LAZĂR—Pilda, baza ei. (Q435-1)
Întrebare
(1909)—1—Se acceptă în general că toate pildele Domnului
nostru au fost sugerate de anumite fapte. Cum este cu aceea
cu “Bogatul și Lazăr"? Este singura bazată pe imaginație?
Răspuns—Nu m-am gândit niciodată înainte în acest fel la
faptul acesta și nu știu. Dar ce să facem? Ea este acolo.
Dacă cineva o ia ca pe un fapt, acela are o minte rigidă.
Apoi fratele Russell a continuat și a arătat cât de ridicolă
ar fi întreaga parabolă dacă fiecare amănunt din ea ar fi
fost un fapt real, că omul bogat ar fi fost trimis în chin
pentru simplul motiv că avea destul de mâncare, că purta in
și purpură, așa că fratele Russell a spus cu privire la
aceasta că mulți dintre noi de aici ar trebui să meargă în
chin pentru simplul fapt că avem destul de mâncare, avem pe
noi o cămășă curată și purtăm ceva purpură. De asemenea, în
cazul lui Lazăr, el a mers în cer pur și simplu pentru că
era plin de bube, zăcea la poarta regelui și câinii îi
lingeau bubele. Apoi a arătat că dacă ar fi luate ca fapte
literale, brațele lui Avraam curând ar fi fost pline de
oameni cu bube, pentru că n-ar putea ține prea mulți.
LEGĂMÂNT—Cu moartea. (Q166-1)
Întrebare
(1908)—2—”Și legământul vostru cu moartea va fi nimicit
și alianța voastră cu Locuința Morților (șeol, groapa) nu va
dăinui. Când va trece biciul copleșitor, veți fi călcați în
picioare de el" (Isa. 28:18). Te rog explică ce bici este
acesta și cine va fi călcat în picioare de el.
Răspuns—Am avut acest text într-o predică săptămânală cu
aproximativ o lună în urmă. Am încercat să arătăm că acest
bici copleșitor va fi marele timp de strâmtorare, care este
imediat în fața noastră, acest timp de strâmtorare care va
fi în parte prin redarea libertății îngerilor căzuți etc.;
că acesta va fi biciul copleșitor, și Domnul spune despre el
că este o mare lucrare, că este o lucrare neobișnuită și că
toți se vor mira că El va permite aceasta. Iar prin apostol,
către Tesaloniceni, El spune: “Din această pricină, Dumnezeu
le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună:
pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit
plăcere în nelegiuire, să fie osândiți (condamnați)" (2 Tes.
2:11 — Cornilescu). Condamnați cum? Condamnați ca nevrednici
de a fi din Clasa Mireasă, tot așa cum a fost la sfârșitul
Veacului Iudeu când Domnul a strâns pe aceia care erau
potriviți să fie ai Săi, clasa “turmei mici", dintre evrei,
și toți ceilalți din acea națiune au fost condamnați, s-a
trecut pe lângă ei, și mânia lui Dumnezeu a venit peste ei
la maximum, spune apostolul. Tot așa este și aici, Domnul
strânge Biserica, și toți cei rămași sunt condamnați, pentru
că aceasta este singura clasă pe care El intenționează s-o
strângă, și când El va fi găsit clasa perfectă, toți
ceilalți vor fi în mod necesar dezaprobați sau condamnați și
vor intra în marele timp de strâmtorare. Mulțumim lui
Dumnezeu de asemenea pentru marginea argintie a acelui nor
și că o binecuvântare glorioasă va urma imediat pentru toți
cei care sunt în atitudine potrivită de inimă.
LEGĂMÂNT—A putut Dumnezeu să lucreze cu Adam? (Q191-1)
Întrebare
(1911)—1—După ce Adam a păcătuit, putea face Dumnezeu cu
el un astfel de Legământ al Legii cum a făcut cu evreii — un
legământ care să-i ofere viață cu condiția împlinirii legii?
Răspuns—Noi credem că nu este logic să presupunem că ar fi
în acord cu principiile divine ca după ce Adam a avut o
încercare deplină și completă, după ce a căzut
în această încercare și după ce a fost condamnat la moarte,
Dumnezeu să-Și înjosească guvernarea și decizia, făcându-i
altă ofertă, după ce a ajuns într-o stare mai mult sau mai
puțin decăzută. S-ar părea că și sugestia unei încercări ar
fi fost în dezacord cu principiile divine, dacă nu s-ar fi
dat mai întâi o deplină satisfacție pentru păcatul deja
comis. Vedem o mare diferență între Adam și copiii
lui Adam care au fost născuți în imperfecțiune și care n-au
păcătuit niciodată cu voia și conștient împotriva lui
Dumnezeu și cărora niciodată nu le-a fost făcută o ofertă
sau o ocazie să vadă dacă ar fi în stare să țină acea Lege
divină.
Dumnezeu a dat lui Israel anumite împrejurări de
îndreptățire tipică și sfințire tipică etc., cu scopul de a
da învățături generale preumbrind marea binecuvântare pe
care în cele din urmă o va da întregii omeniri — dându-le
ocazia de a se întoarce în favoare divină și la viață
veșnică.
LEGĂMÂNTUL LEGII—Testatorul lui.
(Q432-1)
Întrebare
(1909)—2—Cine a fost testatorul (vechiului) Legământ al
Legii? “Căci acolo unde este un testament (legământ),
trebuie neapărat să intervină moartea celui care l-a făcut,
pentru că un testament (legământ) capătă putere după moarte;
n-are nici o putere cât timp trăiește cel care l-a făcut"
(Evrei 9:16, 17).
Răspuns—Argumentul apostolului în folosirea acestor cuvinte
a fost în special cu privire la Domnul nostru Isus și el nu
spune nimic despre Legământul Legii. Noi putem potrivit
presupune că Moise, ca mijlocitor al Legământului Legii, a
fost testatorul lui într-o anumită măsură și moartea lui a
fost reprezentată în vițeii și țapii care erau of0eriți sub
Legământul Legii. Acesta era numai un legământ tipic, iar
sacrificiile erau numai sacrificii tipice. Gândul nostru ar
fi că dacă acestea ar fi cumva aplicabile la Moise, ar fi în
sensul că aceste sacrificii au reprezentat pe Moise.
Dar vorbind despre Isus ca fiind testatorul Noului Legământ
este bine să remarcăm foarte atent forța cuvintelor
apostolului. Deși nu aceasta este întrebarea, voi adăuga
câteva cuvinte în această direcție care ar putea fi de
ajutor pentru unii. Rețineți ideea că sub Legământul Legii
Dumnezeu a oferit oricărui israelit care va ține Legea toate
binecuvântările, drepturile și privilegiile care aparțin
unui om perfect, așa încât dacă vreun evreu care a trăit de
la instituirea Legământului Legii până la timpul lui Cristos
ar fi putut ține Legea, el ar fi avut dreptul la tot ce a
pierdut Adam; el s-ar fi dovedit un om perfect și de aceea
ar fi avut dreptul la toate sub acel legământ, la tot ce a
avut Adam; el ar fi fost vrednic să ia locul lui Adam. Dar
noi știm că de fapt Legământul Legii a fost în vigoare peste
șaisprezece secole, dar nici un evreu n-a fost în stare să
țină Legea și astfel Pavel a spus că “nimeni nu va fi
îndreptățit înaintea Lui prin faptele Legii" (Rom. 3:20).
Dar Domnul nostru Isus, venind în lume cu un corp special,
fiindu-I pregătit un corp sfânt, nevinovat, fără pată și
despărțit de păcătoși, a fost în stare să țină Legea și a
ținut-o, și astfel prin ținerea Legii El S-a dovedit a fi
perfect și a putut să devină conducătorul omenirii. A
devenit El conducătorul omenirii? Nu. De ce nu? Pentru că
Dumnezeu a avut un plan mai larg și mai adânc. Care a fost
acest plan? A fost următorul: ca Domnul Isus nu numai să-Și
demonstreze vrednicia de a fi un om perfect, ci
demonstrând-o să-Și sacrifice acea viață perfectă, ca El să
depună totul în moarte, și aceasta a și făcut. Apoi,
Scripturile ne spun: “Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți"
(Fapt. 3:15) ca o răsplată pentru ascultarea Lui. Atunci El
a avut, ca să zicem așa, tot meritul, toată virtutea, toată
valoarea unei naturi umane perfecte la dispoziția Sa. Toate
drepturile perfecte ale unui om perfect au fost în mâinile
Lui, să facă ce-i plăcea cu ele. Ce a făcut cu ele? Le-ar fi
putut aplica pentru toată rasa umană, sau pentru Adam, sau
pentru oricâți din rasa umană. Ce a făcut El? Noi ne-am fi
așteptat, în mod natural, să le aplice pentru națiunea
evreiască — vedeți că a avut ceva de dat. El urma să moară
și să predea aceste drepturi; El a fost testatorul și urma
să facă un testament, care a reprezentat viața Sa
pământească pusă în sacrificiu. Cui le-a dat? Nu evreilor,
așa cum ne-am fi putut aștepta, Isus n-a pecetluit Noul
Legământ cu sângele Său. Ce a făcut cu sângele Lui? S-a
înălțat și S-a înfățișat pentru noi înaintea lui Dumnezeu,
pentru oricine Îl va respecta și va veni sub condițiile și
termenii îndreptățirii și sfințirii. El a aplicat întregul
merit pentru Biserică; El n-a pecetluit deloc legământul.
Cum urma să folosească acest merit în Biserică? Scripturile
arată că în tip vițelul a reprezentat pe Domnul Isus și că
Marele Preot a dus sângele vițelului și l-a stropit pe
capacul ispășirii pentru Sine și pentru casa credinței Lui,
pentru toți cei care-I aparțin Lui în sensul adevărat și
cuvenit al cuvântului. Pentru aceștia Și-a dat meritul
vieții Sale pământești; nu le-a dat o viață spirituală; nu
le-a dat nemurirea, ci numai ce a avut de dat. El n-a avut
de dat viață spirituală, pentru că nu viața spirituală a
câștigat-o El prin ținerea Legii — numai drepturi
pământești, și de aceea El a avut numai drepturi pământești
pe care le putea da cuiva. Deci, când S-a înălțat la cer, El
a acordat aceste drepturi acelor credincioși care au luat o
anumită poziție în armonie cu învățăturile Sale, că, dacă
cineva vrea să fie ucenicul Său, să-și ia crucea și să-L
urmeze — numai acestora le va veni beneficiul total al
îndreptățirii. Alții, care nu s-au consacrat, nu vor primi
în întregime beneficiile care au fost oferite, dar celor
care vor veni în atitudine potrivită li se va atribui
meritul sacrificiului lui Cristos, cu condiția ca ei
să-și jertfească viețile. Cu alte cuvinte, El ne dă
drepturile și binecuvântările deplinei restabiliri la
perfecțiune umană, singurul lucru pe care l-a avut de dat.
Așa că ceea ce vă dă El vouă și mie ca un dar gratuit este
îndreptățirea, cu condiția să ne punem viețile cu El în
sacrificiu. Oricine nu va face aceasta nu este inclus în
această clasă.
Mai întâi vine credința și ea este o anumită introducere
spre alte binecuvântări și ocazii, dar ele nu devin un lucru
stabil până la consacrarea care urmează. Atunci este de
neschimbat; nici îngerii, nici Dumnezeu nu o pot schimba
după ce El Și-a dat recunoașterea prin Spiritul Său. Toți
cei care primesc îndreptățirea și apoi împărtășirea din
Spiritul sfânt la consacrare, care îi pecetluiește ca popor
al Domnului, toți aceștia sunt socotiți împreună cu Cristos
în moartea Sa. Acelea sunt condițiile, aceia sunt termenii.
Dacă sunt membri ai Turmei Mici, ei trebuie să meargă în
moarte cu El, sau dacă sunt membri ai Marii Mulțimi de
asemenea trebuie să meargă în moarte — nu mai există nimic
pentru aceștia, dar nu toți cei care se consacră continuă și
urmează în urmele Lui și astfel nu toți primesc aceeași
răsplată. Unii rețin, iar Scripturile ne spun că ei vor fi
Marea Mulțime care trec prin mare strâmtorare; carnea lor va
fi distrusă, ca spiritul să le poată fi salvat în ziua
Domnului. Binecuvântarea restabilirii pe care Dumnezeu o dă
Bisericii nu va rămâne; nu, nici o părticică, ci primind-o,
este trecută prin Biserică și dată mai departe pentru a fi
folosită mai târziu. Același sânge prețios pe care El l-a
vărsat și l-a aplicat pentru Biserică, Biserica îl trece mai
departe, așa că la sfârșitul acestui veac există tot atât de
mult de dat cât a fost și la început. Întregul merit a fost
dat Bisericii, și când Biserica va fi trecut dincolo de văl
și va fi jertfit aceste vieți îndreptățite și drepturi
pământești, atunci Noul Legământ va fi pecetluit și
beneficiile lui vor fi aplicate întregii lumi.
Deci Isus este testatorul Noului Legământ, și când El Și-a
jertfit viața, a fost cu scopul de a mijloci acel legământ,
dar, în loc s-o facă imediat, El mai întâi de toate, în
armonie cu Planul Tatălui, a adunat Biserica Sa, ca noi să
putem fi membri ai Corpului Său, participanți cu El în
lucrarea de jertfire a vieților noastre și de a avea parte
în acest legământ.
Pavel, în cap. 11 din Romani, ne spune că ei vor obține milă
prin mila voastră; va fi mila Tatălui și a Domnului Isus,
dar va fi mila Tatălui prin Cristos și prin Biserică. Mila
Sa va continua până când toate familiile pământului vor
primi binecuvântarea Sa.
LEGĂMINTE—Cel sterp, soțul ei.
(Q164-1)
Întrebare
(1906)—1—În Isaia 54 citim despre cea stearpă, pe care
Pavel o identifică în Gal. 4:27, după înțelegerea mea, cu
Biserica. Se referă acest capitol la Biserică? În ce sens
este Iehova soțul ei. “Căci Creatorul tău este soțul tău:
DOMNUL oștirilor este numele Lui" (Isa. 54:5).
Răspuns—Eu înțeleg că ilustrația dată aici este cea a
legământului. Apostolul descrie cele două mari legăminte pe
care le-a făcut Dumnezeu. Vă amintiți că El a făcut un
legământ cu Avraam, apoi mai târziu a făcut alt legământ, și
mai târziu a promis să facă un legământ nou. Legământul
Legii a fost adăugat la Legământul Avraamic, spune
apostolul, 430 de ani mai târziu. Legământul Nou este încă
în viitor. Aceste trei legăminte au fost simbolizate sau
prefigurate prin cele trei soții ale lui Avraam. Avraam
reprezintă pe Tatăl Ceresc, Isaac reprezintă pe Isus; și
Rebeca, soția lui Isaac reprezintă Biserica. Acum, Avraam,
fiind Tatăl, face aceste trei legăminte; primul legământ a
fost cel Avraamic, care este reprezentat prin Sara. Ca
rezultat al primului legământ s-a născut Isaac. Și soția lui
Isaac i-a fost dată sub acel prim Legământ Avraamic. Apoi vă
veți aminti că apostolul spune mai departe că al doilea
legământ, Legământul Legii a fost reprezentat prin Agar,
care a fost a doua soție a lui Avraam. Fiul Agarei s-a
născut primul, și vă amintiți că apostolul spune că aceasta
reprezintă cum poporul evreu a fost primul care a intrat la
moștenire, sub favoarea lui Dumnezeu și conform cu acel
aranjament, și totuși acesta a fost fiul roabei — “Izgonește
pe femeia roabă și pe fiul ei (copilul lui Avraam după
trup), căci fiul celei roabe nu va moșteni împreună cu fiul
femeii libere" (Gal. 4:30). Cine a fost femeia liberă?
Femeia liberă a fost legământul Avraamic. Cine a fost femeia
roabă? Legământul Legii. Cine sunt copiii Legământului
Legii? Evreii după trup. Cine sunt copiii femeii libere?
Cristos și Biserica. “Și voi, fraților, ca și Isaac, voi
sunteți copii ai făgăduinței" (Gal 4:28) — copiii
Legământului Avraamic. Sara a fost soția lui Avraam și din
moment ce Avraam reprezintă sau simbolizează pe Dumnezeu,
tot așa soția lui Avraam reprezintă legământul lui Dumnezeu.
Acesta este legământul care va rodi, care va naște sămânța
promisiunii, sămânța care va binecuvânta toate familiile
pământului. Agar, sau Legământul Legii, niciodată nu a
născut sămânța și nici nu s-a intenționat să fie așa; dar
apostolul spune că acel lucru a fost o alegorie, o imagine
sau o ilustrație pe care a dat-o Dumnezeu. Și astfel Noul
Legământ este simbolizat prin a treia soție a lui Avraam,
Chetura. Iar noi citim că Avraam a avut mulți copii de la
Chetura, și Dumnezeu Își propune ca la timpul potrivit El să
aibă mulți fii sub Noul Legământ; mulți copii ai lui
Dumnezeu vor veni în armonie cu El sub Noul Legământ; dar în
timpul acestui Veac Evanghelic El a dezvoltat sămânța Isaac,
“care este Cristos. Și dacă sunteți ai lui Cristos, sunteți
“sămânța” lui Avraam, moștenitori potrivit făgăduinței"
(Gal. 3:16, 29) — moștenitori potrivit cu tot ceea ce
trebuia să vină prin acel Legământ Avraamic și privilegiul
de a binecuvânta toate familiile pământului, deoarece vă
amintiți că deși după aceea Avraam a avut mulți copii, toți
și-au primit binecuvântarea prin Isaac, și astfel, toți care
devin vreodată copii ai lui Dumnezeu trebuie să-și primească
binecuvântările prin Isaac antitipic, Cristos și Biserica.
LEGĂMINTE—Noul Legământ va binecuvânta
numai pe evrei? (Q165-1)
Întrebare
(1908)—1—Nu s-ar părea că numai evreii vor fi
binecuvântați prin Noul Legământ, din moment ce numai ei au
fost sub Legământul Legii?
Răspuns—Răspunsul meu este: Apostolul spune că acesta este
mai întâi pentru evreu dar apoi și pentru grec. Cu alte
cuvinte el ne dă o ilustrație că binecuvântările lui
Dumnezeu de orice fel încep cu evreul. El le-a dat evreilor
prima ocazie sub Legământul Avraamic, când Cristos a venit
la ai Săi și ai Săi nu L-au primit. Și când ajungem la
binecuvântările Noului Legământ, ocazia va veni mai întâi
la evreu și el va trebui să ia atitudine, dar în cele din
urmă va ajunge la toate familiile pământului. Evreii pot
intra și acvea parte cu Biserica și cu Vrednicii din
Vechime în problema ducerii acestui mesaj glorios la alte
națiuni, popoare, neamuri și limbi, și în măsura în care ei
vor avea atitudinea corectă de inimă, vor îmbrățișa acea
oportunitate; va fi pentru evreu mai întâi dar apoi și
pentru neamuri. Și apostolul spune, vă amintiți: “Căci, dacă
lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor
din nou, decât viață dintre cei morți?" (Rom. 11:15) — în
general pentru întreaga omenire.
LEGĂMINTE—Sub ce legământ va fi
binecuvântată lumea? (Q165-2)
Întrebare
(1908)—2—Lumea va fi binecuvântată sub Noul Legământ sau
sub Legământul Avraamic?
Răspuns—Răspunsul meu, dragi prieteni, este că toate
binecuvântările lui Dumnezeu vin sub Legământul Avraamic,
direct sau indirect. Legământul Avraamic zice: “Toate
popoarele pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta"
(Gen. 22:18). Acesta are două părți, sămânța și
binecuvântarea lumii. Numai prima parte a acestei
binecuvântări este împlinită de noi care venim ca membri
împreună cu Cristos, ca Sămânță a lui Avraam — “Și dacă
sunteți ai lui Cristos, sunteți “sămânța” lui Avraam,
moștenitori potrivit făgăduinței" (Gal. 3:29). Care este
acea promisiune? Acea promisiune este că, în calitate de
sămânță a lui Avraam, voi veți binecuvânta toate familiile
pământului. În al doilea rând, vedeți că această promisiune
avraamică acoperă atât întreaga binecuvântare a Veacului
Milenar cât și binecuvântarea specială care vine la noi în
Veacul Evanghelic. Dar sub Legământul Avraamic Dumnezeu
aranjează acest Nou Legământ cu casa lui Israel și cu casa
lui Iuda: adică, El va avea milă de nelegiuirile lor etc.
Acest Legământ nu este deloc în conflict cu cel vechi. Cel
vechi a spus doar că va fi o binecuvântare și aceasta a fost
o garanție suficientă pentru credința noastră că va fi o
bună binecuvântare, nu numai cu numele, ci o binecuvântare
în realitate. Cel de-al doilea, Noul Legământ, vine și ne
explică cum această binecuvântare a Legământului Avraamic va
ajunge la omenire; va ajunge la ei prin iertarea păcatelor
lor, prin Cristos ca marele Profet, Preot și Împărat,
care-Și va stabili Împărăția, făcând ca cunoștința de Domnul
să umple tot pământul, iertarea și ajutorul Lui să meargă la
fiecare persoană ca să iasă afară din degradare. Ele nu sunt
deloc în conflict.
