OAMENI DECĂZUȚI—Nu pot intra în legământ cu Iehova. (Q268-1)

Întrebare (1913)—2—Tu spui că omul decăzut nu poate intra în legământ cu Dumnezeu. Pe ce bază a făcut Dumnezeu un legământ cu Israel? O astfel de restricție s-ar aplica și lui Moise, el fiind de asemenea decăzut?

Răspuns—Moise a fost imperfect pentru că Biblia ne spune că nimeni nu este perfect, nici măcar unul. Când spunem că Dumnezeu n-ar putea face un legământ cu omul decăzut, ideea nu este că El n-ar putea, ci că n-ar face. Ar fi un lucru nefolositor să facă un legământ cu omul decăzut pentru că nu l-ar putea ține. În cazul lui Israel, Dumnezeu a spus: Voi binecuvânta sămânța lui Avraam și pe voi, moștenitorii naturali ai lui Avraam. V-ar place să vă iau ca să fiți poporul Meu? Dacă da, dacă așa credeți, vă voi da o șansă să încercați. Vă voi da o lege, și dacă puteți ține această lege voi fi de acord ca în virtutea ținerii legii să fiți perfecți, și dacă sunteți perfecți veți fi în stare să o țineți și să trăiți veșnic, dar dacă nu reușiți veți muri. Așa că a existat o înțelegere de probă, o înțelegere temporară. Dumnezeu a avut dreptul să facă aceasta. Nu înseamnă că Moise a fost perfect. Dumnezeu a spus, dacă vreți să încercați, vă voi trata ca și cum ați fi perfecți. Vă voi da sacrificii care să reprezinte adevăratele sacrificii, și aceste sacrificii oferite an de an vă vor acoperi tipic; veți fi socotiți ca și cum ați fi drepți timp de un an, și în acel an Îmi veți putea arăta cum puteți ține legea Mea. Dacă puteți ține legea, Eu voi face restul.

OCAZIE—Când va înceta ocazia de a ajuta financiar adevărul. (Q513-2)

Întrebare (1911)—1—Cât de curând va înceta ocazia de a ajuta financiar cauza adevărului?

Răspuns—Aceasta depinde de cât de curând mori. Poate înceta în această seară pentru unii dintre noi. Nu știu. Cred că procedeul corect este să trăim după propria noastră judecată, după providența lui Dumnezeu. Dacă tot ce avem aparține Lui, folosește cea mai bună înțelepciune pe care ți-o dă azi, și când vine ziua de mâine, folosește cea mai bună înțelepciune pe care o ai atunci. Lasă ca Domnul să hotărască cât de curând va înceta ocazia. Dacă El nu ți-a dat azi ocazii, atunci nu le folosi; nu trebuie să-ți faci griji pentru ceea ce nu poți face. Am cunoscut unii prieteni creștini care erau tare îngrijorați că nu puteau face ceva. Gândul meu este că Dumnezeu nu așteaptă de la noi să facem ceea ce nu putem face. Trebuie să fim preocupați pentru ceea ce este posibil să facem. Cum putem să ne rânduim pașii după Cuvântul Său? Ce putem face ca Lui să-I placă și să-I servească cauza? Fiecare să decidă aceasta pentru sine. Știți că eu niciodată nu solicit bani.

OM—Referitor la Omul Isus Cristos. (Q451-3)

Întrebare (1910)—2—La cine să înțelegem că se referă 1 Tim. 2:5, 6 prin cuvintele “omul Isus Cristos"?

Răspuns—Răspunsul este că după înțelegerea mea omul Isus Cristos nu înseamnă Biserica. Omul Isus Cristos care S-a dat pe Sine, după înțelegerea mea, se referă direct la Isus Domnul nostru când a fost om, și la botezul Său S-a predat pe Sine și Dumnezeu L-a acceptat ca Mijlocitor între Dumnezeu și lume. Nu însemnă că a făcut lucrarea de mijlocire atunci; nu, deloc. Ci atunci a devenit Mijlocitorul. Este adevărat că El S-a născut să fie Mijlocitor când era copil, dar n-a fost recunoscut ca atare atunci. Numai după consacrare a fost recunoscut de Dumnezeu ca Mijlocitor. Acesta este cel în care Îmi găsesc plăcerea. De ce? El trebuie să fie marele Împărat, marele Preot. Ce va face ca Împărat și ca Preot? El va mijloci între Dumnezeu și lume. Va fi o mijlocire rodnică? O, da; “timpurile de înviorare să poată veni prin prezența Domnului și să trimită pe Cel care a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Cristos, pe care cerul trebuie să-L primească până la timpurile restabilirii tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinților Săi proroci din vechime" (Fapt. 3:19-21). Își va menține El întotdeauna poziția ca omul Isus Cristos, sau va împărtăși, în vreun sens al cuvântului, aceasta cu Biserica? Răspund că după Cuvântul lui Dumnezeu, din lume se adună un Corp, care este Biserica, și ea va fi părtașă cu El la funcția împărătească, și ungerea Lui coboară peste membrii Corpului Său care sunt unși să fie împărați pe tronul Său. Ca și Corp al Său, ei sunt părtași la ungerea Sa ca Mare preot, după cum este ilustrat în Psalmul 133, unde citim că uleiul a fost turnat pe capul lui Aaron, marele preot, și a curs în jos chiar până la marginea veșmintelor lui. Aceasta reprezintă că tot Corpul lui Cristos este uns, și ei sunt Cristosul, sau Mesia, pentru că au fost unși, deoarece cuvântul “uns" înseamnă “Cristos". Deci dacă, după cum spune apostolul, “ați primit ungerea", este pentru că sunteți membri ai celui uns (1 Ioan 2:27). Dacă sunteți unși să fiți Mijlocitorul, atunci sunteți unși și ca Împărați și Preoți ca să puteți participa cu El ca membri ai marelui Mijlocitor care-Și va face marea lucrare între Dumnezeu și oameni în timpul Veacului Milenar.

