SABAT—Care zi? (Q607-2)
Întrebare
(1909)—1—Te rog acordă câteva clipe pentru a explica de
ce noi ținem prima zi din săptămână în loc de a șaptea. Am
fost totdeauna învățat să țin prima zi. De puțin timp
încoace mi s-a spus că nu fac bine.
Răspuns—Cel mai bun răspuns pe care-l pot da ar fi să-i
recomand acestei surori dragi ceea ce am scris. Dumnezeu i-a
dat lui Israel o poruncă ca o șeptime din timpul lor să-I
aparțină Lui. Ziua a șaptea din săptămână a fost pusă
deoparte ca sfântă pentru Domnul — o zi de odihnă de toată
munca — nu le era permis să facă nici o lucrare în această
zi. Vă amintiți relatarea despre omul care a fost ucis cu
pietre pentru că a cules vreascuri în ziua de Sabat. În
acele zile se cerea lucru pentru a face focul. Azi noi
deschidem gazul și aprindem un mic bețișor la capătul căruia
este puțin sulf și avem lumină. Domnul n-a încheiat cu noi
acest aranjament de a ține Sabatul. Vă veți aminti de
asemenea că în zilele Domnului nostru ei au obiectat pentru
că ucenicii au trecut pe câmpul cu grâu și au strâns ceva
grâu, i-au suflat pleava și l-au mâncat. În acele zile era
legal ca o persoană care trecea prin via sau câmpul cuiva să
mănânce orice voia din produse. Atunci pe ce bază au găsit
ei greșeală la apostoli? Pe baza că au lucrat în ziua
Sabatului — curățarea grâului — frecându-l în mâini. Ei au
spus, “Ați încălcat ziua Sabatului". Până la această
absurditate au mers. Această a șaptea zi a fost dată
evreilor într-un sens potrivit pentru că ea a fost
intenționată ca tip al marii zile a șaptea de o mie de ani
în care întreaga lume se va odihni de păcat. Familia umană
va fi mult binecuvântată în această a șaptea zi. Sabatul
evreiesc a prefigurat această zi. Dar veți spune, “Ce zi a
dat El Bisericii?" Nouă ne-a dat tot timpul. Noi ne odihnim
potrivit înțelesului antitipic. Noi ne odihnim azi — ne-am
odihnit ieri și ne vom odihni mâine. Cum? Ne odihnim cu
Dumnezeu prin lucrarea terminată a lui Cristos. Ne odihnim
de lucrările noastre și de încercările noastre de a ne
îndreptăți. Aceasta este odihna antitipică — odihna de luni,
marți, miercuri etc. Eu mă odihnesc cel mai mult atunci când
lucrez cel mai greu. Aceasta este odihna pe care ne-a dat-o
Dumnezeu nouă, Bisericii — nu odihna tipică, ci antitipică.
Pacea lui Dumnezeu care întrece orice înțelegere ne-a venit
nouă. Mai există și o altă odihnă — o odihnă care rămâne
pentru poporul lui Dumnezeu. Dar veți spune, “Dar despre
ținerea primei zile din săptămână? Nu există poruncă
scripturală să ții vreo zi". Putem ține ziua de miercuri,
luni sau joi, dar eu cred că am face mai bine dacă am ține
toate zilele. Noi vrem să ne odihnim în fiecare zi, și El ne
va da dorința inimii noastre — intențiile noastre bune. Dar
cum este cu prima zi din săptămână? Ea este ținută de unii
pentru că ei își închipuie că Dumnezeu a spus că trebuie să
țină prima zi. Vă amintiți că după răstignirea Domnului
nostru, El li s-a arătat ucenicilor în prima zi din
săptămână — în timp ce erau în cameră cu ușile închise El a
apărut deodată în mijlocul lor. “O", au spus ei, “aceasta
este minunat". În prima zi din săptămâna următoare ei erau
din nou împreună și li s-a arătat din nou. Deci ei au ajuns
să se întâlnească în prima zi din fiecare săptămână și au
numit-o ziua Domnului. Ei frângeau pâinea împreună în
această zi — dar aceasta nu era cina Domnului. Vă amintiți
cum li s-a arătat la doi dintre ei pe drum către Emaus —
aceasta s-a întâmplat în prima zi din săptămână. Prima zi
din săptămână reprezintă ceva acum. În Scriptură șapte
reprezintă desăvârșire. În acest Veac Evanghelic este foarte
potrivit ca noi să celebrăm începutul nou al
lucrurilor noi. Nu m-aș mira dacă în timpul veacului
Milenar ar exista anumite zile stabilite pentru lume să le
respecte și nu m-ar surprinde dacă s-ar ține ziua a șaptea.
El ne-a sugerat de la început pe cea special potrivită.
SALUTĂRI—Referitor la sfaturi
deosebite. (Q618-1)
Întrebare
(1916)—1—”Să nu … salutați pe nimeni pe drum" (Luca
10:4). De ce a fost dată această instrucțiune celor
șaptezeci care au fost trimiși?
Răspuns—Salutarea oamenilor pe drum este un obicei foarte
obișnuit în Palestina chiar și acum. Oamenii foarte rar trec
unul pe lângă altul fără să se salute și fără să discute
noutățile zilei; o funcție suplinită acum de telefoane,
telegraf și ziare. Isus îi trimitea pe ucenicii Săi cu un
mesaj special și nu voia ca ei să-și cheltuiască timpul pe
drum discutând lucruri obișnuite. Ei erau purtătorii
mesajului divin. Nu trebuie să presupunem că nu puteau
saluta printr-un semn cu mâna sau cu un cuvânt; dar ei nu
trebuiau să se oprească și să intre în saluturile și
conversațiile obișnuite. Treaba lor era să meargă în
diferite cetăți și localități ca să spună oamenilor că
împărăția cerurilor este aproape; că Cel despre care a scris
Moise venise. Cei șaptezeci au plecat cu un mesaj special și
trebuiau să-l aprecieze. “Aceasta una fac" — vestesc
Evanghelia — scria Sf. Pavel condus de același spirit. O,
dacă noi toți, ca urmași ai lui Isus, am putea realiza o
astfel de devotare pentru interesele împărăției! S-ar
cheltui mai puțin timp în citirea știrilor și în
pălăvrăgeală.
SALUTĂRI—Salutări cu o sărutare
sfântă. (Q618-2)
Întrebare
(1916)—2—Te rog explică cum să aplicăm cuvintele,
“Salutați-vă unii pe alții cu o sărutare sfântă" din Romani
16:16, “Spuneți-vă salutări unii altora cu o sărutare
sfântă" care se găsesc în 1 Cor. 16:20, 2 Cor 13:12, și de
asemenea “Salutați-vă unii pe alții cu o sărutare de
dragoste", din 1 Pet. 5:14?
Răspuns—În țările europene, în special cele din est, este
frecvent obiceiul ca bărbații să se sărute unul pe altul. Am
văzut acolo oameni îmbrățișându-se și sărutându-se frecvent
unul cu altul — evrei, greci, sirieni, arabi etc. — ei se
îmbrățișează și se sărută când se întâlnesc într-un mod în
care nu veți vedea niciodată aici sau în cele mai multe
părți ale Europei. Presupun că acesta era obiceiul și în
zilele apostolului. Nu există vreo sugestie ca frații să
sărute pe surori sau surorile să sărute pe frați. Linia de
separare a sexelor era foarte strictă în vechime, așa că nu
exista sărut necuviincios și nici acum nu trebuie să fie
între prieteni. N-ar fi nimic rău într-o sărutare de
dragoste. Tatăl meu m-a sărutat odată așa, așa a făcut și un
frate în adevăr, și așa a făcut odată și un frate peregrin.
Deci, vedeți, am experiență.
SARE—La ce este folosită. (Q617-4)
Întrebare
(1910)—3—Te rog explică Marcu 9:49, 50: “Pentru că
fiecare om va fi sărat cu foc și orice jertfă va fi sărată
cu sare. Sarea este bună; dar dacă sarea își pierde gustul,
cu ce o veți săra? Să aveți sare în voi înșivă și să fiți în
pace unii cu alții".
Răspuns—Noi am oferit unele sugestii asupra semnificației
acestor versete, ce semnifică sarea, că ea semnifică o
calitate curățitoare, dă gust la orice este adăugată și pare
să semnifice o calitate de conservare care este în
detrimentul stricării, iar Domnul arată aceasta spunând că
Biserica este sarea pământului, implicând faptul că dacă
pământul ar fi să piardă Biserica, ar pierde ceea ce îi dă
gust și pune energie în viață și ajută să țină lucrurile
într-o stare bună. Așa că dacă noi ne-am pierde puterea de a
săra, aceasta ar părea să însemne că dacă noi ne-am pierde
calitatea de a fi separați de lume și am avea spiritul
mândriei, ne-am pierde creștinismul și am înceta să mai fim
reprezentanții Domnului. Dacă ne-am pierde puterea de a săra
n-ar mai fi nici o cale de a o recăpăta. Nu există
posibilitate de a recăpăta puterea de a săra odată ce s-a
pierdut. Așa că dacă ne pierdem Spiritul sfânt nu mai există
cale prin care să fim reînnoiți.
SATAN—Legarea lui. (Q620-3)
Întrebare
(1905)—1—Legarea lui Satan va fi treptată și se va
extinde pe parcursul celor o mie de ani după 1914?
Răspuns—Aceasta este mai mult decât știu eu. Sunt sigur,
dragi prieteni, că cuvântul Satan, aici în Apoc. 20, este
cel la care se face referire, și lanțul este un lanț
simbolic, o putere, o putere restrictivă. “El a pus mâna pe
balaur, șarpele cel vechi, care este Diavolul și Satan, și
l-a legat (cu un lanț, versetul 1) pentru o mie de ani".