LEGĂMINTE—Timpul de mijlocire al Noului Legământ. (Q187-2)
Întrebare
(1908)—1—Cât timp se va cere din partea lui Dumnezeu
pentru mijlocirea Noului Legământ, și cât timp din partea
omului? Te rog, frate Russell, să nu-mi dai referințe la
volume.
Răspuns—Voi spune, dragi prieteni, că mijlocirea Noului
Legământ din partea lui Dumnezeu cere tot acest veac
Evanghelic. Domnul nostru Isus a început această lucrare cu
serviciul Său; această mijlocire a fost inclusă în ceea ce a
făcut El; când S-a consacrat, S-a consacrat la moarte și
obiectivul acelei morți a fost ca ea să poată fi pecetluirea
Noului Legământ dintre Dumnezeu și Israel și omenire.
Mijlocirea Noului Legământ din partea lui Dumnezeu, adică,
ajungerea ca lucrurile să fie satisfăcătoare pentru Dumnezeu
în legătură cu Noul Legământ, a cerut tot acest veac
Evanghelic. Mai întâi de toate Isus Și-a dat propria Sa
viață, și când părăsea lumea și tocmai termina lucrarea, El
Și-a reprezentat sângele și sacrificiul Său prin paharul de
amintire și le-a spus ucenicilor Săi: “Beți toți din el,
căci acesta este sângele Meu, al legământului celui nou,
care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor" (Mat.
26:27, 28). Aceasta este o invitație pentru voi și pentru
mine, și pentru toți care sunt ucenicii Săi, ca să fie
părtași la suferințele lui Cristos, și aceasta este, vă
amintiți, aceeași idee dată celor doi ucenici când aceștia
au cerut: ““Dă-ne”, I-au zis ei, “să stăm unul la dreapta Ta
și altul la stânga Ta, în slava Ta”" (Marcu 10:37). Isus
le-a spus: “Puteți voi să beți paharul pe care îl beau Eu?"
Voiți? Aceea era condiția; dacă vor bea din pahar, vor putea
sta pe tron; dacă nu vor bea din pahar, nu vor putea sta pe
tron. Acesta este un lucru care se desfășoară acum; dacă voi
și cu mine devenim părtași cu Cristos în clasa care
sacrifică, El ne acceptă, ne îndreptățește, ne dă tot
meritul de care avem nevoie, noi facem o deplină consacrare
față de El și facem tot ce ne stă în putere în direcția
acelei consacrări. El ne spune că va îndeplini lucrarea și
noi vom fi membri ai acelui corp glorios, iar sacrificiile
noastre acum le va socoti ca ale Sale și vor fi o parte din
sacrificiul Său; și astfel citim că împlinim ce lipsește
suferințelor lui Cristos. Aceasta se desfășoară de mai bine
de 1800 de ani și ele nu sunt încă împlinite; și numai când
aceste suferințe ale lui Cristos, numai când acest
sacrificiu este complet, sângele Noului Legământ va fi gata
de aplicare, la sfârșitul acestui veac, pentru pecetluirea
Noului Legământ, ca să-l facă operativ. Cum va fi pecetluit?
Va fi pecetluit din partea lui Dumnezeu. Tot ce s-a
desfășurat până acum a fost doar pregătirea pentru
pecetluirea lui; apoi, imediat ce ultimul membru al
Bisericii și-a terminat cursul și sacrificarea s-a sfârșit,
sângele va fi aplicat. Cine îl va aplica? Voi? Nu. Eu? Nu.
Cine? Ei bine, Isus îl va aplica. Va fi acesta propriul Său
sânge? Da. Cum așa? Pentru că voi sunteți membri ai acelui
corp. Nu este al Lui deci? “Căci despărțiți de Mine nu
puteți face nimic" (Ioan 15:5). Să presupunem că mâna mea ar
fi să vorbească despre ceea ce poate face. Eu i-aș spune:
Mână, tu n-ai nimic de-a face cu aceasta; capul este cel
care face totul. El ne-a dat permisiunea sau privilegiul să
venim și să fim membri ai acelui corp, dar El este
întotdeauna capul peste acel corp care este Biserica. Când
la sfârșitul acestui veac va aplica sângele Său pentru
omenire, și astfel va îndeplini cerințele dreptății în
privința omenirii, acesta va fi propriul Său sânge, pentru
că El v-a adoptat pe voi și pe mine ca membri ai Lui, și de
aceea orice sacrificiu faceți este o parte din al Său, și
orice sacrificiu fac eu, este al Lui, deoarece spiritul Său
locuiește în noi. Așa că totul este parte din sacrificiul
Său. Imediat ce corpul lui Cristos este complet și
sacrificiul este complet, se aplică sângele Noului Legământ,
și imediat ce este aplicat, prezentat lui Dumnezeu în Sfânta
Sfintelor la sfârșitul acestui veac, imediat, în
conformitate cu tipul, se îndeplinește iertarea păcatelor
lumii — toate păcatele adamice sunt șterse și Cristos ia
imediat în posesie lumea ca marele Împărat al Slavei ca să
poată binecuvânta lumea. Acum trebuie să fie încercați; ei
n-au putut fi încercați până când păcatele le-au fost puse
deoparte, dar imediat ce păcatele lor sunt puse deoparte, ei
sunt în încercare. Așa că vedeți ce dovadă avem că Noul
Legământ n-a intrat încă în vigoare? Acesta este pentru lume
și așa se și spune: “Iată, vin zile, zice Domnul, când voi
face pentru casa lui Israel și pentru casa lui Iuda un
legământ nou, nu potrivit legământului pe care l-am făcut cu
părinții lor, în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot
din țara Egiptului. Pentru că n-au stăruit în legământul
Meu, nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul. Pentru că
acesta este legământul pe care-l voi face cu casa lui
Israel, după acele zile (Care zile? Zilele Evanghelice),
zice Domnul: Voi pune Legile Mele în mintea lor și le voi
scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi
poporul Meu. Și nu vor mai învăța fiecare pe vecinul sau pe
fratele său, zicând: Cunoaște pe Domnul!, căci toți Mă vor
cunoaște în ei înșiși, de la cel mai mic până la cel mai
mare dintre ei, pentru că voi fi îndurător față de
nedreptățile lor și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele
și de fărădelegile lor" (Evrei 8:8-12).
Mulțumim lui Dumnezeu pentru gloriosul Legământ pentru
Israel și prin Israel pentru întreaga lume. Deci, avem cele
două părți. Va fi nevoie de întregul veac Milenar pentru
îndeplinirea acestui lucru. Au fost necesari 1800 de ani din
Veacul Evanghelic pentru împlinirea suferințele lui Cristos
și pentru stropirea Legământului, ca să-l facă operativ, și
să pecetluiască Legământul cu sângele. Apoi cealaltă parte,
din partea omului, va cere toată mia de ani pentru a stropi
oamenii cu adevărul și a-i binecuvânta, așa că acest Nou
Legământ are nevoie pentru pregătirea ratificării lui de cei
1800 de ani ai Veacului Evanghelic, iar îndeplinirea acestei
opere cere toată mia de ani. Acestea se află în Studii.
LEGĂMINTE—Noul Legământ în contrast cu
Legământul Legii. (Q166-2)
Întrebare
(1909)—1—Mi s-a spus că după cum legea tipului și
antitipului cere ca antitipul să înceapă să opereze imediat
după ce trece tipul, fără vreo pauză, tot așa Noul Legământ
trebuia să înceapă să opereze imediat ce a trecut Vechiul
Legământ (al Legii). Nu știu cum să fac față acestui
argument; tu ce ai spune?
Răspuns—Aș spune că noi nu știm dacă Noul Legământ este
antitipul Vechiului Legământ al Legii. Cine spune că este și
cum a aflat el aceasta? Este ceva în Scriptură care spune că
Noul Legământ este antitipul Vechiului Legământ al Legii?
Dacă da, te rog spune-mi și mie. Din contră, sunt multe
lucruri în Vechiul Legământ al Legii care nu sunt încă
împlinite. El conține, vă amintiți, un tip al alegerii lui
Aaron și a fiilor săi. Antitipul este în acest Veac
Evanghelic și încă nu este cu totul completat. Legământul
Legii include ziua ispășirii, în care sacrificiile erau
oferite pentru preot, leviți și casa credinței, și apoi
pentru popor, iar cele din antitip n-au fost încă împlinite;
noi găsim antitipul de-a lungul acestui Veac Evanghelic.
Găsim că după al doilea sacrificiu din Ziua Ispășirii,
Marele Preot ieșea și binecuvânta poporul, iar ei se ridicau
și scoteau un strigăt către Domnul. Acesta reprezintă un
timp după ce Biserica și Cristos vor fi fost glorificați,
după ce noua dispensație va fi început, și aceasta este
totul în viitor. Mai mult decât atât, Legământul Legii
conținea aranjamente pentru ca tot poporul să vină la
preoți, de-a lungul anului, cu jertfe pentru greșelile lor,
reprezentând cum în tot Veacul Milenar omenirea va veni la
Marele Preot și la preoții subordonați să-și prezinte
jertfele lor Domnului. De aceea Legământul Legii menționează
diferite trăsături tipice ale acestui veac și ale veacului
Milenar.
Altă caracteristică este că Legământul Legii încă nu s-a
sfârșit, așa că dacă cineva vrea să afle când începe Noul
Legământ, să afle când se va termina cel vechi. Acesta n-a
fost făcut cu voi sau cu mine, și de aceea nu se va sfârși
cu noi. A fost făcut cu evreii, iar robia este încă peste
națiunea evreiască și orbirea acestui popor încă nu este
îndepărtată. Când Domnul nostru prin ascultare de Lege a
obținut premiul vieții veșnice, El a luat întreaga valoare,
dar Legământul Legii a rămas asupra evreilor după moartea
Sa, și națiunea evreiască a fost sub termenii și condițiile
Legământului Legii toți acești 1800 de ani de când a murit
Isus și nu există cale de ieșire de sub acest legământ decât
acceptând pe Isus, Marele Mijlocitor, ca antitipul lui
Moise. Apostolul a spus că el ține până la moarte și îl
reprezintă ca o căsătorie care ține până la moarte. Singura
cale prin care un evreu poate deveni liber este să moară
față de Lege ca să poată fi căsătorit cu Cristos. Evreul
care nu este mort față de Lege este încă sub Lege pentru că
Cristos este sfârșitul Legii pentru cel care crede — nu
sfârșitul Legii dreptății pentru altcineva. Toți evreii care
nu cred sunt încă sub condamnarea Legii. Acesta este motivul
pentru care azi ei sunt separați de toate celelalte națiuni.
Dumnezeu i-a închis pe toți în necredință ca la timpul
potrivit să poată avea milă de toți.
LEGĂMINTE—Mijlocirea Noilor Legăminte.
(Q167-1)
Întrebare
(1909)—1—Turnul de Veghere 1909, pag. 110, prima coloană,
paragraful 2, arată acest gând: “Și prin urmare, după veacul
Evanghelic, după ce ei sunt iertați necondiționat de dragul
lui Cristos și restabiliți la starea de perfecțiune umană
fără păcat, intră în vigoare Noul Legământ". Nu este aceasta
o afirmație corectă? Fiecare legământ pământesc este în
vigoare numai după ce mijlocitorul și-a terminat lucrarea,
ca de exemplu, lucrarea mijlocitoare a ex-președintelui
Roosevelt între Rusia și Japonia, care legământ este încă în
vigoare. Nu este adevărat aceasta și despre Noul Legământ,
care se face în timpul Veacului Milenar și apoi intră în
vigoare între Dumnezeu și om după acel veac?
Răspuns—Nu, cred că nu. Nu sunt sigur dacă acest citat este
exact. Nu cred că eu am scris așa cum este scris aici. Dacă
apare în această formă în coloanele Turnului de Veghere,
cred că cineva de la birou a lăsat afară un cuvânt sau
altceva.
Ca să exprim acum gândul, acest Mijlocitor al Noului
Legământ are două părți; o parte pentru Dumnezeu și o parte
pentru oameni. Partea pentru Dumnezeu a început în Domnul
nostru cu mai bine de 1800 de ani în urmă, reprezentat în
sacrificiul Lui și în aplicarea pentru Biserică, și acest
întreg aranjament a continuat de-a lungul veacului
Evanghelic, deoarece Biserica este acceptată drept Corpul
lui Cristos și îi este permis să participe la sacrificiul
Său, așa că până la sfârșitul veacului Evanghelic meritul
vițelului antitipic trece prin Biserică și acest merit va fi
aplicat pentru pecetluirea Noului Legământ care va intra
imediat în vigoare în ceea ce privește lumea în general.
Acea procedură de la sfârșitul veacului Evanghelic este
reprezentată de către Domnul nostru în Umbrele Cortului
Întâlnirii prin stropirea sângelui țapului, care este
“pentru păcatele poporului", și apoi condițiile Noului
Legământ vor fi aplicabile pentru toată lumea prin Israel.
Atunci Dumnezeu va fi mulțumit în ceea ce privește păcatele
întregii lumi și prin urmare întreaga lume va fi
încredințată lui Isus ca Mijlocitorul, iar împărăția Sa va
fi singura stăpânire de-a lungul miei de ani de domnie
mijlocitoare. Noul Legământ își va începe lucrarea la
începutul veacului Milenar, și își va continua lucrarea de
împăcare a lumii și de nimicire în moarte a acelora care nu
vor veni în armonie cu aranjamentele lui, așa încât la
sfârșitul Mileniului întreaga lume va putea fi prezentată
fără lipsuri înaintea Tatălui.
LEGĂMINTE—Referitor la legământul cel
veșnic. (Q168-1)
Întrebare
(1909)—1—Te rog explică la care legământ se face referire
în Evrei 13:20: “Și Dumnezeul păcii, care a adus înapoi
dintre cei morți pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al
oilor, în temeiul sângelui legământului celui veșnic".
Răspuns—Vedeți că persoana care a scris această întrebare
n-a înțeles scriptura. Aceasta ar însemna, după felul în
care este citat aici, că Isus a fost adus dintre cei morți
prin legământul cel veșnic. Trebuie să adăugăm câteva
cuvinte la întrebare, și anume: “În temeiul sângelui
legământului celui veșnic, să vă facă desăvârșiți". Adică,
“prin sângele legământului celui veșnic să vă facă
perfecți". Nu spune, prin sângele legământului celui veșnic
vă îndreptățește de păcatele voastre, pentru că apostolul
scrie acelora care sunt deja îndreptățiți, sfinților, și le
spune acestora că aceeași putere care L-a adus pe Domnul
nostru dintre morți este în stare să ne facă perfecți prin
sângele Noului Legământ, jertfin-du-ne viețile și având
parte cu Învățătorul nostru în moartea Sa.
LEGĂMINTE—Cel al Legii în contrast cu
cel Nou. (Q169-1)
Întrebare
(1909)—2—În Ieremia 31 Tatăl nostru ceresc spune că El va
face un Nou Legământ cu Israel: “nu ca legământul pe care
l-am încheiat cu părinții lor, în ziua când i-am apucat de
mână să-i scot din țara Egiptului" (versetul 32). În timp ce
ai clarificat legămintele și ne-ai spus că diferența constă
în mijlocitori, dacă atât Legământul Legii, care a trecut,
cât și legământul din viitor sunt Legăminte ale Legii, al
doilea nu va fi conform primului?
Răspuns—Se pare că eu am sugerat că Noul Legământ este
vechiul Legământ al Legii, și că este conform legământului
făcut. Răspunsul nostru este acesta: Legământul Legii a fost
dat lui Israel. Ca o parte a lui, el a cuprins pe
mijlocitorul acelui Legământ al Legii, pentru că legământul
ca întreg n-a putut face pentru ei nimic mai mult decât a
putut face prin acel legământ mijlocitorul lui; limitele
mijlocitorului au fost limitele legământului — ați prins
ideea? Avantajul Noului Legământ este că va avea un
mijlocitor mai bun. El a avut o viață umană perfectă și a
dat-o ca preț de răscumpărare al rasei umane, și în cele din
urmă va efectua cumpărarea întregii lumi, și de aceea Noul
Legământ va fi în stare să împlinească aranjamentul care a
fost deja pregătit pentru păcatele întregii lumi, iar
anularea lor completă este datorită faptului că vor avea un
mijlocitor mai bun, și de aceea va fi un legământ mai bun.
Nu vă puteți imagina o lege mai bună decât aceea dată
evreilor: “Să iubești pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată
inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu
toată cugetarea ta" (Luca 10:27). El nu putea folosi o lege
mai înaltă decât aceasta, dragi prieteni; ea reprezintă
deplina capacitate a unui om perfect, fie că a trăit în
timpul lui Adam, ori la sfârșitul Veacului Milenar; nu putea
avea un standard al legii mai înalt decât acesta — ascultare
completă de Dumnezeu, iubire completă de Dumnezeu și să-și
iubească aproapele ca pe sine însuși. În acest sens al
cuvântului, vechiul Legământ al Legii și Noul Legământ al
Legii sunt exact la fel, dar diferența este că primul n-a
împlinit binecuvântarea lui Israel și a lumii, pe când
celălalt va împlini această binecuvântare. De aceea, motivul
pentru care Noul Legământ va fi un Legământ mai bun este că
el va avea un Mijlocitor mai bun, Cel care va fi în stare să
împlinească binecuvântările promise.
LEGĂMINTE—Sfârșitul legământului Sara.
(Q169-2)
Întrebare
(1909)—1—Legământul Sara se sfârșește când se naște
sămânța spirituală?
Răspuns—Da. După înțelegerea mea, aspectul Sara al
legământului se va sfârși când sămânța promisă va fi
completă. Legământul Sara nu s-a sfârșit când Isus a ajuns
pe planul gloriei spirituale, reprezentat în ilustrație de
Isaac, ci s-a sfârșit înainte ca Rebeca să se unească cu
Isaac. Rebeca reprezintă clasa Bisericii, și unirea lor
reprezintă unirea lui Cristos cu Biserica, iar atunci când
Isaac și Rebeca s-au unit, Sara era moartă, pentru că citim
că Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara,
reprezentând că Biserica, simbolizată prin Rebeca, va lua
locul acestui Legământ Sara și Biserica va fi puterea prin
care Domnul va aduce la îndeplinire binecuvântarea Noului
Legământ, care va binecuvânta toate familiile pământului.
Legământul Sara naște sămânța, și Biserica va acționa în
legătură cu aceasta și va binecuvânta toate familiile
pământului.
LEGĂMINTE—Biserica, referitor la Sara
și Rebeca. (Q170-1)
Întrebare
(1909)—1—Cum a putut fi Biserica sub legământul
simbolizat prin Sara, când ea a murit înainte ca Rebeca să
fie chemată pentru a fi soția lui Isaac?
Răspuns—Nu știu dacă Rebeca a fost chemată să fie soția lui
Isaac înainte sau după moartea Sarei; nu-mi amintesc de
nimic în text care să spună că Sara era moartă când Avraam
l-a trimis pe servitorul său să aducă o soție lui Isaac. Eu
îmi amintesc că atunci când mireasa a sosit, el a dus-o în
cortul Sarei.
LEGĂMINTE—Cel al Sarei față de cel
Avraamic. (Q170-2)
Întrebare
(1909)—2—Este Legământul Sara la fel de complet ca și
Legământul Avraamic?
Răspuns—Legământul Sara este Legământul Avraamic în cel mai
înalt și special sens; el a fost Legământul Avraamic.
Celălalt a fost numai un aranjament suplimentar.
LEGĂMINTE—Referitor la nașterea
semințelor. (Q170-3)
Întrebare
(1909)—3—Dacă Legământul Sara naște sămânța spirituală,
cum se poate spune că amândouă semințele sunt născute sub
Legământul Avraamic?
Răspuns—Se poate spune că Legământul Avraamic cuprinde în
special sămânța spirituală, dar el a umbrit și o sămânță
pământească, reprezentând chiar felul în care aceasta va fi
împlinită; Cristos și Biserica fiind sămânța spirituală și
prin ei venind toată binecuvântarea, mai întâi la sămânța
pământească și apoi la toate familiile pământului care vor
deveni sămânța lui Avraam.
Sub Noul Legământ binecuvântarea lui Dumnezeu nu va fi
pentru toate națiunile, ci doar pentru o singură națiune,
sămânța lui Avraam, după cum spune Ieremia 31:31: ““Iată,
vin zile” zice Domnul,
“când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un
legământ nou”", nu cu Egiptul, Persia etc., ci cu Israel, și
acest Nou Legământ cu Israel nu va fi aplicabil altor
națiuni ci numai lui Israel, pentru că el este sămânța lui
Avraam după trup. Legământul Avraamic reflectând lumina și
binecuvântarea prin intermediul Noului Legământ, prin voia
Sa sau testamentul Său prin moarte, dă națiunii lui Israel
binecuvântarea restabilirii, și apoi, prin națiunea lui
Israel, va fi aplicabilă pentru toți care vor intra sub
el.
