GREȘELI—Corectarea celor mici.
(Q496-1)
Întrebare
(1913)—1—Suntem obligați din punct de vedere moral să
corectăm greșeli și erori mici care nu sunt importante în
ele însele?
Răspuns—Depinde de felul greșelii și erorii. Există unele
greșeli foarte mici care se cuvine să fie corectate; există
unele lucruri care par a fi mici și totuși pot însemna
foarte mult pentru un frate sau o soră dacă nu sunt
corectate. De aceea aș înclina în general să corectez orice
lucru și să mă duc la extremă și să spun, “Te-am ofensat? Pe
cuvântul meu, frate, n-am vrut să te ofensez deloc, nici
măcar un pic". Clarificați chestiunea. Asigurați-vă că
explicați clar. N-are importanță cât de mic este lucrul, noi
vrem să înlăturăm toate pietrele de poticnire de pe cale. Pe
de altă parte, mi-au fost aduse cazuri în care uneori
chestiunea a fost deosebit de gravă — nicidecum un lucru
mic. Mă gândesc, de exemplu, la o soră care mi-a scris
despre un lucru care era foarte grav în concepția ei, un
lucru foarte grav în sine, și ea a spus, “Acum, frate
Russell, ce să fac? Să-i spun soțului meu despre aceasta?"
Și i-am spus, nu, nu-i spune soțului tău despre aceasta.
I-ar face mult rău să știe ce mi-ai scris; nu i-ar face
bine. Dacă ar fi ceva spre avantajul lui să știe, atunci
te-aș sfătui să-i spui; dar în acest caz sfatul meu este să
nu-i spui soțului tău nimic despre acest lucru, pentru că ar
fi spre răul lui și poate spre nefericirea ta pentru tot
restul vieții. Am spus, poți să ții această scrisoare și s-o
sigilezi și dacă va veni vreodată timpul ca el să spună, Nu
mi-ai spus despre acel lucru, poți să-i spui că mi-ai scris
mie și că eu te-am sfătuit, și lasă-l să citească
scrisoarea. Eu doar menționez aceasta. Nu înseamnă să-i spui
pur și simplu tot ce știi. Să-ți dau o ilustrație: Mă
gândesc la un frate care a venit odată la adunare; știam că
vine; știam că a fost deținut în penitenciarul din Ohio; au
fost mulți deținuți în penitenciar care au ieșit și au fost
caractere mari pentru Dumnezeu; acesta era unul dintre ei. A
primit Adevărul în penitenciar. Mă așteptam să vină dar
niciodată nu m-am gândit că va spune cuiva că a fost
deținut. Când am ajuns la adunare erau deja acolo vreo șase
frați care l-au întâlnit, și el le-a spus, “Tocmai am ieșit
din penitenciar". I-am spus îndată, “Frate, aceasta este o
greșeală; să nu mai spui un cuvânt despre aceasta", și apoi
am trimis pe cineva să spună celorlalți să nu menționeze
acest fapt despre fratele. De ce? În ceea ce-l privea pe el
era chiar onorabil ca să facă o declarație deschisă despre
sine și să spună, Am fost în eroare, am fost un păcătos. Dar
cunoscând natura umană am știut că mai mult de jumătate
dintre oameni n-ar mai avea încredere în acel frate; n-ai
ce-i face. Există această tendință la oameni dar eu nu o am.
Am încredere în acel frate la fel ca în oricare altă Nouă
Creatură în Cristos, cu toate că a fost în penitenciar. El
este acum bătrân al unei adunări, frate foarte onorabil și
bun; nu există nimic împotriva lui; dar faptul că a fost în
penitenciar ar fi fost cumva împotriva lui, nu pentru vreun
motiv real, ci din cauza gândirii sucite a oamenilor la care
nu pot rezista.
GREVE—A fi membru de sindicat și a
participa la greve. (Q675-1)
Întrebare
(1916)—2—Fac parte din sindicatul căilor ferate B. din R.