Putem presupune ce influențe sunt reprezentate prin lanț
etc. După înțelegerea mea, acești termeni — diavol, șarpe,
satan etc. — nu includ numai pe Satan, ci și toate
instituțiile rele. Aceasta înseamnă restrângerea răului în
general, probabil prin instituirea legilor dreptății. Eu
cred că aceasta se va întâmpla după 1914. “Căci, când se
împlinesc judecățile Tale pe pământ, locuitorii lumii învață
dreptatea" (Isa. 26:9). Ca o ilustrație a felului în care ar
putea fi acest lucru, să presupunem că un om ar încerca să
fure portmoneul cuiva; mâna sa ar putea rămâne paralizată.
După un timp el ar putea să-și recupereze folosirea mâinii
și apoi să încerce din nou, dar cu același rezultat. El ar
înțelege repede că ar face mai bine dacă s-ar ocupa de
altceva. De asemenea dacă cineva ar încerca să jefuiască un
magazin și chiar când ar vrea să folosească cheia ar rămâne
orb. El ar afla repede că afacerea aceasta nu merge la fel
de bine cum a mers înainte de 1914. Atunci nu vor judeca
după auz sau după văz; vor cunoaște cu mintea.
SATAN—Înțelege el planul lui Dumnezeu?
(Q621-1)
Întrebare
(1908)—2—Înțelege Satan Planul lui Dumnezeu? Dacă
lucrurile spirituale nu sunt înțelese decât de către cei cu
minte spirituală, se pare să Satan nu este privilegiat să
înțeleagă cât înțelege Biserica concepută.
Răspuns—Noi răspundem că așa este. Am adus aceasta în
atenție în Volume și în Turnul de Veghere, că Satan nu
cunoaște Planul divin, decât ceea ce poate afla de la
poporul lui Dumnezeu. Și nu m-aș mira dacă unii dintre
mesagerii lui ar fi prezenți acum să vadă ce avem cu privire
la acest subiect. El cunoaște foarte bine anumite trăsături
ale Planului, dar știe că nu cunoaște secretul Domnului,
pentru că “Prietenia (secretul — în l. engleză, n.t.)
Domnului este cu cei ce se tem de El, ca să-i facă să
cunoască legământul Său" (Psa. 25:14). Noi credem că Satan
este destul de viclean încât să aibă o idee generală despre
cine sunt cei care au secretul Domnului, și foarte probabil
scoate uneori informații de la ei; dar putem fi siguri că nu
va putea obține vreo informație care să încurce planul
Tatălui nostru ceresc. Dacă stăpânul bun al casei — sau
stăpânul rău — ar ști la ce oră va veni hoțul, ar veghea și
n-ar lăsa să-i spargă casa, este declarația Domnului nostru
(Luca 12:39); și El îl reprezintă aici pe Satan ca stăpânul
casei, sau stăpânul instituțiilor prezente, ale lumii rele
de azi, prințul acestei lumi, și dacă el ar fi înțeles
planul divin, ar fi încercat să îngreuneze desfășurarea
planului în modul stabilit divin. Dar Domnul așa
supraveghează întreaga situație încât toată înțelepciunea
înțelepților lumii este nebunie, și de asemenea
înțelepciunea marelui adversar este nebunie în ceea ce
privește planul Său divin sau orice încercare de răsturnare
a acestui plan.
SATAN—Legarea lui; în legătură cu
moartea. (Q621-2)
Întrebare
(1909)—1—Dacă Satan va fi legat până la 1914, se va
sfârși moartea atunci, și cei care vor trăi în acel timp vor
începe să se schimbe fizic în bine?
Răspuns—Răspund că nu. Legarea lui Satan nu înseamnă a da
sănătate. Aici Satan înseamnă numai acea influență adversă
care pune întunericul în locul luminii și viceversa. Acea
influență va fi complet legată întocmai cum lumina
adevărului înlocuiește întunericul.
Dar, cât despre a da sănătate și a stopa boala și moartea,
înțelegerea mea este că toate acestea vor fi făcute sub
aranjamentul lui Dumnezeu sub Noul Legământ și că acel Nou
Legământ va fi făcut cu națiunea lui Israel, și numai cei cu
inima dreaptă din Israel vor primi binecuvântări din el.
Israelul primind tot mai multe binecuvântări, celelalte
națiuni vor vedea binecuvântările și prosperitatea lor și
vor spune: “Veniți, să ne suim la muntele
Domnului … și să umblăm pe cărările Lui" (Isa. 2:3). El va
face ca toate binecuvântările Sale să vină prin acest Nou
Legământ și prin Israel, așa că toate națiunile vor putea
intra. Profetul a spus despre acele națiuni care nu se vor
sui la Ierusalim că nu va cădea ploaie peste ele. Fie că
folosiți “ploaie" ca ploaie literală, fie ca binecuvântări,
știm că El va lăsa să plouă până ce tot pământul se va umple
ca fundul mării. Aceste binecuvântări vor fi numai pentru
aceia care sunt în armonie cu El și cu Noul Legământ.
Oricine va ignora aranjamentul lui Dumnezeu va suferi din
această cauză și nu va avea binecuvântările lui Dumnezeu.
Când vor vedea prosperitatea lui Israel toți vor vrea să li
se alăture, și orice persoană care va dori binecuvântările
lui Dumnezeu va veni sub acest Nou Legământ cu Israel, după
cum citim: “vei fi tatăl multor neamuri" (Gen. 17:4). Aici
neamurile multe vor fi copiii lui Avraam. Toți vor trebui să
se alăture tulpinei Israelului natural, întocmai cum și
străinii care vin în această țară sunt naturalizați când își
scot documentele de cetățenie și atunci sunt recunoscuți ca
americani sau cetățeni ai Statelor Unite. Așa va fi și
atunci, pentru că sub Noul Legământ al lui Israel va fi
binecuvântată toată lumea. Vă reamintesc de cap. 16 din
Ezechiel: “Voi aduce înapoi pe captivii lor, pe captivii
Sodomei și ai fiicelor ei, pe captivii Samariei și ai
fiicelor ei, și pe captivii tăi în mijlocul lor … pe care ți
le voi da ca fiice, dar nu pe temeiul legământului tău"
(Ezec. 16:53, 61). Nu pe temeiul Vechiului Legământ, ci “Voi
face un Legământ Nou" și ei vor intra sub acest aran-jament.
Domnul nostru arată aici binecuvântările restabilirii.
SATAN—Imită sfințenia. (Q622-1)
Întrebare
(1910)—1—Degradarea lui Satan prin păcat îl împiedică
cumva de a simula sau a imita sfințenia?
Răspuns—Eu înțeleg că Satan nu s-a deteriorat fizic în nici
un sens, ci are aceeași putere, și că toți îngerii căzuți au
aceeași putere pe care au avut-o dintotdeauna; că pentru ei
n-a existat o condamnare la moarte; că ei nu s-au degenerat
ca oamenii. Orice schimbare s-a petrecut cu ei aceasta a
fost numai în atitudinea lor — cel puțin au dezvoltat un
spirit diavolesc printre ei, și presupunem că pentru a se
potrivi cu scopurile lor ei pot simula sfințenia. De
exemplu, o femeie care a venit la mine aici la sală în
această după-amiază și mi-a spus că poate eu n-am știut dar
Cristos a venit a doua oară în persoana ei, și că ea are
dovezile acestui lucru în propria ei persoană; că este
posedată de Cristos și că Cristos acționează prin ea. Am
încercat să-i spun că probabil este înșelată de Adversar, că
el denaturează acest lucru cum că ar fi puterea lui Cristos
lucrând în ea, dar nici n-a vrut să audă, ea știa ce are.
Deci, cred că e posibil ca Satan să se transforme într-un
serv al dreptății. Apostolul a folosit aceste cuvinte, nu
sunt de la mine. Nu am nimic original. Tot ce am este copiat
și este ceea ce am găsit că au spus apostolii și Isus, și
sper că nu voi fi niciodată original.
SATAN—Referitor la personificarea a
celui ce a fost înainte. (Q623-1)
Întrebare
(1910)—2—În ce măsură poate Satan imita puritatea pe care
a avut-o odată ca înger sfânt?
Răspuns—Când îi servește cel mai bine scopurile.
SATAN—Referitor la legarea lui.
(Q623-2)
Întrebare
(1911)—3—Este Satan legat acum?
Răspuns—Nu știu. Se exercită încă o mare măsură de putere
satanică. Dacă el este legat sunt sigur că sunt dezlegați
alții. Gândul meu este că va fi o dezlegare în continuare a
puterilor aerului în viitorul apropiat și probabil aceasta
este ce se spune în Scripturi în declarația din Apocalipsa
că li se va porunci celor patru îngeri de la cele patru
colțuri ale pământului să dezlege vânturile imediat ce
numărul celor aleși vor fi pecetluiți pe frunte. Și aceasta
probabil va însemna nu numai eliberarea multor doctrine
false, reprezentate simbolic prin vânturi, ci și mult din
această putere satanică, puterea demonilor reprezentată prin
puterea aerului al cărui prinț este Satan.
SATAN—Distrugerea lui. (Q623-3)
Întrebare
(1911)—4—Va fi Satan distrus cu această moarte adamică ca
un dușman?
Răspuns—Aceștia care mor în moartea a doua nu sunt socotiți
deloc ca dușmani, Satan sau alții; adică moartea lor. Ei
sunt dușmani dar moartea lor nu este un dușman. Domnia
morții peste ei nu este un dușman al dreptății, ci în acest
caz este un prieten al dreptății. Prima moarte este
împotriva noastră; ea este un dușman.