Vă amintiți ce ne spun Scripturile despre acel timp Milenar,
la începutul lui; ele sugerează că atunci popoarele vor
remarca pe Israel și binecuvântările speciale ale lui
Dumnezeu pentru Israel. “Căci din Sion (Israelul Spiritual)
va ieși Legea și din Ierusalim (Israelul Natural) cuvântul
Domnului" (Mica 4:2). Popoarele lumii vor privi și vor vedea
binecuvântările lui Dumnezeu pentru Israel și vor zice:
“Veniți, hai să ne suim la muntele
Domnului … ca
să ne învețe căile Lui și să umblăm pe cărările Lui!" (Mica
4:2). Popoarele lumii vor vedea că toate binecuvântările
lui Dumnezeu vin la poporul Israel și vor dori și ei o
parte, și se va întâmpla că poporul care nu se va sui să
umble pe calea Domnului și să asculte de cuvântul Său, peste
acel popor nu va cădea ploaie. Cuvântul “ploaie" reprezintă
toate binecuvântările restabilirii, venind de la aversele
împrospătătoare ale îndurărilor lui Dumnezeu, sănătate,
putere și eliberare de năpăstuirile pământului, spinii,
pălămida și bolile nu vor mai fi asupra popoarelor, iar
acest nou aranjament va fi sub conducerea Vrednicilor din
Vechime. Nimic nu va atrage pe oameni mai mult decât faptele
reale. Ei încă vor muri, iar viață va fi doar unde va merge
Noul Legământ, și va fi numai pentru aceia care vor veni sub
aranjamentul Noului Legământ, și popoarele văzând
binecuvântările acelora care sunt sub Noul Legământ vor dori
și ele să intre sub el, și acesta este aranjamentul lui
Dumnezeu; că oricine dorește poate intra ca să devină toți
Israeliți; și astfel, la sfârșitul Veacului Milenar,
întreaga lume vor fi Israeliți și întreaga lume va fi
sămânța. Atunci Avraam, după cum este scris, va fi “tatăl
multor popoare".
LEGĂMINTE—Referitor la anularea
păcatelor. (Q171-1)
Întrebare
(1909)—1—(Rom. 11:27, 28) ““Acesta va fi legământul Meu
pentru ei, când le voi șterge păcatele”. În ce privește
Evanghelia, ei sunt vrăjmași, spre binele vostru; dar în ce
privește alegerea, sunt iubiți din cauza părinților lor".
Dacă păcatele urmează să fie șterse
când se stabilește Legământul, iar Legământul se stabilește
la începutul Veacului Milenar, înseamnă că persoanelor care
vor trăi în Mileniu le vor fi iertate păcatele fără credință
în Cristos?
Răspuns—Răspunsul meu este că nu. Ce se face la începutul
Veacului Milenar este o pregătire pentru aceia care sunt sub
condițiile Noului Legământ. Acesta nu oprește acțiunea
propriei lor voințe; ei se pot opune dacă vor. Numai venind
în armonie cu acel Nou Legământ vor putea primi
binecuvântarea. Primul lucru pe care îl va face Domnul va fi
îndepărtarea orbirii lor. Aceasta înseamnă că ei vor vedea,
și când se vor uita și vor vedea pe Cel pe care L-au
străpuns, atunci, dacă spiritul de rugăciune și cerere va fi
peste ei și se vor întoarce la Domnul, după cum spune
apostolul că vor face, atunci acelora care vor veni în
armonie cu aranjamentele Noului Legământ, Dumnezeu le va
ierta păcatele și nu-și va mai aminti de nelegiuirile lor și
va proceda cu ei îndurător, ca și cum n-ar fi răstignit pe
Fiul lui Dumnezeu. Pe măsură ce vor răspunde tot mai mult,
El le va îndepărta inima de piatră și le va da o inimă de
carne. Aceasta nu se va face instantaneu ci va lua timp. Nu
m-aș mira dacă vor trebui ani de zile după ce vor veni la
Domnul pentru a se întoarce la starea sensibilă a inimii,
iertându-se unul pe altul așa cum Dumnezeu i-a iertat pe ei
de dragul lui Cristos.
LEGĂMINTE—Legi sub Noul Legământ.
(Q171-2)
Întrebare
(1909)—2—Dacă Noul Legământ va fi un Legământ al Legii,
ce fel de legi vor opera; vor fi ele similare cu legile
Mozaice?
Răspuns—Eu înțeleg că Legea Mozaică va fi legea însăși,
completă. Legea Mozaică, putem presupune, este cea mai
simplă lege pe care a putut-o da Dumnezeu. Dumnezeu putea
avea cerințe mai înalte, dar nu știu cum putea da legea Sa
în declarații mai simple. Domnul nostru a citat din
Deuteronom: “Să iubești pe
Domnul
Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu
toată puterea ta" (Deut. 6:5). Aceasta este toată legea și
n-o puteți face mai mică, și nu văd cum ați putea-o face mai
înaltă. Aceasta este legea sub care va fi întreaga omenire
în timpul Veacului Milenar; toți trebuie să se ridice la
acel standard la sfârșitul Veacului Milenar, sau altfel nu
vor fi pregătiți pentru viață veșnică.
LEGĂMINTE—Referitor la Noul Legământ
și măslin. (Q172-1)
Întrebare
(1910)—1—Dacă Israelul natural trebuie să fie altoit în
măslinul bun din care au fost tăiați, nu dovedește aceasta
că Noul Legământ a fost complet în Isus? Dacă nu, cum pot fi
ei altoiți în ceva ce n-a existat înainte ca orbirea lor să
fie îndepărtată?
Răspuns—Răspunsul meu este că acest măslin bun a existat cu
mult înainte ca Isus să vină în lume. Așa că acest măslin
bun n-a fost acest aranjament al Noului Legământ, ci a
reprezentat favoarea lui Dumnezeu față de Israel ca sămânță
a lui Avraam. Promisiunea lui Dumnezeu a fost rădăcina
pomului și i-a fost făcută lui Avraam: “Toate neamurile
pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta" (Gen. 22:18).
Această sămânță naturală a lui Avraam a fost națiunea
sfântă, și dacă aceștia erau într-o bună atitudine a minții
și inimii pentru a primi pe Domnul și Adevărul, El i-ar fi
primit și atunci ei ar fi fost Israelul Spiritual, rămânând
în măslin. Ei erau deja în el, după cum am încercat să
ilustrăm mai înainte. Rădăcina întregii chestiuni a fost în
Legământul făcut cu Avraam. Ca o consecință, națiunea
evreiască a încolțit și Dumnezeu a promis că această
națiune, un popor sfânt, va fi puterea Lui pentru a
binecuvânta lumea. Apostolul explică faptul că mulți dintre
ei au fost tăiați din cauza necredinței, dar n-au fost
respinși pentru totdeauna, numai până va intra plinătatea
Neamurilor; unii au fost lăsați să rămână. Apostolul Ioan a
spus în Evanghelia sa: “Dar tuturor celor ce L-au primit …
le-a dat dreptul (sau libertatea) să fie copii ai lui
Dumnezeu" (Ioan 1:12). Aceștia au rămas încă în măslin,
copii naturali ai lui Avraam. Venind în Cristos, ei au fost
transferați și au devenit membri ai Israelului spiritual.
Noi toți eram Neamuri prin natură, toți am fost altoiți în
aceeași sămânță spirituală, așa că noi compunem Israelul
antitipic spiritual menționat în Apocalipsa 7, unde citim
despre cei 144.000, câte 12.000 din fiecare din cele 12
seminții. Nu știm câți dintre cei care L-au primit pe Domnul
în timpul serviciului Său de trei ani și jumătate au
aparținut diferitelor seminții. Au fost mai multe mii la
Cincizecime și fiecare aparținea unei seminții din cele
douăsprezece. Pavel, vă amintiți, a spus despre sine că era
din seminția lui Beniamin, dar probabil cei mai mulți erau
din seminția lui Iuda. Nu are importanță de care seminție
aparțineau, acel număr 144.000 trebuia completat și
Neamurile sunt aduse pentru a-l completa sau a-l întregi.
Dacă ei nu rămân în necredință, Dumnezeu este în stare să-i
altoiască din nou, dar ei trebuie să vină în felul în care
vin Neamurile, deoarece nu au o cale proprie sau internă.
Cei care au rămas atunci, au fost transferați la timpul
potrivit în Cristos înainte ca națiunea lui Israel să fie
respinsă, ei rămân, dar dacă odată au fost tăiați, ei vor
avea același proces de altoire ca și cum ar fi fost Neamuri.
Cu alte cuvinte, evreul nu are avantaj față de Neamuri și
n-au avut nici un avantaj de când au fost tăiați, dar
înainte de a fi tăiați ei au avut un avantaj.
LEGĂMINTE—Legământul Legii, referitor
la evrei. (Q173-1)
Întrebare
(1910)—1—Legământul Legii s-a sfârșit la cruce, sau este
încă în vigoare pentru evrei?
Răspuns—Răspunsul meu este că nu s-a sfârșit la cruce, el
încă nu s-a sfârșit și nu se va sfârși până când Noul
Legământ al Legii cu Mijlocitorul său mai bun va înlătura
sau va lua locul Vechiului Legământ al Legii. Doar în acest
mod evreul poate scăpa de sub robia legământului său. Așa că
apostolul spune că ei sunt închiși în el. Nu există altă
cale de a ieși de sub el. Acum priviți! Modul în care orice
evreu a intrat în Cristos a fost prin aceea că a devenit
mort față de Lege; el trebuia să renunțe la orice speranță
în Lege și să moară față de ea, ca să poată fi căsătorit și
unit cu altul, chiar cu Cristos. Așa că evreii care nu au
făcut aceasta, sunt încă sub Lege, și singura cale să iasă
de sub ea este să moară față de ea. Ei vor trebui să stea
sub lege până ce Mijlocitorul mai bun va lua locul celui
tipic și vor fi introduse celelalte lucruri antitipice.
LEGĂMINTE—Ce oferă evreilor Legea.
(Q173-2)
Întrebare
(1910)—2—Ce oferă evreilor Legământul Legii acum, văzând
că Cristos prin ascultarea Sa a luat premiul?
Răspuns—Premiul nu mai este. Exact ca și cum s-ar deschide
un concurs de alergare și tu ai fi unul dintre alergători,
în care ar fi doar un premiu, și să presupunem că ai alerga
în concurs și ai fi cel care câștigă premiul. Ceilalți ar
putea alerga tot anul dar n-ar lua premiul. Așa este și cu
evreii. Pot să tot alerge, dar premiul nu mai este, în ceea
ce privește Legământul Legii.
Un frate:—Frate Russell, prietenii cred că te pot vedea mai
bine dacă stai mai sus, la amvon. (Fratele Russell stătea în
picioare în fața amvonului, iar amvonul era unul de modă
veche, de fapt se spune că este același pe care l-a ocupat
Whitfield înainte.)
Fratele Russell:—Prieteni, veniți voi mai sus. (Multe
aplauze.)
Fratele Russell:—Nu vă pot vedea acolo jos pe toți. (Unii
dintre noi eram sub galerie, așa că nu putea să ne vadă,
amvonul era așa de înalt încât el putea să-i vadă pe
ceilalți.)
LEGĂMINTE—Evreilor sub vechiul
legământ le erau ascultate rugăciunile?
(Q173-3)
Întrebare
(1910)—3—A putut vreun evreu sub Vechiul Legământ al
Legii să aibă legătură directă cu Domnul în rugăciune? Ioan
i-a învățat pe ucenicii lui să se roage.
Răspuns—Da, în sensul în care ei au recunoscut Legământul
Legii și pe Mijlocitorul acestuia, Moise, sau pe cei care
stăteau în scaunul lui Moise și care reprezentau
instituțiile pe care Moise le-a făcut și le-a stabilit, și
care erau cuprinse în Templu și în toate privilegiile
evreilor din Ziua Ispășirii și din anul care urma. În acel
sens tipic ei au fost aduși mai aproape de Dumnezeu și au
fost tratați ca și cum erau deplin împăcați, deși la
sfârșitul anului ei erau recunoscuți ca fiind în dezarmonie
cu El, trebuind să fie repetat tipul. Domnul nostru ne spune
că doi oameni s-au suit la Templu să se roage etc. Isus
spune: Vă spun că mai curând a plecat acasă îndreptățit
vameșul și păcătosul decât celălalt. Așa că vedeți, în acest
sens al cuvântului, tot poporul evreu era în relație de
rugăciune cu Domnul; toți erau consacrați; “toți au fost
botezați în nor și în mare, pentru Moise" (1 Cor. 10:2). Ei
au beneficiat de acele aranjamente făcute pentru ei.
Ceilalți, care nu erau evrei, n-au avut privilegiul ca
Dumnezeu să le asculte rugăciunile.
Să vă reamintim despre Corneliu, care a fost un om drept. El
s-a rugat întotdeauna și a făcut multe pomeni oamenilor —
trei puncte foarte importante — dar rugăciunile sale n-au
putut ajunge la Dumnezeu decât după ce dispensația Iudee s-a
sfârșit, și “zidul de la mijloc" a fost îndepărtat. Atunci
rugăciunile și pomenile sale au ajuns în fața lui Dumnezeu.
Ca rezultat, Domnul a trimis un înger la el care i-a spus:
Rugăciunile și pomenile tale au ajuns sus; trimite după unul
numit Petru, și când va veni el îți va spune cuvintele care
vor fi pentru mântuirea ta și a casei tale.
LEGĂMINTE—Moise și Legământul Legii.
(Q174-1)
Întrebare
(1910-Z)—1—Moise nu era sub condamnarea adamică?
Răspuns—Dacă el a fost un membru al națiunii evreiești,
atunci a fost în această relație specială de legământ cu
Dumnezeu. Adam când a păcătuit și-a pierdut starea de
legământ cu Dumnezeu și a fost condamnat la moarte. Dumnezeu
a făcut un nou aranjament cu Sămânța lui Avraam, că El va
intra în legământ cu ei ca și cum ar fi perfecți; și în
acest scop, Moise a devenit mijlocitorul lor. Avem toate
motivele să presupunem că Moise a fost atât participant în
acest aranjament, cât și mijlocitorul lui. Așa că noi
presupunem că Moise a fost sub Lege așa cum au fost și
urmașii săi, iar acest legământ, prin aranjamentul lui, an
de an în mod continuu, nu numai că îi punea la început în
această stare de îndreptățire tipică sau în relație de
legământ cu Dumnezeu, ci le dădea un an întreg în acea stare
favorabilă; și numai la sfârșitul anului, când perioada
pentru care era făcut sacrificiul se termina, nu mai erau în
relație de legământ cu Dumnezeu. Atunci ei se îmbrăcau în
sac și cenușă și, ca și restul lumii, erau păcătoși, sub
condamnare, dar sub o condamnare mai mare decât restul lumii
pentru că aveau în plus condamnarea Legii.
Deci noi înțelegem că dacă Moise ar fi putut ține Legea sub
acel Legământ, Dumnezeu ar fi fost obligat să-i dea viață
veșnică după promisiune — “omul care le va împlini va trăi
prin ele" (Lev. 18:5). Dumnezeu n-a spus nimic despre
Cristos sau despre a crede în Cristos sau ceva de genul
acesta, ci doar că acela care va face aceste lucruri va avea
viață veșnică. Așa că noi credem că această promisiune s-a
aplicat la Moise și la toți Israeliții de sub Lege, și încă
se mai aplică la evrei. Și noi credem că Dumnezeu dădea
viață veșnică oricui putea împlini aceste lucruri
perfect, dar această ofertă le-a fost făcută numai evreilor.
Ei erau în afara condamnării Adamice în acest sens de probă;
nu în sensul că erau scăpați, pentru că din moment ce ei
purtau neschimbat aceleași imperfecțiuni ca și restul
copiilor lui Adam, nu puteau face ceea ce ar fi dorit să
facă; după cum spune apostolul: “ca să nu faceți ceea ce ați
dori" (Gal. 5:17). Așa că ei ca popor au avut o condamnare
pe care alte popoare n-au avut-o. Adam, individual, a fost
condamnat la moarte. Copiii Săi nu au avut, individual, acea
condamnare. Ei au fost născuți în “închisoare" — în
această stare de moarte. Dar în cazul evreilor, Dumnezeu i-a
tratat ca și cum ar fi fost separați de restul lumii.
A fost ca și cum ei ar fi zis: “Doamne, noi n-am făcut nimic
rău; de ce nu ne dai o șansă?"
“Vă voi da o șansă; vă voi da să țineți Legea Mea".
“Ce ne vei da dacă vom ține Legea Ta în mod perfect?"
“Vă voi da viață veșnică".
“O vom ține. Suntem de acord să ținem Legea Ta, iar Tu să
fii de acord să ne dai viață veșnică". Așa că acești copii
ai lui Adam, evreii, care ca și restul lumii n-au fost
înainte în încercare individuală, și de aceea n-au fost
condamnați personal, ci doar au împărtășit efectele
condamnării lui Adam — toți acești evrei au fost puși acum
în încercare de viață, iar când au eșuat, aceasta a însemnat
o pedeapsă specială asupra lor, pentru că au avut o
încercare individuală și au eșuat. De aceea, vedem că era
necesar ca evreii, sub această a doua condamnare sau sub
această încercare și condamnare individuală, să fie toți sub
Moise ca Mijlocitor, așa încât Cristos să poată lua locul
acestui Mijlocitor și să facă ceva pentru acest popor. Moise
a fost doar tipul Mijlocitorului mai bun. De aceea, deoarece
ei au fost în acel Mijlocitor, care a fost numai un tip al
lui Cristos, Dumnezeu le-a arătat într-un mod tipic ce va
face pentru ei în curând, când Cristos va fi Mijlocitorul
Noului lor Legământ (al Legii) — Ier. 31:31.
LEGĂMINTE—Discuție după diviziune.
(Q175-1)
Întrebare
(1910)—1—Studiind legămintele după cum le-am primit în
Turnul de Veghere, găsim anumite subiecte care par să aducă
o divizare în adunare când vorbim despre mijlocitor. Crezi
că ar fi înțelept să continuăm acel serviciu dacă am aflat
că au loc aceste diviziuni, sau să nu mai facem studiu și să
facem altceva?
Răspuns—Cred că subiectul despre legăminte ar fi un subiect
foarte potrivit de discutat, și dacă vreun frate din adunare
este prezent și are vederi diferite, ar fi foarte potrivit
să i se dea ocazia să spună ce are de spus, dar nu ca în mod
continuu să-și exprime vederea și să continue să întrerupă
adunarea la fiecare întrunire. Dacă are ceva de spus, și
este în stare să spună acest lucru într-un mod care ar fi
interesant, permiteți-i să spună, deoarece vedeți, pe bună
dreptate el ar avea acel drept; ca membru al adunării are
dreptul să fie ascultat, dar dacă majoritatea adunării nu
este în favoarea expunerii lui și nu dorește ca el s-o mai
prezinte, atunci cred că fratelui trebuie să i se ceară să
nu mai continue cu opinia sa, spunând: Frate, ți-am dat
ocazia și adunarea a auzit ce-ai avut de spus, și ei nu
doresc să mai asculte acest lucru, așa că te rugăm să nu mai
întrerupi studiile noastre în acest subiect. Și aș merge
înainte cu tema și aș discuta acest lucru în armonie cu
dorințele adunării. Totuși, dacă adunarea, ca întreg, nu mai
dorește să continue subiectul, n-aș avea altceva de făcut
decât să urmez instrucțiunile adunării, înțelegând că
adunarea are cuvântul hotărâtor în orice chestiune.
LEGĂMINTE—Ștergând înscrisul. (Q176-1)
Întrebare
(1910)—1—”A șters înscrisul care era împotriva noastră
prin poruncile lui și l-a luat din cale" (Col. 2:14). Ar
însemna aceasta că Legământul Legii s-a terminat acum?
Răspuns—Acest înscris cu poruncile lui era împotriva
noastră. Cine sunt “noi"? “Noi" sunt aceia care au acceptat
pe Cristos. Înscrisul cu poruncile lui este încă peste
evrei, și ele sunt încă obligatorii. Orice spune Legea, le
spune acelora care sunt sub Lege. Nu există cale de scăpare
de sub ea. Ei sunt închiși sub ea. La sfârșitul acestui veac
El va introduce Noul Legământ al Legii, care va înghiți
Vechiul Legământ al Legii.
LEGĂMINTE—Dezvoltarea lui Isus.
(Q176-2)
Întrebare
(1910)—2—Isus S-a dezvoltat sub Legământul Legii sau sub
Legământul Avraamic, sau sub amândouă?
