cu o biserică de ani de zile, ce aş cīştiga să ies şi să intru īn A. I. S. B.?

Răspuns—Să-i spun că ar cīştiga o avere, că ar īnsemna rezolvarea afacerilor sau intrarea īn societate? Ce să-i spun? Cred că ar cīştiga o conştiinţă bună. Dar nu există metodişti, presbiterieni, baptişti, luterani sau catolici buni? Ba da, desigur. Cred că nu este nimeni īn această lume care să stea pe o temelie mai largă decīt A. I. S. B. Nu este nici o altă clasă de oameni care să-i recunoască mai complet decīt noi pe toţi care sunt sfinţi ai lui Dumnezeu, indiferent de liniile denominaţionale.

De ce să părăsească cineva biserica nominală şi să intre īn A. I. S. B. Īn primul rīnd, nu poţi intra īn A. I. S. B. īn acelaşi fel īn care intri altundeva. Pur şi simplu nu poţi sta afară. Nu e nevoie ca ei să te primească. Devii Student al Bibliei imediat ce devii liber. Dificultatea era tot timpul că mintea era īncătuşată şi nu ştiai cum să studiezi Biblia, şi īţi era teamă de ea, şi imediat ce te eliberezi eşti un membru al A. I. S. B.

Dar tu spui, de ce n-aş putea sta la fel de bine unde sunt? Nu eu trebuie să decid pentru tine. Dacă crezi că auzi vocea lui Dumnezeu spunīndu-ţi să stai acolo unde eşti, atunci neapărat urmează vocea lui Dumnezeu; dar pentru unii dintre noi chestiunea este īn felul următor. (Vedeţi că las acest lucru larg şi deschis pentru conştiinţa fiecăruia, dacă rămīi īn biserica nominală sau ieşi din ea. Nu am nici un cuvīnt de spus īn stabilirea cursului cuiva.) Tot ce am de spus este aceasta: Atīta timp cīt aş rămīne catolic, de exemplu, aş fi īnţeles de toţi vecinii şi prietenii că sunt un sprijinitor şi un credincios īn doctrina bisericii Catolice. Dacă mintea mea nu este de acord cu vreuna din īnvăţăturile lor ar fi datoria mea faţă de biserica Catolică să mă retrag din ea, ca unul care n-ar mai putea reprezenta onest această biserică, şi din onestitate faţă de mine īnsumi m-aş retrage. De ce? Pentru că n-aş mai putea merge la oameni să le spun că sunt pe deplin mulţumit. N-aş mai crede doctrinele ei. De fapt cred că foarte puţini presbiterieni cred īn crezurile Presbiteriene, şi ale altor biserici la fel; deci, dacă toţi ar aplica aceeaşi regulă mă tem că toate diferitele biserici ar fi depopulate deodată şi şi-ar pierde membrii pentru că oamenii ar spune: Nu mai cred acest crez şi nu mai pot să stau īn el şi totuşi să fiu cinstit cu mine īnsumi, cu Dumnezeu şi cu cei din jurul meu.

Ce s-ar īntīmpla atunci? Ar fi splendid. Cum? Dacă toţi ar face aceasta, toţi s-ar uni şi n-ar mai fi nimic altceva decīt creştini. Atunci ce ar fi ei? Ei ar fi Studenţi ai Bibliei Asociaţi Internaţional.

 

39) A. I. S. B.—Referitor la a solicita, rugīndu-se pentru A. I. S. B.,

acceptīnd fonduri. (Q349-1)

 

Īntrebare (1914)—1—Pastore Russell. Dragul meu domn: ­— Sunt mult interesat īn marea ta filantropie, şi mi-ar plăcea să pot avea privilegiul să am o parte īn aceasta. Ai putea să foloseşti, şi vrei să accepţi cecul din acest plic pentru a ajuta la lucrare? Dacă da, aş fi mulţumit să-l foloseşti īn felul īn care consideri tu īnţelept.

Răspuns—Cecul este de 2.700 $, şi Īntrebarea este dacă-l voi accepta sau nu? Răspund afirmativ.

Pot spune, dragii mei fraţi şi surori, că deşi nu se solicită niciodată bani, toţi banii care se folosesc sunt donaţi, şi ca o regulă, cei care dau pentru lucrare nu sunt oameni foarte bogaţi. Dar foarte mulţi oameni, după ce le-au fost binecuvīntate sufletele simt că ar dori să facă ceva ca să dea binecuvīntările şi altora, şi astfel ei vor da nişte bani, īn această formă, şi alteori īn altă formă, dorind ca să fie folosiţi cumva.

De exemplu, īntr-o zi cīnd eram īn parcul Asbury mi s-a dat un plic şi n-am avut timp să-l deschid, aşa că l-am pus īn buzunar; dar puţin timp după aceea, vorbeam cu un reporter şi el mă īntreba despre lucrare, cum e sprijinită, etc., şi i-am explicat că este sprijinită prin donaţii voluntare; că eram īn această lucrare de patruzeci de ani şi totuşi nu făcusem nici o colectă niciodată şi orice bani asiguraţi de Domnul au fost folosiţi după cea mai bună capacitate şi judecată a noastră şi cīt am ştiut de īnţelept, cerīnd de la Domnul īnţelepciune pentru a folosi banii de care El Īnsuşi S-a īngrijit pentru propria Lui laudă, şi că banii vin treptat iar noi niciodată nu solicităm de la oameni nici nu cerem de la Dumnezeu. Ar părea foarte ciudat pentru unii ca noi să nu ne rugăm pentru bani şi să-i spunem Domnului cīt de mult sau cīt de puţin este īn vistierie. Dar dragii mei prieteni, noi avem un Dumnezeu care ştie totul despre vistierie, şi ce rost are să-i spunem Lui. El ştie socoteala mai bine decīt mine. Nu voi īncepe să-i spun lui Dumnezeu cīt se cuvine să pună īn lucrare. Să-l lăsăm pe El să facă partea aceasta. Orice ajunge īn grija noastră este īn administrarea şi sub supravegherea noastră. Acolo īncepe responsabilitatea noastră. Foloseşte-o īnţelept şi bine şi aşa vei mulţumi pe Domnul.

I-am spus reporterului: Aceasta este regula pe care o urmăm noi, iar cīnd Dumnezeu īncetează să se mai īngrijească de bani lucrarea va scădea īn acea măsură, pentru că noi nu vom cere ci vom folosi orice ne trimite El. Reporterul părea cumva că se īndoieşte, şi i-am spus: "Nu ştiu, dar s-ar putea să am ceva īn buzunar acum". Am scos cīteva scrisori şi am găsit plicul acela şi i-am spus: "Aici este unul pe care nu l-am examinat", şi l-am deschis şi am găsit īn el cinci bancnote de cīte 20 $. El a privit cu ochi mari. Tot ce a fost scris pe plic era: Pentru Foto-Drama, de la o soră. Aceasta era tot. Dar aceasta spune totul, dragi fraţi şi surori, aşa că īi mulţumim acestui frate drag şi vom īncerca să folosim banii īnţelept, pentru lauda Īnvăţătorului.

Dacă toate īntrebările sunt ca aceasta de uşoare, dragi prieteni, nu voi avea dificultăţi.

 

40) A. I. S. B.—Referitor la spiritul Babilonului. (Q350-1)

 

Īntrebare (1915)—1—Se arată spiritul Babilonului īn cooperarea la metodele promulgate de la sediul A. I. S. B., Brooklyn, fără a analiza īndeaproape acele metode?

Răspuns—Cred că fiecare ar trebui să-şi folosească propria judecată īn acest lucru. Dacă cineva a fost foarte rău "īnţepat", el trebuie să se păzească foarte bine. Dacă n-a fost "īnţepat", nu s-ar păzi aşa bine. Este foarte potrivit să vă folosiţi propria judecată īn această chestiune. Īn ceea ce priveşte centrul de la Brooklyn şi propria mea identificare cu lucrarea de acolo, daţi-mi voie să spun că totul este sub supravegherea mea. Nimic nu iese de acolo contrar conştiinţei mele. Dar voi trebuie să vă folosiţi conştiinţa voastră. Deşi sunt mulţi fraţi īnţelepţi şi capabili la biroul din Brooklyn, totuşi prin aranjamentul prezent ei sunt ajutoarele mele sub supravegherea mea generală cīt timp trăiesc. Acesta a fost aranjamentul făcut cīnd am predat proprietatea mea Societăţii, cu ani īn urmă. Aceasta se aplică şi la lucrarea Societăţii īn ţări străine.

 

41) A. I. S. B.—Adevărata definiţie a Babilonului. (Q350-2)

 

Īntrebare (1915)—2—Dacă de la sediul A. I. S. B. se vor promulga metode neīnţelese sau neaprobate de noi, să aplicăm Apoc. 18:4: "Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu …", şi dacă da, cum?

Răspuns—Cred că dacă se poate arăta că A. I. S. B. este o parte din Babilon, noi toţi trebuie să ieşim din ea. Dacă noi toţi ieşim de aceeaşi parte, atunci unde vom fi? Cred că vom fi destul de apropiaţi unul de altul dacă toţi ieşim de aceeaşi parte.

Cuvīntul "Babilon" īnseamnă "confuzie", iar īn Apoc. 18:4, este folosit īn legătură cu amestecarea lucrurilor lui Dumnezeu cu cele ale oamenilor. A existat un timp cīnd, īn īntreaga Europă, īmpărăţiile erau foarte mult sub influenţa Bisericii Romano-Catolice. Īntr-o anumită măsură acele īmpărăţii au venit sub influenţa creştinătăţii — īn măsura īn care a existat creştinism īn Biserica Romano-Catolică.

Este bine să accentuăm că a existat un timp cīnd Biserica Romano-Catolică era singura biserică din lume şi cīnd oamenii nu ştiau ceva mai bun decīt să fie īn ea şi din ea. Altfel unde să fi fost ei? Apoi a venit un timp cīnd oficialităţile bisericii, cei care erau mari īn conducerea bisericii, au reuşit să se asocieze cu Imperiul Roman, iar Biserica Romană a devenit succesorul lui. Apoi Biserica din Roma a īnceput să stăpīnească naţiunile şi să le spună oamenilor dintr-un principat sau altul: "Regele vostru nu este īn armonie cu noi. Puteţi să alegeţi pe altul". Apoi era o revoluţie. Papa şi Biserica Catolică erau īn spatele acestor schimbări. Acesta este modul īn care a īnceput. Atunci a avut loc căsătoria ilicită dintre biserica nominală şi lume.

La multe popoare europene aceasta s-a schimbat acum treptat. La unele, biserica şi statul sunt complet separate. Dar această schimbare nu s-a făcut īn Austro-Ungaria. Oamenii sunt sub controlul strict al Bisericii Romano-Catolice. Biserica este implicată īn toate. Īn Marea Britanie reprezentanţii bisericii Angliei stau īn Parlament, ca parte din guvern. Episcopii bisericii sunt membri ai Camerei Lorzilor. Īn Germania şi Suedia este foarte asemănător. Guvernarea lor şi guvernarea lui Dumnezeu sunt legate īmpreună īn minţile oamenilor.

Dumnezeu numeşte această stare de lucruri Babilon — pretinsa Biserică a lui Cristos fiind căsătorită cu guvernele lumeşti. Acestea au fost numite din greşeală guverne creştine. Ele nu sunt creştine. Uitaţi-vă la condiţiile actuale din Europa. Guvernele care sunt īn război nu manifestă Spiritul lui Cristos. Există creştini īn toate aceste guverne, dar guvernele īnseşi nu sunt creştine. Biserica nominală este responsabilă pentru această stare de lucruri. Situaţia a deformat atīt de mult minţile oamenilor īncīt gīndesc că cursul prezent este cel bun. Ei cred că Cristos domneşte acum. Īn minţile lor domnia regilor şi parlamentul reprezintă pe Dumnezeu pe pămīnt. Domnul ne vrea separaţi de toate acestea.

Există īncă un mod īn care se manifestă spiritul Babilonului; de exemplu, īn Bisericile protestante — metodiste, baptiste, presbiteriene, etc. Ei satisfac dorinţele spiritului lumesc. Ei remarcă pe bogaţi, īncercīnd să lucreze cu bogaţii şi să-i pună pe bogaţi īn poziţii īn biserică. Astfel ei recunosc banii mai presus de spiritualitate. Īn multe cazuri banii conduc biserica. Nu aceasta este baza pe care operează adevărata Biserică. Există un sistem īn legătură cu toţi, chiar şi īn Biserica Baptistă, cea mai liberală dintre toate.

Baptiştii vor spune: "Noi nu suntem īn nici o robie; noi nu avem deloc control eclesiastic". Ei nu-şi dau seama că spiritul Babilonului a pătruns īn biserică. Să presupunem că avem aici o adunare de baptişti. Ca adunare, ei numesc propriul predicator şi se ocupă de afacerile lor. Un anumit predicator, fratele A., este numit să le servească. Dar el trebuie să fie rīnduit ca pastor al acestei adunări. Deci ei trimit după alţi predicatori baptişti — să zicem fratele B., fratele C. şi fratele D. pentru a-l rīndui. Dar fratele A. nu stă foarte bine cu predicatorii chemaţi să facă rīnduirea. Aşa că ei spun: "Noi nu-l vom rīndui pe fratele A.; el nu este potrivit". Şi congregaţia īntreabă: "Nu-l puteţi rīndui?" Atunci ei răspund: "Noi nu avem nimic īmpotriva fratelui A., dar nu-l vom rīndui". Aşa că vedeţi că predicatorii au o regulă, iar oamenii n-o cunosc.

Baptiştii vă vor spune că predicatorii n-au autoritate deloc. Dar baptiştii nu pot face nici un lucru fără aprobarea predicatorilor; ei par să nu ştie aceasta. Predicatorii deţin o putere pe care Dumnezeu n-a pus-o acolo. Dumnezeu n-a autorizat niciodată pe nici un om să meargă şi să rīnduiască pe alt om pentru a predica Evanghelia. Dumnezeu face rīnduirea iar biserica trebuie să decidă, după judecata ei cea mai bună, pe cine rīnduieşte sau cheamă Domnul ca păstor. Toată această rīnduire de la oameni este babilonie, un fel de maşinaţiune pentru a conduce pe oameni. Totul se face ca īn politică.

Totuşi, baptiştii sunt cei mai liberi dintre toţi aşa-numiţii "ortodocşi". Oamenii din biserica Metodistă aproape că nu au libertate, cu excepţia privilegiului de a da bani. Aceasta este principala libertate de care se bucură ei. Episcopii conduc īn cooperare cu bătrīnii din prezidiu. La fiecare conferinţă anuală bătrīnul conducător şi episcopul fixează care predicator să meargă aici şi care dincolo. Predicatorul care nu sprijină pe bătrīnul conducător va merge īntr-un loc la ţară unde se plăteşte doar 400 $; īn timp ce unul care īl sprijină, deşi nu este mai capabil, va fi trimis īntr-un loc unde se plăteşte 1000 $ sau mai mult. Mai mulţi predicatori metodişti mi-au spus aceasta. Ei se plīng, dar, cu toate acestea, ei nu vreau să piardă un loc de muncă. Aceasta nu este libertatea cu care Cristos ne face liberi. Īnţeleg că acesta este un sistem. Să vă arăt ce fel de sistem este. Episcopul controlează pe bătrīnii conducători, şi mai departe bătrīnii conducători īi controlează pe predicatori; şi aşa este totul pīnă la conducătorii adunării. Au capul sau şeful lor īntre ei. Au un cap uman. Conferinţa Generală este cea mai īnaltă autoritate.

Aşa este şi Biserica Presbiteriană, are un cap, de felul unei Adunări Generale, care decide lucrurile. Toate acestea sunt īn acord cu mersul acestei lumi. Simplitatea lui Cristos īn general nu este respectată decīt īntre prietenii Asociaţiei Internaţionale a Studenţilor Bibliei. Acolo această simplitate este foarte generală, şi Cuvīntul lui Dumnezeu este respectat. Ei īnvaţă să ia seama cīnd lucrurile merg rău. Simplitatea chestiunii este evidentă pentru toţi.

Odată am fost chemat de un preot al Bisericii Reformate. Voia să ştie cum īmi conduc biserica. I-am spus: "Frate ——, eu nu am biserică". El a spus: "Ştii tu ce vreau să spun". Eu am Răspuns: "Şi eu vreau ca tu să ştii ce vreau eu să spun. Noi pretindem că există doar o singură Biserică. Dacă tu aparţii acelei Biserici, atunci aparţii de Biserica noastră". S-a uitat la mine surprins. Apoi a spus: "Tu ai o organizaţie; cīţi membri sunt acolo?" Am Răspuns: "Nu pot să-ţi spun; noi nu ţinem nici un registru cu evidenţa membrilor". "Voi n-aveţi nici o listă cu membrii?" "Nu. Nu avem nici o listă; numele lor sunt scrise īn ceruri". El a īntrebat: "Cum faceţi alegerile?" Am spus: "Anunţăm o alegere; şi oricare sau toţi din poporul lui Dumnezeu, care sunt consacraţi şi se īntīlnesc īn mod obişnuit cu această companie, sau adunare, pot avea privilegiul de a-şi exprima judecata lor īn legătură cu cei care ar fi preferinţa Domnului ca bătrīni şi diaconi ai adunării". "Păi", a spus el, "aceasta-i īnsăşi simplitatea". Apoi am adăugat: "Noi nu plătim salarii; nu există nimic care să-i facă pe oameni să se certe. Niciodată nu facem colectă". "Cum obţineţi banii?" a īntrebat el. Am Răspuns: "Ei bine, Dr. ——, dacă īţi voi spune care este simplul adevăr cu greu vei putea crede. Cīnd oamenii sunt interesaţi īn aceste lucruri nu găsesc o cutiuţă sub nas. Dar ei văd că există cheltuieli. Ei īşi zic īn sine: Această sală costă ceva, şi văd că īn pauză se serveşte masa gratuit pentru cei care locuiesc mai departe. Cum aş putea pune ceva bani pentru acest lucru?" El s-a uitat la mine ca şi cum ar fi gīndit: "Ce, mă crezi ageamiu?" Am spus: "Dr. ——, īţi spun adevărul gol goluţ. Ei mă īntreabă: “Cum aş putea să pun ceva bani pentru această cauză?” Cīnd cineva obţine o binecuvīntare şi are vreun mijloc, el doreşte să-l folosească pentru Domnul. Dacă nu are mijloace, de ce trebuie să-l īmboldim?"