SATAN—Legarea lui. (Q623-4)
Întrebare
(1911)—1—Să înțelegem că Satan a fost legat la începutul
celei de-a șaptea mie de ani, adică în 1874? Sau să ne
așteptăm ca el să fie legat în 1915, la sfârșitul Timpului
Neamurilor?
Răspuns—Ei bine, dacă Satan personal este legat, există
mulți care au spiritul lui și care sunt încă liberi — în
Winnipeg, Brooklyn și în alte locuri. Cred că nu aș pune
prea mare accent pe faptul că Satan a fost legat în 1874.
Dacă ar fi să aflu mai târziu că a fost legat, atunci aș
spune, “Ei bine, n-am prea observat". Cred că nu m-aș
îngrijora în această privință. Avem destule dovezi că domnia
păcatului continuă, fie că Satan a suferit vreo înfrângere
personală sau nu; mă îndoiesc că cineva știe.
SATAN—Poate să ne citească gândurile?
(Q623-5)
Întrebare
(1913)—2—Poți să ne dai vreo dovadă scripturală care să
confirme sau să infirme faptul că Satan poate să citească
gândurile inimii, sau aceasta este o putere care aparține
numai lui Dumnezeu?
Răspuns—Nu mă pot gândi la vreo scriptură care să confirme
sau să nege această afirmație. După judecata mea toate
indicațiile din Scriptură la care mă pot gândi mă conduc la
concluzia că Satan este în stare să ne citească gândurile,
dar dacă este în stare să ne citească gândurile cred că
există și o limită, și el nu este în stare să ne introducă
în minte gândurile sale. Îi mulțumim lui Dumnezeu
pentru aceasta. Dar credem că este gata să profite de orice
mică alunecare pe care am putea-o face, sau de ocazia pe
care i-am da-o să intre în mințile noastre. Cunoaștem pe
câțiva care au fost din poporul lui Dumnezeu, care sunt din
poporul lui Dumnezeu și acum, care sunt vizitați de spirite
rele. Ei, odată, au avut de-a face cu spiritismul și din
când în când spiritele se apropie de ei cu noi sugestii. O
soră mi-a spus că ea a fost medium pentru a scrie; puterea
îi apuca mâna și dacă ea o lăsa, această putere îi conducea
mâna să scrie mesajele. De fiecare dată când avea indiciul
că are de scris un mesaj ea zicea, “Sunt curioasă ce au de
spus spiritele". După ce a aflat ce sunt într-adevăr
spiritele, că ele nu sunt morții care doresc să vorbească cu
ființele umane, ci spirite rele, îngeri căzuți, n-a mai avut
de-a face cu ele. Ea a venit la Adevăr, și acesta nu este un
caz excepțional. O altă soră a fost odată indusă în eroare
ca să ia o planșetă și s-o folosească împreună cu familia,
crezând că scrisul era cauzat de ceva putere electrică; nu
s-a gândit niciodată că puterea spiritelor rele are vreo
legătură cu aceasta, ci că era doar ceva energie electrică.
Astfel ea s-a obișnuit mai mult sau mai puțin cu aceste
lucruri și recent a avut un al doilea atac din partea
acestor spirite care au intrat în casa ei. Ele intră — le
poate auzi când intră — și aude pași în hol. Aceasta se
întâmplă la o anumită oră în fiecare zi.
Singura eliberare sigură pe care o știu este să le
poruncească în numele Domnului Isus să plece. Cunosc niște
cazuri când aceasta a avut succes și prietenii au fost
eliberați. Totuși, în fiecare caz, atacul spiritelor a fost
îndreptat spre aceia care au fost destul de curioși încât să
aibă ceva de-a face cu ele înainte. Se pare că după ce odată
te-ai lăsat sub puterea lor le dă libertatea să intre și cu
alte ocazii. Unii oameni sunt expuși auzirii de lucruri pe
care alții nu le pot auzi. Lucrurile pe care ei le aud sunt
uneori groaznice și hulitoare, iar altă dată vocile le vor
vorbi despre lucruri foarte frumoase. Un om mi-a spus cum
i-a vorbit Dumnezeu; el zicea: Știu că este Dumnezeu; El îmi
spune asta și aia și că trebuie să mă rog mai mult. Am spus:
Dumnezeu nu ne vorbește acum în aceste zile din urmă, ci
ne-a vorbit prin Fiul Său și prin apostoli, și avem
cuvintele lui Isus și ale apostolilor; acesta este Cuvântul
lui Dumnezeu. De aceea nu trebuie să dăm atenție acestor
voci care sunt voci ale spiritelor rele. În cele din urmă el
a spus: Lucrurile par să fie așa; se pare că aud două sau
trei voci vorbind în același timp, ca la telefon. I-am spus
că trebuie să fie atent, sau va înnebuni.
Nu m-ar surprinde deloc dacă aceste spirite rele vor avea
mai multă putere în viitorul apropiat, dar nu trebuie să ne
fie frică, pentru că “Mai mare este cel care este pentru noi
decât cel care este împotriva noastră".
În cazul surorii care spunea că aude spiritele venind în
fiecare seară, ea a spus: “Copilul meu spunea “N-a venit
încă stafia?”" Copiilor nu le este teamă? am întrebat noi.
“Nu", a răspuns ea, “ei văd că nu-mi este frică. Domnul
poate să aibă grijă de noi și copiii văd că nu-mi este frică
de spirite".
Lumea ignoră acest lucru și de aceea întreaga lume este
într-o stare care o face să fie înrobită de Satan, cum vrea
el.
SATAN—Citește Satan gândurile?
(Q625-1)
Întrebare
(1915)—1—Există vreo scriptură care să ne spună că Satan
ne poate citi gândurile?
Răspuns—Nu știm de nici o scriptură care să spună aceasta.
Nu știm dacă trebuie să existe o astfel de scriptură în
Biblie. Biblia nu ne spune totul despre aceasta, dragi
frați. Dar avem motive să credem că Satan ne poate citi
gândurile. Propriile voastre experiențe vă fac să credeți că
el adesea v-a citit gândurile (râsete), și credem că este
bine să ne imaginăm că poate, și apoi aveți grijă ca
gândurile să vă fie de felul celor care lui nu-i plac
(râsete).
SATAN—Referitor la legarea lui.
(Q625-2)
Întrebare
(1916)—2—Este Satan în proces de legare acum? Dacă da,
prin ce mijloace? Cum va fi dezlegat la sfârșitul Veacului
Milenar?
Răspuns—Cred că Satan se leagă acum. N-ar fi bine dacă am fi
prea dogmatici cu o astfel de expresie figurativă; dar
uitându-mă în lume văd că acele lucruri menționate în Biblie
ca emanând de la Satan, Adversarul lui Dumnezeu și al
Adevărului, se leagă în fiecare zi. De exemplu, influența
lui Satan în traficul cu alcool se leagă. Mă bucur să văd
aceasta. Unii au un alt punct de vedere dar cred că ei
greșesc. Unii cred că noi suntem împotriva mișcării
antialcool pentru că nu intrăm în ea; dar noi suntem de
acord cu tot ce este bun. Motivul pentru care eu nu mă
implic în aceasta este pentru că cred că Domnul are ceva mai
important pentru mine de făcut. Dar aceasta nu înseamnă că
mă opun acestei mișcări. Se cuvine să fim de acord cu orice
este pe calea reformei pe pământ. Se cuvine să fim de acord
cu tot ce ar ajuta pe alții în vreun fel.
În ceea ce mă privește, simt că aș merge imediat să iau
parte în toate aceste fapte bune; dar Domnul mi-a dat multe
de făcut și fără ele — atât de multe că nu am timp de nimic
în afara însărcinării pe care mi-a dat-o pentru Casa
Credinței, și nu pentru lume. Însărcinarea mea mă ține
ocupat. Acest veac prezent este timpul pe care El l-a
devotat Bisericii. Noi trebuie să fim de acord cu fiecare
lucrare bună a oamenilor și să nu interzicem lucrările bune,
ci să fim bucuroși că oamenii fac bine. Poate că-mi pare rău
că ei nu le fac în modul corect; dar sunt totuși de acord cu
motivul, cu intenția. Noi nu trebuie să oprim nici o faptă
bună; dar după cum spun Scripturile, “Cât avem ocazie, să
facem bine la toți, dar mai ales celor din casa credinței".
Influența lui Satan, cum înțeleg eu, se leagă prin această
mișcare a prohibiției, prin alte mișcări similare și prin
orice tinde să lumineze mințile oamenilor și să le dea o mai
bună înțelegere a condițiilor. Cred că anumite lucruri vor
fi în scurt timp descoperite în Europa cu privire la acele
guverne care pretind a fi împărățiile lui Cristos, și pe
măsură ce ochii oamenilor se vor deschide la Adevărul
acestui subiect și asupra altor asemenea subiecte, lanțurile
ignoranței și erorii vor fi rupte. Influența lui Satan vine
în mare parte prin eroare și este menținută prin diferite
mijloace. El este legat în măsura în care Adevărul devine
cunoscut; pentru că astfel libertățile sale sunt restrânse.
Acest proces de legare trebuie să continue în măsură
considerabilă înainte de a veni marele Timp de Strâmtorare.
Omul Tare din Casă trebuie legat înainte ca bunurile lui să
poată fi luate. Toate instituțiile prezente ale lumii sunt
bunurile și aranjamentele lui Satan. Acestea vor fi stricate
în marele timp de anarhie care va pregăti stabilirea
Împărăției lui Mesia. Satan trebuie să fie legat înainte ca
anarhia să vină. Atunci cum va veni dacă el este legat?