Răspuns—Răspunsul nostru este că Isus a fost născut sub
Legământul Legii, și de aceea a fost obligat să țină Legea
și a ținut-o, dar Legea nu L-ar fi făcut niciodată sămânța
spirituală a lui Avraam. El a fost din sămânța naturală a
lui Avraam prin faptul că Maria era un copil al lui Avraam
și astfel era înrudit cu Avraam.
Dar ca să fie sămânța lui Avraam pentru a binecuvânta toate
familiile pământului, El trebuia să fie mai mult decât
sămânța naturală a lui Avraam după trup; deoarece după trup
El n-ar fi putut niciodată să dea viață veșnică. Tot ce-ar
fi putut face Isus ar fi fost să țină legea și să aibă viață
veșnică pentru Sine, și apoi să ajute pe alții. Dacă este
așa, Isus ca om perfect sub Lege, aprobat de Lege ca vrednic
de viață veșnică, ca omul Isus, avea dreptul, El a fost
îndreptățit la tot dreptul și privilegiile pe care le-a avut
Adam, nici mai mult nici mai puțin. Aceea însă nu-i permitea
să fie marea sămânță a lui Avraam pe plan spiritual. El
trebuia să ajungă pe planul spiritual înainte să poată da
binecuvântările. Cum a ajuns pe acel plan? Răspunsul meu
este că sub Legământul Avraamic. Dar cum? În acest fel:
Oferta lui Dumnezeu pentru Isus, după trup, a fost că dacă
El Se prezenta ca sacrificiu viu, atunci drepturile Sale
pământești constituiau o avere. Era un lucru de valoare,
ceva ce-I aparținea, ceva ce putea folosi. Deci, când Isus a
ținut Legea și Și-a jertfit viața în ascultare de voia
Tatălui, acel sacrificiu a fost ceva în contul Său, iar
Tatăl I-a răsplătit ascultarea dându-I o natură nouă. El a
devenit o nouă creatură înainte de a învia din morți,
imediat ce a fost conceput de spirit, imediat ce Și-a
consacrat natura pământească la Iordan, când a spus:
Iată-Mă, în sulul cărții este scris despre Mine, vin să fac
voia Ta. Atunci Tatăl L-a recunoscut și L-a conceput de
Spiritul sfânt, și El a devenit Preotul Împărătesc al noului
popor, și prin urmare a devenit perfect la învierea Sa și a
devenit Domnul Slavei care vă va binecuvânta pe voi și pe
mine și toată rasa. Ce va face acest Mare Preot pentru
popor? Are de-a face cu el acum. Ce? Natura Sa pământească
este în contul Lui. Cum? Îi aparține, a jertfit-o la Iordan,
și Și-a terminat sacrificiul la Calvar când a strigat: “S-a
sfârșit". Este complet și în contul Lui și este în mâinile
Tatălui. Ce valoare are? Este prețul de răscumpărare pentru
păcatele lumii întregi. L-a plătit pentru lume? O nu, nu
pentru lume. Este în mâinile dreptății și El poate hotărî
când să fie plătit. Este exact ca și când ai avea ceva bani
într-o bancă și când îi predai nu-i plătești nimănui, dar
când trimiți un cec spunându-le bancherilor să-l plătească,
atunci este plătit. Între timp banii rămân în mâinile
bancherilor în contul tău. Așa că sacrificiul lui Cristos a
stat în mâinile Tatălui de mai bine de 1800 de ani. Când îl
va folosi? La sfârșitul acestui veac, pentru că atunci El îl
va aplica pentru păcatele întregii omeniri și Dumnezeu îl va
accepta și imediat va preda întreaga lume lui Isus și ei vor
fi supuși Lui în orice aparține de pământ și Împărăția Sa va
începe cu scopul ridicării lumii, pentru care Cristos a
murit și pentru care va aplica la timpul potrivit meritul
sacrificiului Său. Ce face între timp cu sacrificiul? Îl
folosește în alt fel. El spune că sacrificiul vostru nu va
fi acceptabil pentru că voi nu aveți suficient merit ca
Tatăl să vi-l accepte. El spune: Voi adăuga la sacrificiul
vostru suficient din meritul Meu, care este deja în mâinile
Tatălui, ca să fac sacrificiul vostru acceptabil Tatălui și
imediat ce vă va accepta sacrificiul veți fi socotiți morți
ca ființe umane și veți fi o nouă creatură. Așa au mers
lucrurile în tot acest veac Evanghelic. Aceasta face ca
toate sacrificiile Bisericii, ale Turmei Mici și ale Marii
Mulțimi, toți care fac o consacrare, să fie acceptabile în
ochii lui Dumnezeu. Aceasta este singura bază pe care Tatăl
ne acceptă sacrificiile, singura bază de primire a
Spiritului sfânt. Dacă cineva nu sacrifică, aceasta devine
mai curând o chestiune de distrugere a cărnii decât de
sacrificiu. Isus S-a dezvoltat ca omul Isus Cristos sub
Legământul Legii, dar ca Nouă Creatură El a fost dezvoltat
și a ajuns la acea poziție sub Legământul Avraamic, în
virtutea prezentării corpului Său ca jertfă vie. Notați că
Scripturile, vorbind despre Biserică, spun: “Adunați-Mi pe
credincioșii (sfinții — în l. engleză, n.t.) Mei care au
făcut legământ cu Mine prin jertfă!" (Psa. 50:5). Cine sunt
ei? Cuvântul “sfânt" înseamnă “cel desăvârșit". Cine vor fi
acești sfinți? În primul rând, marele sfânt Isus, Cel sfânt
dintre toți, Cel care a fost perfect în mod real de la
început și a devenit Marele Preot pe planul divin în
virtutea sacrificiului Său. Apoi toți ceilalți sfinți care
vin, mergând în urmele Lui, sacrificând cum a sacrificat El
și fiind asociați cu El, urmând în urmele pașilor Săi. Toți
aceștia sunt cei sfinți, mărgăritarele Domnului, și acum El
pregătește aceste mărgăritare. Acesta este singurul mod în
care Isus a devenit sămânța spirituală a lui Avraam, prin
jertfirea naturii Sale pământești. Aceasta este singura cale
pe care voi și cu mine putem deveni membri ai seminței
spirituale a lui Avraam. Ceilalți nu vor fi deloc din clasa
spirituală.
LEGĂMINTE—Întrebări diverse. (Q177-1)
Întrebare
(1910-Z)—1—
(1) Te rog explică Evrei 9:15, și anume, Versiunea Revizuită
— “Și tocmai de aceea este El Mijlocitorul
unui Legământ Nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru
răscumpărarea din abaterile făptuite sub Legământul
dintâi, cei care sunt chemați să capete
făgăduința moștenirii veșnice".
(2) Eu înțeleg că Omul Isus Cristos, prin sacrificiul vieții
Sale umane, a plătit prețul de răscumpărare pentru întreaga
lume.
(3) Atunci El a putut oferi “celor care urmează în urmele"
Sale o parte în acea jertfă.
(4) Dacă la moartea Sa n-a pecetluit Noul Legământ cu
sângele Său și n-a devenit mijlocitorul acelui Nou
Legământ, a putut oferi Bisericii o parte în lucrarea Sa
mijlocitoare?
(5) Înțeleg că Noul Legământ este legea iubirii; am
dreptate?
(6) Te rog explică Ioan 13:34: “Vă dau o poruncă nouă: Să vă
iubiți unul pe altul." A fost aceasta un premergător al
Noului Legământ pe care El tocmai trebuia să-l pecetluiască
pentru ei?
Ca o înlesnire noi am numerotat întrebările de mai sus și
acum vom numerota răspunsurile ca să corespundă.
(1) Acest text arată un contrast între vechiul Legământ al
Legii și Noul Legământ (al Legii). Legământul originar sau
avraamic, sub care se dezvoltă Cristos și Corpul Său ca
Sămânța Spirituală a lui Avraam nu este în discuție.
Apostolul a scris celor care încă se încredeau în Legământul
Legii și declarau că era necesar nu numai să creadă în
Cristos, ci și să țină Legea și să fie circumciși pentru a
avea vreo favoare divină. Acestea sunt contrazise de apostol
ca neadevărate. El arată că Legământul Legii mijlocit de
către Moise a fost tipic pentru un Nou Legământ superior, al
cărui Mijlocitor este Mesia.
Legământul lui Moise era deja mort, în măsura în care
premiul pe care el îl oferea fusese câștigat de către Isus.
El este încă viu însă pentru toți evreii, ca o robie
din care pot scăpa numai în două moduri; fie murind față de
Legământul Legii și față de toate speranțele și
perspectivele lui, și renunțând la toate drepturile
pământești ale restabilirii și astfel devenind un
comoștenitor cu Cristos, ca membru al Corpului lui Mesia în
timpul acestui Veac Evanghelic; fie acceptând cealaltă
alternativă, eliberându-se de vechiul Legământ al Legii prin
transfer, când Noul Legământ (al Legii) va intra în vigoare
ca înlocuitorul lui la începutul Mileniului. Atunci toți
evreii și ceea ce le aparține vor fi transferați din Moise,
mijlocitorul incapabil, în Mesia Cel glorios, Mijlocitorul
capabil al Legământului mai bun, ale cărui prevederi vor
binecuvânta pe Israel și pe toate familiile pământului care
vor vrea să intre sub prevederile sale binevoitoare.
Acest text nu se referă decât la evrei, care erau sub
vechiul Legământ al Legii. Nu se referă deloc la Neamuri. El
arată că prevederea lui Dumnezeu este ca Mesia să fie
Mijlocitorul Noului Legământ al lui Israel și că moartea Sa,
când se va aplica așa, va fi suficientă să șteargă
încălcările lui Israel de sub vechiul lor Legământ al Legii.
Aceasta va face posibil pentru ei ca națiune să ajungă la
partea pământească a prevederii Legământului Avraamic pentru
sămânța pământească a lui Avraam, ca nisipul de pe țărmul
mării. Astfel, în cele din urmă, Israel ca poporul “chemat"
al lui Dumnezeu va primi tot ce au așteptat ei vreodată — și
mai mult. Promisiunile lui Israel n-au fost cerești sau
spirituale, ci pământești: “căci toată țara pe care o
vezi, ți-o voi da ție (Avraam) și seminței tale" (Gen.
13:15); și ca națiune de frunte a pământului ei vor învăța
toate națiunile, pe “fiecare … sub vița lui și sub smochinul
lui" (Mica 4:4).
Acele promisiuni sunt sigure ca și cuvântul lui Dumnezeu. Ei
așteaptă doar până când “Taina" Mijlocitorului format din
mulți se va sfârși (în sacrificu și în gloria învierii).
Atunci Mijlocitorul-”Taină" va fi pecetluit Noul
Legământ al lui Israel prin moartea Sa ca și Testator al
lui. Atunci poporul “chemat" al lui Israel va “primi
moștenirea veșnică" pe care au așteptat-o mai bine de 35 de
secole. Sf. Pavel explică aceasta mai departe în Romani
11:17-29, 31.
(2) După cum se arată în altă parte, sacrificiul Domnului
nostru n-a plătit pentru păcatele lumii, dar a asigurat
prețul de răscumpărare pe care îl va prezenta mai târziu
Dreptății pentru păcatele lumii.
(3) Argumentul tău nu este logic. Dacă Domnul nostru Și-ar
fi sfârșit lucrarea de sacrificiu, n-ar fi putut da
urmașilor Săi o parte în ea.
(4) Scripturile nu spun nicăieri că Domnul nostru a
pecetluit Noul Legământ cu sângele Său. Nici nu era necesar
să pecetluiască Noul Legământ înainte de a-i fi Mijlocitor.
El a fost Mijlocitorul Noului Legământ în scopul și în
făgăduința divină cu secole înainte ca El să devină omul
Isus Cristos. El a fost Mijlocitorul Noului Legământ când
S-a născut în Betleem exact în același sens în care atunci a
fost și Mântuitorul lumii: nu pentru că El pecetluise Noul
Legământ, nici pentru că mântuise lumea, ci pentru că El era
Cel prin care mântuirea lumii și Noul Legământ pentru
binecuvântarea ei trebuiau în cele din urmă să fie
împlinite.
Domnul nostru încă n-a mântuit lumea, nici n-a acționat ca
Mijlocitorul Noului Legământ, ci va împlini ambele aceste
scopuri în timpul Veacului Milenar; și la sfârșitul lui se
va împlini profeția: “Va vedea rodul muncii sufletului Lui
și va fi mulțumit" (Isa. 53:11). Domnul nostru a avut
privilegiul să ofere Bisericii Sale o parte cu El în
Împărăția Sa Mijlocitoare cu condiția ca ea să se
împărtășească din paharul Său de suferință și sacrificiu
de sine — să partiticipe în botezul Său, în
moartea Sa. Făcând așa, ea va avea parte de răsplata Sa
de glorie, onoare și nemurire în “învierea Sa" (Fil. 3:10).
Și împărtășindu-se de gloria și tronul Său ca
împreună-jertfitori cu El și împreună-moștenitori ai
promisiunii, ea va fi împreună cu El Mijlocitorul între
Dumnezeu și oameni — lume — în timpul Veacului Milenar —
opera de împăcare a lumii, sau a tuturor care se vor dovedi
dispuși să primească binecuvântarea regenerării.
(5) Nu ai dreptate. Există diferență între un legământ și
legea unui legământ. Legea lui Dumnezeu dată lui Israel,
pe scurt, era: “Să iubești pe
Domnul
Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu
toată puterea ta și cu toată cugetarea ta; și pe aproapele
tău ca pe tine însuți" (Luca 10:27). Această Lege este
perfectă și va fi baza sau Legea Noului Legământ. Moise, ca
Mijlocitor sub Legământul său a intenționat să ajute pe
Israel să țină acea Lege, iar Dumnezeu S-a angajat să le dea
viață veșnică dacă vor face așa. Dar ei n-au fost în stare
să țină acea Lege în mod perfect în faptă, gând și cuvânt,
și de aceea ei au secerat condamnarea la moarte și nu
oferta ei de binecuvântare cu viață. Sub acel
Legământ Moise a fost privilegiat să aranjeze sacrificiile
și jertfele pentru păcat, și astfel, an de an, să curețe
poporul o dată pe an de condamnarea lor originară. Dar El
n-a avut mijloace de a le șterge în mod real păcatele și n-a
avut nici o putere sau drept să-i readucă în mod real la
perfecțiune și capacitate să țină acea Lege.
Noul Legământ va avea exact aceeași Lege, dar Mijlocitorul
plătind până atunci Dreptății prețul de răscumpărare a
lumii, asigurat prin propria Sa moarte sacrificială, va avea
atunci stăpânire deplină asupra lumii și va fi pe deplin
îmbrăcat cu putere să procedeze cu milă față de
imperfecțiunile lor și să-i ajute pas cu pas să iasă din
starea lor de păcat și moarte înapoi la perfecțiune, și să
îndepărteze pe rebeli în Moartea a Doua. La sfârșitul
Mileniului El îi va prezenta Tatălui pe cei voitori și
ascultători perfecți în mod real.
Astfel, se va vedea că procedurile lui Dumnezeu cu omenirea
sub Legământul Legii tipic, și sub antitipul lui, Noul
Legământ, sunt în privința ascultării reale de Legea
divină și nu în privința unei ascultări socotite prin
credință. După cum ascultarea de vechiul Legământ al Legii
avea ca răsplată perfecțiunea umană și viața, tot așa
răsplățile Noului Legământ (al Legii) vor fi similare —
viață veșnică sau moarte veșnică.
Exact contrar acestor două aranjamente, Biserica este
chemată acum la o “chemare cerească" sub Legământul Avraamic
— la a fi membri ai Corpului lui Cristos, care, cu Isus
Capul ei, vor constitui Mijlocitorul Noului Legământ.
Biserica nu este “sub Lege, ci sub har", nu este judecată
după trup și după restabilire pământească, ci este judecată
după inimă și intenție; și i s-a cerut să sacrifice
drepturile restabilirii pentru a ajunge la viața și
gloria “Chemării de sus" pe plan spiritual ca membri ai
Mijlocitorului Noului Legământ.
(6) Nu, acea “Nouă Poruncă" reprezintă o lege mai înaltă
decât cea dată evreilor sub Legământul Legii, și de aceea
mai înaltă și decât cea care va fi dată lui Israel și
omenirii sub Noul Legământ. Noua Poruncă menționată de
Domnul nostru nu este deloc porunca Tatălui, ci porunca
Capului nostru, Învățătorului nostru, dată tuturor acelora
care au intrat în Școala lui Cristos și care speră să devină
“membri" ai Celui Uns — membri ai Mijlocitorului,
Profetului, Preotului și Împăratului noii dispensații.
Dreptatea n-a putut da această nouă poruncă: tot ce a putut
porunci Dreptatea este cuprins în Legea dată lui Israel, și
anume, iubire supremă pentru Dumnezeu și iubire pentru
aproapele ca pentru sine. Această nouă poruncă pe
care a dat-o Domnul se aplică numai Bisericii din acest Veac
Evanghelic. În consecință ea este: Dacă vreți să fiți
ucenicii Mei, dacă vreți să fiți părtași la tronul, gloria
și nemurirea Mea, trebuie să aveți spiritul Meu. Trebuie să
faceți mai mult decât să țineți Legea. Trebuie să fiți
mai mult decât drepți. Trebuie să fiți sacrificatori de
sine. Dacă vreți să vă împărtășiți de gloria Mea vă
poruncesc și vă îndrum să vă iubiți unul pe altul cum
v-am iubit Eu (Ioan 15:12). Eu v-am iubit până acolo
încât Mi-am dat viața ca jertfă pentru voi. Voi trebuie să
aveți același spirit și să vă aruncați sorții cu Mine în
sacrificiu de sine, altfel nu puteți fi ucenicii Mei, nici
să vă împărtășiți de gloria Mea și să vă asociați la
lucrarea Mea ca Mijlocitor pentru binecuvântarea lui Israel
și a omenirii. Oricine vrea să fie ucenicul Meu trebuie
să-și ia crucea și să Mă urmeze, ca unde sunt Eu, acolo să
fie și ucenicul Meu. Desigur nimeni nu se poate îndoi de
ceea ce a vrut să spună Mântuitorul — ucenicii Mei trebuie
să moară cu Mine.
LEGĂMINTE—Avraamic, Sara, de
sacrificiu. (Q181-1)
Întrebare
(1910)—1—Care este diferența dintre legământul Avraamic,
legământul Sara și legământul de sacrificiu?
Răspuns—Răspunsul meu este că legământul Avraamic este un
termen mult mai cuprinzător decât ceilalți termeni.
Legământul Avraamic, vă amintiți, declară că toate familiile
pământului vor fi binecuvântate, dar că ele vor fi
binecuvântate prin sămânța lui Avraam. Aici sunt două
trăsături. Aceasta implică unul care binecuvântează, sămânța
lui Avraam, și de asemenea o binecuvântare, prin acea
sămânță, pentru toate familiile pământului, așa că
promisiunea avraamică într-adevăr acoperă tot ce
intenționează Dumnezeu să facă vreodată atât pentru Noua
Creatură pe plan spiritual cât și pentru familia umană pe
plan pământesc. Dar urmând îndrumarea apostolului în această
chestiune, după cum a subliniat în Epistola sa către
Galateni, vedem că această promisiune avraamică are diferite
trăsături sau părți. Ea a fost mai întâi oferită lui Israel
prin legământul avraamic, care era legământul legii, după
cum explică Apostolul. Acesta a fost legământul avraamic,
pentru că Avraam l-a conceput pe Ismael și Avraam l-a
conceput pe Isaac; deci vedeți că legământul avraamic dă
naștere acestor două clase. Mai întâi națiunea lui Israel,
sub legea israelită, reprezentată prin soția Agar, mama
acelei semințe, Ismael, parte din sămânța lui Avraam, dar nu
sămânța lui Avraam, pentru că s-a spus: “Din Isaac va
ieși o sămânță care va purta numele tău" (Gen. 21:12).
Sămânța cea specială prin care va veni binecuvântarea la
toate familiile pământului nu va fi Ismael, ci Isaac.
Mama lui Isaac a fost Sara, și apostolul în Galateni arată
că Sara a fost un tip al legământului nostru prin care
Dumnezeu ridică clasa Isaac, și apoi spune: “Și voi,
fraților, ca și Isaac, voi sunteți copii ai făgăduinței"
(Gal. 4:28). Noi luăm locul lui Isaac. Cine suntem noi? Ei
bine, noi vom fi părtași cu Domnul Isus, care este Cap peste
biserică, corpul Său, și întreaga biserică formează această
sămânță Isaac a lui Avraam, prin care toate familiile
pământului vor fi binecuvântate. Mai întâi sămânța naturală
a lui Avraam și ulterior toate celelalte popoare.
Acum, ce are aceasta de-a face cu legământul de sacrificiu?