N-ai de unde să ieşi, ca organizaţie, dacă eşti Student al Bibliei Internaţional. Nu poţi să ieşi din ceva īn care n-ai intrat. Dacă cineva īmi poate spune cum a intrat īn Babilon prin faptul că s-a interesat de lucrurile Societăţii de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere, să-mi arate cum va sări afară, şi eu voi sări īmpreună cu el.

 

 

42) AJUTOR FINANCIAR—Limita pentru fraţii lipsiţi. (Q275-1)

 

Īntrebare (1910)—1—Cīt de departe să mergem īn acordarea ajutorului financiar pentru fraţii lipsiţi? Care ar fi limita?

Răspuns—Păi, să nu mergeţi dincolo de ceea ce aveţi. Aceasta este prima limită.

De exemplu, un frate cu greutăţi are bani luaţi cu īmprumut pe care nu-i īnapoiază: trebuie să-l ajutăm din nou cīnd ne datorează de dinainte?

Ei bine, mai īntīi, faptul că n-a fost īn stare să plătească şi să īnapoize favoarea trecută, n-ar constitui īn mod necesar o bază de obiecţie pentru că şi voi aţi avut īn trecut favoruri de la Domnul pe care n-aţi fost īn stare să le plătiţi şi dacă El ar fi īncetat să vă mai dea v-ar fi destul de greu, nu-i aşa? Oricum, dragi prieteni, chestiunea de a da fraţilor săraci, sau oricui, este o ocazie pentru exercitarea judecăţii şi a rugăciunii. A da īn mod neīnţelept ar putea īncuraja pe cineva pe o cale greşită, iar a da īn mod īnţelept poate īnsemna a ajuta pe cineva să vadă o cale potrivită. Dacă aveţi de dat vreun sfat cuiva, de obicei este bine să-l pui īntr-o formă de "sandwich", şi să dai sfatul cīnd dai banii, mai curīnd decīt cīnd refuzi să-i dai. Puneţi sfatul īmpreună cu banii, sugerīnd, amabil, fratelui sau surorii: Nu vreau să te critic, frate, dar mie mi se pare că ai putea face asta, sau ai putea face aceea; te voi ajuta īn această măsură dar sper că vei face asta şi asta cu acest ajutor, pentru că eu simt că sunt ca şi un administrator peste tot ce am şi că se cuvine să le folosesc cum simt eu că i-ar plăcea Domnului şi nu numai ca tu să primeşti. Dar să nu uităm ce spune Sf. Iacov, că dacă am vedea că un frate sau o soră are lipsă, ar fi necreştinesc din partea noastră să refuzăm să-l ajutăm, neavīnd importanţă dacă el a fost nechibzuit īn unele privinţe īn trecut. Poate că nu s-a născut cu o minte la fel de sănătoasă ca tine. Dar este adevărat că majoritatea oamenilor nu au minte sănătoasă īn folosirea banilor. Aceasta este experienţa mea — sunt īn īncurcătură cu oamenii tot timpul. Poate capul meu a fost făcut prea rigid şi economicos, nu ştiu. Dar cred că ar fi total greşit să permitem ca cineva pe care īl recunoaştem ca frate adevărat īn Domnul să sufere lipsa celor necesare vieţii. Acum, cīt de multe lucruri considerate ca lux să se adauge la aceasta, este altă Īntrebare. Am cunoscut exemple īn care eu am gīndit că prietenii s-au angajat să facă pentru unele persoane mai mult decīt ar fi fost, după judecata mea, o cale īnţeleaptă; dar mi-am spus că nu este treaba mea, gīndeşte-te la treburile tale şi lasă-i pe ei să se īngrijească de ale lor; şi poate că Domnul va fi mai mulţumit cu cursul lor decīt cu al tău. Trăim zile, voi ştiţi, cīnd lucrurile considerate necesare acum n-ar fi fost considerate ca necesare cu puţin timp īn urmă. Noi toţi avem mai mult comfort şi binecuvīntări pămīnteşti decīt au avut bunicii noştri, sunt sigur, şi aceste binecuvīntări au devenit aproape necesităţi pentru oameni — sau cel puţin pentru unii. Īn mod real o persoană poate trăi cu foarte puţin cīnd ajunge la lipsă. Cartofii sunt īntotdeauna ieftini; aşa este şi sarea, ovăzul; şi īn mod real necesarul absolut al vieţii nu costă prea mult. Noi trebuie să considerăm lucrurile īntr-o lumină cīt se poate de largă şi să ne amintim că īn zilele noastre civilizaţia a adoptat metode de a proceda cu oamenii pe care nu le-a adoptat īn trecut şi eu cred că sunt metode foarte bune. Īn loc de a avea cerşetori orbi stīnd pe trotuare, ca īn zilele Domnului nostru, civilizaţia spune: Nu, să luăm aceşti cerşetori orbi şi să-i punem īntr-o casă comfortabilă unde să nu trebuiască să cerşească, unde să nu stea īn soare toată ziua, unde să nu fie fără īngrijirea şi alimentaţia potrivită; să-i punem īntr-un azil potrivit. Dacă eu aş fi īn locul lor cred că aş prefera să merg la o instituţie de genul acesta care a fost special pregătită pentru mine decīt să stau afară pe marginea drumului sau īn orice alt loc şi să cer pomeni. Oricum, acesta este un lucru pe care fiecare trebuie să-l hotărască pentru sine. Principiul larg al īnvăţăturii Domnului este ca noi să nu vedem pe nimeni că flămīnzeşte, fie prieten fie duşman. Dacă duşmanului tău īi este foame, hrăneşte-l, şi dacă este gol, dă-i ceva să-şi acopere goliciunea. Dar aceasta nu īnseamnă că trebuie să-i dai cea mai bună haină a ta sau ceva de genul acesta.

 

43) ALEGERE—Femei īnvăţători īn Biserică. (Q235-2)

 

Īntrebare (1905)—1—Te rog informează-mă dacă femeile sunt alese ca şi conducători īn Biserica din Allegheny? Dacă nu, de ce nu? S-a spus că sunt alese.

Răspuns—Nu, nu este aşa, nu sunt alese surori īn Biserica din Allegheny. Domnul n-a ales surori ca apostoli sau printre cei 70 deşi Isus a iubit surorile. El a iubit-o pe Marta şi pe Maria, ca şi pe Lazăr, fratele lor. Domnul niciodată n-a numit surori ca vorbitori īn Biserică iar noi n-avem autoritate să vorbim diferit. Eu īntotdeauna cred că planul Domnului este cel mai bun. Cīnd aş īncepe să mă īndoiesc de abilitatea Domnului de a conduce Biserica de aici, m-aş īndoi şi de abilitatea Lui de a conduce cerul. Noi trebuie să umblăm pe cărarea Lui, nu să ne facem noi o cărare proprie şi să-i cerem Domnului să umble pe cărarea noastră.

 

44) ALEGERE—Referitor la coordonator. (Q236-1)

 

Īntrebare (1909)—1—Există vreun motiv scriptural īmpotriva alegerii unui coordonator al bătrīnilor īntr-o Eclesie unde sunt de la trei la şapte bătrīni şi uneori sunt multe treburi de făcut?

Răspuns—Nu. De fapt ordinea o cere. Dacă Biserica n-a indicat cine să fie coordonatorul, este preferabil ca bătrīnii īnşişi să aleagă coordonatorul.

 

45) ALEGERE—Calităţile scripturale. (Q236-2)

 

Īntrebare (1909)—2—Arată calităţile scripturale pentru alegerea de Bătrīni şi Diaconi.

Răspuns—Vedeţi Volumul VI care are mai mult de 40 de pagini despre acest subiect. Cred că ar fi bine pentru conducător să atragă atenţia asupra acestei chestiuni cu o lună īnainte de alegere şi să sugereze citirea acestui subiect din volumul VI aşa īncīt toţi să aibă acest lucru īn minte.

 

46) ALEGERE—Numărul Bătrīnilor care să se aleagă. (Q236-3)

 

Īntrebare (1910)—3—Ca adunare, noi am īncercat să alegem īn conformitate cu Volumul şase al Studiilor īn Scripturi dar nu toţi am putut īnţelege la fel. Se părea īntr-un loc că toţi care sunt potriviţi ca bătrīni să fie aleşi, iar īn alt loc că să se aleagă bătrīni după mărimea eclesiei; şi am ajuns la o neīnţelegere, şi ţi-am scris despre aceasta şi se pare că tu n-ai īnţeles de ce s-a ivit tulburarea. Neīnţelegerea a fost că unii au īnţeles că, dacă ar fi 6 fraţi la fel de potriviţi pentru poziţia de bătrīn, i-am putea alege pe toţi, şi că dacă adunarea ar fi numai de 12 sau de 24 de fraţi ar trebui să alegem numai după cum este adunarea pe care o avem. De exemplu, dacă am avea 10 persoane, am putea alege unul; dacă am avea 25, am putea alege doi şi aşa mai departe.

Răspuns—Cum este cu această chestiune de alegere de bătrīni? Să fie aleşi toţi cei care au calităţile de bătrīn, sau doar, să zicem 10% din acel număr? Să zicem că dacă adunarea este de cincizeci 10% ar fi cinci şi dacă sunt o sută, 10% ar fi zece? Răspunsul meu ar fi acesta: După īnţelegerea mea, toţi cei care manifestă calităţile de bătrīn ar fi potrivit să fie aleşi ca bătrīni. Aşa că dacă īntr-o adunare de şase, toţi ar fi calificaţi īn mod egal să servească īn calitate de bătrīni, eu i-aş alege pe toţi şase, şi apoi, deoarece ei servesc pe rīnd, li s-ar da ocazie să meargă şi să ţină adunări şi īn alte locuri. Dumnezeu să-i binecuvīnteze — cu cīt sunt mai mulţi bătrīni, cu atīt mai bine! Dar mă īndoiesc de faptul că īntr-o adunare de şase se vor găsi şase care să fie potriviţi de bătrīni, dar dacă sunt şase şi toţi au calităţile pentru serviciu, eu aş vrea ca toţi să servească. Eu īnţeleg că voia lui Dumnezeu este ca fiecare uns cu Spiritul sfīnt este uns să īnveţe. Vă amintiţi cum arată profeţia despre Domnul nostru Isus — Spiritul Domnului Dumnezeu este peste Mine pentru că M-a uns să aduc veşti bune celor blīnzi. Oricine primeşte Spiritul sfīnt are ungere de la Tatăl să īnveţe. Pentru aceasta este ungerea. Aceasta este autoritatea sa de a īnvăţa. Aceasta este rīnduirea sa, dacă vreţi, să īnveţe. Apoi dacă are o voce bună, este ceva; dacă are o memorie bună este alt lucru; dacă are şi alte lucruri care sunt īn armonie cu acestea, toate merg īmpreună şi el este autorizat să īnveţe īn măsura talentului său. Acum, īn cazul unei surori există limite. O soră nu poate să īnveţe īn public, dar o soră are multe alte căi de a īnvăţa. Ea are din belşug ocazii de a ajuta şi de a predica veştile bune. Noi toţi putem predica prin vieţile noastre zilnice — nu numai cei care stau īn capul mesei au ocazie de a predica pentru că noi toţi suntem predicatori — şi sper că toţi predicăm.

Cineva m-a īntrebat odată: Cīţi predicatori aveţi voi? Am spus: Avem aproximativ 20 de mii. "Vai de mine!", a spus el. Am spus, Frate, nu vreau să te informez greşit. După īnţelegerea mea toţi cei din poporul Domnului sunt unşi să predice. Uneori predicăm īn public şi uneori īn particular. Uneori predicăm numai unei persoane, iar uneori unei adunări de 200, şi alteori unei adunări de 10 mii.

 

47) ALEGERE—Voia Domnului exprimată. (Q237-1)

 

Īntrebare (1910)—1—Noi īnţelegem că īn alegerea servitorilor, eclesia exprimă vocea Domnului. După ce am ales un frate să ne servească īn calitate de bătrīn, şi după aceea găsim că el nu dovedeşte ceea ce am crezut că este, să īnţelegem că este o greşeală a adunării sau o greşeală a Domnului?

Răspuns—Nu este necesar să gīndim că ar fi o greşeală a cuiva. Aceasta ar părea să implice că adunarea n-a avut destulă grijă. Ei trebuiau să cunoască mai bine īnainte de a alege pe cineva ca bătrīn. Apostolul ne spune să nu alegem un novice. Nu aveţi dreptul să alegeţi un novice. Dacă faceţi aceasta, īnseamnă că o meritaţi. Poate că veţi primi o lecţie bună din faptul că veţi avea un novice pentru un timp, şi dacă prietenii din aceea adunare au făcut ceva de felul acesta, poate va fi de folos la sfīrşit şi vor īnvăţa să fie mai atenţi data viitoare. Acum, că Domnul le-a permis o lecţie īn felul acesta nu dovedeşte că Domnul n-a ştiut mai bine, ci le-a permis să sufere pentru că n-au urmat īndrumările Lui ci au ales un novice. Un novice este unul care este nou īn materie, şi dacă este nou, ei trebuiau să ştie, pentru că trebuiau să fi ştiut ce a fost el īnainte de a-l vota.

 

48) ALEGERE—Referitor la numirea unei femei

ca şi coordonator de program. (Q237-2)

 

Īntrebare (1910)—2—Cīnd se ţine o alegere şi un bătrīn doreşte să pună pe cineva īn faţă cu scopul de a conduce o alegere, ar fi potrivit să pună o soră īn faţă īn acest scop?

Răspuns—Nu cred că aş fi īnclinat să fac aşa, decīt dacă ar fi un caz de neīnţelegere īn adunare, unde fratele sau fraţii ar fi inacceptabili. Numai īn nişte circumstanţe foarte deosebite aş fi īn favoarea cererii ca o soră să fie coordonatorul unei astfel de adunări. N-aş zice că n-ar fi vreodată un astfel de caz, dar cred că ar fi unul excepţional.

 

49) ALEGERE—Să voteze atīt consacraţii cīt şi īndreptăţiţii? (Q238-1)

 

Īntrebare (1910)—3—La alegere īn Eclesie, trebuie īntotdeauna să fie īnţeles că numai credincioşii consacraţi să voteze, sau să voteze şi credincioşii īndreptăţiţi?

Răspuns—Am spus doar cu cīteva momente īn urmă că noi credem că trebuie arătat clar īnainte de vot că numai cei consacraţi au dreptul să voteze de fiecare dată īn orice chestiune a Bisericii, pentru că alţii nu sunt membri ai Bisericii, care este Corpul lui Cristos. Dacă adunarea doreşte să pună Īntrebarea despre locul unde să fie ţinută adunarea, acesta ar fi un lucru diferit. S-ar pune Īntrebarea şi tu ai spune: Noi ne gīndim să ne mutăm cu adunarea din acest loc īn altul, şi vom īntreba pe toţi prietenii — nu numai pe cei consacraţi, pentru că toţi sunt interesaţi īn aceasta — vom īntreba īntreaga casă a credinţei să se exprime despre timp şi loc. Dar orice Īntrebare, ca alegerea de servi ai Bisericii sau orice lucru ca acesta, ar fi numai pentru cei consacraţi.

 

50) ALEGERE—Referitor la votul colportorilor. (Q238-2)

 

Īntrebare (1910)—1—Cum este cu colportorii care sunt īn oraş pentru un timp scurt, dacă vin la adunare, să voteze?

Răspuns—Cred că dacă acesta nu are cunoştinţă despre starea adunării, ar fi mai īnţelept să spună: Fraţilor, nu am suficientă cunoştinţă aici aşa īncīt să mă justifice īn oferirea votului, de aceea cred că voi renunţa. Dar dacă colportorul a fost acolo cīteva zile sau cīteva săptămīni, după caz, şi se aşteaptă să stea mai multe săptămīni sau luni, cred că el este tot atīt de īndreptăţit să voteze ca oricare altul. El nu este īmpiedicat pe motivul că este colportor, ci mai curīnd aceasta ar fi īn favoarea lui. El este unul care-şi arată consacrarea prin devotarea vieţii.

 

51) ALEGERE—Referitor la votul fraţilor care sunt īn vizită. (Q238-3)

 

Īntrebare (1910)—2—Cīt despre calităţile celor ce votează, ai arătat că cel consacrat poate vota. Cum este cu cei care vizitează adunarea? Un anumit timp de şedere sau o declaraţie că ei intenţionează să rămīnă, le dă calitatea aceasta?

Răspuns—Gīndul nostru este că ar fi destul de potrivit ca anunţīnd alegerea să se spună că toţi cei din poporul consacrat al lui Dumnezeu prezent aici īn această sear㠗 sau orice timp ar fi — care se aşteaptă să se adune īn această adunare sunt īn mod serios invitaţi să voteze şi se speră că oricine nu intenţionează să frecventeze cu regularitate acea adunare nu va vota, şi că oricine nu este pe deplin consacrat nu va vota, pentru că aceasta pare să fie voia Domnului īn această chestiune. Alegerea trebuie să fie exprimarea Bisericii dintr-un anumit loc şi Biserica din acel loc este formată din cei consacraţi. Faptul că un frate sau o soră a venit doar recent să locuiască īn oraş, după judecata mea, nu ar avea importanţă, pentru că noi toţi suntem una īn Cristos fie că trăim īn Jamestown, Brooklyn, Pittsburgh sau New Orleans, sau undeva īn altă parte.

 

52) ALEGERE—Atitudinea bătrīnilor neaprobaţi. (Q239-1)

 

Īntrebare (1910)—3—Aş vrea să īntreb īn cazul unui frate care a fost ales ca bătrīn şi care a fost găsit cu greşeală, dacă n-ar fi un plan īnţelept ca la sfīrşitul termenului său, să refuze realegerea?