Căderea Babilonului va indica faptul că Satan a fost legat
total. El lucrează foarte tare cu sistemele eclesiastice și
cu doctrinele false. Căderea lor va însemna legarea lui.
Când va fi aceasta? Nu chiar acum. Aceasta este identificată
cu lovirea apelor Iordanului; dar înainte de lovirea râului
se va sfârși războiul. După război, sistemele bisericești
vor avea o mare prosperitate pentru un timp. Împărățiile
pământului epuizate vor simți nevoia acestui sprijin
denominațional și-l vor obține. Predicatorii lucrează acum
ca să adune oameni care să meargă pe front. În Marea
Britanie și Australia, preoții Evangheliei lui Cristos ies
și recrutează. Ei fac tot ce pot pentru a încuraja și a
ajuta războiul. Uneori chiar predică de la amvon îmbrăcați
în uniforme. Guvernelor le place acest lucru.
Biserica și statul se sudează destul de bine împreună. Ei
depind unul de altul și se vor uni destul de strâns la timp
de nevoie. Atunci aceste biserici nominale vor deveni destul
de proeminente și bisericismului i se va da mare putere.
Atunci cel care nu se va uni cu ei va fi considerat
anarhist. Ei vor întreba, “De ce nu intri în rând cu
ceilalți?" și concluzia va fi, “O, tu ești anarhist!" Apoi
vor fi gata să privească nefavorabil pe oricine nu va
participa la mișcarea generală și vor fi înclinați să-l
privească ca pe un dușman. Pe măsură ce educația oamenilor
în direcția Adevărului va crește, ei vor vedea Adevărul tot
mai mult. În cele din urmă va avea loc o separare între
oameni și căderea marelui Babilon. Oamenii vor ajunge să
vadă că acesta reprezintă numai moralitate, nu creștinism
real. Se poate vedea acest lucru în desfășurare acum în lume
într-o anumită măsură.
Adevăratul creștinism nu este în mod corect apreciat decât
de câțiva. Dar prin răspândirea Adevărului și prin divizarea
ulterioară a apelor, bisericismul va cădea. Puțin mai târziu
ne putem aștepta la separarea celor două clase din Biserică.
Aceasta va însemna persecuție. Atunci Marea Mulțime nedorind
să aibă parte de persecuție va cădea, din această cauză; dar
clasei Turmei Mici nu-i va fi rușine de persecuție. După ce
Biserica va fi astfel separată prin persecuție, Turma Mică
va fi luată complet în cele din urmă de vârtejul de vânt.
Astfel ei vor fi luați la cer. Aceasta s-ar putea întâmpla
prin anarhie cam pe timpul când va cădea marele Babilon. Mai
întâi va avea loc separarea oamenilor, urmată de
persecutarea Bisericii. Apoi va veni căderea Babilonului,
după care va veni peste lume marea anarhie și strâmtorare.
Babilonul va cădea înainte de căderea împărățiilor; pentru
că în cartea Apocalipsei citim că împărații pământului vor
sta deoparte când vor vedea Babilonul căzând și vor vedea
fumul arderii lui. Aceasta înseamnă că nu vor veni în
ajutorul lui. Ei vor înțelege că masele populare s-au întors
împotriva bisericismului. Atunci, fără îndoială, oamenii vor
fi într-o așa dispoziție încât vor fi bucuroși să scape și
de noi. La scurt timp după ce va cădea Babilonul, marea
conflagrație va cuprinde întreaga lume — Apoc. 18:1-20.
SATAN—Legarea lui. (Q627-1)
Întrebare
(1916)—1—Cum va fi legat Satan o mie de ani?
Răspuns—Nu cu cătușe. Exact cum, noi nu știm. Gândul mare și
important este că va fi legat. Dacă acest lucru va fi
îndeplinit prin Cuvânt sau prin altă putere, să nu ne facem
griji pentru aceasta! Cuvântul spune că el va fi legat
pentru o mie de ani. Aceasta este destul. Dacă Domnul ar fi
vrut să ne dea mai multe informații despre acest subiect
ne-ar fi dat și de aceea noi suntem mulțumiți cu ceea ce
avem. Presupun că în măsura în care lumina crește, prințul
întunericului va fi astfel restrâns de la libertățile lui.
Nu dau aceasta ca o interpretare. Biblia nu ne spune cum va
fi făcut acest lucru și de aceea este destul pentru noi să
știm că este scris: “El a pus mâna pe … Satan, și l-a legat
pentru o mie de ani".
SĂMÂNȚĂ—Care este sămânța de sub lege.
(Q642-1)
Întrebare
(1911)—2—”De aceea moștenirea este prin credință, ca să
fie prin har și pentru ca făgăduința să fie sigură pentru
toată sămânța, nu numai pentru aceea de sub lege, ci și
pentru aceea care are credința lui Avraam". Ce se înțelege
prin expresia “toată sămânța", și la ce lege se face
referire?
Răspuns—Acest text este din Romani 4:16. Noi înțelegem că
apostolul se referă aici la faptul că Avraam are două
semințe, cum i-a spus Dumnezeu, “și-ți voi înmulți foarte
mult sămânța, ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul
mării" (Gen. 22:17). Aici, mai întâi, este sămânța cerească
a lui Avraam, și apoi sămânța naturală a lui Avraam.
Dumnezeu alege mai întâi sămânța spirituală, iar apostolul
ne spune că noi suntem privilegiați acum să fim parte din
acea sămânță spirituală. Vă reamintesc de locul unde spune,
“Și dacă sunteți ai lui Cristos, sunteți “sămânța” lui
Avraam, moștenitori potrivit făgăduinței". Apoi în cap. 11
din Romani, după ce vorbește despre dezvoltarea acestei
semințe spirituale, apostolul folosește aceste cuvinte,
“Fraților, pentru ca să nu vă socotiți singuri înțelepți, nu
vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut
într-o împietrire, care va ține până va intra plinătatea
neamurilor". El vrea să spună că împietrirea s-a întâmplat
seminței naturale a lui Avraam până ce numărul total al
seminței spirituale va fi strâns pentru a completa numărul
dintre neamuri, și apoi tot Israelul va fi mântuit —
Israelului natural i se va lua împietrirea, lumina
cunoștinței gloriei lui Dumnezeu va umple tot pământul și
toți ochii orbi vor fi deschiși — mai întâi Israelul. Apoi
apostolul spune, “după cum este scris: “Salvatorul va veni
din Sion și va îndepărta nelegiuirile de la Iacov”" (Rom.
11:26). Acest salvator care vine din Sion este Mesia,
Cristosul, Isus capul, și biserica, corpul Său. Acesta este
marele eliberator. Au trebuit peste 1.800 de ani ca Sionul
să muncească și să nască pe acești Întâi-născuți, dar
sămânța spirituală a lui Avraam este aproape să fie
eliberată, și când aceasta se va realiza, atunci acest mare
eliberator, Cristos capul, și biserica corpul Său, va
îndepărta nelegiuirile de la Iacov; pentru că acesta este
legământul Meu, zice Dumnezeu, când le voi șterge păcatele.
Acestea sunt cele două semințe ale lui Avraam, mai întâi
spirituală și după aceea naturală.
SĂMÂNȚĂ—A lui Avraam în constrast cu
cea a femeii. (Q642-2)
Întrebare
(1913)—1—Care este diferența, dacă există vreuna, între
sămânța femeii și sămânța lui Avraam?
Răspuns—Diferența este că în cazul Domnului când îi vorbește
tatălui Adam și mamei Eva și șarpelui, când a pronunțat
condamnarea asupra lor pentru păcat, El a spus că sămânța
femeii va zdrobi capul șarpelui. Aceasta reprezintă o clasă
de persoane sau personaje care vor deveni superiori șarpelui
și de aceea vor avea putere să zdrobească răul. Nu știu dacă
aceasta se referă la mai multe persoane. Probabil se referă
la mai multe, pentru că în epistola către Romani, cred că în
cap. 16, citim, “Și Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe
Satan sub picioarele voastre". Aceasta arată cine este
sămânța femeii. Bineînțeles că nu este Biserica fără Capul
ei. Când privim alte declarații despre sămânța lui Avraam
găsim că este aceeași clasă, pentru că sămânța lui este
Cristos. Dacă voi și cu mine suntem ai lui Cristos suntem
membri ai corpului Său. Așa că sămânța femeii și sămânța lui
Avraam sunt moduri diferite de a se referi la Cristos și la
Biserică.
SĂRUTARE—Referitor la sărutul fără
discernământ. (Q429-2)
Întrebare
(1909)—1—Este sărutul fără discernământ recomandabil
între surori în adevăr?
Răspuns—Ei bine, s-ar putea să încalc drepturile cuiva dacă
ar fi să dau vreo lege în acest subiect, dar nu sunt un
dătător de legi ci numai un interpret al legii, doar atât.
Unor oameni poate să le placă și unor surori nu; deci,
iubirea trebuie să fie regula în aceasta și ea trebuie să ne
facă să fim foarte atenți și plini de considerație, iar dacă
eu aș fi una dintre surorile care le place să fie sărutate,
nu m-aș ofensa dacă altora nu le place să fie sărutate. Pe
lângă aceasta, cercetătorii ne spun că sărutul este un
mijloc de a transmite boli și de aceea nu este un procedeu
tare înțelept. Aș crede că în general o strângere de mână
bună și inimoasă ar fi tocmai suficient, dar dacă cuiva îi
place să sărute, nu cunosc nimic în Scriptură care să
oprească aceasta, și legea iubirii este singurul lucru între
surorile care se sărută una pe alta și între frații care
sărută pe frați.