Răspunsul meu este: legământul de sacrificiu este același cu
legământul Sara. Vă amintiți, Isaac a fost cel jertfit pe
altar; Isaac a fost cel primit din nou dintre morți într-o
ilustrație, așa că întregul Isaac antitipic (Isus Capul și
Biserica corpul Său) sunt jertfiți pe altar și sunt primiți
din nou dintre morți în întâia înviere, iar aceștia vor
forma apoi sămânța spirituală a lui Avraam, prin care
binecuvântările vor merge către tot Israelul natural și
către lume. De ce este acesta un legământ prin sacrificiu?
Pentru că în aranjamentul lui Dumnezeu nu e posibil să fie
altfel. Vedeți? Domnul nostru Isus după trup a fost din
sămânța lui Avraam, și după trup S-a născut sub lege și a
fost ascultător de lege, și de tot ce a putut face ca om,
dar n-a putut împlini lucrurile pe care Dumnezeu a declarat
că vor fi împlinite prin sămânța lui Avraam.
Să presupunem că Isus ar fi rămas om, perfect, fără cusur,
în orice sens al cuvântului perfect, în deplină loialitate
față de dreptate și față de Dumnezeu; să presupunem că El ar
fi rămas în această stare, fără a sacrifica natura Sa umană
și fără să moară, Cel drept pentru cei nedrepți; El ar fi
avut dreptul la viață pentru că legea lui Dumnezeu a promis:
““Omul care va practica lucrurile acestea va trăi prin ele”"
(Rom. 10:5). De aceea, Isus, ascultând de legea divină, ar
fi avut dreptul la viață veșnică atâta timp cât Și-ar fi
menținut acea ascultare, și ar fi fost cel mai mare dintre
toți, cel mai mare de pe tot pământul. El putea fi un mare
împărat, cu mult mai mare decât Solomon, pentru că El a avut
o înțelepciune și o putere mai presus de tot ce-a avut
Solomon, și dreptul la tot ce-a avut și a pierdut Adam. “Iar
la tine, turn al turmei … va ajunge prima stăpânire" (Mica
4:8). Stăpânirea pe care a avut-o Adam și a pierdut-o.
Aceasta venea la Cel care va ține legea și care avea dreptul
la toate binecuvântările pe care Dumnezeu le-a dat omenirii
la început. Dar ce ar fi putut face El cu toată familia
umană? O, într-adevăr, le-ar fi putut spune să mănânce acest
fel de hrană, să fie atenți cum dorm, cum să facă una și
alta; putea să le dea sugestii foarte înțelepte, mai
înțelepte decât toate pe care le primim de la doctorii și
chirurgii noștri învățați; de asemenea sugestii înțelepte
despre guvernare, etc. Ar fi putut avea putere să facă
anumite legi și să le impună, dar ce câștiga? În cel mai bun
caz umanitatea ar fi fost îmbunătățită puțin, dar niciodată
n-ar fi putut avea viață veșnică pentru că toți erau
condamnați la moarte, deoarece “cu moarte vei muri". Și acea
condamnare la moarte trebuia înlăturată înainte ca omenirea
să poată fi eliberată de ea. De aceea, dacă Isus ca om S-ar
fi străduit și Și-ar fi asumat puterea unui împărat al
pământului, n-ar fi reușit să îndeplinească lucrurile pe
care Dumnezeu le-a prevestit că le va îndeplini ca sămânță a
lui Avraam; El n-ar fi fost sămânța lui Avraam și n-ar fi
putut împlini acea promisiune. Și atunci? Dumnezeu a
îndrumat lucrurile, și astfel Dumnezeu I-a pus înainte
marele și gloriosul premiu al chemării de sus, ca El să
poată fi nu numai împăratul pământului, ci și împărat pe un
plan mai înalt; nu numai un împărat și un preot între
oameni, ci un preot glorificat pe plan spiritual, unind
funcția de împărat și de preot după rânduiala lui Melhisedec
sau simbolizat prin Melhisedec. Așa că aceasta a fost
promisiunea pusă înaintea Lui, ca El să poată avea nu numai
promisiunea de a binecuvânta omenirea, ci în cele din urmă
să poată fi asociat cu Tatăl de-a lungul eternității, să
poată fi făcut părtaș la natura divină.
Isus a acceptat acea propunere, și fără să știe atunci tot
ce Îl va costa, El a spus: “Desfătarea mea este să fac
plăcerea Ta, Dumnezeul meu" (Psa. 40:8). Am venit să fac
voia Ta, tot ce este scris în sulul cărții. Ce carte? O,
cartea voinței divine, cartea care este reprezentată în
Apocalipsa prin sul, scrisă pe dinăuntru și pe dinafară, și
pecetluită cu șapte peceți. El a venit să facă voia Tatălui.
Voia Tatălui era deja stabilită înainte de întemeierea lumii
și Isus a venit să facă voia Tatălui — tot ce se găsea scris
în carte, orice ar fi fost. Apoi era o altă carte în care
erau scrise aceste lucruri, cărțile Vechiului Testament,
diferitele cărți, Geneza, Profețiile, Psalmii etc. Toate au
fost o parte din marea carte pe care Dumnezeu o dictase
profeților, care le-au scris mișcați de Spiritul sfânt, și
nimeni n-a cunoscut înțelesul acelor lucruri; și, după cum
ne spune apostolul Petru, chiar și îngerii au dorit să se
uite în aceste lucruri, dar n-au cunoscut înțelesul acelor
profeții, și Domnul nostru Isus, când a venit în trup, nu
le-a cunoscut înțelesul. De ce? Pentru că, după cum explică
sfântul Pavel, este imposibil ca cineva să știe, decât dacă
a fost special luminat de Spiritul sfânt, și Domnului nostru
Isus, ca om perfect, care a lăsat gloria cerească și a
devenit om ca să poată deveni prețul nostru de răscumpărare,
nu I-a fost permis să cunoască acele lucruri, pentru că sf.
Pavel spune: “Dar omul natural (chiar și perfect) nu
primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu … și nici nu le
poate cunoaște, pentru că ele se înțeleg duhovnicește" (1
Cor. 2:14). Așa că Domnul nostru Isus, când s-a prezentat la
vârsta de 30 de ani și S-a predat la Iordan, jertfindu-Și
viața, zicând: Îmi place să fac voia Ta, o, Dumnezeule, tot
ce este scris în carte, El vorbea despre lucruri pe care nu
le cunoștea, pentru că nu știa înțelesul lor. El nu a
cunoscut scopul jertfei pentru păcat, al țapului de trimis
și înțelesul tipurilor țapului, al mielului, al mâncării
lui, al stropirii sângelui său, al pâinii pentru punerea
înainte și toate acele tipuri minunate. El nu le-a cunoscut
și nu le-a putut cunoaște, pentru că toate erau pecetluite
și erau în mâinile Tatălui. Acestea nu puteau fi cunoscute
de El până când Își va fi arătat mai întâi absoluta
încredere în marele Creator, Tatăl Ceresc, prin renunțarea
la tot ce avea pentru a face voia Tatălui, tot ce era scris
în carte. Vă amintiți că a venit la Ioan, la Iordan și Și-a
simbolizat consacrarea a tot ce avea, fiind îngropat
simbolic în apă, ceea ce indica deplina supunere a
umanității Lui chiar până la moarte, să facă voia Tatălui.
Apoi a fost înviat simbolic din apă, ca să arate ridicarea
la noua natură, la care Dumnezeu a declarat că va ajunge. Și
apoi? O, vă amintiți, că atunci când a ieșit din apă s-au
deschis cerurile, marea luminare cu privire la lucrurile mai
înalte. Cuvântul ceruri, atât în grecește cât și în
evreiește, semnifică “lucruri mai înalte". Și în acest caz
lucrurile mai înalte ar fi aceste adevăruri spirituale,
lucrurile mai înalte pe care nu le-a văzut mai înainte,
lucruri pe care ochiul și urechea nu le-au văzut și auzit,
nici la inima omului nu s-au suit etc. Acestea erau
lucrurile pe care le scrisese Dumnezeu în carte cu multe
secole în urmă, și El a fost de acord să facă aceste
lucruri. Atunci, prin urmare ele s-au deschis înaintea Lui.
Care a fost rezultatul? O luminare minunată! În același fel
cum ați primit și voi luminarea, după cum spune apostolul
Pavel: “după ce ați fost luminați, ați dus o mare luptă de
suferințe" (Evrei 10:32). Ce fel de suferințe ați avut și
când? Răspunsul meu este că ele au venit ca rezultat al
consacrării, al luminării voastre și a mele față de dragul
nostru Răscumpărător. Remarcați că Scripturile ne spun că
Dumnezeu ne dă Spiritul Său cu măsură, vouă și mie, când
primim Spiritul sfânt prin înfiere. Noi avem numai o anumită
capacitate și-l putem primi doar după capacitatea noastră,
și numai pe măsură ce ne eliberăm de spiritul lumii putem fi
umpluți cu Spiritul sfânt. De aceea capacitatea noastră
crește, dar în cazul Răscumpărătorului nostru El a fost
perfect și a avut capacitate deplină, și nu a existat nimic
care să-L oprească de a primi Spiritul sfânt fără măsură. Vă
amintiți cum continuă, că Isus a fost dus de spirit în
pustie. Ce spirit L-a dus? Unul dintre spiritele rele? O,
nu! Unul dintre spiritele sfinte? O, nu! Propriul Său
spirit, propriul Lui gând L-a dus în pustie. La consacrarea
Sa, El a declarat că va face tot ce era scris în carte, și
acum că a fost luminat și a început să înțeleagă acele
lucruri, totul a început să fie clar pentru El — junghierea
mielului, stropirea sângelui, mâncarea mielului, jertfa
pentru păcat, sângele vițelului și sângele țapului, țapul de
trimis etc. — toate aceste lucruri au fost turnate peste El,
toate lucrurile privitoare la moartea și învierea Sa. Tocmai
lucrurile pe care El le-a spus ucenicilor Săi, zicând: “O,
nepricepuți și zăbavnici cu inima ca să credeți tot ce-au
spus prorocii!" (Luca 24:25) Totul a început să se reverse
peste El, mintea Lui fiind luminată, și S-a retras în pustie
să aibă posibilitatea să vadă planul lui Dumnezeu de la
Geneza la Maleahi. Când era copil a auzit citindu-se legea
în sinagogă din Sabat în Sabat, și cu creierul Lui perfect a
putut Să-și amintească fiecare cuvânt din ea, fără îndoială
că a putut cita Vechiul Testament de la Geneza la Maleahi,
dar să înțelegă era un alt lucru. Acum sub luminare El a
putut înțelege și a dorit să le înțeleagă bine înainte de
a-Și începe lucrarea. Tatăl Îi arăta ce trebuia să facă. El
descoperea ce este în carte — era o probă pentru El. Va fi
loial sau va cădea? Făcuse Dumnezeu o cărare prea îngustă
pentru El, o cale prea dificilă și nu va reuși să fie
răscumpărătorul? Vă amintiți cât de preocupat era
Învățătorul de acest lucru. Patruzeci de zile și patruzeci
de nopți a fost în pustie, și a fost așa de concentrat
asupra acelor lucruri minunate aduse în atenția Sa prin
luminarea Spiritului sfânt, încât nici n-a mâncat nici n-a
băut, și nu s-a gândit deloc la mâncare; pentru că citim:
“Și, după ce au trecut acele zile, a flămânzit" (Luca 4:2).
Noi am avut ideea greșită că Satan ar fi fost cu El și L-ar
fi ispitit patruzeci de zile, dar nu-i așa, când s-au
sfârșit cele patruzeci de zile, atunci a venit Satan. Și
când a fost la punctul cel mai critic, când a văzut ce
însemna sacrificiul Său, ce implicație avea pentru El, și
când a văzut întregul curs al experienței Sale, atunci I s-a
permis lui Satan să vină și să-L ispitească, când era slab
din cauza postului, slab în plan mintal. Loialitatea inimii
Domnului s-a arătat — răspunsul Său a fost: “Înapoia mea
Satan!" (Luca 4:8). Nici un plan de-al tău nu este vrednic
de a fi comparat cu planul lui Dumnezeu, și totuși Îmi spui
că ai un plan mai bun. Eu îți spun, nu voi avea nimic de-a
face cu tine. Mi-am consacrat viața Domnului, să fac voia
Lui și în serviciul Lui. Acest lucru este vrednic de atenția
noastră, dragi prieteni. El n-a spus: Hai să discutăm puțin
și să vorbim despre acest lucru. Nu, acest lucru ar fi fost
periculos. “Împotriviți-vă Diavolului și el va fugi de la
voi" (Iac. 4:7). Isus S-a împotrivit atât de amănunțit,
încât nu auzim ca Satan să se fi gândit vreodată că merită
să se întoarcă din nou la El.
LEGĂMINTE—Avraamic, referitor la mijlocitor. (Q184-1)
Întrebare
(1910)—1—Poți cita vreo afirmație din Scripturi care
spune că Legământul Avraamic nu a avut un mijlocitor?
Răspuns—Răspunsul nostru este că nu există o afirmație
directă în această formă și nici nu este necesar. Ceea ce nu
se afirmă nu trebuie să se înțeleagă. Aceasta este o regulă
a întregii rațiuni și a logicii. Ceea ce se afirmă trebuie
luat în considerare. N-a fost menționat nici un mijlocitor.
Cei care pretind că Legământul Avraamic a avut un mijlocitor
trebuie să dovedească aceasta.
Apostolul Pavel în Epistola sa către Evrei (cap. 6) a
încercat să arate tăria și puterea Legământului Avraamic;
dar el nu ne spune nici nu ne arată că ar fi avut vreun
mijlocitor care să-l fi avut în grijă. Pe de altă parte, el
arată Cuvântul lui Dumnezeu și jurământul lui Dumnezeu ca
bază a acestui Legământ. El spune că aceasta ne-a fost
dovedită prin două lucruri neschimbătoare — că Dumnezeu nu
poate nici să mintă, nici să rupă jurământul Său. Apostolul
arată foarte specific că Legământul Legii a fost adăugat la
Legământul Avraamic, și că, fiind adăugat cu 430 de ani mai
târziu, a avut un mijlocitor.
Astfel Sf. Pavel continuă să explice că în cazul acelui
Legământ originar, pentru că a fost doar o parte, n-a fost
nevoie de un mijlocitor. Un mijlocitor stă între două părți
ca să asigure ca fiecare să-și facă partea sa. Moise a fost
mijlocitorul Legământului Legii. El a stat între Dumnezeu și
Israel (Deut. 5:5). Pe de o parte el a reprezentat pe
Dumnezeu, și pe de altă parte pe Israel. Dar în ceea ce
privește Legământul Avraamic, a fost doar o singură parte.
Dumnezeu este acea Parte. De aceea nu era nevoie de un
mijlocitor. De ce nu? Pentru că Dumnezeu n-a pus nici o
condiție căreia Sămânța lui Avraam să i se conformeze. În
acest Legământ El a dat jurământul Său în loc de mijlocitor.
Dumnezeu a spus: Voi face asta; de aceea n-a fost loc pentru
mijlocitor. Și n-a existat nici un mijlocitor. Legământul
originar nu spune câte legăminte adiționale sau subordonate
vor fi făcute.
Cât despre sămânța lui Avraam promisă, Dumnezeu n-a explicat
cum îi va asigura lui Avraam o sămânță așa de minunată încât
să binecuvânteze toate familiile pământului. Avraam n-a
știut cum se va face aceasta. Noi știm cum îi asigură
Dumnezeu lui Avraam această sămânță minunată. El a pus în
fața Fiului Său promisiunea unei mari răsplăți. Și El,
pentru gloria pusă înaintea Lui, S-a umilit ca să devină om.
Când a lăsat gloria cerească El doar se pregătea să
împlinească Legământul. Încă nu era sămânța lui Avraam.
Copilul Isus era sămânța lui Avraam după trup, dar nu
sămânța lui Avraam menționată în Legământ. Nici când Isus
avea 30 de ani El nu era sămânța lui Avraam menționată în
legământ. Numai când voluntar S-a oferit în consacrare la
Iordan a devenit El sămânța lui Avraam. Chiar în acel moment
sămânța lui Avraam a început să fie reprezentată în El —
când a primit conceperea Spiritului sfânt. El a atins
desăvârșirea ca și Cap al acelei Semințe când în a treia zi
a înviat din morți la stare spirituală. Cu alte cuvinte,
Sămânța lui Avraam nu era încă în existență când Dumnezeu a
făcut acea promisiune sau legământ cu Avraam.
Apoi Isus a pus înaintea urmașilor Săi aceeași bucurie; și
când noi ne consacrăm în același fel, intrăm într-un
legământ cu Dumnezeu prin sacrificiu ca “membri" ai Celui
Uns. Astfel ne învoim să ne prezentăm trupurile, să ne
jertfim viețile. Și avem promisiunea că Dumnezeu ne va învia
ca și corp la aceeași stare înălțată de glorie cerească la
care L-a înviat pe Răscumpărătorul și Învățătorul nostru.
“Și dacă sunteți ai lui Cristos (dacă împliniți condițiile),
sunteți “Sămânța” lui Avraam, moștenitori potrivit
făgăduinței" (Gal. 3:29). Într-un anumit sens noi suntem
deja Sămânța lui Avraam, dar numai când vom avea parte de
“învierea Sa (a lui Isus)" vom fi sămânța lui Avraam în sens
complet. Prima lucrare pe care o va face acea Sămânță va fi
să extindă în toată lumea această mare promisiune pe care a
făcut-o Dumnezeu. Întinderea ei maximă va fi atinsă prin
instituirea unui nou legământ cu Israel, prin care Israel
poate ajunge la viață veșnică pe plan uman, și toate
națiunile prin Israel.
Un legământ între două părți, amândouă făcând o înțelegere,
are nevoie de un mijlocitor. Ca de exemplu, în afacerile
obișnuite ale vieții legea generală a statului intervine și
servește ca mijlocitor între toate părțile contractante. Așa
este și în contractele dintre Dumnezeu și oameni, este
necesar să existe un mijlocitor. Dar să presupunem că tu îmi
spui: Mâine vreau să-ți dau acest inel cu diamant. Trebuie
să întreb, unde este mijlocitorul? Cine îmi va garanta că
îmi vei da inelul? Tu probabil vei răspunde: Nu este nevoie
de un mijlocitor; acesta este un dar voluntar. Tot așa este
și în Legământul nostru de Sacrificiu. Este un act voluntar.
Dumnezeu a făcut o anumită prevedere: “Dar ferice de ochii
voștri că văd și de urechile voastre că aud!" (Mat. 13:16).
Noi suntem de acord să intrăm în sacrificiu voluntar și
Avocatul nostru este de acord să ne ajute. Dacă facem aceste
lucruri pe care am fost de acord să le facem, primim
răsplata — glorie, onoare și nemurire.
Jurământul în locul unui Mijlocitor
În Legământul Avraamic, jurământul lui Dumnezeu, confirmând
Cuvântul Său, a servit să ratifice Legământul, să-l facă
obligatoriu, să-l asigure. Astfel acest jurământ a luat
locul care putea fi ocupat de un mijlocitor, dacă erau
condiții reciproc obligatorii pentru Atotputernicul și
pentru unii din poporul Său. Acolo n-a existat nici un
Mijlocitor, pentru că, cum am arătat deja, promisiunea a
fost necondiționată: Dumnezeu S-a oferit să facă anumite
lucruri — să dea prin urmașii lui Avraam o sămânță
capabilă să binecuvânteze lumea. Astfel n-a fost nevoie de
un mijlocitor.
Dar remarcați că Sf. Pavel, vorbind despre acest Legământ
Avraamic (Evrei 6:17), declară că Dumnezeu “a intervenit cu
un jurământ". Cuvântul redat aici, intervenit, este
definit de dicționarul Strong ca a interpune (ca
arbitru). Young definește cuvântul grecesc mesiteuo,
redat în textul nostru intervenit, “a fi sau a
acționa ca un mijlocitor".
LEGĂMINTE—Când va intra în vigoare Noul Legământ? (Q186-1)
Întrebare
(1911)—1—Când va intra în vigoare Noul Legământ și când
se va sfârși?
Răspuns—Va intra în vigoare imediat ce Mijlocitorul este
complet — Isus capul, și Biserica corpul — imediat ce întâia
înviere va fi fost îndeplinită; iar noi nu știm câte zile
sau câte săptămâni ar putea interveni înainte ca acest lucru
să fie în final introdus, dar practic ceea ce se așteaptă
este completarea corpului, Mijlocitorul, completarea
sacrificiilor, și apoi El Își va lua marea putere și va
pecetlui acel legământ cu sângele Său și va începe să-l pună
în vigoare. Noi am spune că va fi foarte repede după ce
ultimul membru al Bisericii își va fi terminat partea sa în
sacrificiu și va fi glorificat cu Răscumpărătorul său.