Răspuns—Cred că dacă eu aş fi īn această situaţie aşa aş face. M-aş gīndi la un alt frate din adunare şi l-aş nominaliza; dar dacă eu aş fi nominalizat, atunci aş spune: Fraţilor, v-am servit cum am putut mai bine şi ştiu că n-am reuşit să vă fiu plăcut şi vreau să ştiţi că am făcut tot ce am putut pentru voi, dar nu v-am mulţumit, ştiu, pentru că mai mulţi mi-au spus aceasta, şi am īncercat să īmbunătăţesc ce am putut dar se pare că n-am făcut destul, pentru că voi īncă aţi găsit greşeli — cel puţin unii dintre voi. Nu vă acuz — presupun că greşeala este a mea. Sunt sigur că nu sunt īn totul cum aş vrea să fiu şi că nu pot să vă servesc cum mi-ar place să vă servesc şi cred că probabil ar fi mai bine să-mi acceptaţi sfatul. Eu am nominalizat pe fratele cutare şi vă sfătuiesc să-l alegeţi pe el pentru o perioadă de timp — trei luni, şase luni sau oricīt vreţi — şi poate că el va putea să ne mulţumească pe toţi mai bine. Vă asigur că voi īncerca să-l susţin şi să fac tot ce-mi stă īn putere să-i sprijin mīinile. Voi īncerca serios să fie ales celălalt frate, dar dacă, īn ciuda acestor lucruri, ei vor spune: Nu, noi te alegem pe tine chiar dacă am găsit greşeli la tine, eu le-aş spune: Poate că nu voi putea face mai bine data următoare decīt am făcut data trecută; responsabilitatea este a voastră pentru că eu vă spun că acum fac cum pot mai bine. Aşa că să nu fiţi supăraţi pe mine dacă nu vă mulţumesc pe toţi. Le-aş spune cinstit şi ei ar şti cum sunt, dar dacă mă aleg cu o mare majoritate, să zicem 90% din adunare mă preferă, sau aşa ceva, aş socoti aceasta ca vocea Domnului şi aş spune: Nu trebuie să refuz acum. Īn mod sigur n-aş refuza īn vreun mod necuviincios şi să zic: Nu, aţi găsit greşeli la mine şi nu voi mai primi. Aceasta cred că ar fi greşit. Noi nu vrem să avem acest spirit. Noi vrem să credem că fratele, fără īndoială, are bun motiv să găsească greşeală (presupunīnd că aşa este); sunt sigur că nici unul dintre noi nu este atīt de perfect īncīt să nu fie loc de greşeli, din cīnd īn cīnd, şi dacă ei găsesc greşeli, să suportăm şi să īncercăm să scoatem ce este bine din situaţie şi să fim umiliţi, şi poate aceasta ne va proteja de mīndrie şi de cădere.

 

 

 

 

53) ALEGERE—Referitor la nominalizări. (Q239-2)

 

Īntrebare (1910)—1—Īn alegerea de bătrīni crezi că ar fi potrivit ca unul dintre bătrīnii deja īn funcţie să facă o nominalizare īn loc ca unul din adunare să facă nominalizarea?

Răspuns—Eu īnţeleg că atunci cīnd perioada de timp pentru care a fost ales bătrīn a expirat, el nu mai este bătrīn, de aceea el este ca şi unul din adunare şi poate face o nominalizare la fel ca oricare altul, pentru că el este la fel ca oricare altul. El nu mai este īn funcţie. Şi vreau să spun chiar aici că eu cred că este o propunere foarte neīnţeleaptă ca unul care a fost bătrīn să ocupe scaunul şi să conducă alegerea dacă este posibil să fie altfel.

Īntotdeauna este de dorit, dacă este posibil, să se ceară ca un frate īnţelept să fie coordonator, care ar fi onest şi cinstit şi care poate n-ar avea sau n-ar fi considerat că are calităţile unui bătrīn. Şi astfel oricare ar fi cruţat de orice acuzaţie de a se favoriza pe sine, şi adunarea ar fi cruţată de a trebui să voteze īmpotriva celui care a fost nominalizat şi care stă chiar īn faţa lor īn biserică iar el ar fi cruţat de dificultatea de a supune la vot propriul caz şi de asemenea de dificultatea, dacă nu este ales, de a vedea majoritatea īmpotriva lui la vot. S-ar putea să nu fie īntotdeauna posibil, dar dacă este posibil, cred că este de dorit să conducă alegerile altcineva decīt cel care poate să fie nominalizat ca bătrīn.

 

54) ALEGERE—Alegere prin buletin de vot. (Q240-1)

 

Īntrebare (1910)—1—S-ar ajunge la mai multă armonie dacă s-ar alege bătrīni prin buletin de vot fără nominalizări, iar cei care au majoritatea voturilor să fie astfel aleşi?

Răspuns—Ei bine, opinia noastră ar fi poate puţin confuză. Aş putea spune ceva īn sprijinul oricăruia dintre moduri, dar lucrul la care mă gīndesc este că Domnul n-a stabilit aşa; Domnul a stabilit ca acest lucru să se facă prin ridicare de mīini. Recunosc că uneori poate fi o cale mai uşoară cu buletine de vot, nespunīnd nimic şi nimeni să nu ştie cum ai votat, dar este oare īnţelept să ne depărtăm de calea arătată de Domnul? Dacă adunarea decide să voteze prin buletine de vot, nu este treaba mea să nu ţin seama de adunare, şi chiar dacă le-am dat sfatul şi ei nu vor să ţină seama de el nu este treaba mea să stăpīnesc adunarea. Nu trebuie să fiu ca acel jurat care a spus celorlalţi 11 juraţi că sunt foarte īncăpăţīnaţi. Deci nu trebuie să simţim că toţi ceilalţi sunt īncăpăţīnaţi pentru că nu gīndesc cum gīndim noi; după ce ne-am exprimat opinia să lăsăm la judecata şi votul adunării, şi să lasăm rezultatul pentru Domnul iar dacă vor afla că au făcut o greşeală, vor şti data viitoare şi vor fi mai atenţi; vor īnvăţa o lecţie; şi dacă noi am procedat īnţelept şi noi vom īnvăţa o lecţie, dar cred, fraţilor, că īntotdeauna īmi voi folosi influenţa īn favoarea metodei care pare să fie arătată īn Scriptură şi care are avantajul ei, că īnvaţă adunarea să aibă un fel de curaj moral. Voi ridica eu mīna īn favoarea unei persoane care cred că nu este potrivită pentru acea funcţie doar pentru că este rudă cu mine? Nu, faţă de Dumnezeul meu trebuie să fiu sincer.

 

 

 

55) ALEGERE—Discutarea despre cei nominalizaţi. (Q240-2)

 

Īntrebare (1910)—2—Cīnd un frate este nominalizat pentru funcţia de Bătrīn, cīt de mult trebuie să fim īnclinaţi a discuta despre el īnainte de alegere? Unde să tragem linia?

Răspuns—Nu prea cred că ar fi potrivit să se discute mult despre aceia care sunt candidaţi pentru serviciu īn Biserică. Apostolul, vă amintiţi, dă sugestii că dacă noi ne muşcăm şi ne mīncăm unul pe altul, ne putem nimici unul pe celălalt. Să-l pui pe fratele tău īnaintea adunării şi să-i găseşti greşeli cu privire la felul īn care īşi poartă părul sau la culoarea hainelor şi la numărul de copii din familie, şi la una şi la alta, aţi putea găsi multe de discutat şi după ce l-aţi examinat şi ţesălat amănunţit, ai putea urma tu. Aşa că īntreaga adunare poate avea o experienţă de felul acesta, dar n-ar fi tare folositoare. Gīndul meu ar fi acesta: că nu este necesar să fie multe discuţii despre caracterul fraţilor, pentru că sugestia este că fiecare, cīnd votează un frate pentru orice serviciu īn Biserică, trebuie să aibă ceva cunoştinţă despre el, şi dacă nu-l cunoaşte personal, atunci trebuie să se ghideze după judecata altui frate. Ca de exemplu, dacă am venit recent īntr-o adunare de 12 fraţi să zicem, şi cunosc doar parţial pe prietenii din această adunare şi nu ştiu nimic īmpotriva nici unuia dintre ei dar ştiu ceva īn favoarea tuturor, şi să presupunem că soseşte timpul pentru alegeri iar eu am remarcat unul sau doi fraţi pe care i-am văzut că sunt foarte direcţi şi deschişi şi am o mare īncredere īn ei, şi dacă acest frate a nominalizat pe alt frate iar eu nu-l cunosc personal pe acela, dar nu ştiu nimic īmpotriva lui, cred că m-aş simţi īndreptăţit să-l votez, pentru că acest frate care l-a nominalizat a ştiut ceva īn favoarea lui. Dacă īl cunosc pe fratele care l-a nominalizat, l-aş cunoaşte indirect pe cel care a fost nominalizat. Sper că am fost clar. Eu cred, fără a discuta special despre caracterul cuiva, că trebuie īnainte de vot să se īnţeleagă că fiecare persoană care īşi va exercita puterea de a vota mai īntīi de toate crede īn Domnul, s-a īntors de la păcat şi a făcut o deplină consacrare, că numai acele persoane trebuie să voteze, iar cei care votează să caute să voteze cum cred ei că i-ar plăcea Domnului şi nu altfel. Cred că aceasta ar fi tot ce este necesar şi că asupra lor ar fi o suficientă greutate sau responsabilitate aşa īncīt n-ar putea să voteze nechibzuit pe cineva despre care nu ştiu nimic, ci vor căuta să fie īndrumaţi de judecata sau sfatul altora pe care ei au motiv să-i creadă sau pe care īi cunosc. Şi dacă se pare că s-a făcut o greşeală, dacă se pare că a fost aleasă persoana care nu trebuia, atunci? Ei bine, aş trage concluzia că s-a făcut un lucru rău. Cred că lucrul potrivit ar fi să ne gīndim că adunării i se va da o lecţie ca să fie cu mai multă grijă cu privire la cine trebuie ales, şi dacă au greşit īn alegere ar fi o bună lecţie pentru ei iar data viitoare cīnd va veni alegerea poate că vor īnvăţa să fie mai cu grijă şi poate că voia Domnului ar fi că tocmai o astfel de lecţie ar trebui să fie īnvăţată de către acea adunare pentru a-i face mai grijulii. Īn orice caz, aş folosi greutatea influenţei mele īn orice adunare īmpotriva unui astfel de lucru cum este sfīşierea vreunuia din poporul Domnului īn bucăţi. Am cunoscut cīteva cazuri īn care fraţii poate că au avut lucruri care au putut fi īntr-adevăr spuse īmpotriva lor şi poate că aceste lucruri au aparţinut unei perioade timpurii a vieţii lor, iar ei s-au schimbat īn īntregime de cīnd aceste lucruri au fost adevărate despre ei, şi de aceea gīndul meu ar fi că aceasta ar putea fi aşa şi īn alte cazuri şi mi-aş folosi influenţa īmpotriva unei astfel de tăieri şi sfīşieri īntre oile Domnului. Cred că aceasta ar cultiva spiritul de lup īn turmă şi de aceea trebuie descurajat. Dacă, totuşi, un frate care este proeminent īn adunare ar fi īntrebat de alţii: Ce crezi de această nominalizare? sau dacă el crede potrivit să dea īn vreun fel o sugestie, n-ar fi nepotrivit să spună: Dragii mei fraţi, aţi auzit nominalizarea şi mi s-a cerut să dau un sfat şi tot ce voi spune īn acest subiect este, că cred că ar fi voia lui Dumnezeu ca eu să votez aşa şi aşa. Aceasta īl face să fie sincer şi īntr-o anumită măsură se va transmite celor asupra cărora el are influenţă iar dacă nu are influenţă nu se va transmite.

 

56) ALEGERE—Notarea celor care nu votează. (Q242-1)

 

Īntrebare (1910)—1—Trebuie să ţinem ceva socoteală a celor care nu votează?

Răspuns—Ei bine, modul meu propriu de procedură este să īncerc să fac chestiunea atīt de clară īnainte de a se vota īncīt cel prezent să simtă că el şi ea au o responsabilitate — o responsabilitate de a vota pentru sau īmpotriva candidatului; că dacă cineva cunoaşte suficient pe candidat ca să-i permită să voteze sau este dintre cei consacraţi intenţionīnd să frecventeze adunarea, el are responsabilitatea de a vota; că nu are de ales dacă vrea să voteze sau nu, ci este datoria lui să se exprime astfel. Cred că dacă īnainte de a vota se accentuează acest lucru şi toţi prietenii dragi pot să vadă responsabilitatea, foarte puţini vor fi īnclinaţi să se sustragă. Este nevoie să se spună foarte clar īnainte.

 

57) ALEGERE—Urmarea obiceiului apostolic de a alege şapte. (Q242-2)

 

Īntrebare (1911)—1—Īn numirea de bătrīni pentru o adunare, nu trebuie să urmăm exemplul apostolic şi să fie numiţi şapte? Dacă nu, de ce nu?

Răspuns—Nu ştiu de nici un exemplu apostolic de a numi şapte. Dacă este vreun exemplu de felul acesta aş fi unul dintre cei mai mulţumiţi să aflu totul despre el. Īmi amintesc despre numirea de către apostol a şapte diaconi. N-am auzit niciodată nimic despre şapte bătrīni, aceasta este o noutate pentru mine. Pe līngă aceasta, dacă ne gīndim la diaconi n-ar avea legătură, pentru că ei au ales diaconi după cum au considerat necesar īn acele circumstanţe. Să presupunem că este o adunare care are numai şase membri; cum ar putea ei să numească şapte bătrīni şi şapte diaconi? Domnul spune că o biserică poate fi mică, de 2 sau 3 — "unde doi sau trei sunt adunaţi pentru numele Meu, acolo sunt şi Eu īn mijlocul lor" (Mat. 18:20). Aveţi vederile noastre asupra acestui subiect prezentate mai īn amănunt īn volumul şase al Studiilor īn Scripturi.

 

58) ALEGERE—Avīnd calităţi dar nefiind botezaţi īn apă. (Q242-3)

 

Īntrebare (1911)—2—Dacă un frate ar avea calităţile īn conformitate cu Noul Testament pentru a fi ales ca bătrīn, dar n-a fost botezat īn apă de nimeni, ar fi aceasta, după īnţelegerea ta, un motiv sau cauză suficientă pentru a nu fi numit un astfel de frate ca bătrīn?

Răspuns—Da, ar fi. Nu īnseamnă că noi credem că botezul īn apă este esenţial īn sensul īn care prietenii noştri baptişti ar spune — nici că noi credem că acesta este ceva mai mult decīt un simbol, dar fratele care n-a fost īn stare să vadă īncă un simbol aşa de simplu ca botezul, īn orice caz trebuie să fie orb la acel punct, şi dacă este orb īntr-un punct, īn cīte alte puncte mai poate fi orb? Eu aş aştepta pīnă cīnd ar īncepe să vadă acel punct, īnainte de a-l pune să īnveţe pe alţii care, probabil au văzut deja mai mult decīt el. Īnţelegeţi, noi nu facem nicidecum din botezul īn apă un test de frăţie, şi un astfel de frate care n-a fost botezat trebuie să fie binevenit, după īnţelegerea noastră, la masa Domnului sau ca frate īn Domnul īn orice sens al cuvīntului; dar un lucru este să recunoşti pe cineva ca frate al Domnului şi un membru al corpului īn toate sensurile, şi alt lucru este să-l recunoşti ca şi competent să īnveţe. Opinia mea este că cel competent să īnveţe este cel care a văzut deja unul dintre cele mai simple puncte din Noul Testament, că Domnul şi apostolii au făcut cu toţii scufundarea īn apă ca simbol al scufundării reale — consacrarea.

 

59) ALEGERE—Oricīnd. Nu la o dată specială. (Q243-1)

 

Īntrebare (1911)—3—Care este opinia ta privitor la punerea unui frate capabil īn program pentru un discurs la ocazii speciale, avīnd īn vedere că nu a fost ales ca bătrīn şi totuşi are cerinţele spirituale, dar unele circumstanţe pămīnteşti au īmpiedicat alegerea sa?

Răspuns—Ei bine, cred că ar fi foarte uşor să fie ales dacă adunarea crede că e bine. Propuneţi-l şi votaţi; s-ar rezolva foarte repede. Poate fi ales oricīnd. Nu este necesar să alegi un bătrīn la o dată anume, specială. Poate fi ales la mijlocul anului, īn luna următoare sau oricīnd, dacă se vede că este necesar şi dacă adunarea consideră că este o persoană potrivită. Cred că ar fi foarte bine īntr-un astfel de caz ca această chestiune să fie adusă īn atenţia adunării, să se gīndească o lună sau cam aşa ceva, şi īntr-o duminică stabilită să se ceară adunării să voteze chestiunea. Aceasta ar da fiecăruia ocazia şi dacă se votează atunci votul va hotărī.

 

60) ALEGERE—A servi fără a fi numit. (Q243-2)

 

Īntrebare (1911)—1—Citim īntr-un loc că nici un frate nu trebuie să-şi asume īndatoriri publice īn Biserică ca şi conducător, īnvăţător, reprezentant etc., fără alegere, chiar dacă este sigur că nici nu intră īn discuţie acceptarea lui. Şi de asemenea, acelaşi lucru se spune clar şi īn alte locuri. Acum, avīnd īn vedere acestea, nu este greşit ca bătrīnii din adunarea noastră să se īntīlnească separat de cei 19 diaconi şi separat de biserică şi să numească pe un diacon ca bătrīn, īnvăţător sau reprezentant al adunării, poziţie pe care Domnul spune că trebuie ocupată de un frate ales?

Răspuns—Avīnd īn vedere această Īntrebare trebuie să ne amintim de cuvintele apostolului şi de asemenea de ilustraţia scripturală dată. Avem cazul sfīntului Ştefan, vă amintiţi, care a fost un diacon ales īn Biserică după cum se relatează īn Fapte, iar sfīntul Ştefan a avut o bună ocazie să predice şi el n-a spus: "Păi, frate, n-am fost ales ca bătrīn şi de aceea nu pot spune nimic" ci el s-a dus drept īnainte şi a predicat, iar Domnul l-a binecuvīntat mult şi a fost bine — şi a fost omorīt cu pietre. Şi a primit nota cea bună, de a fi primul martir creştin după Domnul său. Apoi să ne amintim ce spune apostolul din nou — voi citi puţin printre rīnduri — el spune că cel care este diacon şi serveşte bine īn poziţia lui şi arată umilinţă īn serviciul său, dobīndeşte o reputaţie bună. Adică, o măsură de libertate, de privilegiu şi de ocazie. Cu alte cuvinte, adunarea trebuie să remarce, cīnd votează cu privire la cei care vor servi ca bătrīni, pe aceia pe care i-au ales īnainte ca diaconi şi să vadă cīt de cu grijă au fost, şi cīt de credincioşi au fost, pentru că dacă n-au fost credincioşi ca diaconi, cīnd au făcut o parte din lucrarea laică, n-ar fi nici un motiv să se aştepte ca ei să fie credincioşi ca bătrīni. Gīndul apostolului este că ei şi-ar dobīndi o măsură de preferinţă şi onoare īn Biserică prin credincioşia lor ca diaconi. Gīndul meu este că īn Biserica timpurie aranjamentul era ca diaconii să fie o clasă care să facă progres treptat către poziţia de bătrīn şi către un serviciu al adevărului mai important, īn ideea că diaconii ar fi aleşi mai īntīi pentru un alt fel de serviciu, dar ei ar fi ca un fel de rezervă, aşa īncīt dacă n-ar fi un bătrīn pentru vreun serviciu, ar exista un diacon şi un comitet potrivit ar privi la diaconi şi ar spune: "Să īncercăm pe acel frate la o astfel de īntrunire īn această seară"; şi apoi acest comitet ar putea spune: "Să īncercăm pe celălalt diacon pentru īntrunirea din această seară; avem nevoie de cineva pentru această seară, să-l īncercăm pe el". Astfel i-ar īncerca să vadă īn ce măsură ar avea abilitate. Altfel diaconii ar avea foarte puţine ocazii să ajungă vreodată la ceva sau să-şi manifeste abilitatea pe care o posedă cu privire la servirea bisericii. De aceea, tot ce este scris īn Studii īn Scripturi n-a fost intenţionat să fie īn conflict cu acest gīnd, pentru că acesta este gīndul pe care l-am nutrit īntotdeauna şi care-l credem a fi scriptural şi care se practică īn Brooklyn şi īn alte locuri.