OM MATUR—Până vom ajunge toți. (Q531-1)

Întrebare (1911)—1—Ce se înțelege prin om matur în textul care spune, “Până vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om matur"? Efes. 4:13.

Răspuns—Care om matur? Cum putem noi toți să ajungem la starea deplină de om matur? Acesta este omul matur la care se referă frecvent apostolul; de exemplu, în cap. 3 din Fapte citim, Moise într-adevăr a spus părinților voștri, Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre frații voștri un profet. Acel profet, acel mare Învățător este Mesia. Acela este omul matur. Isus este capul lui Mesia. Dumnezeu ridică pe Mesia, ridică pe acel mare Profet, acel mare Preot, acel mare Rege, acel mare Judecător, acel mare Om, în acest sens mai larg în care folosim uneori cuvântul “Om" — sensul figurativ, capul și membrele. Deci acesta este gândul apostolului când spune că mâna nu poate spune piciorului, Nu am nevoie de tine, nici ochiul către mână, Nu am nevoie de tine, pentru că fiecare membru al corpului este necesar. Care corp? Acest mare om. De ce ridică Dumnezeu un mare om? Răspundem că acest mare om, sau imaginea unui om, se referă la biserică — Isus capul și biserica corpul Său. Acesta este marele Mesia pe care Dumnezeu îl ridică de mai bine de 1800 de ani — ridicându-l dintre frații voștri. Acesta este Mesia despre care a vorbit Moise, zicând, “În adevăr, Moise a zis: “Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica, dintre frații voștri un proroc ca mine”" (Fapt. 3:22). El n-a spus că vor trece 1800 de ani pentru a-l ridica, dar au trebuit 1800 de ani și încă nu este complet ridicat. Așa că apostolul în acest text spune că atunci când Domnul nostru S-a înălțat la Cer a dat daruri oamenilor pentru a se împlini ce scrie în Scripturile Vechiului Testament; pe unii să fie apostoli, pe unii profeți și pe unii evangheliști etc., pentru lucrarea de slujire. Ce este aceasta? Pentru a sluji. Ce slujire? Slujirea Bisericii, slujirea adevărului, slujirea corpului lui Cristos. Cu ce scop și cât timp? Până când toți vom ajunge — până când prin procesul vestirii Evan-gheliei și al întregii lucrări pentru care s-au dat aceste daruri ca să înainteze și să se îndeplinească — până când toți, chiar și ultimul membru, vom ajunge în legătură ca membri ai acelui corp glorios — acel om glorios care va avea stăpânirea lumii după cum a arătat Dumnezeu.

Și apostolul Pavel se referă la același om când spune că Dumnezeu a luat pe unii dintre evrei și pe unii dintre neamuri și a făcut din aceștia un om nou; făcând astfel pace sau făcând echilibru între evrei și neamuri. Membrii pincipali erau evreii. Domnul Isus Însuși, și membrii de la început ai acestui om au fost luați din națiunea evreiască și apoi unii dintre neamuri. Așa că acest mare om al cărui cap este Isus va fi compus din evrei și neamuri prin natură, care, în timpul domniei de o mie de ani a lui Mesia, vor domni glorios și vor împlini toate proiectele glorioase pe care Tatăl Ceresc a făcut să fie scrise în Scripturile Vechi­ului Testament și despre care au vorbit și Domnul nostru și apostolii.

OPRIND PE ALȚII—De ce să fie oprit serviciul lui Dumnezeu? (Q279-4)

Întrebare (1910-Z)—1—De ce au oprit ucenicii pe omul pe care l-au găsit scoțând afară draci? De ce nu l-au lăsat să continue și să facă tot ce poate să-i scoată afară? Care a fost baza obiecției lor?