Și când se va sfârși? Noul Legământ se va sfârși, într-un
sens al cuvântului, odată cu încheierea Veacului Milenar,
când mijlocitorul, împlinindu-și opera — toți oamenii fiind
aduși la perfecțiune, cei care voiesc, iar cei care nu
voiesc fiind distruși, lumea adusă la perfecțiune va fi
predată Tatălui și Mijlocitorul va ieși dintre cele două
părți. Tatăl S-a învoit să-i accepte sub acest aranjament al
noului legământ, El îi acceptă, și acesta este sfârșitul
noului legământ — cât privește acest aranjament al noului
legământ. Dar în alt sens al cuvântului, un alt legământ va
continua după aceea de-a lungul eternității. Legământul lui
Dumnezeu cu toată omenirea și cu îngerii este că dacă ei Îl
vor asculta se vor bucura de viață veșnică și vor avea toate
binecuvântările pe care El le-a pregătit. Deci, Isus predă
lumea Tatălui imediat ce acest legământ se sfârșește, pentru
că acest legământ special de milă se încheie, și se încheie
pentru că și-a împlinit lucrarea. Atunci El iese dintre cele
două părți și noul legământ ajunge la sfârșit, lucrarea lui
fiind împlinită, iar lumea este iarăși în mâinile Tatălui
așa cum a fost înainte să intre păcatul în lume. Tatăl va
trata lumea la fel cum l-a tratat pe Adam. După cum El l-a
pus pe Adam la încercare, și aceea a însemnat că Adam a fost
în relație de legământ cu Dumnezeu, tot așa va pune lumea la
încercare și aceasta va însemna că lumea va fi în relație de
legământ cu Dumnezeu; ei vor fi puși la încercare să se vadă
dacă vor sta, și vor fi responsabili personal față de
condițiile ascultării; dacă nu, vor muri în moartea a doua.
Aceasta este ilustrată în Apocalipsa 20, vă amintiți, Satan
va fi dezlegat și încercarea va afecta întreaga lume, iar
cei care vor fi neascultători vor fi socotiți că au spiritul
adversarului și vor fi distruși împreună cu el. Toți cei
care vor avea spiritul ascultării și își vor menține relația
de legământ cu Dumnezeu, se vor bucura de viață veșnică și
de toate binecuvântările pe care le are Dumnezeu pentru cei
care sunt în deplină armonie cu El.
LEGĂMINTE—Cel Nou este condiționat sau necondiționat?
(Q187-1)
Întrebare
(1911)—1—Este Noul Legământ un legământ condiționat sau
necondiționat?
Răspuns—Acest legământ este condiționat. Aceasta se arată
prin faptul că are un mijlocitor. Dacă ar fi un legământ
necondiționat, n-ar avea nevoie de un mijlocitor. Ca de
exemplu, legământul avraamic este necondiționat și nu are
nici un mijlocitor, după cum arată apostolul. Acesta este cu
totul un legământ făcut de o singură parte, sau, cum spun
avocații, un legământ unilateral. Este de la o singură parte
sau unilateral, în sensul că este doar ceea ce va face
Dumnezeu, fără a avea nici o altă condiție sau cerință.
Însă, noul legământ va fi condiționat, acolo vor fi două
părți. Dumnezeu spune: ““Iată, vin zile,” zice
Domnul, “când
voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ
nou" (Ier. 31:31), și intervine mijlocitorul. Pe acel
mijlocitor îl pregătește Dumnezeu acum. Cristos este
mijlocitorul noului legământ — Isus, capul Cristosului, și
Biserica, corpul lui Cristos, va fi marele Mijlocitor și va
sta între Dumnezeu și Israel, și toți cei care vor primi
binecuvântări prin Israel.
LEGĂMINTE—Timpul de Mijlocire a Noului Legământ. (Q189-1)
Întrebare
(1911)—1—Cât timp va fi mijlocit Noul Legământ din partea
omului și cât timp din partea lui Dumnezeu?
Răspuns—Un legământ între Dumnezeu și oameni ar fi nevoie să
fie mijlocit din partea lui Dumnezeu mai întâi, pentru că
până când dreptatea lui Dumnezeu nu este satisfăcută nu se
poate face nimic pentru omenire. Așa că acest Nou Legământ
încă nu este mijlocit deloc din partea lui Dumnezeu. Marele
Preot se pregătește să mijlocească acest Nou Legământ. Ce
face el? Se pregătește. Trebuie să fie un preot uns. Capul a
fost uns cu 1800 de ani în urmă, corpul este încă în proces
de ungere și nu este chiar complet; ultimii membri ai
Bisericii trebuie incluși în acea ungere înainte ca Marele
Preot să fie gata ca să-și facă lucrarea.
În al doilea rând, acest Mare Preot de asemenea aduce
jertfe. El a început cu jertfirea Sa. El Și-a continuat
lucrarea de jertfire de-a lungul celor 1800 de ani ai
acestui veac, și încă nu Și-a terminat lucrarea de jertfire
a sacrificiilor antitipice, și numai atunci va fi
gata să ofere sângele, iar sângele este cel care face
ispășire pentru suflet. Sângele lui Cristos este folosit
aici simbolic. Noi nu credem deloc că Domnul Isus va duce
ceva sânge literal în prezența Tatălui. El va duce ceea ce
reprezintă sângele. Sângele reprezintă valoarea unei vieți
care a fost jertfită, Cel drept pentru cei nedrepți, și El
va aplica acel sacrificiu Tatălui, dreptății. Și aceasta
este ilustrația, vă amintiți, a sacrificiilor zilei
ispășirii, când El a stropit capacul ispășirii cu sânge,
ceea ce constituie satisfacerea dreptății. Aceasta face
ispășirea din partea lui Dumnezeu, și imediat ce acea
aplicare a sângelui pe capacul ispășirii va fi împlinită,
Dumnezeu va fi mulțumit, dreptatea va fi mulțumită. Aceasta
va constitui pecetluirea, completarea noului legământ, în
sensul că marele Mijlocitor al acelui nou legământ va fi
atunci pe deplin autorizat și împuternicit să continue cu
noul legământ și să aducă toate binecuvântările lui la
oameni. Apoi, o mie de ani acest mare Mijlocitor al noului
legământ va stropi sângele peste oameni, curățindu-i,
purificându-i prin meritul propriului Său sacrificiu. El le
va da lucrurile de care au nevoie și-i va ajuta să iasă din
murdăria și imperfecțiunea lor, și astfel lucrarea față de
Dumnezeu va fi îndeplinită într-un timp chiar foarte scurt,
iar lucrarea față de omenire va cere toată mia de ani să fie
completă.
LEGĂMINTE—Numărul celor care-l pecetluiesc. (Q190-1)
Întrebare
(1911)—2—Cu privire la Noul Legământ, se poate spune din
vreun punct de vedere că va fi pecetluit de 144.000 plus
unu? Adică, Isus Cristos și cei 144.000 de răscumpărați
dintre oameni.
Răspuns—N-aș crede potrivită o asemenea vedere. Eu nu
înțeleg că voi și cu mine și alții dintre membri corpului
lui Cristos au ceva de-a face cu pecetluirea acestui nou
legământ; Cristos este Cel care-l pecetluiește. Să ilustrăm:
dacă ar fi un document ce trebuie semnat, și eu îl semnez,
voi n-ați spune, “Ei bine, degetul mare l-a semnat, sau
primul deget l-a semnat", și să desconsiderați mâna stângă
care nu l-a semnat. Nu, eu am semnat un legământ; eu am
semnat o înțelegere. Cine l-a semnat? Nu degetele mele, ci
capul meu l-a semnat. Acest “Eu" l-a semnat; și când vă
gândiți la “Eu", vă gândiți la persoană. Vă gândiți la cap.
Nu vă adresați mâinii mele ca și cum ar avea ceva de-a face
cu acea chestiune. Nu spuneți: “Dragă mână, te apreciez
foarte mult că ai făcut asta și aia". Mâna nu are
responsabilitate; capul are întrega responsabilitate. În
corpul lui Cristos, noi ne pierdem personalitatea în această
chestiune; noi ne unim și ne pierdem identitatea. În
limbajul Scripturilor noi suntem decapitați, ca să putem fi
toți membri sub un cap. Așa că voi nu mai aveți capul vostru
propriu și nici eu nu am capul meu propriu, și acesta este
sensul în care Scripturile folosesc o femeie ca să
reprezinte biserica și bărbatul să reprezinte pe Isus
Cristos; și Scripturile arată că după cum soțul este capul
soției, tot așa Cristos este capul Bisericii. Ei bine,
aceasta este singura persoană luată în socoteală aici.
Domnul nostru este cel care pecetluiește noul legământ. El
putea să-l pecetluiască fără noi, dar noi suntem
privilegiați să venim și să fim membri ai Lui, iar El are
aceeași individualitate, același cap tot timpul și aceeași
responsabilitate față de legământ. Adică, tot meritul care
este necesar și care face bun acel nou legământ a venit prin
moartea dragului nostru Răscumpărător, și nu din ceva ce am
adăugat noi.
LEGĂMINTE—Referitor la pecetluirea Legământului Avraamic de
către Cristos.
(Q191-2)
Întrebare
(1911)—1—Sângele lui Cristos a pecetluit ori a făcut
operativ Legământul Avraamic?
Răspuns—Răspunsul nostru este nu, n-a făcut aceasta.
Apostolul Pavel arată că Legământul Avraamic n-a avut nevoie
să fie pecetluit, decât în modul în care Dumnezeu Însuși l-a
pecetluit. Apostolul arată că un legământ unde doar o parte
face un angajament nu are nevoie de un mijlocitor. În acest
legământ originar sau Legământ Avraamic, a fost doar o
singură parte care a fost obligată. Dumnezeu n-a spus:
“Avraame, dacă faci asta, aia și cealaltă, Eu voi face asta
și asta". Atunci ar fi fost două părți în legământ, și dacă
era așa, ar fi fost potrivit un mijlocitor, să vadă dacă
amândouă părțile îndeplinesc complet înțelegerea lor. Dar
Legământul Avraamic a fost fără nici o condiție. Dumnezeu
i-a spus lui Avraam doar atât: “Avraame, îți voi spune ceva,
vreau să binecuvântez toate familiile pământului; și îți voi
mai spune ceva! Intenționez să-i binecuvântez pe toți prin
urmașii tăi". Aceasta a fost tot. Ei bine, în loc să
pecetluiască acest legământ, în loc să fie ratificat cu
sânge, printr-un mijlocitor, Dumnezeu a spus doar: “Ai
cuvântul Meu, că-l voi întări în alt fel; îți voi da
jurământul Meu, care-Mi va întări Cuvântul". Așa că
apostolul spune: “Nu prin sânge, nu printr-un mijlocitor,
ci prin două lucruri neschimbătoare, Cuvântul lui Dumnezeu
și jurământul lui Dumnezeu", a fost întărit sau asigurat
acest legământ Avraamic. Și așa stă și azi.
Mai întâi, toate familiile pământului vor fi binecuvântate,
și al doilea, toți vor fi binecuvântați prin sămânța lui
Avraam. Sămânța lui Avraam, vedem, mai întâi de toate este
clasa Bisericii — puținii evlavioși, mica turmă, ca stelele
cerului. Sf. Pavel spune în Gal. 3:29: Și dacă sunteți ai
lui Cristos, dacă aparțineți Lui, atunci sunteți o parte din
sămânța lui Avraam și moștenitori potrivit cu acel legământ
pe care l-a promis Dumnezeu. Dar există și o sămânță
naturală a lui Avraam, reprezentată de vrednicii din vechime
și de cei care vor veni după aceea. Aceștia de asemenea vor
fi canalul lui Dumnezeu de binecuvântare a lumii prin
sămânța lui Avraam, cea spirituală, și prin sămânța lui
Avraam, cea naturală. Toate familiile pământului vor avea o
binecuvântare.
LEGĂMINTE—Întărirea îndurărilor față de David. (Q192-1)
Întrebare
(1911)—1—”Eu voi încheia cu voi un legământ veșnic, ca să
întăresc îndurările Mele față de David" (Isa. 55:3). La ce
legământ se referă și cu cine se va face?
Răspuns—Textul ar părea să arate că aceste cuvinte se aplică
seminței spirituale a lui Avraam — clasa Bisericii, turma
mică. Îndurările lui David constau în promisiunea lui
Dumnezeu către el că acela care va fi marele Împărat al lui
Israel, marele Mesia, va fi unul din urmașii săi. Acesta a
fost mai întâi Domnul nostru Isus Cristos, și, în al doilea
rând, sunt toți cei care devin membri ai acestui corp —
Biserica. Apostolul spune în Gal. 3:29: “Și dacă sunteți ai
lui Cristos, sunteți “sămânța” lui Avraam"; deci, va fi tot
atât de adevărat că dacă sunteți ai lui Cristos, sunteți
sămânța lui David; și întărirea îndurărilor față de David a
fost că sămânța lui va sta pe tron ca să fie Mesia; și așa a
promis Isus, “Celui ce va birui îi voi da să stea cu Mine pe
scaunul Meu de domnie" — tronul Mesianic (Apoc. 3:21).
LEGĂMINTE—A fost Moise sub Legământul Legii? (Q192-2)
Întrebare
(1912)—2—Deoarece Legământul Legii a fost făcut cu
națiunea evreiască reprezentată în Moise, a fost Moise în
același timp sub Legământul Legii precum și Mijlocitorul
acestui Legământ?
Răspuns—Da! El a mijlocit Legământul sub care era el însuși.
A mijloci un Legământ este doar a-l pune în vigoare. În
această chestiune a Legământului, Moise a acționat doar ca
agentul lui Dumnezeu și a fost instruit să facă toate
aranjamentele în privința aceasta. Moise făcea parte din
națiunea pentru care au fost făcute aceste aranjamente și el
era obligat prin Legământ așa cum era și restul acelei
națiuni. Să presupunem că un membru al consiliului orașului
Glasgow pune în vigoare o lege care spune că fiecare
cetățean trebuie să măture trotuarul din fața casei lui;
acea persoană nu este scutită de efectul acestei legi dacă
este cetățean al acelui oraș. Așa cum v-am spus este și în
legătură cu Legământul și cu Moise.
LEGĂMINTE—A fost Legământul Legii adăugat? (Q192-3)
Întrebare
(1912)—3—A fost Legământul Legii adăugat la Legământul
Avraamic, și dacă da, cum putem noi împăca acest gând cu
Gal. 3:15: “un testament, chiar al unui om, odată confirmat,
nimeni nu-l desființează, nici nu-i mai adaugă ceva".
Răspuns—Legământul Legii într-un sens a fost adăugat și în
alt sens n-a fost adăugat. Legământul Avraamic trebuia să
rămână și nu putea fi anulat sau pus deoparte și nimeni nu-i
putea schimba termenii în nici un fel. În Legământul
Avraamic, Dumnezeu a făcut promisiunea că El va pregăti
pentru Avraam o Sămânță, și în acea Sămânță a lui Avraam vor
fi binecuvântate toate popoarele. Aceasta este esența
acestui Legământ. Dumnezeu a dat națiunii evreiești
Legământul Legii. A fost în felul următor: Evreul, ținând
Legământul Legii, nu putea fi Sămânța Spirituală. Isus a
fost perfect și numai El a putut ține acel Legământ și
aceasta l-a făcut în stare să devină Sămânța Spirituală
promisă. Aceasta l-a dovedit vrednic să se prezinte ca
sacrificiu viu, și din cauza acelui Legământ și din cauză că
a fost capabil să țină Legea, El a primit binecuvântarea mai
înaltă și astfel a devenit Sămânța Spirituală. El a intrat
într-un Legământ de Sacrificiu. Nimic din aceasta nu vine în
conflict cu Legământul Avraamic; este încă același. Omul
Isus n-a devenit Moștenitorul Promisiunilor Avraamice. El a
arătat că a fost potrivit să fie sacrificiu și apoi a făcut
un Legământ de Sacrificiu. Cei care fac acest Legământ sunt
“Sămânța". Sămânța este compusă din cei care fac acest
Legământ de Sacrificiu, Isus fiind primul dintre ei. A
devenit Sămânța Spirituală când a fost înviat din morți.
“Omul" n-a fost Sămânța Spirituală, și Isus chiar ca om
perfect nu putea da viață rasei. El n-a anulat sau
desființat Legământul Legii.
LEGĂMINTE—Suntem noi obligați prin Legământul Legii?
(Q193-1)
Întrebare
(1912)—1—Dacă Legământul Legii este încă în vigoare și
după cum ai declarat, a fost adăugat la Legământul Avraamic,
n-ar implica aceasta că noi suntem acum obligați prin
Legământul Legii?
Răspuns—Legământul Legii este încă în vigoare pentru cei ce
sunt sub acest Legământ al Legii și acel Legământ al Legii a
fost făcut cu Sămânța lui Avraam după trup. Există o singură
linie prin Isaac, și Legământul condamnă acea linie până în
ziua de azi. Există doar două căi de a veni sub un nou
Legământ. O cale este aceea care a fost deschisă în zilele
lui Isus, și anume: devenind morți față de Legământul Legii
pentru a fi căsătoriți cu altul. A fi astfel socotiți morți
față de Legământul Legii este o cale. Ei trebuie să moară
față de Legământul Legii și să devină vii pentru altă
speranță. Astfel ei vor fi “morți cu Cristos". Trebuie să
fie morți cu Cristos pentru ca să poată avea o parte cu El
mai târziu.
Altă cale este aceasta: Legământul Legii este umbra Noului
Legământ. Legământul Legii este umbra Noului Legământ al
Legii, și mijlocitorul Legământului Legii a fost umbra
Marelui Mijlocitor, Cristos, Cap și Corp. În toți acești ani
Dumnezeu ridică un Profet. Isus Capul, Biserica Corpul:
aceasta este ordinea. Apoi acest Mare Profet, Moise
antitipic, va fi complet. Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul
Său, dar Cristos n-a început încă să vorbească. Tatăl invită
acum Mireasa. “Nimeni nu poate să vină la MINE dacă nu-l
atrage Tatăl" (Ioan 6:44). Lucrarea din mia de ani va fi
prin Fiul. Remarcați cum Moise cel tipic reprezintă aici pe
acest Moise antitipic iar instituirea Legământului Legii a
simbolizat instituirea acestui Nou Legământ. Când încetează
tipul începe antitipul. Așa că acest Legământ al Legii
continuă până ce Noul Legământ îi ia locul. Atunci va fi
pecetluit Noul Legământ. Noul Legământ va lua locul
Legământului Legii. Și ce se va întâmpla cu vechiul
Legământ? Dragii mei frați, ce devine Marți când Miercuri îi
ia locul?
Noul Legământ va începe când Mijlocitorul va fi gata.
Aceasta va fi numai când Cristos va fi complet, Cap și Corp.
Dacă noi suntem membri ai Corpului Mijlocitorului acestui
Nou Legământ nu putem fi sub Legământul Legii. Sper că am
fost destul de clar pentru toți.
LEGĂMINTE—Isus, Legământul Legii și drepturile la viață.
(Q194-1)
Întrebare
(1913)—1—Putea Isus să împlinească Legământul Legii fără
sacrificarea drepturilor Sale umane?
Răspuns—Eu cred că ar fi putut împlini Legământul Legii fără
a-Și sacrifica drepturile umane. Cred că întreaga lume în
timpul veacului următor va împlini Legământul Legii. Eu
înțeleg că Legământul Legii, Noul Legământ al Legii, este
cel care va intra în vigoare și va fi în vigoare pentru
totdeauna după ce omenirea va fi atins perfecțiunea. Toți
oamenii vor ține și vor trebui să țină acel Nou Legământ,
altfel nu vor avea viață veșnică, și așa mai departe. Dar
aceasta nu va însemna că ei trebuie să moară ca jertfă. Tot
așa și cu Domnul nostru, Legea nu a cerut să moară ca
jertfă; promisiunea făcută lui Avraam L-a convins să moară
ca jertfă; El nu putea să binecuvânteze lumea dacă nu murea
ca jertfă. Ținând Legea, El Și-a dovedit dreptul individual
la viață, dar nu ar fi avut nimic de dat lumii dacă nu și-ar
fi jertfit aceea viață perfectă.
LEGĂMINTE—Sub care legământ se dezvoltă Biserica? (Q194-2)
Întrebare
(1913)—2—Se dezvoltă Biserica sub Legământul Avraamic sau
sub legământul de sacrificiu?
Răspuns—Noi am spune că sub amândouă. Legământul Avraamic
i-a promis lui Avraam o sămânță și că acea sămânță va fi
agentul pentru binecuvântarea tuturor familiilor pământului,
și Apostolul spune că acea sămânță a fost Cristos. Vedem cum
Domnul nostru Isus Cristos a fost prin natură copilul lui
Avraam, sămânța lui Avraam, dar nu ca sămânță avraamică după
trup a fost El în stare să elibereze lumea. Înainte să poată
face ceva pentru lume, El trebuia să moară ca sămânță
naturală a lui Avraam; sămânța naturală a lui Avraam trebuia
sacrificată, așa cum a fost prefigurat în cazul lui Isaac.