Nu sunt sigur că īnţeleg bine punctul fratelui, dar acesta ar fi un Răspuns īn plus, poate mai potrivit cu gīndul său. Nu cred că ar fi un lucru potrivit ca, dacă adunarea alege doar patru sau cinci ca bătrīni, aceşti patru sau cinci să vină şi să aleagă pe un altul dintre diaconi şi să-l facă bătrīn. Nu cred că aceasta este de domeniul lor. Dacă biserica īl vrea pe acel frate ca bătrīn şi ca serv regulat īn acea funcţie, ar fi datoria ei s-o spună. Dacă bătrīnii găsesc că nu au suficient ajutor pot foarte bine la o altă īntrunire a bisericii să īntrebe dacă bisericii i-ar plăcea să aleagă īncă un bătrīn, căci ar fi nevoie se pare de īncă unul; dar dacă este o nevoie doar temporară şi dacă s-au īnţeles cu adunarea că ea doreşte ca bătrīnii să aleagă din cīnd īn cīnd pe diferiţi diaconi care par să arate ceva abilitate pentru a suplini o necesitate temporară, eu cred că ar fi un lucru foarte potrivit; dar nu ca să fie pus ca bătrīn cīnd adunarea nu l-a pus ca bătrīn.

 

61) ALEGERE—Să se voteze din nou. (Q244-1)

 

Īntrebare (din audienţă) (1911)—1—Īn cazul īn care o persoană ar primi cu două sau trei voturi mai puţin din procentajul de 75%, ar fi potrivit să se voteze a doua oară pentru acea persoană astfel īncīt voturile să se ridice la numărul cerut pentru a-l alege?

Răspuns—Cred că n-ar fi obiecţii la aceasta sau chiar la a-l face unanim. Ceea ce vrem să obţinem nu este numai un mic şiretlic, ci să obţinem asentimentul adunării şi să se exprime īn īntregime gīndul adunării. Orice aranjament care produce fricţiune trebuie evitat pe cīt posibil. Dacă o adunare a hotărīt procentajul de 75% ca regulă īn alegerea lor, acesta n-ar fi obligatoriu la altă alegere, ci numai pentru acea dată. Dacă ei aleg ca data viitoare să aibă acelaşi procentaj de 75%, şi dacă cineva se apropie foarte mult de el dar nu tocmai, şi se hotărăşte să se reconsidere acest vot şi să se voteze din nou, şi apoi se vede că este mai mult decīt s-a hotărīt, adunarea are dreptul să regleze acest lucrul după cum īi place.

 

62) ALEGERE—Referitor la regula juraţilor*. (Q245-1)

 

Īntrebare (1911)—2—Īn volumul şase al Studiilor īn Scripturi citim că majoritatea nu este suficientă, ci regula juraţilor trebuie să predomine īn alegerea de bătrīni īn biserică. Dacă este aşa, nu este acesta cel mai īnţelept curs de urmat īn alegerea diaconilor? Citim acolo că aceeaşi ordine trebuie să predomine īn alegerea atīt a bătrīnilor cīt şi a diaconilor.

Răspuns—Īn această problemă noi n-am căutat să stabilim o lege; n-am avea nici un drept să facem o lege; am oferit doar o sugestie despre ceea ce credem noi că este o cale īnţeleaptă pentru biserică. De exemplu, dacă īntr-o adunare o majoritate simplă (50 + 1 — n. t.) ar fi lăsată să dicteze calea de urmat, poate exista o mare minoritate, aproape tot atīt de mulţi ca şi majoritatea, care ar fi total nemulţumiţi; iar o majoritate de unul, de exemplu, ar putea conduce astfel o adunare īntr-un mod arbitrar; şi sugestia noastră a fost ca o adunare să īncerce să aranjeze prin votul ei şi să aleagă īn aşa fel bătrīnii īncīt, dacă este posibil, să mulţumească şi să satisfacă pe fiecare din adunare. De aceea, pe cīt posibil, regula simplei majorităţi să fie ignorată şi pe cīt posibil aşa numita regulă a juraţilor să triumfe — nu că spunem că trebuie să fie o regulă a juraţilor — ci, pe cīt posibil, să se obţină o unanimitate a sentimentului īn adunare. Nu este īntotdeauna posibil să convingi īntreaga adunare să gīndească la fel despre cine să fie diacon sau bătrīn īntr-o adunare, dar orice regulă se aplică, va fi tot aşa de potrivit să se aplice atīt īn privinţa diaconilor cīt şi īn privinţa bătrīnilor. Oricine este ales pentru un serviciu, adunarea să caute ca pe cīt posibil să cedeze īn punctele mici unul īn favoarea celuilalt, unde nu sunt implicate principii, aşa īncīt să se īncerce ca fiecare să fie satisfăcut şi mulţumit cu cei care vor fi servitorii adunării.

 

63) ALEGERE—Membrii absenţi să voteze prin scrisoare. (Q245-2)

 

Īntrebare (1912)—1—Cīnd bătrīnii sunt aleşi prin ridicare de mīini — nominalizările avīnd loc cu două duminici īnainte, ar fi posibil ca acolo unde doi sau trei membri ai adunării nu pot fi prezenţi, să trimită votul lor prin scrisoare la coordonator?

Răspuns—Nu există nici o obiecţie la aceasta. Īn politică un partid īncearcă să profite de celălalt partid. Totuşi, aceasta nu este aşa cu voi. Cīnd vă īntruniţi să alegeţi Bătrīni vreţi ca fiecare frate şi soră să aibă deplina posibilitate de exprimare. Nu numai că sunteţi dispuşi, ci vreţi ca fiecare să-şi exprime opinia. Noi nu vrem doar să ştim opiniile lor, ci vrem să aflăm care este voinţa divină pentru Eclesie. Să exprimăm toţi ceea ce credem că ar fi voia lui Dumnezeu īn această chestiune. Nu văd nici o obiecţie ca aceia care sunt absenţi să-şi trimită procura sau votul la coordonatorul adunării. Dacă sunteţi prezenţi puteţi acorda votul cui vreţi, dar n-ar fi vot prin procură dacă aţi da altui frate sau soră puterea să voteze pentru voi după cum crede el sau ea că este mai bine. Aceasta este părerea mea īn această chestiune.

 

64) ALEGERE—Fraţi străini pentru adunări īn limba engleză. (Q246-1)

 

Īntrebare (1913)—2—Sfătuieşti să se aleagă un frate străin, german sau suedez, care nu vorbeşte bine limba engleză, ca vorbitor public?

Răspuns—Eu aş sfătui că, dacă sunt destui de acea limbă străină ca să constituie o adunare un astfel de vorbitor ar fi preferabil şi poate fi ales īn mod potrivit. De exemplu, īn adunarea din Brooklyn, ca o ilustraţie, avem un frate francez care este calificat pentru a conduce o adunare īn franceză. Avem un frate italian care este calificat să conducă o adunare īn italiană. Avem de asemenea un frate suedez. Nu că aceşti fraţi nu īnţeleg ceva din limba engleză, dar ei preferă mai mult limba lor; preferă pe cineva care este familiar cu propria lor limbă. Noi credem că aceasta este foarte potrivit. Tot aşa şi cu fraţii de culoare; avem adunări de fraţi de culoare — de diferite naţionalităţi. Este remarcabil cīte naţionalităţi diferite sunt īn această adunare.

 

65) ALEGERE—Referitor la cei fără calităţi. (Q246-2)

 

Īntrebare (1913)—1—Cīnd unul nu pare a fi competent să īndeplinească condiţiile unui bătrīn, ai sfătui să nu se aleagă bătrīni şi să se aleagă ca bătrīn pe Pastor Russell?

Răspuns—Astfel de īntrebări sunt mai delicat de discutat şi este greu să ştii exact ce sfat să dai. Sfatul meu īn general este ca prietenii să acţioneze cīt se poate de īnţelept şi discret. Cred că o problemă a fost şi poate mai este că poporul Domnului nu īnţelege pe deplin voia Domnului īntr-o astfel de chestiune. Ei au impresia că Apostolul arătīnd calităţile unui bătrīn īn scrisoarea către Timotei şi Tit pune reguli grele şi fixe, şi că fiecare bătrīn trebuie să se ridice pīnă la cel mai īnalt punct īn toate cerinţele acelea. Unul ca acesta ar fi un om perfect, desigur un bătrīn foarte bun, nu este nici o īndoială. Şi aşa ar fi toţi ceilalţi creştini dacă ar putea să se ridice la tot ce scrie apostolul acolo. Dar veţi spune: De ce a făcut apostolul asemenea afirmaţii categorice dacă īn realitate n-a vrut să se īnţeleagă īn mod absolut toate acestea? Răspunsul nostru este: El a declarat acestea exact la fel cum a făcut Isus cu altă ocazie cīnd a spus īntregii biserici, Fiţi ca şi Tatăl vostru care este īn Ceruri. Sunteţi voi ca şi Tatăl vostru din Ceruri? Veţi spune, ei bine, īncerc să fiu. Foarte bine, dragul meu frate, aceasta este bine. Deci, eşti tu ca şi Tatăl? Eşti īn anumite privinţe — eşti, īn mintea ta. Dar, eşti īn toate cuvintele, faptele şi gīndurile tale? Nu, nu sunt ca şi Tatăl īn toate, dar īncerc să am tot mai mult din asemănarea de caracter cu Dumnezeu. Tot aşa aici apostolul ridică īnaintea bisericii standardul unui bătrīn; aceasta este ceea ce trebuie să fie un bătrīn. Cīnd vă gīndiţi la bătrīni, priviţi şi aveţi aceasta īn minte cīnd măsuraţi fraţii pe care-i aveţi, şi cei care īntr-o anumită măsură nu au aceste calităţi nu ar fi potriviţi deloc, iar apoi alegeţi cum puteţi mai bine. Dacă aşteptăm pīnă ce vom avea bătrīni perfecţi, nu vom avea niciodată bătrīni. Aşa că n-aş spune nici că fratele Russell ar fi un bătrīn perfect, nici o altă persoană. Dar cred că pot exista cazuri īn care condiţiile ar fi de aşa natură că poate ar fi mai bine să nu fie ales nimeni ca bătrīn pentru un timp. Există astfel de cazuri dar cred că ele ar trebui să fie foarte rare. Aşa sper. Acesta este unul dintre cazurile īn care este foarte greu să dai un sfat. Sunt foarte multe lucruri legate de acest subiect şi fiecare adunare mică şi fiecare membru al adunării trebuie să fie cīt se poate de īnţelept, cīt se poate de atent şi plin de consideraţie, cīt se poate de loial lui Dumnezeu şi principiilor dreptăţii şi să se roage şi să caute să urmeze conducerea divină. Şi apoi, dacă o īntreagă adunare, sau o mare majoritate a adunării decide un anumit curs, să nu simţi că deşi adunarea poate vota totuşi voia ta trebuie să se facă, ci să spui: "Īn regulă, adunarea a votat şi a fost corect explicat totul; mi-am spus opinia şi ei nu gīndesc la fel ca mine, şi nu sunt eu cel care să oblige adunarea; eu sunt īn minoritate şi voi fi supus celorlalţi din adunare şi voi coopera cu ei, nu voi lucra īmpotriva lor ca să le arăt că ceea ce am spus eu a fost bine şi dacă nu merge cum vreau eu totul este greşit. Nu, trebuie să fiu īn armonie cu Dumnezeu şi trebuie să fac totul după capacitatea mea cea mai bună la ceea ce a hotărīt adunarea, să cooperez după capacitatea mea cea mai bună ca să īngădui pacea şi dreptatea şi să promovez cauza adevărului şi să fiu un făcător de pace". Nu uitaţi aceasta. Tot poporul lui Dumnezeu vrea să īnveţe ceea ce a spus Isus: "Ferice de cei īmpăciuitori căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!" (Mat. 5:9) Şi amintiţi-vă că, īn mod necesar, toţi din poporul Domnului pentru a fi īnvingători vor avea mai mult sau mai puţin din dispoziţia combativă; nu poţi fi un īnvingător fără să ai puţin din această calitate. Va trebui să fii destul de combativ īncīt să īnvingi lumea şi destul de īmpăciuitor să nu te lupţi cu fraţii. Nu vă luptaţi cu fraţii mai mult decīt este necesar, dar fiţi faţă de ei cīt puteţi de blīnzi, compătimitori şi de ajutor.

 

66) ALEGERE—Cine trebuie să voteze? (Q247-1)

 

Īntrebare (1913-Z)—1—Cine sunt īndreptăţiţi să voteze īn biserică?

Răspuns—Trebuie īntotdeauna să se menţioneze că nimeni nu trebuie să voteze decīt cei care declară că sunt deplin consacraţi şi au arătat aceasta prin simbolul obişnuit — scufundarea īn apă. Cei care nu şi-au simbolizat consacrarea nu trebuie nesocotiţi ca fraţi, dar trebuie consideraţi imaturi, īncīt nu sunt competenţi să-şi exprime opinia cu privire la cine ar fi calificat să servească Biserica şi, bineīnţeles, nu ar fi calificaţi ca ei īnşişi să fie servitori.

 

67) ALEGERE—Alegerea de bătrīni şi diaconi. (Q247-2)

 

Īntrebare (1913-Z)—2—Este bine ca o majoritate simplă să hotărască īn alegerile noastre?

Răspuns—Numeroase īntrebări ne-au fost adresate indicīnd că unii fraţi au dificultăţi īn aplicarea sugestiilor date īn Vol. VI despre subiectul alegerii de servitori pentru adunări — bătrīni şi diaconi.

Gīndul nostru n-a fost să punem o regulă invariabilă īn acest subiect. Biblia nu pune nici una şi nimeni nu are dreptul să stabilească o astfel de regulă. Sugestia noastră a fost că oriunde este posibil alegerea să fie unanimă şi dacă nu s-a obţinut 75% sau mai mult din voturi pentru alegerea fratelui ar fi mai curīnd neīnţelept ca el să accepte funcţia — serviciul. Noi nu vrem să spunem prin aceasta că o minoritate de 25% sau 30% să fie īncurajată a īmpiedica adunarea şi o alegere.

Strict vorbind, o majoritate de unul īntr-o adunare ar fi destul ca să decidă orice chestiune dacă iubirea n-ar interveni să īndemne la a avea īn vedere şi sentimentele altora. Dacă, de exemplu, īntr-o adunare de 100 de persoane, 51 dintre ei ar avea dreptul să hotărască cu privire la cine să fie servitorii Bisericii, ceilalţi 49 ar trebui să accepte liniştiţi, recunoscīnd faptul că ei constituie doar o minoritate şi trebuie să se străduiască cu loialitate să sprijine voinţa majorităţii.

Numai spiritul iubirii şi cele mai bune interese ale tuturor din adunare sugerează mai mult de 51%. Iubirea trebuie să se străduiască pentru un vot unanim. Vom oferi o sugestie cum poate fi obţinut acesta.

Să presupunem că īntr-o adunare de 100 persoane se consideră necesari pentru serviciu şase bătrīni. A, B, C, D, E, F ar reprezenta candidaţii disponibili avīnd capacitate mai mare sau mai mică. A ar putea avea 100 de voturi; B, 90; C, 80; D, 70; E, 60; F, 50. La o votare pe linia strictei preferinţe, numai doi ar fi aleşi la un procentaj de 90%; dar gīndul nostru ar fi că toţi şase pot fi unanim aleşi, dacă ei sunt la media celui mai bun material pe care īl are adunarea şi dacă nu se cunoaşte nimic defavorabil la adresa caracterului lor moral.

Este o greşeală a crede că standardele stabilite de Sf. Pavel trebuie luate literal, pentru că nimeni n-ar fi găsit să īmplinească toate cerinţele. Apostolul a arătat cum ar fi bătrīnul ideal. Oricine votează trebuie să aibă acest ideal īn mintea sa cīnd se gīndeşte la voinţa Domnului; dar adunarea nu trebuie lăsată fără un bătrīn dacă nu există acuze serioase.

Domnul nostru īn mod similar a pus un standard perfect īnaintea noastră cīnd a spus: "Voi fiţi deci desăvīrşiţi, după cum şi Tatăl vostru Cel ceresc este desăvīrşit" (Matei 5:48). Cine este perfect īn sensul īn care este perfect Dumnezeu? "Nu este nici un om drept, nici unul măcar" (Rom. 3:10). Īnvăţătorul, evident, a vrut să spună că noi nu trebuie să ne măsurăm după un standard inferior, ci după standardul perfect, şi astfel ne vom ajuta să ne ridicăm la cele mai īnalte idealuri cu privire la viaţa şi caracterul nostru propriu şi cu privire la cei aleşi să fie bătrīni şi exemple pentru Turmă.

 

68) ALEGERE—Votare prin īmputernicire. (Q248-1)

 

Īntrebare (1913)—1—Cīnd un frate consacrat din biserică este absent de la adunare cīnd se alege un bătrīn din cauza unei boli, poate scrie opţiunea lui pentru un bătrīn sau să voteze prin īmputernicire?

Răspuns—Nu este nimic īn Biblie care să spună că poate şi nu este nimic īn Biblie care să spună că nu poate. Ce vei face? Lasă aceasta īn seama adunării. Să hotărască adunarea.