SCHIMBARE—Enoh și Ilie. (Q713-2)
Întrebare
(1909)—2—Au fost Enoh și Ilie însuflețiți și glorificați
pe plan spiritual în schimbarea lor, ca pregătire pentru
lucrarea de restabilire?
Răspuns—Despre Enoh ni se spune că n-a fost, deoarece l-a
luat Dumnezeu și n-a văzut moartea. Aceasta este tot ce știm
despre acest lucru. Nu am libertatea să-mi folosesc
imaginația mea bogată și să vă spun lucruri care nu sunt
scrise. Nu l-a luat Dumnezeu la cer? Nu. De unde știu?
Pentru că Cristos a spus, “Nimeni nu s-a suit în cer" (Ioan
3:13). Domnul Se va îngriji de Enoh și el nu va primi
binecuvântările restabilirii până când Cristosul va fi
complet, cum veți remarca din cap. 11 din Evrei care îi
include pe toți aceștia și declară că toți au murit în
credință, neprimind lucrurile promise, pentru ca ei să nu
ajungă la desăvârșire fără noi. Atunci binecuvântările vor
veni de pe planul spiritual la cel pământesc. Prin mila
voastră ei vor obține milă. Enoh a fost socotit unul dintre
părinții din trecut, dar acum Cristos a devenit părintele,
după cum citim într-un Psalm care spune că părinții vor fi
copii, pentru că toți își vor primi viața prin Cristos.
Oricine dă viață este tată, și oricine primește viață este
fiu. Când El va fi marele dătător de viață în veacul
Milenar, va fi tată pentru lume.
SCHIMBAREA LA FAȚĂ—În contrast cu
inconștiența din starea morții (Q713-1)
Întrebare
(1911)—3—Dacă morții sunt într-o stare de inconștiență,
cum explici prezența lui Moise și Ilie pe muntele schimbării
la față?
Răspuns—Foarte simplu, dragi prieteni. În cartea Apocalipsei
sunt o mulțime de simboluri. Ioan revelatorul spune: “Am
văzut aceasta, am văzut aceea, am văzut cealaltă", a auzit o
trâmbiță și a auzit un înger vorbind altui înger etc. Toată
a fost o viziune, nu-i așa? Da. El a avut viziuni; a văzut
fiare, a văzut femeia șezând pe fiară și toate acele
lucruri. Așa a fost și cu această scenă a schimbării la
față. Isus a spus că aceasta a fost o viziune. Citim că El
i-a luat pe Petru, Iacov și Ioan și s-au suit pe acest
munte, și s-a schimbat în fața lor. Hainele Lui au luat un
aspect strălucitor și au devenit parte din viziune, și au
apărut Moise și Ilie, într-o viziune. Ei au văzut pe Isus,
pe Moise și pe Ilie, iar hainele lui Isus au fost văzute
strălucind, și n-au știut prea multe despre aceasta; ei au
dormit o parte din timp. Și apoi Petru, când a descoperit că
viziunea dura mai mult timp, a spus: “Doamne, este bine să
fim aici; dacă vrei, să facem aici trei colibe" etc.,
neștiind ce spune. El nu știa clar ce era, dar coborând de
pe munte, citim că Isus i-a însărcinat direct, special
zicând, “Să nu spuneți nimănui de viziunea aceasta, până
când va învia Fiul Omului dintre cei morți". După aceea Sf.
Petru, scriindu-și epistola, a zis, “Căci v-am făcut
cunoscut puterea și venirea Domnului nostru Isus Cristos, nu
urmărind niște basme meșteșugit alcătuite, ci ca unii care
am văzut noi înșine, cu ochii noștri, măreția Lui". De aceea
Sf. Petru ne spune că viziunea de pe muntele schimbării la
față a fost o ilustrație a împărăției lui Isus, Ilie
preumbrind o clasă în împărăție și Moise simbolizând sau
preumbrind altă clasă în împărăție.
SECERIȘ—Diferența între separare și
secerare. (Q317-2)
Întrebare
(1908)—1—Care este diferența în caracterul lucrării,
dintre separarea grâului de neghină și seceriș?
Răspuns—Ei bine, dragi prieteni, presupun că această
ilustrație a unui seceriș nu este o ilustrație perfectă; nu
prea cred că ar fi o ilustrație perfectă. Dacă ar fi să ne
gândim la ea în acest fel, ar trebui să presupunem, mai
întâi de toate, că s-ar face tăierea grânelor și apoi
separarea acestora, și apoi treieratul și strângerea lor în
hambare; și dacă am aplica aceasta, am vedea atât de multe
căi de tăiere, atât de multe căi de separare, atât de multe
căi de treierare, etc., încât nu s-ar potrivi cu realitatea.
După înțelegerea mea, această lucrare de seceriș se
desfășoară de toți acești patruzeci de ani și sunt unii care
au intrat imediat în hambar, atunci în 1881, și alții au
intrat în hambar de atunci încoace tot timpul; așa că aici
în această ilustrație minunată a lucrării de seceriș nu cred
că ne putem aștepta la îndeplinirea fiecărui mic detaliu.
Trăsăturile principale ne sunt date chiar în parabolă, și
anume: Domnul a învățat că secerișul va fi sfârșitul
veacului, și în seceriș El Își va trimite secerătorii, care
vor strânge neghina în snopi pentru ardere. Acum, strângerea
neghinei în snopi, după înțelegerea mea, reprezintă
strângerea și legarea strânsă a organizațiilor. Nu limitez
aceasta la așa-numitele ordine secrete; cred că probabil ele
sunt o parte din ea. Toate diferitele denominații sunt parte
din acel mare sistem de snopi, și efectul este foarte
asemănător; de fapt, nu știu de ce unul care este membru al
unei biserici obișnuite ar avea obiecții la faptul că altul
este membru la Odd Fellows sau la Masoni. După câte pot eu
înțelege, și ei sunt un fel de biserică, sau pretind că
sunt; au serviciu ritual regulat și pretind că merg în
Sfânta, etc., când mor. Numai cu câteva zile în urmă am
auzit o mică dizertație în această privință. Se presupune că
toți tovarășii lor sunt bineveniți în lumea de apoi când
mor; ei îi poartă dincolo cu blândețe, cam întocmai cum ar
face orice oameni din biserica nominală, și cam cu tot atâta
autoritate și cam cu tot atâta sinceritate, după câte pot eu
spune. Nu judec, spun doar, după câte pot eu spune. Dar eu
înțeleg că toate acestea sunt snopi, și fiecare snop se
strânge mai tare. Unii dintre voi știți mai mult despre
Francmasonerie decât mine, și eu nu sunt aici să spun nimic
împotriva ei, pentru că nu știu nimic ce să spun și nu știu
cum aș spune dacă aș ști. Domnul nu m-a trimis să predic
împotriva Masoneriei sau Oddfellowship, nici împotriva
Presbiterianismului sau a Metodismului. Ocazia noastră este
să spunem adevărul, să predicăm adevărata Evanghelie a lui
Cristos, și Domnul spune că acest mesaj își va avea efectele
lui în diferitele inimi. Ei bine, dacă te găsești în vreun
fel de snop, știi că nu acela este programul privitor la
grâu. Grâul va fi strâns în grânar; nu va fi pus în snopi în
viața prezentă. Grâul trebuie să fie liber. Dacă te găsești
în vreun fel de snop, mai bine ieși afară din snop.
Încrede-te în Domnul și fii în armonie cu El, și cred că
aceasta te va scoate afară din orice fel de snopi și
organizații omenești. Ar trebui poate să spun un cuvânt
prevenitor aici, în privința faptului că eu aș înțelege că
aceasta ar însemna, de exemplu, că dacă aș fi tâmplar aș
prefera să fiu liber, dar dacă mi s-ar cere să intru într-un
sindicat pentru a putea avea de lucru, și ar trebui să
plătesc din banii mei o anumită sumă în fondul acelui
sindicat, aș intra. Aș înțelege că am adus o contribuție la
bunăstarea generală a tâmplarilor și n-aș ezita în acea
chestiune, pentru că nu este nimic religios acolo. Nu este
nimic ce să-mi încătușeze mintea și inima. Dar dacă acea
organizație ar face ceva ce n-aș putea aproba, m-aș simți
perfect liber să ies oricând din ea. Așa că aș pune această
condiție. Dar în ce privește grâul și neghina, cred că sunt
o mulțime de snopi în jur, și am remarcat și eu că aceste
diferite organizații lumești, dacă le putem numi așa, spre a
le distinge de organizațiile bisericești, folosesc aceleași
metode pe care le folosesc oamenii bisericii. Era foarte
ușor să te retragi dintr-o biserică, și puteai spune: “Vă
rog să acceptați scrisoarea mea de retragere din biserică",
și ei luau scrisoarea și niciodată nu o înregistrau, ci o
ardeau dacă voiau. Așa este și cu Masonii; aveau o metodă
prin care oricine era doritor să părăsească ordinul putea
cere renunțarea și o primea fără vreo întrebare deosebită.
Am fost informat că acum este cumva diferit. Dacă ești
presbiterian și dorești o scrisoare ei îți spun: “Către care
biserică dorești să fie adresată scrisoarea?" Tu spui: “O,
fă-o oricum". “O, noi nu mai facem asta acum; îți vom da o
scrisoare către o anumită biserică și trebuie înregistrată
acolo — va fi bună când o depui acolo". Și astfel, sunt
informat că prietenii noștri francmasoni fac același lucru;
ei nu mai dau renunțări acum. Dacă vrei să fii transferat în
altă lojă, te vor transfera, dar acum nu mai dau renunțări
în felul în care dădeau.
Un frate: Frate Russell, eu sunt Mason, și din nefericire
ocup o poziție înaltă în ordin, și aș vrea să fac o mică
corecție la aceasta. Un Mason este perfect liber să plece
când vrea. Nici o restrângere nu se pune asupra lui.