Domnul nostru S-a dat pe Sine și S-a jertfit pe Sine real,
dar Dumnezeu L-a înviat din morți ca Nouă Creatură, și Noua
Creatură a Domnului nostru Isus este sămânța spirituală a
lui Avraam, și sămânța spirituală a lui Avraam va
binecuvânta toate familiile pământului, și nu cea naturală.
Deci Cristos este antitipul lui Isaac; ca sămânță spirituală
El a fost înviat din morți. Voi și cu mine am fost invitați
să devenim membrii Săi, deși nu suntem din sămânța lui
Avraam după trup; suntem doar aduși în sămânța lui Avraam
după spirit și devenim sămânța lui Avraam pe plan spiritual
pentru că devenim membri ai corpului lui Cristos. Dar nimeni
nu poate intra în împlinirea promisiunii avraamice decât pe
ușa sacrificiului. Nu puteau evreii să devină sămânța
spirituală a lui Avraam fără sacrificarea trupului? Nu, și
nimeni nu poate decât prin sacrificarea trupului, așa că
aceasta este în perfectă armonie cu faptul că noi intrăm sub
ambele. Domnnul nostru spune: “Adunați-mi pe credincioșii
Mei care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!" (Psa.
50:5). Isus a fost primul sfânt, și El a făcut un legământ
cu Dumnezeu și Și-a îndeplinit sacrificiul, fiind acceptat
pe planul spiritual al seminței lui Avraam. El ne-a invitat
și pe noi, evrei și neamuri împreună, să venim și să fim
comoștenitori cu El intrând pe plan spiritual și devenind
membri ai seminței spirituale a lui Avraam, și astfel
apostolul spune: “Și dacă sunteți ai lui Cristos, sunteți
“sămânța” lui Avraam, moștenitori potrivit făgăduinței" (Gal
3:29), dar nu puteți deveni ai lui Cristos, decât luând
parte în sacrificiul Lui.
LEGĂMINTE—La ce se referă Dan. 9:27? (Q195-1)
Întrebare
(1913)—1—Daniel 9:27: “El va încheia un legământ cu
mulți, timp de o săptămână". La ce legământ se face referire
aici?
Răspuns—Aceasta se referă la legământul pe care l-a făcut
Dumnezeu cu israeliții cu privire la cele șaptezeci de
săptămâni, deoarece contextul ne arată aceasta. Contextul
arată că aceasta este lucrarea legământului la care se face
referire, că în acest timp Dumnezeu va împlini anumite
lucruri — pecetluirea viziunii și a profeției, ungerea
Sfântului Sfinților și așa mai departe. Toate acestea vor
avea loc în timpul celor 70 de săptămâni de ani, 490 de ani,
și în săptămâna a 70-a, la sfârșitul celei dea 69-a
săptămâni, trebuia să apară Mesia, și la mijlocul săptămânii
a 70-a, Mesia trebuia stârpit, dar nu pentru Sine. Apoi
întreaga săptămână a 70-a va trece, trei ani și jumătate
după stârpirea lui Mesia, și acea a 70-a săptămână sau
perioadă de favoare a Israelului natural a continuat, iar
apostolii arată că deși zilele au fost scurtate într-un sens
al cuvântului prin moartea lui Cristos, când a spus “Iată,
vi se lasă casa pustie" (Mat. 23:38), favoarea lui Dumnezeu
pentru popor a continuat până la împlinirea completă a
săptămânii a 70-a, până la trei ani și jumătate după
răstignirea lui Isus, aceasta n-a fost o nedreptate. Nu s-a
făcut nici o nedreptate scurtând-o, deoarece pentru ei a
fost într-adevăr un beneficiu. Evreii vor primi ceva mai bun
prin moartea lui Cristos în mijlocul săptămânii a 70-a — vor
primi un nou legământ. Dumnezeu le-a confirmat, le-a fixat,
le-a stabilit acea perioadă completă, de 70 de săptămâni de
ani, 490 de ani și numai la sfârșitul lor a dat primului
dintre neamuri posibilitatea de a avea parte în chemarea
evanghelică; acela primul, ne amintim, a fost Corneliu.
LEGĂMINTE—Este Biserica Noul Legământ? (Q195-2)
Întrebare
(1916)—2—În Isaia 42:6 citim: “Eu, Domnul, Te-am chemat
în dreptate și Te voi lua de mână, Te voi păzi și Te voi
pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina popoarelor".
Să înțelegem noi că aceasta înseamnă că Biserica glorificată
va fi noul legământ?
Răspuns—Această scriptură se referă clar la Isus Cristos,
Capul și Biserica, Corpul Său. “Te voi pune ca legământ al
poporului" nu înseamnă că Isus sau Biserica devin
legământul, ci că Dumnezeu dă pe Cristos și Biserica în
legătură cu facerea acestui legământ. Nu poate exista
legământ fără Cristos și Biserică, pentru că sângele lui
Cristos constituie valoarea pentru pecetluirea noului
legământ. Acel nou legământ trebuie pecetluit și trebuie
pecetluit cu sângele lui Cristos. În timp ce răscumpărarea
este toată în Domnul Isus și în moartea Sa, Biserica este
socotită ca și Corpul Său, și sângele întregii Biserici este
socotit ca parte a acelui sânge care va pecetlui noul
legământ sau îl va face operativ.
LEGĂMINTE—Sfera Legământului Avraamic. (Q195-3)
Întrebare
(1916-Z)—1—Care este mai mare, Legământul Avraamic sau
Noul Legământ?
Răspuns—Legământul Avraamic este un aranjament
atotcuprinzător. Tot ce a făcut și încă va mai face Dumnezeu
pentru rasa noastră este inclus în acest Legământ Avraamic.
Legământul Legii al lui Israel a fost adăugat la acest
Legământ “din cauza călcării de lege". Deși doar un
aranjament tipic, totuși Legământul Legii a dezvoltat o
anumită clasă credincioasă, să fie “prinți în toată țara" în
timpul Veacului Milenar. Acest Legământ a fost reprezentat
prin Agar; iar fiul ei Ismael a reprezentat națiunea lui
Israel (Gal. 4:21- 31). Cristosul, clasa Noii Creații, a
fost reprezentată în Isaac, fiul Sarei. Sara, prima nevastă
a lui Avraam, a reprezentat acea parte a Legământului
Avraamic care aparține de Sămânța Spirituală, Noua Creație,
despre care noi vorbim uneori ca despre Legământul Sara.
Acest Legământ Sara, Legământul de Har, Legământul de Jertfă
(Psa. 50:5) — naște clasa Isaac, Biserica, Cap și Corp.
După cum Isaac nu s-a născut după trup în sens obișnuit
(Avraam și Sara fiind prea bătrâni din punct de vedere
natural), ci a fost o creație specială, tot așa este și cu
Cristosul, Biserica. Această clasă “Isaac" se dezvoltă
distinct ca o Creație Nouă, formată din membri ai rasei
umane decăzute. Invitația divină către aceștia este să-și
prezinte trupurile ca jertfe vii. Ei își sacrifică natura
umană ca să poată ajunge împreună cu Capul lor, antitipicul
Isaac, la natura divină — ceva ce nu s-a oferit niciodată
înainte. După ce această Nouă Creație este completă,
binecuvântarea arătată în Promisiunea lui Dumnezeu către
Avraam va ajunge la toate familiile pământului.
Binecuvântarea va ajunge la ei mai întâi prin Sămânța
“Isaac", Noua Creație, și în al doilea rând prin Vrednicii
din Vechime, dezvoltați în veacurile precedente, sub
aranjamentele tipice ale lui Dumnezeu.
Toate neamurile și familiile pământului vor fi binecuvântate
cu privilegiul sau ocazia de a deveni copii ai lui Avraam,
copii ai lui Dumnezeu, pe care Avraam Îl reprezintă într-o
ilustrație. “Te-am rânduit să fii tatăl multor popoare"
(Gen. 17:5; Rom. 4:17), i-a spus Domnul lui Avraam —
“Devenind sămânța ta toate popoarele pământului se vor
binecuvânta". Aceștia vor fi binecuvântați sub Noul
Legământ, un aranjament prin care Legământul Avraamic va fi
împlinit în legătură cu Israel și cu toți.
Deci Legământul Avraamic cuprinde toate celelalte Legăminte,
acele Legăminte fiind doar caracteristici diferite ale
aranjamentelor lui Dumnezeu prin care va fi împlinită opera
cuprinsă în marele Legământ sau Promisiune Avraamică.
Așa cum am arătat înainte în altă parte, Avraam și-a luat
altă nevastă, după moartea Sarei — Chetura. Prin ea, el a
avut mulți fii și fiice. Astfel este tipificat Noul Legământ
și marea lui lucrare de a aduce mulți la viață — la
“libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu" — Rom. 8:19, 21.
LEGĂMINTE—Legământul Legii și moartea lui Isus. (Q196-1)
Întrebare
(1916)—1—Ținerea Legământului Legii a cerut moartea lui
Isus?
Răspuns—Eu aș spune că nu; ținerea Legământului Legii nu
cerea moartea lui Isus. Pentru a face subiectul mai clar și
mai explicit, ne amintim că Legea a fost dată ca o condiție
pentru viață și nu ca o condiție pentru moarte. “Omul care
va practica lucrurile acestea va trăi prin ele" (Rom. 10:5).
Dacă le făceau, nu mureau. Oricine ținea legea lui Dumnezeu
trăia și avea dreptul la viață veșnică; așa că Isus ținând
această lege a avut dreptul să trăiască veșnic. Legea nu a
cerut moartea lui Isus. El a avut dorința să accepte
propunerea Tatălui de a deveni o nouă creație, și, pentru a
deveni o Nouă Creație, El S-a angajat să facă voia Tatălui
cu orice preț — depășind cerințele legii. El a permis să-i
fie luată viața, dar legea nu I-a cerut aceasta. El a avut
dreptul la viață și putea să se roage ca ea să continue,
dar, în loc să facă așa, El a permis Să-i fie luată și
astfel El a murit “Cel Drept pentru cei nedrepți" (1 Pet.
3:18), ca să poată deveni Marele Mijlocitor dintre Dumnezeu
și om și să poată da acel drept la viață umană, pe care a
jertfit-o pentru întreaga lume, la toți cei ascultători din
rasa lui Adam în veacul următor.
LEGE—Abținere de la lucruri sugrumate.
(Q430-3)
Întrebare
(1909)—2—De ce Sf. Pavel ne poruncește să ne ferim de
lucruri sugrumate și de mâncarea jertfită idolilor?
Răspuns—Aceasta n-a fost porunca lui Pavel, pentru că el n-a
poruncit așa. Pavel învăța neamurile că toate reglementările
Legii au fost date evreilor și că nu erau asupra neamurilor,
dar că evreii erau obligați prin ele până când veneau în
Cristos. Atunci s-a iscat o discuție cum că unii au venit
din Ierusalim și au spus că ei (neamurile) trebuie să fie
circumciși și să țină legea. Atunci unii spuneau că Pavel
zicea aceasta și alții ziceau altceva; așa că au avut o
adunare generală ca să lămurească în ce măsură legea
evreilor era peste neamuri. Vă amintiți că Iacov a prezidat,
remarcând conducerile providențiale ale lui Dumnezeu și apoi
Petru le-a spus cum a fost propovăduită Evanghelia prima
dată la Neamuri. Apoi Adunarea Apostolilor a concluzionat că
nu existau legi obligatorii asupra Neamurilor și că ei nu
trebuiau să pună vreuna asupra lor. Dar ei au spus, hai să
punem aceste restricții asupra lor mai curând ca o
recomandare, ca să se ferească de lucruri sugrumate, de
desfrânare și de mâncarea jertfită idolilor. De ce au făcut
ei acea recomandare? Pentru că au crezut că acesta era
atunci un lucru mai înțelept de sfătuit. Noi am presupune că
abținerea de la desfrânare ar fi întotdeauna în armonie cu
voia lui Dumnezeu. Dar despre mâncarea jertfită idolilor,
Pavel arată că idolul nu e nimic altceva decât o bucată de
lemn sau piatră; acesta nu strică mâncarea deloc, dar dacă
cineva ar gândi că o strică, dacă ar gândi că se întâmplă
ceva cu mâncarea și că dacă ar mânca din ea ar dezonora pe
Dumnezeu, atunci Pavel spune: Dacă este cineva printre voi
care este slab și crede că este rău să mănânce, acei care
sunt tari trebuie să aibă bunăvoință față de acela.
Apoi despre lucruri sugrumate. Acesta era un obicei printre
evrei, pentru că sângele era un tip sau un simbol al vieții,
iar Dumnezeu le-a poruncit evreilor să nu mănânce nimic
sugrumat. Ei n-au arătat de ce au sfătuit așa, dar au
sfătuit acest lucru; și au sfătuit acest lucru după ce au
spus că nu era nimic în lege care să oblige pe neamuri.
LEGE—A mânca mortăciuni. (Q431-1)
Întrebare
(1912)—1—”Să nu mâncați din nici o mortăciune; s-o dai
străinului care va fi în cetățile tale s-o mănânce sau s-o
vinzi unui străin; căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul
Dumnezeul tău" (Deut. 14:21). Te rog explică aceasta.
Răspuns—Mie mi se pare că înseamnă ceea ce zice. Aceasta li
s-a spus evreilor, nu nouă. Un animal ar putea muri de la
sine, fără a fi omorât și totuși să nu fie nepotrivit pentru
hrană decât pentru aceia cărora le era interzis să mănânce
carne dacă nu era junghiată special. De exemplu, un animal
s-ar putea prinde și s-ar putea sugruma el însuși sau ar
putea cădea într-o prăpastie și să moară fără a fi junghiat
în modul prescris evreilor. Această carne ar putea fi tot
atât de bună; n-ar produce boală sau moarte și de aceea a o
da sau a o vinde unei persoane care nu era sub Lege nu i-ar
fi cauzat daune.
LEGE—Când i s-a pus capăt. (Q431-2)
Întrebare
(1916)—2—Când a pus Isus capăt legii? La Iordan sau la
Calvar?
Răspuns—Această expresie “A pune capăt legii" este o
expresie care se poate înțelege greșit. Întrebarea poate fi
privită din diferite puncte de vedere. Isus niciodată n-a
pus capăt legii într-un sens al cuvântului foarte important.
Legea este a Tatălui. Ea a existat înainte să vină Isus. Ea
mai există încă. Va exista întotdeauna. Isus nu i-a pus
capăt și niciodată nu-i va pune capăt. Ea este legea lui
Dumnezeu rezumată pe scurt în aceasta: “Să iubești pe
Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău,
cu toată puterea ta și cu toată cugetarea ta; și pe
aproapele tău ca pe tine însuți" (Luca 10:27). Când i se va
pune capăt acestei legi? Niciodată! Niciodată! Noi o
apreciem tot mai mult cu fiecare zi. Nici la Iordan, nici la
Calvar, nici altă dată nu va pune El capăt acestei legi.
Atunci ce se înțelege prin această expresie? Pe baza acestei
legi, așa cum a dat-o Dumnezeu prin Moise israeliților, s-a
făcut un legământ, și acel legământ era adesea numit lege
pentru că era legământul legii și prin urmare acest cuvânt,
legământ, deoarece legământul și legea erau atât de strâns
asociate și vital legate, era uneori folosit când se făcea
referire la lege, iar cuvântul lege a fost folosit ca să
includă legământul bazat pe ea. În acest sens a pus Isus
capăt legii, adică, legământului legii sau legământului
bazat pe acea lege. El a pus capăt acestui legământ, și
totuși El nu a pus capăt de tot legământului legii, pentru
că, după înțelegerea mea, evreii sunt încă sub acel
legământ al legii și în consecință trebuie să le vină
anumite binecuvântări. Ei sunt acum sub partea de condamnare
a acelui legământ al legii, dar, dacă acesta ar fi mort, ei
n-ar fi sub faza lui de condamnare. Ei n-ar putea fi sub
condamnarea unui legământ mort. De aceea Isus a pus capăt
doar favorurilor, privilegiilor și ocaziilor date evreilor
sub acel legământ. Cum? Prin faptul că El însuși a împlinit
toate obligațiile lui și devenind astfel Moștenitorul lui
Dumnezeu în privința lucrurilor pe care legea le-a promis
Celui care o va ține. Întreaga națiune evreiască a avut o
ocazie să devină moștenitori ai acestor binecuvântări dacă
ar fi ținut legea, dar ei n-au reușit s-o țină; dar venind
Isus, El a ținut toate cerințele ei și de aceea a devenit
Moștenitor și succesor al tuturor binecuvântărilor pe care
le-a promis legea, și astfel El a pus capăt acelor
binecuvântări, în ceea ce-i privește pe alții; și de atunci
încoace nici un evreu nu poate intra. Isus a primit toate
binecuvântările. Evreii pot primi blestemul dar nu
binecuvântările. Isus împarte aceste binecuvântări cu toți
aceia care devin ucenicii Săi. Noi am devenit comoștenitori
cu El în toată acea moștenire pe care El a moștenit-o ținând
legea. Noi nu suntem în stare să ținem legea și nici acești
evrei nu erau în stare să țină legea, dar Isus a ținut-o și
a câștigat binecuvântările ei, așa că noi putem acum să
devenim (evrei și neamuri împreună) comoștenitori ai tuturor
promisiunilor făcute Israelului natural, prin credință în
Domnul Isus și devenind membri ai corpului Său. Noi
participăm și intrăm în posesia tuturor acestor lucruri.
Deci Isus a pus capăt acestor cerințe asupra evreilor, cu
excepția anumitor obligații pe care le-au avut. Apoi venind
sub noul aranjament ei sunt eliberați de cerințele celui
vechi. De exemplu, apostolii, venind, cerințele legământului
legii n-au mai fost obligatorii pentru ei, când Isus a făcut
noua asigurare prin care ei să poată intra. Noua asigurare
era să-i facă pe ei în stare să vină sub noul aranjament.
Apostolii au devenit morți față de lucrurile vechi ale
vechiului aranjament pentru ca să poată deveni vii pentru
lucrurile mai bune — pentru Dumnezeu — alegând să devină
ucenicii lui Isus.
LEVIȚI—Reprezentați în Marea Mulțime.
(Q435-2)
Întrebare
(1910)—1—În ce fel reprezintă Leviții pe Marea Mulțime?
Răspuns—Ei bine, am crezut că am răspuns la această
întrebare ieri. Voi repeta. Aceia care au fost separați în
noaptea de Paști, când îngerul nimicitor a nimicit pe toți
cu excepția întâilor-născuți care erau sub sânge, toți
acești întâi-născuți care au fost separați au reprezentat pe
Biserica Întâilor-născuți ale căror nume sunt scrise în
ceruri, iar acești întâi-născuți ai lui Israel, după
îndrumarea lui Dumnezeu, au fost schimbați ulterior cu
întreaga seminție a lui Levi; așa că întreaga seminție a lui
Levi reprezintă casa credinței sau Biserica
Întâilor-născuți. În acea seminție a lui Levi a existat o
anumită familie specială, sau clasă aleasă, care era familia
preoțească, și era reprezentativă a acelei părți din casa
credinței, Biserica Întâilor-născuți, care va fi Mireasa,
soția Mielului, și rămâne tot restul Bisericii
Întâilor-născuți corespunzând Leviților și Leviților
antitipici ce vor fi Marea Mulțime care urmează împreună cu
Turma Mică de preoți și vor fi servitori pe plan spiritual.
LEVIȚI—Moștenirea lor va fi cerească.
(Q435-3)
Întrebare
(1912-Z)—1—Dacă Leviții antitipici nu au moștenire în
țară, după cum este arătat în tip, care va fi răsplata lor?
Răspuns—Leviții tipici erau întreaga seminție a lui Levi,
din care o parte era selectată pentru a fi o mică grupă de
preoți. În pustiul Sinai, Domnul a pus deoparte pe Leviți
pentru serviciul Său (Num. 3:11-16). De atunci, acea
seminție a reprezentat pe întâii-născuți ai lui Israel,
care, spune apostolul, au fost tipul Bisericii
Întâilor-născuți (Evrei 12:23) — tipul clasei spirituale.
În tip, întreaga seminție a lui Levi a fost tăiată de la
orice posesiune în țară. Nu le-a fost dat nici un titlu de
proprietate pentru pământ; nu le-a fost dat nici un teren.
Pământul a fost împărțit printre celelalte seminții, dar nu
și printre Leviți. Astfel, Dumnezeu a simbolizat faptul că
Leviții antitipici nu vor avea o moștenire pământească.
Toată Biserica Evanghelică este chemată la stările cerești;
și de aceea ei sunt îndepărtați de la drepturile lor
pământești ca oameni, ca să poată avea drepturile cerești ca
și Noi Creaturi. Apostolul spune că Dumnezeu “ne-a chemat cu
o chemare sfântă", o “chemare cerească", o “chemare de sus"
— 2 Tim. 1:9; Evrei 3:1; Fil. 3:14.