 

69) ALEGERE—Procentajul pentru alegere. (Q249-1)

 

Īntrebare (1913)—2—La o alegere īn biserică trebuie să īnţelegem că regulile pe care adunarea le-ar adopta cu privire la procentajul votului cerut pentru alegeri să se aplice şi la votarea unui candidat pentru diacon?

Răspuns—Desigur. Aranjamentul Bibliei īn privinţa cīrmuirii afacerilor bisericii pune toată responsabilitatea asupra adunării. Nu vreau să spun adunarea īn sens general, ci biserica, adunarea care este Corpul lui Cristos, şi anume, cei consacraţi. Domnul n-a dat reguli precise pentru fiecare aspect aşa că lasă responsabilitatea pe īntreaga biserică să caute să se zidească īn cea mai sfīntă credinţă, folosind Cuvīntul Domnului şi exemplul şi ilustraţiile Scripturii. Dacă Domnul a lăsat chestiunea īntr-un mod atīt de simplu şi clar īn mīinile poporului său, ar fi total greşit ca voi sau eu să īncercăm s-o deviem, īn mīinile unei persoane sau clase clericale. Nu există autoritate pentru acest lucru īn Biblie. Este natural ca oamenii să greşească exact cum greşesc guvernele. De exemplu, anumite guverne cred că ele pot guverna anumite insule mai bine decīt se pot guverna oamenii de acolo. Aşa că este foarte probabil că dacă oamenii s-ar supune la aceasta, o anumită clasă numită preoţime şi-ar aroga sieşi puterea punīnd legi şi domnind. Dar aceasta este pur şi simplu pentru că adunarea nu ştie că Domnul a pus puterea īn mīinile ei şi niciodată n-a autorizat nici un fel de clasă preoţească. Domnul Īnsuşi trebuia să fie Īnvăţătorul — voi toţi sunteţi fraţi. Nu trebuie să fie deosebire īntre fraţi, decīt acea deosebire recunoscută de adunare ca o companie a poporului Domnului, şi dacă ei aleg anumite persoane ca bătrīni, responsabilitatea este a adunării. Persoanele care formează adunarea trebuie, de aceea, să-şi folosească toată judecata şi discreţia, şi să-şi amintească faptul că votează şi acţionează pentru Domnul īn această chestiune. Īn Volumul 6 al Studiilor īn Scripturi, am īncercat să arătăm ceea ce Scripturile stabilesc cu privire la modul potrivit de ordine īn biseric㠗 nu ca o lege, ci ca o sugestie, pentru că hotărīrea adunării privitor la propriii ei conducători etc., este hotărīrea finală. Am sugerat anumite lucruri despre procentaj; nu că se spune ceva īn Scripturi despre procentaj, dar īntr-o adunare obişnuită a oamenilor din lume s-ar putea, de exemplu, să se voteze īntr-o problemă şi o majoritate de unu ar decide; şi să presupunem că adunarea este de 100 şi 51 ar decide, iar ceilalţi 49 ar fi lăsaţi practic fără reprezentare; noi gīndim că o astfel de hotărīre nu este conform spiritului Domnului. Spiritul Domnului ar fi ca īntreaga biserică să simtă o unitate īn interese. Dar să presupunem că cei 51 care constituie majoritatea ar spune: "Ei bine, aceasta este dorinţa noastră, noi am vrea să-l vedem pe fratele cutare ca bătrīn, noi credem că este cel mai calificat, dar sunt aici 49 de fraţi cu dorinţele lor cărora nu le vom da nici o atenţie". Acesta n-ar fi īn spiritul iubirii. De aceea, sugerăm să se facă o īncercare ca nu numai cei 51 să fie mulţumiţi, ci şi ceilalţi 49 care sunt īn minoritate; nu numai ca fiecare să facă cum doreşte ci īncercīnd să se ia īn considerare unul pe altul, respectīndu-se unul pe altul, avīnd interes unul faţă de altul. Să presupunem că īntr-o adunare de 100 se decide că un anumit număr se poate găsi ca potrivit pentru poziţia de diaconi. Eu fiind unul din adunare aş putea avea idei foarte hotărīte că fraţii A, B şi C sunt mult mai bine calificaţi decīt fraţii D, E şi F, şi aş avea dreptul să votez pentru cei trei; şi apoi, dacă altcineva s-ar gīndi la D, E şi F, eu mi-aş spune: Ei bine, acestui frate i-ar plăcea de ceilalţi trei. Ştiu eu īntr-adevăr ceva īmpotriva lor? Şi dacă n-aş şti nimic īmpotriva lor, atunci pentru că atīt de multor fraţi le place de ei, este cel mai bun motiv ca să vreau să fie şi ei. Dacă aş candida ca bătrīn aş dori mai curīnd să fiu unul care să reprezint īntreaga adunare decīt unul care să fie ales de o majoritate simplă. Aş vrea să fie mulţumită īntreaga adunare, satisfăcută īn minţile lor. Aş fi de acord să mă pun eu īn locul lor. Regula de Aur cere să fac minorităţii ceea ce aş vrea ca minoritatea să-mi facă mie. Dacă eu aş fi īn minoritate şi ei ar fi īn majoritate, cum aş dori eu să se gīndească ei la mine? Aş dori să fiu şi eu băgat īn seamă. Apoi ar trebui să fim la fel de generoşi ca şi alţii. Aceasta nu īnseamnă că vom fi neatenţi sau neglijenţi cu privire la vreo chestiune importantă. Dacă ar fi un om rău sau neconsacrat, sau unul care este īn vreun fel total nepotrivit ca bătrīn, atunci m-aş opune făţiş şi aş spune că nu pot să-l votez pe fratele cutare pentru anumite motive. Aş īncerca cum aş putea mai bine să evit a arăta motivele, dar dacă ar fi necesar să le arăt aş face-o īntr-un mod cīt mai blīnd cu putinţă, şi aş īncerca mai īnainte să am īncrederea tuturor fraţilor şi a surorilor īntr-o asemenea măsură īncīt ei să ştie că nu voi spune un cuvīnt lipsit de blīndeţe sau nu voi vorbi un cuvīnt rău de nici un frate; că aceasta este de absolută necesitate chiar a lua o poziţie īmpotriva unui frate — o datorie faţă de Dumnezeu şi faţă de biserică. Cīnd obţinem această īncredere unul īn altul, vom avea cu atīt mai multă putere şi greutate īn orice am spune.

 

70) ALEGERE—Īncheierea nominalizărilor. (Q250-1)

 

Īntrebare (1913)—1—Numind un bătrīn să conducă o anumită adunare de studiu, este potrivit ca după nominalizarea unuia, nominalizările să se termine fără a se mai acorda timp pentru alte nominalizări? Aceasta, bineīnţeles, aplicīndu-se la o adunare unde trei sau mai mulţi fraţi servesc īn calitate de bătrīni?

Răspuns—Există ceea ce se numesc reguli parlamentare. Adică, astfel de reguli care se aplică īn funcţionarea unui corp ca şi Parlamentul; şi aceste reguli sunt folosite īn legătură cu Congresul şi de asemenea la īntruniri mici şi mari. Ele sunt reguli foarte bune, nu avem obiecţii la ele īn general. Sunt īn general reguli foarte īnţelepte şi bine gīndite pentru echitabilitate īn general. Īn acelaşi timp poporul Domnului, trebuind să meargă dincolo de simpla dreptate şi să se organizeze după iubire şi să ştie că iubirea este īmplinirea legii şi este mai mult decīt doar dreptul şi justeţea chestiunii, iar īn acest fapt al alegerii şi al regulilor pentru īntruniri nu trebuie să ţină fiecare prea strict doar la litera legii care ar putea fi aplicată la īntruniri de un alt gen. Legătura lor de iubire trebuie să fie astfel īncīt să vrea ca toţi să fie mulţumiţi. Să presupunem că aceasta ar fi o adunare şi noi ar trebui să alegem nişte bătrīni. Să presupunem că eu aş şti că unii de aici ar avea o mare apreciere pentru fratele A, unii pentru fratele B, unii pentru fratele C, unii pentru fratele D, iar cīt priveşte propria mea preferinţă aş spune: Dintre toţi aceştia cred că īi prefer pe fraţii A şi C; nu-i prefer la fel de mult pe fraţii B şi D. Eu aş putea spune: Īi voi nominaliza pe fraţii A şi C, şi propun să īncheiem nominalizările. Aşa că unii dintre cei care sunt mai timizi n-ar avea ocazia să voteze. Ar fi aceasta iubitor? Nu. Iubirea este regula noastră, şi iubirea este īn faţa tuturor regulilor parlamentare din lume. Iubirea spune: Vreau ca fratele de acolo şi sora de acolo şi toţi fraţii şi surorile, să aibă o ocazie bună şi corectă şi să se exprime īn această chestiune. Nu vreau să le iau drepturile care le aparţin prin aranjamentul Domnului. Aş putea folosi tertipuri, rutină şi să-i īnvīrt pe toţi, dar aceasta n-ar fi procedura potrivită din partea unui frate bătrīn, ca să-i īncurc pe fraţii mai tineri aşa īncīt să nu se facă voia lor, iar ei să voteze pentru ceva fără să ştie pentru ce votează şi după aceea să fie nemulţumiţi şi să spună: Dacă aş fi īnţeles chestiunea bine aş fi procedat altfel. Aceasta nu este deloc o īntrunire mulţumitoare. Felul de īntrunire pentru alegerea de bătrīni ar fi o īntrunire īn care totul s-ar face atīt de deschis şi corect īncīt ar fi luate īn considerare drepturile fiecăruia şi fiecare s-ar simţi fericit şi mulţumit de rezultate. Ei bine, toţi am avut ocazia, şi dacă lucrul nu s-a făcut cum am gīndit eu că este modul preferabil, totuşi s-a făcut īntr-un mod bun pentru că fiecare a participat īn mod corect — nu s-au făcut eforturi să se rupă īn bucăţi unul pe celălalt. Nu cred că aceasta este ceea ce trebuie să facem noi. Dacă tu nu-l cunoşti şi nimeni din cei pe care-i cunoşti nu garantează pentru el, ar fi mai bine să nu votezi deloc. Dacă este prezent cineva īn care ai mare īncredere şi el garantează pentru acest frate şi spune: Eu propun pe acest frate, atunci tu trebuie să spui: Faptul că fratele Russell a nominalizat pe fratele "W" īnseamnă că el īl cunoaşte, altfel nu l-ar fi nominalizat. Eu nu-l ştiu pe fratele "W" dar faptul că fratele Russell l-a nominalizat şi fratele Hirsh l-a susţinut, iar eu īi cunosc pe ei, de aceea ştiu că fratele "W" este bun. Avem un drept, vedeţi, să ne sprijinim pīnă la o anumită limită pe cunoştinţa noastră indirectă. S-ar putea să nu-l cunoaştem bine pe fratele "W" şi să nu ştim totul despre afacerile sale atīt de bine īncīt să votăm pentru el, decīt dacă este ceva care să ne arate. Dar dacă cineva ar garanta pentru el, ar fi la fel ca la bancă. Dacă mergi la o bancă şi numele tău este Smith, ei ar spune: "Noi nu te cunoaştem, domnule Smith, la această bancă; şi noi nu vom plăti nici un cec dacă nu cunoaştem persoanele. Īl cunoşti pe domnul Hirsh?"

"Da, e l va garanta pentru mine".

"D-le Hirsh, garantezi pentru d-l Smith?"

"O, da, acesta este d-l Smith, voi garanta pentru el; voi garanta că totul este īn regulă".

Atunci banca spune: "Īn regulă d-le Smith, d-l Hirsh spune că te cunoaşte, aşa că şi noi te cunoaştem".

La fel este şi īntr-o adunare. Cineva garantează pentru fratele Smith şi atunci tu spui: Cunosc persoane care vor garanta pentru el. Aceasta īnseamnă că niciodată nu trebuie să nominalizezi o persoană pe care n-o cunoşti; niciodată să nu nominalizezi doar pentru că cineva spune Smith. Nu fi nechibzuit să spui Smith sau Brown doar pentru că altcineva spune aşa. Trebuie să ştii ce faci, ori nu face lucrul acela.

Un alt lucru: Cīnd avem o astfel de alegere de bătrīni, să presupunem că eu spun: "Īmi place de fratele A şi de fratele C şi după mine aceşti doi fraţi sunt mult superiori celorlalţi fraţi şi īntr-adevăr cred că adunarea ar fi mai bine servită dacă i-am avea numai pe fraţii A şi C şi dacă nu i-am avea deloc pe fraţii B şi D". Aş putea īncerca să forţez lucrurile, aş putea profita ca să obţin īndepărtarea lor de la vot. Dar aceasta n-ar fi corect. Din contră, ar trebui să spun: "Ştiu că destul de multora le place de fratele B iar altora le place de fratele D la fel de bine, nu cred că vreunul dintre aceşti fraţi sunt atīt de bine calificaţi ca fraţii A şi C, dar altora le place de ei şi pretind că au o binecuvīntare de la ei, iar eu nu ştiu nimic īmpotriva caracterului lor, şi din moment ce alţii primesc o binecuvīntare din serviciul lor, sunt bucuros ca ei să servească". Aş fi bucuros să nominalizez pe oricare dintre ei sau pe toţi, cunoscīndu-i că sunt oameni cu un caracter bun, cinstit. Nu spun că m-am gīndit la ei ca la cei mai buni, ci mai curīnd aş nominaliza pe cei pe care-i prefer, şi dacă ceilalţi au fost nominalizaţi şi dacă este lipsă de cineva să le sprijine nominalizarea, aş spune: "Sprijin de asemenea pe fraţii B şi D". De ce? Tu nu-i preferi pe ei. Nu, dar ştiu că sunt preferaţi de alţi fraţi şi vreau ca īntreaga adunare să fie servită. Nu vreau să-i avem numai pe cei pe care am gīndit eu că sunt mai buni, ci şi pe unii dintre cei la care alţii s-au gīndit că sunt mai buni. Se cuvine să am destulă iubire pentru toţi fraţii īncīt să vreau ca toţi să fie mulţumiţi şi să nu mă mulţumesc numai pe mine. Acesta este spiritul care se cuvine să fie īn fiecare biserică şi la fiecare alegere şi cred că astfel ar fi mai puţină confuzie.

Să presupunem că sunt alţii care ar vrea să aibă pe altcineva. Să presupunem că au fost nominalizaţi unii pe care eu īi cred total nepotriviţi; mi-ar fi teamă că cineva ar putea vota pentru ei şi aş spune: "Dragi prieteni, aici este fratele "W" care este nominalizat. Nu doresc să spun un cuvīnt īmpotriva lui, sau să apar ca un duşman al lui, dar după judecata mea cred că este mai bine să nu īl avem pe el ca bătrīn. De aceea voi arăta, īn timp ce se discută propunerea, că nu voi vota pentru el. Ei bine, frate "W", nu sunt īmpotriva ta īn nici un fel decīt aşa cum se cuvine să mă opun cīnd eu cred că ar fi mai bine să nu serveşti ca bătrīn". Aş fi total deschis cu el şi n-aş spune nici un cuvīnt īmpotriva lui, şi să zic: "Sunt īmpotriva lui pentru că datorează mulţi bani şi īl cunoaşte īntregul oraş ca pe un om care are datorii tot timpul şi este o ruşine pentru adunarea noastră". Nu trebuie să discut despre fratele "W". Aş spune doar atīt: "Nu pot vota pentru fratele "W" ca bătrīn şi aş dori să nu-l văd ca bătrīn; cred că cauza Domnului ar fi mai bine servită altfel". Nu trebuie să ne rupem unul pe altul īn bucăţi. Poate fi adevărat sau nu despre fratele "W" că datorează bani īn tot oraşul. Poate că dacă l-am īntreba, ar putea să ne dea cīteva justificări bune.

 

71) ALEGERE—Bătrīni care nu vin la adunare. (Q253-1)

 

Īntrebare (1913)—1—Ce crezi despre un conducător al adunării care niciodată nu participă la o adunare din timpul săptămīnii după-amiaza, nici la adunările de seară, chiar dacă este prezent un frate peregrin?

Răspuns—Aş crede că nu poate să vină la adunare după-amiaza pentru că are ceva de lucru. Cred totuşi, că un frate care a fost ales bătrīn şi ar veni la adunare numai cīnd trebuie să vorbească, este mai bine să fie lăsat deoparte pīnă cīnd va veni la adunare regulat. Dacă nu vine la adunare decīt atunci cīnd trebuie să vorbească cred că aceasta ar arăta că nu este calificat pentru funcţia de bătrīn, aceasta ar indica după mine că nu doreşte să fie īnvăţat, nu doreşte să audă pe altcineva, ci doreşte să se audă doar pe sine vorbind crezīndu-se superior restului adunării. "Voi toţi sunteţi fraţi" (Mat. 23:8). Oricīnd cineva ajunge la gīndul că el nu este unul dintre fraţi, că se cuvine să vină numai cīnd trebuie să vorbească, atunci mă tem pentru acel frate. Pentru binele lui personal cred că ar fi mai bine să nu-l alegeţi. Nu am vrea să ajutăm pe un frate să facă ceva care l-ar īnlătura din Īmpărăţie. Trebuie să ne interesăm de fratele şi de interesele lui, cīt şi de adunare şi de interesele ei.

 

72) ALEGERE—Este greşit să nu votezi cīnd eşti nedumerit? (Q253-2)

 

Īntrebare (1914)—2—O soră, nedumerită şi mīhnită cu privire la lucrurile din biserică a participat la adunarea de alegeri dar n-a luat parte la vot. Aceia pentru care ea AR FI votat au fost aleşi. A fost aceasta o greşeală? A fost acesta un păcat?

Răspuns—Cred că sora şi-a folosit cea mai bună judecată a ei, deci putem şti că n-a fost un păcat. Niciodată nu greşeşti urmīndu-ţi conştiinţa, chiar dacă te poate duce pe un drum greşit. Faci un lucru corect urmīndu-ţi conştiinţa cu orice preţ. Aşa că Dumnezeu nu va face pe nimeni responsabil de păcat, dacă el sau ea a făcut cum a ştiut mai bine. Nu-i treaba noastră.

 

73) ALEGERE—Servitorii potriviţi ai Bisericii. (Q253-3)

 

Īntrebare (1915)—1—Un om cu o īnaltă stare socială a devenit interesat īn Adevăr, dar nu s-a consacrat. Prin influenţa unei surori bogate şi a soţului ei, care nu mai este la Adevăr, acest om a fost ales conducătorul adunării noastre. Ei au respins pe un alt frate pentru că nu era atīt de inteligent. Această influenţă īn adunarea noastră este prea adesea simţită iar ordinea īn adunarea noastră nu este după Volumul şase al Studiilor īn Scripturi. Ce sfat ai da?