Fratele Russell: V-am spus de la început că eu însumi nu
știam; am relatat doar ce mi-a spus un frate.
Alt frate: Eu am fost Mason într-o jurisdicție diferită de
cea a fratelui. Poate e bine în jurisdicția lui anume, dar
nu este la fel în alte jurisdicții, după câte știu eu.
Fratele Russell: Veți observa că noi nu avem niciodată nimic
de spus împotriva nici uneia din acestea. Nu am spus un
cuvânt rău despre Francmasonerie și n-ați citit niciodată
nimic rău din ceea ce am spus despre ei și nu vreau să spun
nimic rău despre Presbiterianism sau Metodism. Cred că mulți
din prietenii dragi din aceste denominații sunt oameni buni,
și eu apreciez caracterul lor. Despre ceea ce vorbesc eu
uneori, este doctrina presbiteriană, și ei vorbesc despre ea
de asemenea. Am citit lucruri pe care ei le-au spus despre
doctrinele presbiteriene mult mai dure decât am spus eu
vreodată. Eu uneori citez unele lucruri în Turnul de Veghere
pe care Presbiterienii le spun despre propria lor doctrină,
și ocazional citez în Turnul de Veghre ceva din ceea ce
Metodiștii spun despre doctrina lor, pentru că ei o spun mai
tare decât aș dori eu s-o spun.
SECERIȘ—Seceriș mare, Turmă Mică.
(Q319-1)
Întrebare
(1910)—1—”Mare este secerișul". Dacă cea care iese afară
este o “Mică Turmă", cum este secerișul mare sau îmbelșugat?
Răspuns—Trebuie să avem în minte ilustrația Domnului; El era
în timpul secerișului Veacului Iudeu, și atunci câmpul de
secerat era întreaga națiune evreiască, deci va trebui să-I
găsim greșeală Domnului. Dacă este vreo greșeală, atunci El
este Cel care a făcut-o, pentru că a spus: “Mare este
secerișul, dar puțini sunt lucrătorii". Ei bine, secerișul
de acolo, în ceea ce-l privea pe Isus, a fost strângerea a
cinci sute de frați la acel timp, dar acela n-a fost
întregul seceriș evreiesc, pentru că mai târziu au fost
strânși mai mulți. Noi trebuie să presupunem că Isus a vrut
să spună, aproximativ, că există o mare lucrare de făcut în
comparație cu cei puțini care sunt gata și dispuși s-o
facă. De asemenea ei au fost un popor tipic și aceasta a
fost adevărat atunci și este adevărat și acum. Nu toți
evreii au fost strânși atunci, pentru că n-au fost strânși
milioane, dar Domnul a vorbit despre aceia care au fost
strânși că au fost mulți, toți caractere bune, și El a fost
mulțumit. El va fi mulțumit cu ce scoate dintre neamuri. Dar
punctul în discuție pare să fie că lucrătorii sunt puțini,
mai multă lucrare decât pot face lucrătorii. Există lucrare
din belșug pentru toți, și chiar pentru mai mulți. Așa că El
a spus: Rugați-vă Domnului secerișului ca să trimită mai
mulți lucrători. Aceștia trebuie să se aștepte ca El să-i
trimită. Aplicați același lucru acum — nu vă așteptați ca
lucrul secerișului aici să includă milioane, ci un număr
considerabil, și după judecata mea este încă o mare lucrare
de făcut. Văd că este loc unde pot fi folosiți mult mai
mulți din poporul credincios al Domnului în lucrarea Lui. Am
atras atenția asupra biroului din Londra, că acolo trebuie
să fie mult mai mulți colportori. Există un mare teren de
lucru. Dacă colportorii nu îl fac, presupun că Domnul va
găsi o altă cale, dar ocazia va fi pierdută.
Ca o ilustrație; Domnul a împiedicat să fie vândute cărțile
în librării, și presupun că aceasta a deschis calea ca
aceste cărți să fie vândute de frați. Mult timp Domnul n-a
deschis calea pentru ziare, așa încât prietenii să poată
împărți pliantele, dar acum Domnul deschide ziarele lumești,
și le trimite la milioane de oameni. De ce? Nu există destui
secerători. În timp ce te rogi, întreabă-te: Ce pot eu să
fac? Dacă El are o lucrare care se desfășoară, tu vrei să ai
o parte în ea, și așa este cu toți.
SECERIȘ—Referitor la sfârșitul lui în
primăvara lui 1910. (Q320-1)
Întrebare
(1910)—1—Se avansează un gând printre prieteni că
lucrarea se va încheia primăvara următoare. Găsești vreo
dovadă scripturală pentru un astfel de gând, și ești în
armonie cu promovarea unei astfel de teorii?
Răspuns—Nu găsesc nici o bază pentru un asemenea gând. Nu
sunt în armonie cu avansarea unei astfel de teorii. Cred că
ar fi mult mai bine ca prietenii dragi să nu facă speculații
în legătutră cu lucrurile pe care nu le cunosc. Cel puțin,
eu voi spune că pentru mine ar fi mai bine să nu fac
speculații în legătură cu lucrurile pe care nu le cunosc.
Dacă ei cunosc ceva în acest subiect, dacă ei cunosc ceva ce
eu nu cunosc, și dacă sunt siguri că ei cunosc, sunt
responsabili în fața Învățătorului lor pentru folosirea
acestei cunoștințe. Dar după cât pot eu vedea, dragi
prieteni, discutarea unor astfel de lucruri, nu face decât
să ia de la prieteni ocazii folositoare, și am face mai bine
dacă am înceta să vorbim astfel de lucruri și ne-am angaja
în lucrarea secerișului, făcând ceea ce putem face, neavând
importanță dacă ea se va opri primăvara viitoare sau nu. Vă
voi spune primăvara viitoare cum va fi. Între timp, după
câte pot eu vedea, toți avem din belșug ce face. Să nu se
oprească nimeni din lipsă de de lucru.
SECERIȘ—Referitor la limitarea
ocaziilor de serviciu. (Q320-2)
Întrebare
(1910)—2—În conformitate cu perspectivele prezente, poți
să ne dai o idee despre cât de mult timp vor continua
ocaziile pentru serviciu, serviciul de peregrini, serviciul
de colportori, lucrarea voluntară etc.?
Răspuns—Nu pot. Unii din prietenii dragi ar părea să creadă
că ei înțeleg foarte bine acest lucru. Ei bine, nu pot să mă
cert cu ei, pentru că eu nu-l văd. Dacă ei spun că-l văd,
atunci ei văd mai mult decât mine. După câte pot eu vedea
acum, dragi prieteni, nu am motiv să cred că lucrarea de
colportori sau alte părți ale serviciului se vor sfârși
imediat. Mie mi se pare că lucrarea nu a părut niciodată mai
prosperă decât în timpul prezent. Gândul meu este că voi și
cu mine, și toți care sunt interesați în lucrare, am face
mai bine să nu ne batem capul cu întrebarea când se va
încheia. Veți afla când se va încheia, nu? Bineînțeles că
da. Așa că faceți cu toată puterea ce găsesc mâinile voastre
de făcut, și veți găsi multe de făcut acum, ocazii mari în
fiecare zi, în toate aceste diferite direcții. Sfatul meu
este, mergeți înainte; n-are importanță ce spune cineva
despre timpul când nu veți mai putea merge înainte; aceasta
o veți afla voi, la timpul potrivit.
SECERIȘ—Durata lui în pilde, Mat.
13:30 și 20:1-16. (Q321-1)
Întrebare
(1916)—3—Secerișul la care se face referire în pilda
neghinei din Mat. 13:30 acoperă o perioadă de timp
corespunzătoare lucrării în vie din Mat. 20:1-16?
Răspuns—Nu știu.
SEMNĂTURĂ—Cum să semneze văduvele.
(Q647-2)
Întrebare
(1911)—1—Care ar fi forma potrivită în care o văduvă
să-și semneze numele?
Răspuns—O văduvă, dacă-și folosește propriul nume, de
exemplu, dacă vrea să spună, “D-na Ileana Bogdan", face mai
bine să pună “D-na" în paranteze, dar dacă vrea să scrie,
“Ileana Bogdan", are dreptul să facă așa, soțul ei fiind
mort; “D-na Ioana Pop"; dar cred că toate surorile ar trebui
să hotărască în ce fel să-și scrie numele când trimit
scrisori către Turnul de Veghere. Când o dată semnează D-na
Iosif Gordon și altădată Maria Gordon, nu știm dacă aceasta
este o altă soră Gordon, sau cine ar putea fi. Trebuie să
folosiți o formulă uniformă, așa încât să știm întotdeauna
cine este.
SERV—Cine este acel serv? (Q644-1)
Întrebare
(1909)—2—Cine este acel serv? Crezi și recunoști
declarația așa cum este prezentată de reprezentanții
“Turnului de Veghere"?
Răspuns—După câte știu eu aproape toate discuțiile despre
“acel serv" au fost din partea dușmanilor mei. Nu am nimic
de spus despre acest subiect. Ceea ce aș spune eu n-ar
schimba lucrurile. Aveți dreptul la opinie și ei au dreptul
la opinia lor. În cap. 4 din Vol. 6 al “Zorilor Mileniului"
este adusă în atenția voastră această scriptură. Aceasta
este tot ce am scris vreodată despre acest subiect.
SERVICIU—Să facem bine tuturor
oamenilor după cum avem ocazie. (Q644-2)
Întrebare
(1915)—3—Care trebuie să fie atitudinea noastră față de
oamenii din bisericile nominale? Trebuie să facem diferență
între ei și doctrinele lor?