Seminția lui Levi a fost împărțită în două clase, o clasă
preoțească și o clasă Levitică, sau de servitori. În antitip
sunt două clase pe plan spiritual — Preoțimea Împărătească,
compusă din Cristos și Biserică, Mireasa Sa; și de asemenea
clasa servitorilor, “fecioarele, însoțitoarele ei", și care
vor intra în Palatul Împăratului cu bucurie. Neridicându-se
la înaltul standard cerut pentru admiterea lor în clasa
Mireasă, nu sunt socotiți vrednici de a fi în această clasă
care este prezentată Împăratului “în haine de broderie".
Totuși, ei trebuie să fie toți caractere mari, vrednici să
primească ramuri de palmier, indicând victoria lor asupra
păcatului și a tot răul — Psa. 45:13-15; Apoc. 7:9-17.
LEVIȚI—În curte în Ziua Ispășirii.
(Q436-1)
Întrebare
(1913)—2—Au avut Leviții acces în curte în Ziua
Ispășirii? Leviții sunt reprezentați în tabără sau în curte?
Răspuns—Nu-mi amintesc nimic special care să arate că
Leviții erau în curte în Ziua Ispășirii. Aș crede că erau.
Nu-mi amintesc de nici o interzicere ca ei să fie în curte.
Leviții, vedem că reprezintă două ilustrații. Noi avem o
atitudine levitică față de Dumnezeu când ne apropiem de El
și vrem să facem ceva serviciu, și spunem: Da, dacă ai ceva
de făcut aș vrea să am și eu o parte. Ești consacrat, frate?
Nu, nu sunt consacrat, ar putea spune acest frate, dar am
simpatie pentru ceea ce faci tu. Ei bine, într-un mod
figurativ el este în legătură cu aceia care sunt consacrați
și care jertfesc. El nu este în mod necesar unul dintre cei
care în sfârșit vor fi din clasa Leviților. Acei care în
cele din urmă sunt din clasa Leviților, care au și avantajul
viitor, aceștia au făcut un legământ cu Domnul și n-au
reușit să-l țină pe deplin, dar în timpul prezent toți cei
care vor face legământul sunt numiți preoți. Nu există clasă
de Leviți recunoscută distinct în timpul prezent, și oricine
are simpatie pentru lucrarea Domnului și intră și face un
fel de muncă, ocupă de probă sau temporar locul Leviților.
Așa că în acest sens al cuvântului se poate spune despre noi
că suntem în poziția Leviților până când acceptăm
aranjamentul Domnului și facem deplina consacrare.
LEVIȚI—Leviții antitipici și lucrarea
lor. (Q436-2)
Întrebare
(1915)—1—Care este antitipul Leviților?
Răspuns—Noi înțelegem, mai întâi, că antitipul preoților
evrei este Isus, Marele Preot, iar Biserica, “turma mică",
preoții subordonați. Clasa Marii Mulțimi, cum va fi în cele
din urmă, este antitipul Leviților. Relația lor cu clasa
Mireasă este aceea de “fecioare, însoțitoarele ei" (Psa.
45:14). Lucrarea Marelui Preot va fi aceea de învățare și
vindecare. Lucrarea marelui preot în timpurile vechi, după
lucrarea sa de ispășire, era să vindece boli și să dea
instrucțiuni poporului; iar preoții subordonați erau
asociați cu marele preot și sub conducerea sa. Apoi urmau
Leviții, să facă o parte mai puțin importantă din acea
lucrare mare. Astfel noi înțelegem că în timpul Veacului
Milenar clasa Marii Mulțimi va avea o lucrare mare — nu atât
de importantă ca aceea a Bisericii, ci o lucrare secundară,
mai mult o lucrare de servitori, totuși onorabilă.
Ideea noastră despre lucrarea lor este aceasta: marii
preoți, știți, vor fi prin comparație în număr mic — numai
144.000. Când comparăm acest număr cu populația lumii de la
Adam — douăzeci de mii de milioane — fiecare din clasa
Mireasă va avea un număr mare de care să se îngrijească.
Evident vor fi necesari mult mai mulți decât acel număr.
Fiecare persoană din Preoțimea Împărătească va avea onoarea
de a conduce și instrui, și noi înțelegem că Marea Mulțime
vor fi instrumentele și ajutoarele lor în legătură cu toată
această lucrare.
Să ilustrăm: Într-un oraș mare este un număr mare de oameni
care să fie guvernați. În fruntea orașului este un primar.
Apoi sunt judecătorii. În orașul New York sunt o mulțime de
judecători. Apoi sunt multe mii de polițiști. Judecătorii nu
încearcă să se ocupe de toate în oraș. Dar polițiștii sunt
la colțurile străzilor și în zona lor. Ei sunt la
intersecții, fiind atenți la trafic, pe străzile aglomerate
păzind pe pietoni pentru a nu fi călcați, având grijă ca
legea să nu fie încălcată, făcând arestările necesare etc.
Acești polițiști raportează judecătorilor. Astfel se face
guvernarea orașului. Anumite lucruri importante pot să vină
direct la primar și să nu se ocupe alții de ele.
Toate acestea, pentru mintea noastră furnizează un fel de
ilustrație a felului în care Cristos va fi marele
Conducător, sau Împărat, corespunzând cu Primarul din
ilustrația noastră. Toți sfinții, clasa Mireasă, vor fi regi
subordonați, corespunzând judecătorilor. Ei vor fi
conducători și preoți, având autoritate — stăpânind peste
două cetăți sau cinci cetăți sau zece cetăți, după cum a
reprezentat Isus acest fapt în pildă (Luca 19:17). Dar
stăpânind peste acestea ar însemna să fie examinat
individual fiecare caz. Să presupunem că unul ar fi gata să
împuște pe cineva. Judecătorii care stăpânesc n-ar lua
cunoștință personal de fiecare contravenient, pentru că s-ar
putea să fie mulți care să încerce să facă rău în același
timp. De aceea ar fi necesar să aibă pe cineva să se
îngrijească de fiecare din aceștia.
Așa este acum și cu sfinții. Știți că fiecare din Biserică
este păzit de sfinții îngeri. “Nu sunt ei oare toți duhuri
slujitoare trimise să slujescă pentru cei care vor moșteni
mântuirea?" (Evrei 1:14) Ei se îngrijesc de interesele
noastre, și raportează dacă nu suntem pe drumul bun. Ei ne
dau binecuvântări și ajutor după nevoile noastre ferindu-ne
de vătămare; sau dacă raportul este pentru o faptă rea, ni
se dau anumite lovituri și pedepse. Așa că “Îngerul
Domnului
tăbărește în jurul celor ce se tem de El și-i scapă" (Psa.
34:7).
Pentru lume în veacul următor puterea Domnului va fi
reprezentată prin clasa Marii Mulțimi, sub Mireasă. Ei vor
fi o mare forță polițienească, îngrijindu-se de toți
oamenii. Ei vor avea o slujbă mare; pentru că Dumnezeu a
garantat că “nu se va face nici un rău și nici o pagubă pe
tot muntele (Împărăția) Meu cel sfânt" (Isa. 11:9). Aceasta
va însemna o supraveghere atentă. Da, într-adevăr! Cum vor
împiedica ei facerea răului? Dacă o persoană ar încerca să
blasfemieze sau să defaime, limba i-ar putea fi instantaneu
paralizată. Foarte ușor! Un polițist chiar la fața locului!
— nu așteptând până ce contravenientul face răul și apoi
să-l pedepsească, ci tratându-l așa încât să nu aibă ocazia
să facă răul și pedepsindu-l pentru că a încercat să-l facă.
Ați putea întreba: “Frate Russell, dar cei care vor încerca
să facă bine?" Va fi o mare binecuvântare pentru oricine va
face o faptă bună, o faptă amabilă. Ei vor obține o
binecuvântare pe loc. Toți cei care vin în armonie cu legile
Împărăției se vor ridica tot mereu pe parcursul întregului
Veac Milenar, până când toți cei voitori și ascultători vor
fi restabiliți. Aceasta va veni prin mijloacele pe care
Dumnezeu le pregătește acum — Cristos Marele Preot și
Biserica preoții subordonați, regii subordonați, judecătorii
subordonați ai lumii. Clasa Marii Mulțimi vor fi
instructorii lumii sub clasa Mireasă. Apoi, pe plan
pământesc, vor fi Vrednicii din Vechime, care vor face o
anumită lucrare de judecată și îndrumare, făcând cunoscute
lumii condițiile Împărăției. Aceștia vor fi umani, vizibili
oamenilor, servind sub îndrumători invizibili, spirituali.
Toată această mare pregătire pentru a lucra cu douăzeci de
mii de milioane! Nu va fi totul minunat? Va fi o întreagă
oștire când toți vor fi treziți din mormânt! “Dar cum știi
aceasta? Există scripturi doveditoare?" va întreba cineva.
Da, chiar la obiect. Zice așa: “când se împlinesc judecățile
Tale pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea" (Isa.
26:9). Judecățile Domnului vor fi atunci peste tot. Imediat
ce se va intenționa ceva rău — nu comis, ci intenționat —
pedeapsa va urma prompt și sigur. Ar putea exista o ispită
de a face rău, dar dacă se va rezista la ea, nu va fi păcat.
Dar orice rău plănuit și intenționat va primi iute răsplata.
Aceasta înțelegem noi că va fi domnia care va fi răspândită
peste tot pământul, aducând binecuvântări fiecărui făcător
de bine și pedeapsă fiecărui răufăcător intenționat.
Cum numărul Miresei lui Cristos va fi de 144.000, ar fi
rezonabil să gândim că fiecare membru al acestei clase va
avea în grijă 144.000, iar 144.000 x 144.000 =
20.736.000.000 (douăzeci de miliarde șapte sute treizeci și
șase de milioane). Evident numărul aproximativ necesar al
celor care vor fi îngrijiți — nici eu n-aș putea aranja mai
bine. Ei bine, 144.000 ar fi o oștire destul de mare pentru
fiecare individ din clasa Mireasă de care să se îngrijească.
Așa că putem vedea necesitatea lucrării Marii Mulțimi și a
Vrednicilor din Vechime.
LOCUINȚĂ—Pregătește locul sau pe
ucenici pentru locuri. (Q452-2)
Întrebare
(1909)—1—(Ioan 14:2), “În casa Tatălui Meu sunt multe
locuințe. Dacă n-ar fi așa v-aș fi spus, căci Eu mă duc să
vă pregătesc un loc". A vrut Cristos să spună că va pregăti
un loc pentru ucenici sau că îi va pregăti pe ei pentru acel
loc?
Răspuns—Ilustrația în mintea mea este că Tatăl nostru Ceresc
are multe și diferite aranjamente sau părți în Planul Său.
Există un ordin sau departament de heruvimi, altul de
serafimi, și alt ordin sau aranjament pentru îngeri. Cât
privește aranjamentul pământesc al omului, acesta a fost
făcut pentru el, dar încă nu exista loc pregătit în
universul lui Dumnezeu pentru această Nouă Creație pe care
El a intenționat s-o dezvolte, așa că Domnul nostru a spus:
“Mă duc să vă pregătesc un loc". El a deschis posibilitatea
ca noi să intrăm împreună cu El, după cum citim: “Dacă
răbdăm, vom și împărăți împreună cu El" (2 Tim. 2:12). Dacă
ar fi aplicat atunci meritul Său pentru evrei sub Noul
Legământ, binecuvântarea ar fi mers pe această cale și n-ar
fi existat loc pentru noi, dar El a mers să-l aplice pentru
noi și ne dă ocazia să ne jertfim împreună cu El și să fim
părtași la natura Sa înaltă. Este de asemenea adevărat că El
îi pregătește pe ei pentru acel loc.
LOCUINȚE—Multe locuințe în casa
Tatălui. (Q453-1)
Întrebare
(1911)—2—”În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe" (Ioan
14:2). Ce înseamnă aceasta?
Răspuns—Casa Tatălui nostru, într-un sens larg al
cuvântului, înseamnă Universul și diferiții membri ai marii
Sale familii. El are o parte a marii Sale familii pe plan
îngeresc, nu știm cât de mulți; are o altă parte a familiei
care sunt serafimii și heruvimii, și nu știm multe despre
ei. El are alte părți ale familiei spirituale la care se
pare că face referire apostolul Pavel, dar noi nu știm care
sunt aceste distincții; nu ne este descoperit; ci doar că
sunt diferite ordine sau grade în familia Tatălui nostru
ceresc pe plan spiritual. În afară de acestea Biserica va fi
pe plan spiritual. Apoi are de asemenea o altă parte a
familiei Sale de gen uman. El a făcut pregătiri pentru toate
aceste diferite familii. A făcut deja pregătire pentru
îngeri; ei au planul lor, starea lor, condiția lor
stabilită. Tot așa S-a îngrijit Dumnezeu și pentru omenire;
Pământul a fost făcut pentru om. Dar acum a apărut un lucru
nou; Domnul Isus a venit și a chemat o Biserică, și acea
Biserică împreună cu El însuși va constitui o nouă creație,
și nu exista loc pentru o nouă creație; aceasta era în
întregime o nouă creație. Așa că Învățătorul nostru care a
fost întâiul-născut al acestei noi creații, când S-a înălțat
la cer ne-a lăsat vorbă că dacă vom fi credincioși ca membri
ai Săi, El va merge înaintea noastră și ne va pregăti un
loc, și ne spune ce loc va fi, că va fi un loc în natura
divină. Sfântul Petru spune că Dumnezeu ne-a dat făgăduințe
nespus de mari și scumpe (2 Pet. 1:4), ca prin acestea —
prin aceste promisiuni care lucrează în noi să vrem și să
facem buna plăcere a lui Dumnezeu — să putem deveni părtași
ai naturii divine. Toți cei care devin părtași ai naturii
divine vor avea acel loc în locuința Tatălui care este
imediat după al Tatălui — Tatăl, Fiul, Mireasa, soția
Mielului, și apoi toate celelalte ordine sub acestea.
LOGOS—Natura Logosului. (Q447-1)
Întrebare
(1906)—1—Ce scriptură avem ca să dovedim că Isus n-a avut
natura divină înainte de a veni în trup?
Răspuns—Răspunsul meu este că dovada va fi pe cealaltă
latură. Ce scripturi avem să dovedim că Isus a avut natura
divină înainte de a deveni trup? Răspunsul nostru este că nu
există nici o scriptură care să dovedească faptul că a avut
natura divină înainte de a veni în trup, dar putem logic
dovedi că n-a avut natura divină. Logica chestiunii este
aceasta: Natura divină este cea mai înaltă dintre toate
naturile, este nemuritoare, nu poate suferi și nu poate
muri; ea nu are nevoie de sprijin și de nici o susținere de
nici un fel. Dacă Domnul nostru Isus a avut ceea ce noi
înțelegem a fi natura divină, nemurirea, atunci El nu putea
să moară și care ar fi fost rostul venirii în lume să moară
dacă nu putea să moară? Așadar vedeți că logica faptului
spune că El n-a posedat natura divină și nu există nimic în
Scripturi care să arate că El a posedat natură divină. De
aceea, este potrivit să înțelegem că această natură a fost
marea binecuvântare și răsplată pe care I-a dat-o Tatăl,
după cum spun Scripturile în mod special. El S-a smerit, a
luat chipul unui rob, a fost făcut asemenea unui om, S-a
smerit până la moarte de cruce, de aceea — pentru aceasta —
Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult. Acum, dacă Domnul
nostru avea natura divină înainte, care este cea mai înaltă
natură dintre toate naturile, cum putea Tatăl să-L înalțe
nespus de mult după ascultarea Lui chiar până la moarte?
L-ar fi adus numai la ceea ce a fost înainte. N-ar fi fost o
înălțare superioară. Și practic Scripturile spun că datorită
faptului că a ascultat, Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult
și I-a dat un nume care este mai presus de orice alt nume.
LOVIREA IORDANULUI—Ultima declarație a
Pastorului Russell. (Q664-1)
Întrebare
(1916)—2—Cum este cu lovirea Iordanului?
Răspuns—Altcineva va trebui s-o facă.
LUCIFER—Slujba sa precedentă. (Q451-1)
Întrebare
(1913)—3—Există vreo sugestie în Scripturi că lui Lucifer
i-a fost dată supravegherea sau a fost făcut supraveghetorul
creației pământești sau a Împărăției lui Dumnezeu la Creare?
Răspuns—Nu știm nimic în Scripturi care să indice faptul că
Satanei i-a fost dată jurisdicția sau autoritatea cu privire
la omenire sau pământ.
LUPTĂ—A luptat lupta cea bună. (Q274-1)
Întrebare
(1909)—4—(2 Tim. 4:6, 7, 8) “Căci eu sunt aproape să fiu
turnat ca o jertfă de băutură și timpul plecării mele a
venit. M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârșit alergarea,
am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa dreptății, pe
care mi-o va da în “ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel
drept; și nu numai mie, ci și tuturor celor care iubesc
arătarea Lui". Când în experiența unui creștin trebuie să
fie el în stare să dea o astfel de mărturie?
Răspuns—Eu cred, dragi prieteni, că noi trebuie să fim în
stare să dăm o mărturie bună de când ajungem la ceea ce
uneori numim ținta. Când vorbim despre țintă, vorbim doar
despre ținta caracterului, care este ceea ce legea lui
Dumnezeu pune ca o condiție minimă acceptabilă pentru El, și
ca minimum acceptat de către El de la voi, de la mine sau de
la oricine, acum sau în Veacul Milenar, adică: “Să iubești
pe Domnul
Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu
toată puterea ta și cu toată cugetarea ta; și pe aproapele
tău ca pe tine însuți" (Luca 10:27). Când ai ajuns la acea
țintă, poți spune în mod potrivit că ai ajuns la ținta
iubirii perfecte. Mai puțin decât aceasta nu este suficient.
Poate n-ai ajuns la aceasta în trup, pentru că trupul tău
este imperfect. Aceasta este o țintă a inimii. Evreii, sub
Legământul Legii, erau obligați să se ridice la acea țintă
în trup, dar nouă, care suntem israeliți spirituali, ni se
cere să ne ridicăm la acea lege în mintea și inima noastră.
Dacă afli că ai defecte în trup, trebuie să-I ceri Domnului
să te ierte, dar inima trebuie să-ți fie întotdeauna
perfectă. Ca și acul busolei, dacă te abați, atunci ca și
acul când este lăsat liber, el se întoarce către pol; așa
trebuie să fie inima ta, întotdeauna loială. Așa să privești
pe aproapele tău încât să-l iubești ca pe tine însuți, să-i
faci bine cum ai vrea să-ți facă el ție; procedează în mod
drept, generos, corect cu aproapele tău. S-ar putea ca prin
unele ispite să nu faci exact așa cum ai vrea tu să fii
tratat, dar imediat ce afli că ai tratat în vreun mod
nedrept pe cineva, este datoria ta să te corectezi nu numai
față de acela dar și față de Dumnezeu, pentru că i-ai dăunat
în acea măsură. În Veacul Milenar se va cere de la oameni să
făptuiască perfect, dar acum, în timpul Veacului Evanghelic,
Domnul a lăsat o cerință mai înaltă pentru Biserică, anume,
să-i iubim pe frați cum ne-a iubit El, ca să ne jertfim
viața pentru ei. Cristos a pus această cerință asupra
tuturor celor care vreau să fie ucenicii Săi. Ei trebuie de
asemenea să-și iubească dușmanii în așa măsură încât să fie
gata să facă bine oricui. Imediat ce găsești că ai în inima
ta această lege perfectă a iubirii, ești la ținta iubirii
perfecte și în această stare, dacă ai muri, ai avea toate
motivele să crezi că ai fi acceptat de Dumnezeu. S-ar putea
ca El să nu te ia imediat ce ajungi la această stare, pentru
că poate să te lase aici să faci bine altora și să fii
încercat și probat. Dar când ai fi în această stare a inimii
și minții și cineva ar spune că viața ta este în pericol, tu
ai putea spune: Am ajuns nivelul iubirii perfecte și sunt
gata să fiu jertfit.
Aceasta îmi amintește de un frate galez care într-o seară
avea de făcut un drum lung pe jos de la adunare, și pe drum
a întâlnit un tâlhar de drumul mare care i-a cerut banii sau
viața, iar el i-a răspuns: Ia-mi viața, ia-mi viața că nu am
bani. Tâlharul s-a întors și a fugit; i-a fost teamă să fie
în apropierea unui om care era gata să moară. Sper că starea
inimii voastre și a inimii mele este astfel încât dacă în
acest minut s-ar întâmpla ceva ce să ne ceară viața, să fim
în stare să spunem: “Sunt gata să fiu jertfit". Aș fi
foarte mulțumit dacă Domnul ar vrea să trec acum dincolo de
văl. Noi trebuie să trăim în această stare de inimă în
fiecare zi și oră, și nu trebuie să fim mulțumiți cu ceva
mai puțin decât aceasta.
Înapoi sus