Răspuns—Noi credem, dragi prieteni, că Volumul VI este īn deplin acord cu Biblia. Dacă voi credeţi că este īn armonie cu Biblia atunci ar fi de datoria voastră să urmaţi acele sugestii īn măsura īn care ele reprezintă Cuvīntul lui Dumnezeu. După judecata mea, īn mod sigur n-ar fi un lucru corect să alegi o persoană īntr-o funcţie, ca Bătrīn sau Diacon, unde ar exista o responsabilitate de a īnvăţa, şi care nu şi-a arătat deplina consacrare pentru Domnul. Acesta nici n-ar fi un membru al Bisericii lui Cristos şi de aceea nu poate avea supravegherea īn Biserică; şi a-l pune īntr-o astfel de funcţie ar fi contrar cu spiritul Cuvīntului şi ar fi un lucru greşit pentru adunare. Ce trebuie să facă ei la următoarea alegere? Nu trebuie să voteze pentru acest om.

Nu ştiu la cine se face referire, dar chiar dacă eu aş fi persoana, n-ar fi nici o diferenţă. Aş crede că nu trebuie să mă aleagă īn aceste condiţii, neavīnd importanţă cītă influenţă am. Să presupunem că alegerea altui bătrīn ar deranja adunarea. Atunci să fie deranjată! Nu vreau să spun că trebuie să fim neglijenţi faţă de deranjarea adunării şi neglijenţi faţă de simţămintele altora; dar după ce chestiunea a fost pusă clar īnaintea adunării, cei care văd cursul corect trebuie să susţină faptul că nimeni nu trebuie să servească īn vreo calitate decīt cel care este īn mod deschis un copil a lui Dumnezeu; şi nimeni nu trebuie să voteze decīt pentru aceia care sunt pe deplin consacraţi. Dacă acest lucru nu poate fi făcut vocea Bisericii, atunci cei care sunt credincioşi trebuie să se retragă, şi cred, după aranjamentul Bibliei, că vor avea o binecuvīntare mai mare.

 

74) ALEGERE—Referitor la Angajament. (Q254-1)

 

Īntrebare (1915-Z)—2—Să fie ales a servi īn biserică unul care n-a făcut Angajamentul special pe care atīt de mulţi dintre noi l-au găsit de mare ajutor şi care a fost recomandat tuturor?

Răspuns—Noi nu putem face din acest Angajament simplu un test de frăţie; pentru că, deşi credem că Domnul l-a dat īn mod special īn acest timp şi că īntr-o anumită măsură El intenţionează ca acesta să servească ca o īncercare īntre cei consacraţi, totuşi Biblia nu ne autorizează să-l facem un test de frăţie. Este mai curīnd un lucru de judecată decīt de īndrumare divină, exact cum īntrebuinţarea greşită a limbii engleze de către candidat, sau manierele nedelicate pot destul de potrivit să fie luate īn considerare, deşi nu sunt menţionate īn Biblie īntre calităţile pentru funcţia de bătrīn.

Ne va bucura mult să ştim că toţi dragii Bătrīni şi Diaconi de printre poporul Domnului de oriunde pot vedea la fel īn ceea ce priveşte justeţea Angajamentului şi armonia lui cu Cuvīntul Divin şi cu Angajamentul nostru de consacrare, la care el este, cum ar fi nişte franjuri albaştri sau o poală şi un tiv. Cu greu se poate cineva reţine să nu se mire ce obiecţie ar putea avea un frate sau o soră creştină la acest Angajament. Pentru unii dintre noi lucrul acesta pare ca şi cum ar implica ceva rău cu privire la intenţiile inimii lor sau ceva defect īn facultăţile lor mintale. Oricum, noi nu suntem competenţi să judecăm atīt de bine. Īnvăţătorul a spus: "Nu judecaţi".

Gīndul nostru este că īn alegerea de Bătrīni sau Diaconi pot fi preferaţi aceia care au făcut Angajamentul şi care sunt de aceeaşi părere īn acest subiect. Totuşi, dacă fraţii care sunt competenţi să conducă adunările sunt acceptabili īn celelalte privinţe şi nu se opun Angajamentului, ei pot fi aleşi. Aceasta ar fi īn special adevărat despre aceia care declară că īndeplinesc toate cerinţele Angajamentului după cum pot mai bine, şi refuză să-l facă doar de teamă ca nu cumva luarea acestui simplu Angajament să le dăuneze cīnd īi ajută pe alţii. S-ar putea ca noi să nu īnţelegem nici procesul gīndirii lor nici atitudinea inimii lor, dar, īn astfel de circumstanţe, putem să trecem peste ceea ce nu putem nici īnţelege nici aprecia.

 

75) ALEGERE—Reguli pentru alegerea de Bătrīni şi Diaconi. (Q255-1)

 

Īntrebare (1915-Z)—1—Care sunt regulile pentru alegerea de Bătrīni şi Diaconi?

Răspuns—Numeroase īntrebări au ajuns la noi indicīnd faptul că unii fraţi au dificultăţi īn aplicarea sugestiilor date īn Vol. VI la subiectul despre alegerea de servitori īn adunări.

Gīndul nostru n-a fost să punem o regulă invariabilă īn acest subiect. Biblia nu dă nici una şi nimeni nu are dreptul să stabilească o astfel de regulă. Sugestia noastră a fost ca, oricīnd este posibil, alegerea să fie unanimă, şi dacă 75% din adunare sau mai mult n-ar favoriza alegerea unui frate, ar fi mai curīnd neīnţelept ca el să accepte funcţia — serviciul. Nu vrem să spunem prin aceasta că o minoritate de 25% sau 30% să fie īncurajată să obstrucţioneze adunarea şi să īmpiedice o alegere.

Strict vorbind, o majoritate de unul īntr-o adunare ar hotărī orice lucru dacă n-ar interveni iubirea ca să īncurajeze o luare īn considerare a sentimentelor celorlalţi. Dacă de exemplu, există o adunare de 100 de fraţi, 51 ar avea dreptul să decidă cu privire la cine să fie servii Bisericii, iar ceilalţi 49 ar trebui să accepte liniştiţi, recunoscīnd faptul că ei constituie doar o minoritate şi trebuie să se străduiască cu loialitate să sprijine voinţa majorităţii.

Numai spiritul iubirii şi interesele cele mai bune ale tuturor din adunare sugerează mai mult de 51%. Iubirea trebuie să se străduiască pentru un vot unanim. Dar cum poate fi obţinut acesta? Vom oferi o sugestie.

Să presupunem că īntr-o adunare de 100 se consideră că sunt necesari pentru serviciu şase Bătrīni. A, B, C, D, E, F ar reprezenta posibilii candidaţi, cu mai multă sau mai puţină capacitate. A ar putea avea 100 de voturi; B, 90; C, 80; D, 70; E, 60; F, 50. La o votare strictă, īn direcţia preferinţei, la un procent de 90% numai doi ar fi aleşi; dar gīndul nostru ar fi că toţi cei şase ar putea fi unanim aleşi, dacă ei sunt la media materialului cel mai bun pe care īl are adunarea şi dacă nu se cunoaşte nimic defavorabil pentru caracterul lor moral.

Este o greşeală să gīndim că standardele stabilite de Sf. Pavel trebuie să fie luate literal, pentru că nu s-ar fi găsi nimeni să īndeplinească pe deplin toate cerinţele. Apostolul a arătat cum ar fi Bătrīnul ideal. Cel care votează trebuie să aibă acest ideal īn mintea sa cīnd se gīndeşte la voia Domnului; dar adunarea nu trebuie lăsată fără Bătrīn decīt dacă sunt neajunsuri serioase.

Domnul nostru, similar, a pus un exemplu perfect īnaintea noastră cīnd a spus: "Voi fiţi deci desăvīrşiţi, după cum şi Tatăl vostru Cel ceresc este desăvīrşit" (Mat. 5:48). Cine este desăvīrşit īn felul īn care Dumnezeu este desăvīrşit? "Nu este nici un om drept, nici unul măcar" (Rom. 3:10). Īnvăţătorul, evident, a vrut să spună că noi nu trebuie să ne măsurăm cu un standard mai mic, ci cu standardul perfect, ca astfel să ne ridicăm la cele mai īnalte idealuri īn ceea ce priveşte propriile noastre vieţi şi caractere şi īn ceea ce-i priveşte pe cei aleşi să fie Bătrīni şi exemple pentru Turmă.

Să se amintească īntotdeauna că nimeni nu trebuie să voteze īn afară de aceia care declară o deplină consacrare, arătată prin simbolul obişnuit — scufundarea īn apă. Cei care nu şi-au simbolizat consacrarea, nu trebuie negaţi ca fraţi, dar trebuie să fie consideraţi nedezvoltaţi astfel īncīt să nu fie competenţi să-şi exprime opinia cu privire la cine ar fi calificat să servească Biserica, şi, bineīnţeles, n-ar fi calificaţi ca ei īnşişi să fie servitori.

 

76) ALEGERE—Alegīnd bătrīni din alte adunări. (Q256-1)

 

Īntrebare (1916)—1—Unde există suficient material īn adunare, este īn interesul adunării să-şi aleagă bătrīnii dintre fraţii din alte adunări?

Răspuns—Unde există material suficient īn adunare n-ar părea īnţelept ca adunarea să aleagă bătrīni din altă parte. Cred că aceasta se īnţelege de la sine. Dar cine determină dacă este suficient material īn adunare? Adunarea trebuie să decidă pentru sine. Cine trebuie să spună că este suficient material īn adunare? Adunarea trebuie să decidă aceasta — nu fratele Russell, nici altcineva. Dacă adunarea crede că n-are bătrīni calificaţi, atunci să ia din afară. Dacă are bătrīni calificaţi, atunci să folosească ce a asigurat Dumnezeu şi să īncurajeze pe fraţii de acolo.

 

77) ALEGERE—Cu privire la procentaj. (Q256-2)

 

Īntrebare (1916)—2—Īntr-un anumit Turn de Veghere, a cărui dată nu mi-o amintesc, ai sugerat o metodă de alegere unde, dacă toţi cei nominalizaţi ajung la cel puţin 50% voturi, ei ar trebui unanim aleşi. Īntr-o adunare unde sunt dificultăţi şi neīnţelegeri considerabile ar fi mai bine să se adopte această metodă sau să se insiste la 75% din voturi pentru fiecare nominalizat ca să fie ales ca bătrīn?

Răspuns—Trebuie să ne amintim, mai īntīi de toate, că Biblia nu ne spune cum să facem. Acesta fiind cazul, este de fapt o chestiune de judecată a afla care ar fi cea mai avantajoasă cale pentru a face lucrul acesta. Este o chestiune de judecată īn privinţa căii mai bune. Judecata mea poate să nu fie aşa bună ca a voastră. Cīnd ofer sugestii īn Turnul de Veghere īn subiecte ca acesta, este numai opinia mea. Fratele Russell nu vrea să dea porunci sau să fie un dictator īn nici un sens al cuvīntului. El doar īncearcă să-şi arate opinia īn astfel de chestiuni — despre care Biblia nu vorbeşte. Dacă adunarea ştie o cale mai bună decīt ştiu eu, atunci aceasta ar fi mulţumitor pentru mine. Voia lui Dumnezeu trebuie să fie exprimată de către adunare, şi oricine īnlătură voinţa adunării va face o greşeală şi nu va avea aprobarea Domnului. Am cunoscut din aceia care au introdus un fel de politică şi astfel interesele adunării au fost stīnjenite pentru moment; aceasta desigur nu este corect. Noi nu trebuie să īncercăm să mergem dincolo de ceea ce a aranjat Domnul. Domnului nu i-ar plăcea ceva de genul acesta. Noi trebuie să fim oneşti cu Dumnezeu şi cu fraţii şi să ajutăm pe toţi fraţii să īnţeleagă bine, după cum urmează: Ei bine, nu este treaba mea dacă sunt ales ca bătrīn sau nu. Să facă adunarea ce crede că este mai bine. Dacă ei mă aleg, voi īncerca să-i servesc după cum pot mai bine, dar, dacă nu mă aleg, atunci oricum voi īncerca să-i servesc după cum pot mai bine. Dacă avem un astfel de spirit adunarea va vedea īn mod sigur acest lucru la timpul potrivit. Domnul vede aceasta tot timpul şi dacă eşti drept faţă de Dumnezeu nu are importanţă cum te văd alţii. Dacă spuneţi vom avea 80% sau 75%, sau altul, nu este nimic care să regleze procentajul — nimic īn Biblie. Noi am sugera că, īn votare, dorinţa de a mulţumi pe toţi fraţii din adunare şi de a avea o alegere satisfăcătoare pentru toţi, cīt permite conştiinţa, ar fi mai bună decīt a mulţumi pe 75% sau 80%. Fiecăruia din adunare trebuie să i se acorde aprecierea cuvenită, şi fiecare, bineīnţeles, să facă ceea ce crede el că este corect. Dacă s-ar porni cu ideea că nu toţi vor fi mulţumiţi şi că de aceea majoritatea ar trebui să-şi ducă la īmplinire gīndurile fără să ţină seama de gīndurile minorităţii, desigur că n-ar fi drept. Dacă tu crezi că un anumit frate ar trebui să fie bătrīn şi eu nu văd nimic rău la fratele, faptul că tu īl vrei ar fi un motiv ca eu să votez pentru acesta, dacă nu ştiu ceva īn caracterul lui care l-ar descalifica, caz īn care cred că ar fi īmpotriva voinţei Domnului să votez pentru el. N-aş putea vota pentru el dintr-un anumit motiv. (Īmi exprim doar opinia prin vot.) Aş vrea ca alegerea noastră să fie unanimă, dacă este posibil, dar pentru un anumit motiv nu-i pot acorda votul meu. El se cuvine să fie blīnd faţă de această poziţie, şi să spună: Admir onestitatea şi sinceritatea ta; voi īncerca să mă ridic la un nivel mai īnalt. Acesta ar părea să fie gīndul corect: să faci ce este corect şi să speri că aceasta va mulţumi īntreaga adunare; şi mai mult, să faci ce este corect fie că aceasta mulţumeşte adunarea sau nu. Totuşi, nu īntr-un spirit independent ci īn spirit generos de a acorda atenţia cuvenită gīndurilor fiecăruia. Am cunoscut cazuri īn care a fost stabilit procentajul de 85% şi īn realitate nu s-a īmplinit voinţa adunării. Cum aşa? Dacă s-a obţinut 85% de ce n-ar fi aceasta voinţa adunării? Pentru că cei 15% ar putea decide să fie turbulenţi şi să hotărască să nu lase ca celor 85% să li se īmplinească dorinţa. Minoritatea a īncercat să conducă majoritatea şi să nu se supună. Totuşi, majoritatea este ceea ce se cere pentru a determina voinţa adunării; majoritatea ar fi 51%. Dacă se cere 85%, aceasta este o concesie din partea majorităţii pentru a mulţumi minoritatea. Cincizeci şi unu la sută ar putea spune: vom lua noi decizia, vom face cum vrem, dar aceasta ar īnsemna a ignora pe ceilalţi şi ar putea cauza o diviziune. Acest lucru n-ar fi īnţelept sau amabil. Majoritatea ar trebui să se gīndească la minoritate şi să spună, Noi am vrea să avem procentajul de 100%, aşa īncīt să includă pe fiecare persoană dacă este posibil, dar ca majoritatea să īngenuncheze īn faţa minorităţii aşa īncīt minoritatea să poată obstrucţiona activitatea adunării şi să o īngreuneze deoarece majoritatea a fost dispusă să zică 85%, şi apoi minoritatea să declare, Vom face ce putem ca să īmpiedicăm pe cei 85%, aceasta ar īnsemna că au adoptat metoda de obstrucţionare folosită īn politică cu scopul de a bloca calea celor care sunt īn ascensiune. Aceasta, īn cazul la care ne referim, este īn totalitate greşit. Noi vrem să obţinem ideea corectă asupra acestor lucruri. Īn Brooklyn şi New York, nu prea avem altceva decīt un vot unanim — foarte rar este altfel — pentru că ne-am īnţeles că vrem să facem tot ce putem să ajutăm īn lucrare. Dacă cineva vrea ca un anume frate să fie bătrīn sau diacon noi suntem bucuroşi să-l avem. Cred că acesta este gīndul adunărilor aproape peste tot, dar uneori gīndim strīmb. Cīnd minoritatea zice, nu puteţi face nimic dacă nu aveţi 85%, eu aş favoriza o schimbare şi aş face procentajul de 51% şi atunci cei 51% să fie cīt se poate de blīnzi cu ceilalţi, dar ceilalţi să ştie că nu vom permite nici o metodă pentru a obstrucţiona lucrarea Domnului. Dumnezeu vrea ca majoritatea din adunare să conducă adunarea şi să-i determine cursul, dar Domnul vrea de asemenea ca majoritatea să fie foarte amabilă faţă de minoritate, dar, dacă pot fi de acelaşi gīnd este şi mai bine.

78) ALERGARE—Īnceputul alergării. (Q578-1)

 

Īntrebare (1913)—1—Īncepem să alergăm pentru premiu cīnd facem consacrarea sau cīnd ajungem la ţinta iubirii perfecte?

Răspuns—Ei bine, aceasta depinde. Eu īnţeleg că īncepem la punctul consacrării. Punctul consacrării noastre cīnd luăm startul īn alergare este cīnd ne predăm la īnceput inimile Domnului. Atunci suntem socotiţi perfecţi īn Cristos şi acela este īnceputul alergării noastre; deşi poate există un pas considerat puţin mai avansat faţă de acesta, cīnd, după ce ne-am predat Domnului, suntem īnsufleţiţi sau activaţi şi īncepem să alergăm, īncepem să acţionăm. Ilustraţia este luată, vedeţi, din naşterea naturală. Īn naşterea naturală există o perioadă de concepere īn care aparent nu este mişcare, nu este activitate; apoi vine perioada de activitate şi dezvoltare. Tot aşa şi cu creştinul. Cīnd prima dată primim Adevărul şi ne consacrăm este nevoie de timp ca Adevărul să fie absorbit, să zicem aşa, să ne dăm seama de poziţia noastră şi să obţinem informaţii īnainte de a putea īn mod potrivit īncepe să fim activi, să servim Adevărul şi să facem ceva progres īn īnvăţarea sau ajutorarea altora. Apoi vine timpul cīnd se spune despre noi că suntem īnsufleţiţi, activaţi, făcuţi vii, şi facem progres. De atunci īncolo vom progresa — vom creşte īn har, cunoştinţă şi iubire.