Răspuns—Biblia spune că noi trebuie “cât avem ocazie, să
facem bine la toți, dar mai ales celor din casa credinței"
(Gal. 6:10). De aceea trebuie să facem bine vecinilor noștri
romano-catolici, vecinilor noștri metodiști, și la toți
ceilalți vecini. Trebuie să fim bucuroși să facem bine
fiecăruia. Dar dacă avem de ales între a face ceva pentru
sfinți sau pentru un vecin, atunci trebuie să dăm preferință
sfinților Domnului, fie ei sfinți presbiterieni sau altceva.
Aceasta ar include pe oricine este un fiu al lui Dumnezeu.
Noi suntem copiii lui Dumnezeu și suntem bucuroși să servim
pe oricare alt copil al lui Dumnezeu, deși ne-am bucura să-i
vedem pe toți bucurându-se de libertatea cu care Cristos
face liber, nefiind încurcați în nici un jug sectar. Dacă
Fiul ne face liberi, atunci suntem într-adevăr liberi — Gal.
5:1.
SERVICIUL MILITAR—Poziția noastră cu
privire la serviciul militar. (Q491-1)
Întrebare
(1916)—4—Ce poziție trebuie să luăm cu privire la
serviciul militar?
Răspuns—Ei bine, am răspuns deja la această întrebare, și
anume că atâta timp cât suntem urmașii Domnului Isus
Cristos, după judecata mea, noi nu trebuie să avem nici o
libertate cu privire la serviciul militar. Noi trebuie să
fim loiali principiilor păcii și să nu luptăm pentru nici un
guvern pământesc dacă putem să evităm aceasta, și eu cred că
putem evita. Mai curând să suferim ceva și să nu intrăm în
acest serviciu militar. Dar să presupunem că cineva ar
întreba, cum am fost întrebat zilele trecute: Ce poziție
trebuie să luăm cu privire la vecinii și prietenii noștri?
Și noi spunem: Crezi că este greșit să avem organizații
militare? Unii dintre prietenii noștri au răspuns, “Noi
credem că este greșit. N-ar trebui să existe nici un fel de
armată sau soldați". Răspunsul meu ar fi diferit.
Cred că această lume veche are nevoie de armate, trebuie să
aibă oameni pregătiți. Lumea are nevoie de aceasta pentru
propria ei protecție. Și dacă eu aș fi guvernatorul unui
stat aș crede de datoria mea să protejez acel stat, să
protejez legea și tot ce aparține de ordine. Dacă ar fi
necesar să chem statul sau națiunea să se ridice și să
doboare răul, cred că ar fi datoria mea să mă asigur că
acest lucru se face. N-aș învinui nici un guvernator dacă ar
face același lucru. Nu învinuiesc nici un om care își ia
arma pentru a apăra interesele statului său. Dacă el nu
crede că merită să lupți pentru națiune, ar trebui să plece
în altă țară. Și dacă crede că este exact la fel ca și la
altă națiune, ar trebui să rămână acolo. Ca de exemplu, voi
și cu mine în aceste State Unite credem că trăim în cea mai
nobilă națiune care există, că principiile acestui
guvernământ sunt cele mai bune și cele mai înțelepte. Și
putem spune aproape la fel și despre prietenii noștri de
peste graniță, din Canada, că principiile lor sunt bune și
bine intenționate, cel puțin în general. De aceea noi nu
învinuim oamenii care doresc să lupte pentru țara lor.
Diferența dintre poziția noastră și a lor este aceasta: Noi
am încetat să mai fim cetățeni ai acestei țări. Noi ne-am
alăturat altei națiuni, și suntem loiali acelei națiuni noi,
și loialitatea față de împărăția lui Dumnezeu cere ca noi să
luăm poziție în armonie cu ordinele Împăratului nostru. Noi
suntem străini și călători în această țară și în Canada și
oriunde am fi. Dar lumea nu înțelege aceasta. Ei spun că
te-ai născut aici. Noi spunem că ne-am declarat intențiile
și că ne-am unit cu altă țară. Așa că dacă un canadian ar fi
în această țară el nu ar fi supus la recrutare ca și un
american, și ar trebui să fie suficient pentru tribunalele
din orice țară că dacă aceste persoane și-au predat deplina
supunere patriei cerești, acesta ar trebui să fie un răspuns
suficient pentru orice guvern ca să nu-i facă să participe
în război, și în unele locuri aceasta se recunoaște.
SEXE—Ce se înțelege prin “nici parte
bărbătească, nici parte femeiască … în Cristos Isus" (Gal.
3:28)? (Q646-4)
Întrebare
(1914)—1—Afirmația scripturală că nu este nici parte
bărbătească și nici parte femeiască ci toți suntem una în
Cristos Isus, nu indică faptul că cei care au venit în
Cristos, în special după ce au dezvoltat într-o măsură
considerabilă mintea lui Cristos, vor fi LIBERI să exercite
mai multă LIBERTATE în relațiile lor cu cei de sex opus
decât a fost considerat înainte în mod obișnuit ca potrivit?
Răspuns—Este uimitor cât de mult putem deforma limbajul. Ei
bine, limbajul nu trebuie considerat ca bătut în cuie.
Aceasta n-ar fi deloc bine. Nici nu trebuie să fie ca și
cauciucul pe care-l poți întinde. Iar limbajul folosit aici
este foarte clar în ceea ce-L privește pe Dumnezeu și în
ceea ce privește legătura noastră cu Domnul, nu există în
poporul lui Dumnezeu nici negru nici alb, bogat sau sărac,
de sex masculin sau de sex feminin sau vreo altă diferență.
Totuși, încă există bogați și săraci, negri și albi, de sex
masculin și de sex feminin, dar nu trebuie considerat că
aceste calități fac pe cineva inferior în ochii lui
Dumnezeu. Totuși Dumnezeu, prin același apostol, a subliniat
anumite lucruri care n-ar fi potrivite să le facă o soră, ci
ar fi mai potrivite pentru frați. Isus a arătat același
lucru în învățăturile Sale și prin faptele Sale. El nu Și-a
ales mama, un ucenic sau pe careva dintre rudele Mariei pe
care El a iubit-o foarte mult. Dumnezeu a făcut diferența
între sexul bărbătesc și femeiesc. Aceasta nu înseamnă că
surorile ar fi inferioare, sau ignorante, dar în ceea ce
privește propovăduirea, aceasta a fost dată în
mâinile bărbaților, reprezentând partea lui Cristos, iar
femeile, Biserica.
Cât despre familiaritatea dintre sexe, cred, dragi
preieteni, că Angajamentul solemn este unul dintre cei mai
buni păzitori pe care-i puteți folosi, și acesta face o
separare mare între sexul bărbătesc și cel femeiesc.
Interesele voastre spirituale, și ale oricui, vor fi
conservate mai bine prin veghere atentă, iar cei care știu
că există slăbiciuni ale cărnii se străduiesc să trăiască
curat unul cu altul și cu Domnul.
SFINȚI—Jertfele lor. (Q614-1)
Întrebare
(1910)—1—Care este jertfa pe care sfinții Lui o au de
oferit, în armonie cu discursul din această după-amiază?
Răspuns—Jertfa pe care noi o avem de oferit este ceea ce
arată apostolul în Romani 12:1. Jertfa voastră n-ar fi
sfântă și acceptabilă, dar este făcută sfântă și acceptabilă
de către Avocat prin atribuirea meritului Său ca să acopere
jertfa voastră. Prezentați-vă trupurile. Ce include aceasta?
Aceasta include tot ce aveți, gândurile, cuvintele și
faptele voastre. Prezentați totul lui Dumnezeu și de aici
încolo trebuie să faceți tot ce puteți mai bine după
capacitatea voastră, fie că faceți încălțăminte, fie că
spălați vase sau haine, fie că tăiați lemne — orice ați
face, căutați să faceți toate lucrurile spre gloria lui
Dumnezeu, ca să-L puteți slăvi în spirit și în minte care
sunt ale Lui. În mintea voastră trebuie să-L glorificați
cântând și făcând melodii. În trupul vostru, servindu-L în
vreun fel, făcând toate ca și cum ați face Domnului. Dacă
afacerile voastre nu glorifică pe Domnul, cereți Domnului să
vă ajute și căutați să vedeți ce puteți face ca să-L
serviți. Dacă munca vă ia tot timpul, puteți căuta să vedeți
ce puteți înlătura, sau puteți arde multe mărunțișuri. Văd
aceste lucruri frumoase în fiecare zi mergând pe stradă. Pot
vedea tot ce vreau în vitrine. Mergând pe stradă mă uit la
ele și mă bucur de ele. Toate sunt ținute pregătite în
vitrină ca să le pot vedea, și sunt liber să fac altceva. Cu
stiloul, scrieți scrisori prietenilor voștri, trimiteți-le
pliante, sau angajați-vă în lucrarea voluntară, sau în
lucrarea de colportor, orice. Cereți Domnului să vă lase să
fiți folosiți în serviciu, spunându-I că ați făcut
consacrarea în acel scop; că n-a fost o formalitate și că
vreți s-o îndepliniți. Apoi țineți-vă ochii deschiși.