Răspuns—Evident apostolii când au fost trimiși au avut sentimente foarte asemănătoare cu acelea care predomină azi. Prietenii noștri catolici, de exemplu, ar spune: Voi nu aveți numirea apostolică; de aceea nu puteți predica. Nu puteți servi în calitate religioasă. Prietenii noștri episcopali ar părea să spună: Nu, Episcopul episcopal n-a pus peste voi mâinile sale sfinte.

Puțină dispoziție de aceeași natură manifestă aproape toate denominațiile — Ce autoritate aveți voi? Așa că ucenicii, găsind un om care scotea afară draci în numele lui Isus, au spus: Ce autoritate ai tu să scoți afară draci? Isus nu te-a trimis ca unul din cei doisprezece; nu te-a trimis ca unul din cei șaptezeci; n-ai ce căuta în această lucrare.

Răspunsul Domnului nostru le-a arătat că ei se afla sub influența unei vederi greșite. În timp ce ei erau special însărcinați să facă minuni, dacă altcineva putea face aceleași lucruri, nu era misiunea lor să-l oprească sau să obiecteze în nici un sens al cuvântului, ci mai curând să aibă o vedere mai largă, de simpatie, și să spună: Dragul meu prieten, văd că scoți afară draci. Faci o lucrare bună. Noi ne bucurăm că-i poți scoate afară din bieții oameni și că-i poți ajuta. Faptul că n-ai urmat cu noi arată că nu-L cunoști pe Învățătorul nostru și noi ne-am bucura să vii și să-L cunoști.

Și așa credem că trebuie să fie și cu noi. Oricând găsim pe cineva făcând o muncă bună, ajutând lumea în vreun sens al cuvântului, fie prin menținerea unei misiuni sau prin ajutarea păgânilor, fie prin ajutarea unui băiat care vinde ziare sau prin altă muncă, ajutând să se opună păcatului sau să se ușureze suferința, noi trebuie să simpatizăm în măsura în care vedem că au inimi bune, intenții bune, dorințe bune. În loc să lucrăm împotriva lor sau să-i împiedicăm în vreun fel, noi să le spunem un cuvânt de încurajare și să încercăm să-i conducem spre lumină mai multă. Aceasta nu înseamnă că trebuie să urmăm împreună cu ei și să lăsăm însărcinarea noastră specială de învățare a Adevărului pe care Domnul ne-a dat-o, dar înseamnă că nu trebuie să obiectăm la folosirea de către Domnul a diferitelor mijloace pentru împlinirea lucrării Sale. Nu trebuie să gândim că numai noi avem privilegiul de a ne angaja în lucrarea Sa; că avem drepturi exclusive asupra lucrării Sale și putem împiedica pe alții să facă ceea ce ei sunt în stare să facă și se bucură să facă.

OSPĂȚUL NUNȚII—Când și ce este acesta? (Q462-2)

Întrebare (1906)—1—În ce va consta ospățul nunții sau sărbătoarea nupțială a Mielului, la care vor fi invitate fecioarele, însoțitoarele Miresei și când va avea loc?

Răspuns—Răspunsul nostru este că aceasta este o ilustrație. Invitația există, mirele vine și intră la nuntă, ușa se închide și are loc nunta. Astfel este reprezentată unirea dintre Cristos și Biserică. Când va avea loc? Când ultimul membru al corpului își va fi terminat cursul și va fi fost schimbat la gloria Domnului, atunci va avea loc căsătoria, adică unirea va fi completă. Vor avea oare un ospăț și vor ședea jos cu cuțite, furculițe și linguri și vor avea ceva de mâncat? Nu, nu acest fel de ospăț. Noi avem aici un ospăț la această convenție, dragi prieteni, fără cuțite sau furculițe. Noi avem un ospăț din Cuvântul și adevărul lui Dum­nezeu. Domnul reprezintă aceasta ca pe un mare ospăț, un mare timp de binecuvântare; noi nu știm ce este. El ne dă unele ilustrații luate din lucrurile pământești pentru a ne da numai o sugestie că există ceva mare ce întrece puterea de descriere. Cine va fi acolo? Răspunsul nostru este că mireasa lui Cristos va fi acolo, mirele și fecioarele, însoțitoarele miresei care o urmează. Ei sunt reprezentați ca o mare mulțime. Profetul spune că și ei vor fi aduși aproape, în prezența Regelui.

Mulțumim lui Dumnezeu că marea mulțime va fi invitată să ia parte la ospățul nunții Mielului, să ia parte la binecuvântările și favorurile glorioase ale lui Dumnezeu, care le vor face inimile să se bucure, și îi va compensa pentru toate încercările și dificultățile din timpul prezent.