 

79) AMESTECĂTOR ĪN TREBURILE ALTUIA—Proverbe 16:28. (Q45-3)

 

Īntrebare (1916)—1—Explică te rog Proverbe 16:28: "Omul neastīmpărat seamănă certuri şi defăimătorul dezbină pe cei mai buni prieteni".

Răspuns—Cred că este clar ca bună ziua. Dacă eu aş şti să fac un proverb ca acesta, m-aş simţi jignit dacă cineva mi-ar cere să-l explic. Nu sunt destul de deştept să-l fac şi nu sunt destul de prost să īncerc să-l explic, decīt doar că voi da explicaţia cuvintelor īnvechite ale textului. Un om obraznic este un om rău, ale cărui fapte şi cuvinte tind să producă invidie, amărăciune, neīnţelegeri, ceartă. Pīrītorul este unul care se amestecă īn treburile altuia sau un bīrfitor.

 

80) AMINTIRE—Referitor la lucrurile trecute. (Q580-1)

 

Īntrebare (1911)—2—Isaia 65:17. "Căci iată, Eu creez ceruri noi şi un pămīnt nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni īn minte". Te rog explică īnţelesul acestui verset, īn special ultima parte.

Răspuns—Scripturile folosesc īn mod frecvent expresii ca aceasta. Domnul foloseşte cuvintele ceruri şi pămīnt īn mod simbolic, după cum am arătat īn Studii īn Scripturi; cerurile simbolice reprezintă puterile eclesiastice şi pămīntul simbolic reprezintă societatea pămīntească, organizarea; avem munţi simbolici care reprezintă īmpărăţiile; avem rīuri simbolice care reprezintă pīraiele adevărului; avem mări simbolice care reprezintă masele neliniştite ale omenirii; şi Domnul declară că această ordine prezentă a lucrurilor nu este īn armonie cu legea divină, ci este īn dezordine prin păcat şi neascultare. Altă scriptură spune că īntregul mers al naturii īn prezent este greşit, totul este īn dezordine sub prinţul acestui veac, al acestei dispensaţii. Domnul Isus va fi noul prinţ, noul īmpărat, cel care va lua īn grijă sau va conduce omenirea, şi El declară, "Iată, Eu creez ceruri noi şi un pămīnt nou". Aceasta este īntocmai īn armonie cu afirmaţia de aici a lui Isaia. Aşa citim īn Apocalipsa, "Cel care stătea pe scaunul de domnie a zis: Iată, Eu fac toate noi" (Apoc. 21:5) — o schimbare completă de la toată această dezordine şi păcat şi de la aranjamentul prezent — o nouă ordine de lucruri, īn īntregime. Simbolul va fi īndeplinit şi cerurile noii ordini de lucruri nu vor fi sistemele nominale ale bisericii pămīnteşti din prezent, ci noile ceruri vor fi Biserica gloriei — Cristos, şi Biserica īmpreună cu El pe plan spiritual, invizibili pentru oameni, ei vor fi noile ceruri, noua putere conducătoare, şi noul pămīnt va fi controlat de dreptate, prinţul acestei lumi va fi īnlăturat iar Prinţul Vieţii, Domnul Gloriei, va fi īmpărat peste tot pămīntul şi īn loc de īntuneric va fi lumină şi binecuvīntare.

Dar Īntrebarea fratelui se referă īn special la īnţelesul acestei ultime părţi, că cele trecute nu vor mai veni īn minte nici nu vor fi amintite. Īnseamnă aceasta că noi trebuie să uităm toate aceste lucruri? Nu, ideea este că orice am gīndit că este vrednic de īnregistrat şi vrednic de amintit, dorind să adunăm lucruri care sunt vrednice să fie remarcate, nu ne vom gīndi deloc că ele sunt vrednice să fie menţionate. Vom īncerca să uităm toate acele lucruri despre moarte şi imperfecţiune; ele vor fi atīt de biruite de noua ordine de lucruri din noua dispensaţie īncīt nu vor fi vrednice să fie menţionate sau să fie īnregistrate īn mod special. Vom fi totuşi īn stare să ne amintim de ele, de fapt putem spune chiar că ne vom aminti de imperfecţiunile timpului prezent. Unii dintre noi zicem uneori, gīndindu-ne la ceva neplăcut din trecut, "Voi īncerca să uit aceasta". O soră mi-a spus zilele trecute, cīnd s-a ridicat o Īntrebare, "O, aceasta este printre lucrurile pe care īncerc să le uit". Nu īnseamnă că īntr-adevăr le-a uitat, ci le-a pus deoparte, nu erau vrednice să fie amintite īn comparaţie cu lucrurile mai bune. Deci lucrurile cele mai preţioase şi mai mari ale aranjamentelor pămīnteşti prezente — de exemplu, vorbim de īncoronarea Regelui George al Marii Britanii, sau de īnvestirea unui preşedinte, şi că am participat la o astfel de ocazie şi ne amintim de onoarea că atunci am stat pe platformă cu Preşedintele, sau ceva de genul acesta, sau că aţi fost un membru al congresului — aceste lucruri vor părea atīt de neīnsemnate şi fără valoare īncīt veţi vrea să uitaţi totul despre ele, lucrurile pe care le vom avea īn viitor fiind mult superioare acestora.

 

81) APLICARE—Referitor la Adam? Şi rasa sa. (Q24-1)

 

Īntrebare (1916)—1—Cīnd va fi meritul sacrificiului lui Cristos sau preţul răscumpărării aplicat pentru Adam? Va include aceasta īntreaga rasă adamică?

Răspuns—Va fi imposibil ca Domnul să atribuie meritul Său pentru Adam pīnă cīnd nu este luată īntreaga Biserică pentru că această sprijinire a noastră este un embargo pentru Adam şi rasa lui, de aceea noi trebuie să trecem prin īncercarea noastră īnainte ca acel merit să poată trece mai departe şi să fie atribuit lui Adam şi rasei lui.

Despre acest preţ de răscumpărare pentru Adam şi rasa lui am putea dezvolta mai departe subiectul: De ce acest embargo īn favoarea Bisericii? De ce să nu fie pentru Adam separat de Biserică, īnainte ca Biserica să fie completă? Acesta este depozitat la Dumnezeu Tatăl, īntocmai cum ar fi ipotecat prin această atribuire făcută pentru Biserică. Cum este aceasta? Īn acest fel: Toată Biserica a fost de acord că ei vor muri după trup. Nimeni īn afară de aceştia nu au fost primiţi īn biserică. Cel care nu a intrat īn Cristos n-a intrat nici īn Biserică. Dreptatea cere ca toţi să moară; mai īntīi cei care urmează īn urmele Lui; ei īşi vor da viaţa de bună voie, bucuroşi, ca jertfă şi intră īn gloria cereasc㠗 cea mai īnaltă. Apoi, clasa Marii Mulţimi, cei care vor căuta să-şi păstreze viaţa pămīntească şi de frica morţii toată viaţa lor sunt supuşi sclaviei. Le va fi permis să mai continue īn acest fel? Dacă da, ei vor muri īn moartea a doua pentru că ei nu şi-au dat viaţa. Ce va face Isus pentru aceştia? Īn Biblie acest lucru este reprezentat prin prinderea clasei ţapului de trimis de către Domnul Isus şi trimiterea lui printr-un om potrivit, reprezentīnd cum Marea Mulţime este predată lui satan pentru nimicirea cărnii. De ce? Pentru că aceasta face parte din Legămīnt, carnea lor trebuie jertfită de bună voie ori nimicită, una sau alta. Cīnd trupurile lor au fost predate iar ei şi-au spălat hainele şi au suferit, ei şi-au īnvăţat lecţia. Ei n-au reuşit să intre īn clasa jertfitoare, dar din moment ce au fost loiali lui Dumnezeu cīnd au fost puşi la īncercare, sunt socotiţi vrednici de viaţă pe plan spiritual. Nu cel mai īnalt plan, natura divină, ci ca şi īngerii, pe un plan mai jos. Toţi care primesc viaţă veşnică vor fi socotiţi vrednici, iar cei care, fiind puşi la īncercare, nu vor nega pe Domnul ci mai curīnd vor alege să sufere, vor fi socotiţi şi ei vrednici. Ilustraţia din Apoc. 7 este, "De aceea ei sunt īnaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte īn templul Său" (vers 15). Clasa Turmei Mici sunt mai mult decīt doar biruitori; mai mult decīt doar intraţi. Biblia spune că ei sunt mai mult decīt biruitori. Ei vor şedea cu Domnul pe tronul Său şi vor fi comoştenitori şi părtaşi la natura Sa divină. Ceilalţi care īn final mai degrabă intră sub presiune şi suferinţă, decīt să fie neloiali lui Dumnezeu, vor primi o răsplată bună, mulţumită Domnului. Ei nu au avut spiritul de sacrificiu, de suferinţă pentru Cristos de bună voie, voluntar, ei trebuind să fie īmpinşi īn luptă. Ei au luptat bine cīnd au fost īmpinşi, dar nu au fost ca şi Căpetenia lor care a mers la luptă de la sine.

Mai este şi o a treia clasă, Evrei cap. 6 şi cap. 10. Apostolul ne spune despre cei care au căzut şi au īntors spatele la sīngele legămīntului şi l-au nesocotit, că vor muri īn moartea a doua. De aceea Isus a zis: Vă asigur că toţi aceştia vor merge īn moarte. Singura clasă care merg īn moartea a doua pentru că sunt nevrednici. Cealaltă clasă este īmpinsă să ia poziţie pentru bine sau rău — şi cīnd toţi au murit, atunci ipoteca este recuperată, pentru că chitanţele au fost plătite; toţi au murit, neavīnd nici unul viaţă pămīntească. O clasă primeşte viaţă nouă pe plan divin, alta primeşte viaţă nouă pe plan spiritual, şi alta, sunt cei care mor īn moartea a doua.

 

82) APLICARE—Repetarea ei. (Q25-1)

 

Īntrebare (1916)—1—Va fi nevoie să se repete aplicarea meritului lui Cristos?

Răspuns—Nu va fi nevoie niciodată să fie repetată. Este o lucrare completă plănuită de Tatăl īnainte de īntemeierea lumii. El a părăsit gloria avută la Tatăl tocmai pentru acest scop; aceeaşi lucrare s-a desfăşurat īn aceşti 1900 ani ai Veacului Evanghelic şi īncă 1000 de ani vor fi necesari pentru a o īmplini. Mulţumită lui Dumnezeu. Aleluia, ce Mīntuitor! Aleluia, ce plan! Aleluia, ce Tată avem, să ne dea nouă acest mare plan! Gīndiţi-vă la aceasta! Mai mult decīt atīt, dragi prieteni, Biblia spune că veţi fi asemenea Tatălui vostru ceresc. Voi sunteţi copii ai lui Dumnezeu cīnd sunteţi concepuţi de spirit. Dacă un copil este bine conceput şi are o mamă şi un tată bun, copilul va fi ca şi tatăl tot timpul. Dacă Adam şi Eva şi-ar fi păstrat perfecţiunea, copiii lor ar fi fost ca şi Adam, perfecţi, caractere mari. Acum Dumnezeu a īnceput o nouă rasă de fiinţe spirituale, toate concepute de spirit. Atunci noi vom fi ca şi Tatăl. O singură mamă, un legămīnt sub care noi toţi am fost concepuţi şi care ne va dezvolta şi ne va duce la libertatea glorioasă a Domnului nostru, şi vom fi ca şi Tatăl nostru. El este binevoitor cu cei nerecunoscători. Să devenim mai asemănători cu marele nostru Răscumpărător şi mai asemănători cu Tatăl nostru ceresc. Īntregul scop al vieţii noastre, al credinţei noastre, trebuie să fie a dezvolta asemănarea de caracter.

 

83) APOCALIPSA—Răspunsuri la īntrebări din Apocalipsa. (Q597-1)

 

Īntrebare (1906)—1—Te rog explică Apoc. 14:9-11.

Răspuns—Noi preferăm, dragi prieteni, să nu răspundem īncă la īntrebările privitoare la Apocalipsa, pentru că este o carte de simboluri atīt de īntreţesute unele cu altele īncīt va trebui să īncepem şi să dovedim ce a fost "fiara" şi ce a fost "chipul" şi ce a fost "semnul" etc., şi ne va lua toată seara ca să dăm o explicaţie completă acestui verset. Deci gīndul nostru este că pīnă cīnd, īn providenţa Domnului, cartea Apocalipsei va fi tratată ca un īntreg şi īn legătură cu altele, va fi īn interesul vostru şi al Domnului să nu răspund la īntrebări cu privire la ea.

 

84) APROAPELE—Cine este? (Q503-1)

 

Īntrebare (1905)—2—Cine este aproapele nostru?

Răspuns—Domnul nostru ne spune aceasta īn pilda "Bunului Samaritean". Luca 10:29-37.

 

85) ARHANGHEL—Sunt şi alţii? (Q23-1)

 

Īntrebare (1911)—3—După cīt am fost īn stare să deduc din Scripturi, Mihail este singurul Arhanghel menţionat. Gīndul tău este că sunt şi alţii?

Răspuns—Am exact acelaşi gīnd ca tine.

 

86) ARMAT×Cine constituie armata lui Dumnezeu? (Q23-2)

 

Īntrebare (1909)—4—Ţi-ai schimbat īn vreo măsură vederile cu privire la ce putere va constitui armata lui Dumnezeu, de la publicarea volumelor care au tratat această Īntrebare?

Expresia "Muncitori, uniţi-vă, nu aveţi nimic de pierdut decīt lanţurile voastre; aveţi de cīştigat o lume", ne aduce īn minte vreo sugestie cu privire la acest fapt?

Răspuns—Nu, nu văd nici un motiv să-mi schimb vederile, nu pentru că susţinem că vederile noastre nu s-ar putea schimba; avem acelaşi drept să ne schimbăm vederile ca oricare altul. Nu vedem necesitatea schimbării. Credem că Domnul va folosi milioane de oameni ca armată a Sa, care nu sunt sfinţi şi care nu vor şti că īl servesc pe El. Citim că El va folosi mīnia oamenilor ca să-L laude. Ei vor face o lucrare de laudă pentru El şi nu vor fi conştienţi de acest fapt, exact cum El poate folosi pe Satan ca serv al Său īn timpul acestui Veac Evanghelic să īnvīrtă polizorul pe care sunt şlefuite mărgăritarele Domnului. El crede că ne şlefuieşte pīnă ajungem praf, dar dă doar un lustru mărgăritarelor.

Privitor la a doua parte a īntrebării despre unirea muncitorilor, da, cred că ar fi o sugestie īn această direcţie, adică, Domnul va folosi probabil masele omenirii ca să constituie marea armată a Domnului. Īntr-o parte vor fi strīnşi prinţii pămīntului, conducătorii industriei, conducătorii finanţelor, īmpreună cu toţi pe care-i vor putea aduna sub influenţa lor. De cealaltă parte va fi o mare armată de nemulţumiţi, pe linia socialismului, pretinzīnd că acesta este remediul lui Dumnezeu. Răspundem că noi nu ne īndoim de sinceritatea inimii şi intenţiilor lor dar nu credem că ei vor fi īn stare să īmplinească ceea ce doresc, ci va fi o nereuşită. După ce vor ajunge la un punct la care vor crede că au totul la īndemīnă, şi apoi vor afla că puterea banilor nu-i va lăsa să facă ceea ce au vrut, ei se vor simţi atīt de revoltaţi īmpotriva stării lor īncīt īn loc să meargă spre socialism vor ajunge īn anarhie, atunci Dumnezeu īi va lăsa să-şi īnceapă propria lor distrugere, iar după aceea Dumnezeu va interveni şi prin puterea Lui va aduce pace şi ordine īn locul confuziei şi va stabili Īmpărăţia Fiului Său şi a Miresei, soţia Mielului.

 

87) ASEMĂNAREA CU DUMNEZEU—Īn omul căzut. (Q286-2)

 

Īntrebare (1909)—1—Există ceva din asemănarea originară cu Dumnezeu īn oamenii căzuţi? Dacă da, asupra acestei asemănări lucrează Spiritul sfīnt şi ne face să vedem Adevărul?

Răspuns—Cred că există. Sunt multe elemente ale asemănării cu Dumnezeu, dar elementul particular de caracter, atīt cīt pot eu discerne, asupra căruia Dumnezeu operează cīnd El ne atrage, este mai īntīi de toate, acela de ONESTITATE. Dacă un om nu este onest cu sine īnsuşi, nici nu va fi chemat, după īnţelegerea mea, şi dacă din īntīmplare aude puţin el nu va sta mult timp sub această influenţă. Oricine are o inimă sau minte onestă are mult avantaj de orice fel īn atragerea şi influenţarea din timpul prezent.

 

88) ASIGURARE—Este bine să scoatem poliţe de asigurare

pe termen scurt? (Q344-1)

 

Īntrebare (1912)—2—Este bine să scoţi o poliţă de asigurare pe cinci ani pentru a fi plătită la moarte sau la expirare, la cinci ani? Merită să o scoţi?

Răspuns—Nu cunosc starea societăţilor voastre de asigurare de aici din Marea Britanie, dar ştiu că noi avem multe societăţi bune īn America. De multe ori ele sunt tot atīt de puternice ca şi băncile, şi alte ori ele sunt mai puternice ca băncile, şi unele dintre aceste societăţi sunt acum īn curs de a vinde asigurări foarte ieftine. Omul care poate să-şi lase familiei lui banii, poate foarte bine să-i lase īn asigurare pentru că asigurarea va fi la fel de sigură īn compania de asigurare ca şi īn bancă. Ar fi bine să ne asigurăm viaţa? Trebuie să spun că aceasta este o mare binecuvīntare pentru omenire. Totuşi, nu vă īncredeţi īn companiile de asigurare īn loc să vă īncredeţi īn Domnul. Unii dintre oamenii lumeşti săraci īşi pun toată īncrederea īn bănci şi īn companiile de asigurare şi īn burse. Cīnd aceste lucruri eşuează, atunci credinţa lor săracă se pierde. Noi nu căutăm să facem provizii pentru noi īnşine dar trebuie să căutăm să ne folosim de fiecare ocazie să-i ajutăm pe cei din jurul nostru şi pe cei care vor rămīne īn viaţă după noi. Cīt despre locul unde să vă puneţi banii, la care bancă, eu nu ştiu, aşa că nu vă voi spune. Sfatul Domnului a fost să aveţi comoara "unde nu o mănīncă molia şi rugina". Ştiu doar de o singură investiţie care este certă şi sigură, şi aceea este o investiţie Cerească. "Unde hoţii nu o fură". Nu pot da vreun sfat la fel de bun ca şi cuvintele Īnvăţătorului şi nici nu voi īncerca să dau. Am aruncat doar unele aluzii şi sugestii, dar aceasta nu este o Īntrebare la care se poate da un Răspuns final şi conclusiv după cīte īnţeleg eu.