T. și de asemenea sunt un copil consacrat al lui Dumnezeu.
În cazul când căile ferate fac grevă ce mă sfătuiești să
fac?
Răspuns—Nu cred că pot spune ceva diferit despre un astfel
de subiect decât ceea ce am spus deja cu privire la acest
fapt în Volumul VI al Studiilor în Scripturi. Cred că mulți
dintre prieteni n-au citit cele șase volume de mult timp și
cred că ar face bine să le citească din nou. Vă amintesc cum
este posibil să citiți toate cele șase volume într-un an,
citind 12 pagini pe zi. Și cred că cei care urmează acest
plan obțin o binecuvântare și au răspunsuri la întrebări pe
care nu le-ar avea dacă n-ar urma acest plan, sau pe care nu
le-ar putea avea în alt mod, pentru că toate mințile noastre
au scurgeri (uităm). Pot spune că primesc scrisori aproape
în fiecare zi și foarte des când răspundem în scris încercăm
să facem trimiteri la volume, pentru că acolo aceste
subiecte sunt tratate mai satisfăcător decât într-o
scrisoare. N-am vrea să fim nepoliticoși și să spunem, “Vezi
la pagina cutare". De aceea noi răspundem parțial, dar
volumul ar fi mai bun.
Referitor la această întrebare am sugerat în Volumul VI că
poporul Domnului este liber, după judecata noastră, să
participe la un astfel de aranjament ca o chestiune de
afacere. Dacă există un sindicat al tâmplarilor, un sindicat
al zidarilor, sindicatul mecanicilor de locomotivă, dacă
pentru menținerea slujbei sau ocupației este necesar să
intre în sindicat, noi nu vedem nimic în Cuvântul lui
Dumnezeu care să contrazică acest gând. “Dar ai prefera să
fii sindicalist?" Nu. Aș prefera să rămân în deplină
libertate. “Dar sacrifici libertatea în Cristos?" Nu. N-ar
trebui să sacrific libertatea în Cristos pentru că aș fi tot
liber, dacă ei fac ceva ilegal sau criminal, aș spune, “Fraților
din sindicatul zidarilor, sau fraților din sindicatul
mecanicilor de locomotivă, îmi pare rău să vă spun că nu pot
fi de acord cu acest curs pe care-l luați voi, și încercând
să fiu loial în toate, trag totuși linia pentru că eu cred
că este implicat acest principiu". Dar nu văd să fie multe
lucruri la care să obiectezi. Mie mi se pare că dacă nu
existau asemenea aranjamente ca aceste sindicate, salariile
și condițiile de lucru n-ar fi așa de bune cum sunt. Și dacă
Dumnezeu a vrut să lase ca oamenii să facă astfel de
aranjamente ca o putere pentru propria lor ridicare din
degradare, zic că sunt mulțumit cu ceea ce a permis Dumnezeu.
În măsura în care aceste sindicate s-ar putea extinde la
ceva ilegal sau ar face ceva rău vreunui nesindicalist, în
acea măsură voi și cu mine, ca urmași ai lui Isus, n-am
putea fi în armonie cu ei, și dacă vreun sindicat ar plănui
să dinamiteze clădirile sau să distrugă vieți, să producă
tulburări, voi și cu mine am fi obligați să spunem, “Fraților,
noi nu putem sta alături de voi. Noi suntem pentru dreptate
și adevăr. Trebuie să ne retragem". Dar nu e nevoie, atâta
timp cât pot vedea că ei nu fac nimic de felul acesta. Doar
a porunci ca toți mecanicii de locomotivă să intre în grevă
nu înseamnă că vor brutaliza viața vreunui om. Nu, deloc.
Atât cât pot eu vedea, această grevă a căilor ferate se va
rezolva într-un mod amical. Cred că așa va fi. Nu sunt
profet. Mie mi se pare că așa va fi.
Înapoi sus