 

89) ASIGURARE—O poliţă pe termen scurt este o investiţie bună? (Q344-2)

 

Īntrebare (1912)—1—MERITĂ să scoţi o poliţă de asigurare pe cinci ani pentru a fi plătită la moarte?

Răspuns—Sunt aşa de sigur că eu īnsumi voi ajunge la o calamitate, că propria mea experienţă se va sfīrşi probabil īn vreun fel de calamitate, īncīt am scos mici poliţe īn companiile de asigurare īmpotriva accidentelor pentru a lăsa ceva pentru soţia mea şi sora mea. Bineīnţeles aceasta este o informaţie personală. Să n-o spuneţi nimănui.

 

90) ATRIBUIRE—A dreptăţii. (Q338-1)

 

Īntrebare (1911-Z)—2—Atribuie Cristos dreptatea Sa membrilor Corpului Său?

Răspuns—Cīnd spunem că Domnul nostru atribuie dreptatea Sa nu trebuie să ne gīndim că El ne dă propria Sa dreptate ca Mare Preot, ci că ne atribuie meritul jertfei Sale umane. Cīnd, ca Omul Isus Cristos, El Şi-a dat viaţa fără a fi sub sentinţa morţii īn vreo măsură, a existat un merit īn acea jertfă. Drepturile de viaţă pămīntească, pe care Domnul le-a depus, au fost īn contul Lui, dīndu-i puterea de restabilire a omenirii, puterea de ai regenera. Dar īnainte ca acel merit să fie dat pentru lume, este făcut baza īndreptăţirii noastre, pentru acoperirea imperfecţiunilor noastre. Ar fi putut fi folosit pentru noi īn restabilire dar nu acesta a fost Planul lui Dumnezeu īn timpul acestui veac. De aceea, meritul lui Isus este atribuit credincioşilor care se consacră, şi de asemenea acoperă lipsurile şi călcările fără voie ale vaselor lor pămīnteşti imperfecte pīnă la sfīrşitul cursului lor.

 

91) ATRIBUIRE—A meritului lui Cristos. (Q338-2)

 

Īntrebare (1911-Z)—3—Ce se īnţelege prin expresia "meritul lui Cristos atribuit"?

Răspuns—Cīnd vorbim despre meritul lui Cristos atribuit, trebuie să ţinem minte clar că El are un merit personal, o dreptate a Sa proprie, pe care niciodată n-a dat-o. El are nevoie de propria Sa dreptate. Īn acest sens al cuvīntului El nu ne-a putut da dreptatea Sa, fără a fi deposedat de dreptate. Acelaşi lucru ar fi adevărat şi despre dreptul Său de viaţă. El are un drept la viaţă; dar nu pe acel drept la viaţă ni-l atribuie nouă; pentru că El are nevoie de acesta pentru Sine. El are nevoie de meritul Său personal.

Atunci, īn ce sens spunem noi că El va da omenirii īn Veacul Milenar şi atribuie Bisericii īn timpul Veacului Evanghelic, un drept de viaţă, respectiv de dreptate. Īn acest fel: El va da omenirii dreptul Său de viaţă, meritul care a fost al Lui ca răsplată a ascultării Sale ca Omul Isus Cristos, şi anume, privilegiul sau dreptul de a trăi ca fiinţă umană. Acel drept I-a fost garantat Lui prin ascultarea de lege (Rom. 10:5; Gal. 3:12). Acum El este mult īnălţat, părtaş al naturii divine, şi nu mai are nevoie de acel drept la viaţă umană şi de dreptatea care merge īmpreună cu acel drept. El este mulţumit şi complet īn starea Sa prezentă. El are de dat lumii, īn curīnd, dreptul la viaţă umană şi dreptatea care merge īmpreună cu acel drept, meritul acelui sacrificiu pămīntesc. Din acesta, El atribuie Bisericii īn timpul prezent cīt e suficient pentru a acoperi imperfecţiunea lor. Noi suntem compleţi īn El, aşa īncīt jertfirea noastră să poată fi, prin El, un sacrificiu acceptabil lui Dumnezeu şi socotit sfīnt.

 

92) ATRIBUIRE—Ce eliberează meritul atribuit. (Q339-1)

 

Īntrebare (1911-Z)—1—Īn cazul unuia care cade complet şi care moare īn Moartea a Doua, meritul atribuit este eliberat cīnd este stabilită căderea acestuia sau cīnd el realmente moare?

Răspuns—Meritul lui Cristos este atribuit celor care vin la Tatăl prin El. Cei care resping acest merit pămīntesc al lui Cristos nu-l mai au din momentul respingerii; din momentul respingerii Domnului; tot meritul pe care l-au avut este eliberat, pierdut, dus. Aceasta nu īnseamnă că ei trebuie să moară realmente īn acel moment. Dar ei cad īn mīinile viului Dumnezeu; adică ies din mīinile Milei, şi cad īn mīinile Dreptăţii. Şi noi ştim că nimeni nu poate sta īn prezenţa viului Dumnezeu şi a Dreptăţii fără perfecţiune. Acei care resping Răscumpărarea se pare că nu mai au simţul păcatului. Acest lucru este ilustrat prin pilda omului care īşi leapădă "haina de nuntă"; din momentul respingerii sale, ea nu mai este a lui īn nici un sens al cuvīntului.

 

93) ATRIBUIRE—Punctul de vedere al Pastorului Russell. (Q339-2)

 

Īntrebare (1912-Z)—2—Ţi-ai schimbat gīndul cu privire la următoarele citate? Īn Vol. 1, pag. 232, par. 1, citim după cum urmează: "Ca să poată purta pentru noi pedeapsa noastră, El a consimţit să i se impute Lui păcatele noastre; şi a murit pentru noi, ca şi cīnd El ar fi fost păcătosul". Īn Vol. 5 pag. 109, de asemenea citim: "Nu sunt atribuite lor, ci Aceluia care a luat asupra trupului Său păcatele noastre". Īn Vol. 5 pag. 444, par. 2, de asemenea citim: "Dumnezeu era īn Cristos, īmpăcīnd lumea cu Sine, neţinīndu-le īn socoteală păcatele, ci le-a pus asupra Lui".

Răspuns—Lucrarea lui Cristos este prezentată din diferite puncte de vedere, unele arătīnd modificări de un fel şi altele de alt fel; unele arătate din punct de vedere uman şi altele din punct de vedere divin. Ceea ce trebuie īn toate lucrurile scripturale este să ajungem la īnţelesul real.

Din punctul de vedere al lui Dumnezeu păcatul uman este imputat lui Isus; adică, El a fost prevăzut să fie Reprezentantul păcătosului — să plătească preţul pentru eliberarea omului de sub sentinţa morţii; astfel Dumnezeu īl ilustrează pe Cristos ca şarpele ridicat pe stīlp. Astfel apostolul spune că El a fost făcut păcat pentru noi, deşi El n-a cunoscut păcatul — El a fost o jertfă pentru păcat.

 Privind acest lucru din alt punct de vedere, din punct de vedere uman, ne vedem propriile slăbiciuni şi neajunsuri, īnţelegīnd necesitatea ca Īnvăţătorul nostru să ne atribuie meritul jertfei Sale ca să ne completeze lipsurile. Astfel lucrurile se potrivesc, fie că le prezentăm dintr-un punct de vedere sau din altul. Păcatele noastre au fost socotite īmpotriva lui Isus cīnd a murit pentru păcat. Dreptatea lui Cristos ne este atribuită cīnd ne oferim lui Dumnezeu, iar Marele nostru Răscumpărător şi Marele nostru Preot ne completează lipsurile.

94) ATRIBUIRE—De către cine?* (Q340-1)

 

Īntrebare (1916-Z)—3—Dacă se acordă Merit, cine īl acordă? Dacă se acordă Īndreptăţire, de către cine este acordată?

Răspuns—Domnul nostru Isus acordă propriul Său Merit urmaşilor Săi sub condiţiile legămīntului lor de consacrare deplină; dar această acordare este cu aprobarea deplină a Dreptăţii Divine şi īn cooperare cu ea — nu altfel. Despre această acordare de Merit unuia imperfect care doreşte să fie urmaş al lui Isus se poate spune că este o acordare a Neprihănirii din partea Justiţiei Divine, din partea Tatălui Ceresc, după cum citim: "Dumnezeu este Acela care īndreptăţeşte" — Romani 8:33.

 

95) ATRIBUIRE—Īnvăţătura Vechiului Testament. (Q340-2)

 

Īntrebare (1916)—1—Este atribuirea meritului lui Cristos arătată prin tipuri şi umbre īn Vechiul Testament?

Răspuns—Nu ştiu despre nimic care să īnveţe acest lucru īn mod direct. Īn Umbrele Cortului Īntīlnirii avem multe lucruri care īnvaţă ceva foarte asemănător, dar nu direct, din cīte ştiu eu.

 

96) ATRIBUIRE—Īnţelesul ei. (Q340-3)

 

Īntrebare (1916)—2—Te rog defineşte īnţelesul cuvīntului atribuire.

Răspuns—Cuvīntul atribuire semnifică a face aplicabil pentru altul. Ceva ce altul nu are. Nu printr-un dar direct, ci printr-o atribuire. Este dificil să defineşti cuvīntul atribuire. Mai bine īl putem ilustra. Dacă eu aş avea nevoie de 1.000 $ şi i-aş cere de la voi — ceea ce nu s-ar face. Noi niciodată nu cerem (rīsete). Cred că ar fi mai bine să schimb această ilustraţie. Să presupunem că John Smith ar avea nevoie de 1.000 $ şi Henry Brown are 1.000 $ şi i-ar da lui să-i folosească, dar totuşi el īşi spune: Cred că nu-i voi da cei 1.000 $. Dar el promite că va rezolva. Să-mi aducă o notă şi eu voi semna ca girant, ca să poată merge să īmprumute banii de la bancă. Cīnd girezi īi atribui cei 1.000 $. John Smith nu avea nici un ban. Bancherul spune: Ai ceva bani sau pămīnt? Nu, nici cīt valoarea unui leu. Poate cineva să gireze pentru tine? John vine la tine şi tu girezi; ai atribuit valoare acelei note. El o duce la bancă şi totul este īn regulă. Acum valorează 1.000 $, iar īnainte nu valora nici un leu. Aşa că īn acest Veac Evanghelic există anumite condiţii prin care noi putem veni la Tatăl. Aceleaşi condiţii prin care Isus a venit ca tu să devii o jertfă vie. Tu spui: Vreau foarte mult să fiu o jertfă vie. Doamne aş vrea să fac ce-a făcut Isus. Dumnezeu va spune: Promisiunea ta nu valorează nici un ban. De ce? Păi, tu eşti un snop de imperfecţie; te cunosc foarte bine. N-ai putea face absolut nimic. Ia-L pe Isus să-ţi fie girant. Lasă-L să-ţi fie avocat şi să se ocupe de problema ta. Aşa că mergi la Isus. Vrei Tu, Doamne, să-mi fii avocatul la Tatăl? Vrei să faci posibil ca eu să intru sub aceste condiţii şi să-mi prezint trupul meu sfīnt şi acceptabil? Mă vei ajuta să fac aceasta? Depinde. Oh, sunt condiţii? Da, condiţii foarte stricte. Trebuie să īntorci spatele la păcat şi să intri īntr-un legămīnt special, cum am făcut Eu. Un legămīnt de jertfă, predīndu-te absolut. Tu spui: Vreau să fac aceasta. Foarte bine, fii ucenicul Meu şi Eu voi fi avocatul tău şi mă voi īngriji de restul. Urmează liniile pe care Eu le-am stabilit pentru tine şi vei ieşi bine. Voi fi girant pentru tine. Cum este Isus girant pentru tine? Īn felul următor — El are acel preţ corespunzător, acel drept la viaţă, care se aplică lui Adam şi īntregii lui rase. Dacă voi şi cu mine aparţinem rasei lui Adam, avem din momentul cīnd ne-am născut o moştenire īn acel cont mare. Biblia ne spune dinainte că scopul lui Dumnezeu cu acest mare plan de salvare a fost să dea viaţă omenirii. Pe voi şi pe mine ne interesează aceasta pentru că aparţinem acestei rase. Dacă am aflat despre acest lucru noi avem privilegiul să dăm īnapoi perfecţiunea umană, restabilirea; totul este inclus īn ceea ce Isus a pus īn mīinile Tatălui. Tu n-ai putea accepta restabilirea pentru că El n-a oferit-o īncă nimănui. El a spus că va fi o restabilire a īntregii omeniri, iar voi şi cu mine ştim doar ce vine īn curīnd. Apoi am īnvăţat că Dumnezeu are o altă particularitate a planului, separată şi aparte de lume, şi aceasta este, că El alege un popor pentru numele Său, ca să fie clasa Mireasă, să fie asociaţi cu Isus īn īmpărăţie. Noi vedem pe ce condiţii; că vom umbla īn urmele lui Isus, că vom fi cum a fost El, şi El va fi avocatul nostru la Tatăl, iar cīnd noi suntem de acord cu aceasta şi ne dăm tot puţinul pe care-l avem, ce dăm? Numai ce aveţi. Unii zece ani, alţii zece zile din viaţă iar alţii mai mult. Ai putea da un corp foarte sănătos sau unul foarte bolnav. Nu are importanţă ce ai; influenţă mare īn lume sau nici un fel de influenţă, dar predai exact ceea ce ai. Dar tot ce ai — nici un lucru să nu fie reţinut — timp, influenţă, bani, toate merg cīnd faci o astfel de consacrare cum a făcut Isus. Suntem de acord să fim ucenicul şi urmaşul lui Isus. Dar cīnd noi venim la Tatăl şi aflăm că nu avem tare mult, spunem: Va accepta El aceasta? Nu, nu aceasta. Cum va fi? Ei bine, spune Isus, ştii că Eu am un cont la Tatăl şi un drept să dau restabilire īn curīnd şi aceasta te include şi pe tine. Ei bine, Eu īţi voi atribui tot ceea ce ţi-aş fi dat īn viitor, iar tu dai ceea ce ai acum īn posesie şi eu dau pentru tine ceea ce ai fi primit īn viitor, aşa că vezi că aceasta va fi tot ce vei avea īn materie de perfecţiune. Ilustraţie: Noi nu trebuie să credem că Isus lucrează cu fiecare individual atunci cīnd vine. Felul īn care Isus a procedat este astfel: cīnd S-a īnălţat la cer, S-a īnfăţişat īnaintea lui Dumnezeu pentru "noi". Cine sunt "noi"? "Noi" cuprinde pe toţi aceia care vor fi din clasa Biserică şi a apărut pentru voi şi pentru mine īn urmă cu 1900 de ani. Biserica Sfīntă este o singură Biserică, din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Biserica pe care El a predestinat-o şi a hotărīt-o mai dinainte. Biblia spune că Dumnezeu l-a cunoscut pe Isus dinainte şi pe noi prin Isus. Acum, dacă Isus S-a īnfăţişat odată pentru īntreaga Biserică, El a aplicat meritul īn sensul că acesta a fost atribuit pentru noi toţi. Īi spun bancherului că am 1.000 $ şi vreau să-i păstrez intacţi; voi da o garanţie. Voi da o garanţie pentru 1.000 $ şi cīnd aceasta ar fi īn bancă, ar fi pentru mai multe persoane; pentru S. & Co. şi R. & Co., şi mai mulţi alţii. Tu ştii că ai meritul īn depozitul meu, şi acela va fi meritul pentru nota care o garantez. Aşa că atīta timp cīt această notă nu este plătită va exista un embargo pe depozitul acela şi nu va putea fi folosit īn nici un alt scop. Embargo īnseamnă că are o piedică; o notă care acoperă totul. Nu sunt daţi banii, ci o garanţie. Domnul a fost garantul īntregii Biserici deodată. De aceea El a atribuit meritul mai īntīi Bisericii şi apoi lumii. Biserica nu are nevoie de el acum; noi ne vom uni cu El īn sacrificiu; de ce să ne dea El viaţa pămīntească? Noi nu vrem restabilire. Noi căutăm o Speranţă mai bună; Īmpărăţia Spiritual㠗 glorie, onoare şi nemurire. Atribuit nouă, acest merit face sacrificiul nostru acceptabil pentru Dumnezeu.

*Vestitorul Dimineţii Milenare pag. 243, īntreb. 25

 

97) AUTORITATE—Referitor la scriere īn Mană etc. (Q323-2)

 

Īntrebare (1911)—1—Este o negare a autorităţii, din partea unei surori care semnează cu numele ei īn Mană etc., īn loc de a semna cu numele īntreg al soţului ei, ca de exemplu: Doamna Maria Dodds, īn loc de Doamna Iosif Dodds?

Răspuns—N-ar fi īn mod necesar o negare a autorităţii, dragi prieteni; eu n-aş spune asta; dar ar fi o normă de etichetă, şi o chestiune legată de forma potrivită. Ca o regulă, īnţelegerea este că atunci cīnd o femeie semnează "D-na" la numele ei, ea pune iniţialele sau numele soţului ei, dar dacă ea vrea să semneze cu numele ei, lasă afară "D-na", sau altfel pune "D-na" īn paranteză.

 

98) AVERI—Stăpīn peste toate averile sale. (Q286-4)

 

Īntrebare (1916)—2—Care sunt "averile" la care S-a referit Isus Domnul nostru īn Mat. 24:47 cīnd spune: "Adevărat vă spun că īl va pune peste toate averile sale"?

Răspuns—Cred că aceasta depinde puţin de judecata fiecărei persoane. Domnul n-a spus la ce averi se referă şi de aceea lasă pentru voi şi pentru mine, pentru fiecare din poporul Domnului, pentru Biserică, să decidă la ce fel de averi se referă aici. Dacă Domnul ar fi precizat, noi n-am fi avut libertate īn problema aceasta; ar fi fost stabilit. Dar din moment ce nu ne-a spus, avem ocazia să speculăm asupra a ceea ce ne gīndim că este. Fiecare este īndreptăţit la propria lui opinie.

Īnapoi sus


© 2005-2014 Studenţii Bibliei