Dacă sunteți într-un autobuz, să aveți un pliant cu voi, și
judecați cui să-l dați. “Ce bun este un cuvânt spus la
timpul potrivit". Spuneți cuvântul potrivit la momentul
potrivit. Puteți face de zece ori mai mult cu un cuvânt bun
la timpul potrivit decât cu un cuvânt bun la timp
nepotrivit. Aceasta este a glorifica pe Domnul în trupurile
voastre; aceasta este cel mai puțin ce puteți face. Când ne
gândim la faptul că marele nostru Domn și Răscumpărător, cât
și Tatăl nostru ceresc, a făcut această minunată declarație,
că El își propune să ne dea o parte în împărăția cerească și
acum așteaptă să vadă dacă avem spiritul corect în legătură
cu aceasta, care este condiționată de manifestarea de către
noi a spiritului Său, care este ceva ce noi n-am avut prin
natură. Eu, al meu, al nostru, clasa cineva, sunt lucruri
care aparțin naturii căzute. Doamne binecuvântă-mă pe mine
și pe soția mea, pe fiul meu Ioan și pe soția sa; pe noi
patru și cam atâta. Nu mulți se roagă așa. Când noi ne
predăm, ne predăm viețile, timpul, talentul, banii — totul.
Domnul a spus, Când Mi le-ați dat Mie, le-ați predat. Totul,
Doamne? Da. Nu vreau să vă înșel. David a spus, Încearcă-mă
și dovedește-mă și vezi dacă este ceva rău în mine, și dacă
este ia-l din mine etc. Deci, aceasta este atitudinea
potrivită a minții noastre. Să vedem. Noi spunem, Doamne,
vei cere lucrurile pe care Ți le-am dat? Nu. Cum așa? Te voi
face administrator. Ce vrei să spui? Voi lăsa toate
lucrurile Mele în grija ta: tot timpul tău, influența,
banii, totul. Te voi încerca lăsându-le toate în mâinile
tale. Nu le voi lua de la tine, pentru că nu am nevoie de
ele. Tot aurul și argintul și vitele de pe o mie de munți
Îmi aparțin. Voi vedea ce vei face — acest lucru îl
ilustrează pilda. El a vorbit despre un nobil care a plecat
într-o țară îndepărtată și Domnul a folosit pe acest nobil
ca să se reprezinte pe Sine. Înainte de a pleca, a chemat pe
servii Săi și le-a distribuit bunurile Sale fiecăruia și
le-a dat poli și talanți. El a spus, Uitați aici, puneți-i
în lucru până mă întorc. Când S-a întors n-a chemat întreaga
lume ci pe servii Săi, pe cei cărora le-a dat ceva. Dar,
spui tu, mie nu mi-a dat nimic. Ba da, ți-a dat. Când te-ai
consacrat ai dat tot ce-ai avut, unul, doi sau cinci talanți
iar El ți i-a pus în mână și te-a făcut administrator. Un
administrator este unul care controlează totul, fără nici o
restricție. Acum, ce-ai făcut, ești unul dintre servii Mei?
Da. Ai ceva de la Mine? Da, tot ce am este al Tău. Să facem
o socoteală. Aici sunt faptele — El așteaptă să primească
ce-ai câștigat, va vedea ce-ai făcut și răsplata îți va fi
după credincioșia ta și după cum ai lucrat, și dacă ai avut
grijă și ai încercat să faci tot ce-ai putut, El va spune,
“Prea bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în foarte
puțin, primește stăpânirea peste două, cinci etc. cetăți".
Voi și cu mine trăim acum în timpul când El este gata să-și
stabilească împărăția în lume, și este prezent, investigând,
examinând, chemându-vă pe voi și pe mine să dăm socoteala.
Mă bucur că au mai rămas câteva zile; vrem să mai lucrăm
puțin cu capitalul nostru aici, până ce talantul nostru
crește etc. Încă puțin timp și vrem să auzim ce are de zis
Învățătorul.
SFINȚI—Sub influențe rele. (Q615-1)
Întrebare
(1910)—1—Se poate ca un membru consacrat al Turmei Mici
să aibă o influență rea pusă asupra lui de altcineva, așa
încât el să nu fie responsabil pentru faptele sale sau
pentru înțelegerea greșită a punctelor doctrinare?
Răspuns—Cred că da. Mă gândesc la cazul lui Iuda. El a avut
o influență rea asupra lui; după cum citim, “Dar Satan a
intrat în Iuda". Dar întrebarea este: Cum a putut Satan
intra în cineva care era consacrat? Pentru că acel consacrat
nu și-a trăit viața consacrată. Dacă Iuda și-ar fi menținut
atitudinea consacrării față de Învățător, Satan n-ar fi avut
niciodată ocazia; aceasta s-a întâmplat pentru că a fost
neloial în inimă. În Evanghelia lui Ioan scrie ca și cum el
ar fi fost în mod deliberat un hoț. Se pare că el n-a avut
un interes în lucrarea Învățătorului din punctul de vedere
corect. Cu șase zile înainte ca Isus să fie răstignit, pe
când Domnul le spunea că va fi răstignit, Iuda se gândea la
bani, așa că atunci când Maria a turnat mirul pe Domnul și
L-a uns, după cum spun Scripturile, pentru îngroparea Lui,
Iuda s-a gândit, Greșeală, greșeală, acei bani trebuiau puși
în punga mea. Există săraci; eu sunt cel sărac. El a fost
cel care a vrut banii. El și-a pierdut spiritul de învățăcel
și a fost gata să-l vândă pe Învățătorul său pentru bani.
Cred că este posibil pentru orice consacrat să se lase
condus și să permită sugestiilor și motivelor greșite să-i
stăpânească inima și să se depărteze tot mai mult de Domnul,
până când este gata ca Adversarul să-l stăpânească. Nu cred
că acest lucru este posibil pentru cineva care este loial
Domnului.
SFINȚI—Referitor la pecetluirea lor
până în octombrie 1911. (Q616-1)
Întrebare
(1910)—1—Vor fi pecetluiți toți sfinții și vor aștepta
schimbarea lor, și după cât timp va fi aceasta?
Răspuns—N-aș putea spune. Aș vrea să știu. Nu știu despre
aceasta, dar dacă este voia lui Dumnezeu aș vrea să știu,
dar dacă nu este voia Lui nu mă preocupă să aflu.
Partea a 2-a:—Sau vor fi făcuți
perfecți ca Învățătorul lor, așteptând schimbarea lor, și
după cât timp?
Răspuns—Va trebui să întrebăm pe Dumnezeu, și dacă El a dat
vreun răspuns în Cuvântul Său aș vrea să mi-l spuneți,
pentru că eu nu l-am găsit.
Văd că sunt mulți care vă pot spune mai multe despre 1910,
1911, 1912, 1913 și 1914 decât pot spune eu. Nu trebuie să-i
judec pentru ceea ce știu. Vă spun doar că eu nu știu, decât
ceea ce este deja prezentat în Turnul de Veghere și în
Studii în Scripturi, și anume: că înțelegerea noastră este
că secerișul a început în toamna lui 1874, că atunci a fost
marcat un punct important; de asemenea primăvara lui 1878;
și altul în toamna lui 1881, și că nu există altă dată
menționată în Biblie de care să știu eu, de la 1881 până în
octombrie 1914.
În Volumul 3 al Studiilor în Scripturi, în legătură cu
piramida, am sugerat o anumită măsurătoare la treapta de sus
a Marii Galerii, dar nu știam dacă aceasta înseamnă ceva, și
nu știm nici azi. Nu va fi nici un rău dacă vegheați în
fiecare zi și în fiecare an, dar v-aș sfătui să nu vă puneți
încrederea în ceea ce v-ar spune cineva despre ce va avea
loc de acum și până în 1914. Ei s-ar putea să se simtă
siguri că știu. Eu nu sunt sigur că ei știu. Dar sunt sigur
că eu nu știu.
SFINȚI—Referitor la adresarea către
sfinții înviați. (Q617-1)
Întrebare
(1911)—1—De ce nu te adresezi sfinților care crezi că au
fost înviați de câtva timp?
Răspuns—Nu ne adresăm sfinților pentru că nu este necesar să
ne adresăm lor. A te adresa sfinților ar însemna a arunca o
ofensă asupra Domnului. Dumnezeu a aranjat ca noi să avem un
Avocat, și a trece peste acel avocat și a te adresa altcuiva
ar însemna dezonoare față de Avocat și față de cel care l-a
rânduit ca Avocat. De aceea nu mă gândesc să mă adresez lor.
Ei în nici un sens nu stau între sufletul meu și Domnul
Isus; nu am deloc nevoie de ei. Vreau să mă duc direct la El
în numele lui Isus, cum a spus Dumnezeu că pot, folosindu-mă
de Isus ca Avocatul meu — “avem la Tatăl un Avocat: pe Isus
Cristos Cel drept". Nu avem alt avocat, și oricine merge pe
altă cale se duce pe o cale lăturalnică și nu va ajunge
niciodată la destinație, ci va fi condus în altă direcție.
Credem că prietenii noștri catolici fac o mare greșeală
adresându-se altora decât Avocatului pe care Dumnezeu L-a
rânduit.
SFINȚI—Și Timpul de Stâmtorare.
(Q617-2)
Întrebare
(1915)—2—Vor fi luați toți sfinții dincolo de văl înainte
ca Timpul de Strâmtorare să se termine?
Răspuns—Nu sunt destul de înțelept să răspund. Cred că
nimeni nu este. Noi așa ne-am gândit. Am presupus că toți
sfinții vor fi dincolo de văl înainte ca Timpul Neamurilor
să se sfârșească. Dumnezeu n-a spus că va fi așa, dar noi
așa am sugerat, și știți că sugestiile noastre pot să se
dovedească greșite, iar în acest caz s-au dovedit greșite.
N-am fost luați. Timpul Neamurilor s-a sfârșit și noi suntem
încă aici. Așa că nu știm exact când ne va veni timpul. A
spune că vom fi luați toți înainte ca Timpul de Strâmtorare
să se sfârșească, ar însemna să spun ceea ce cred eu. Există
un lucru cu care cred că toți suntem de acord — că noi
credem că toți vom fi luați înainte de “Armaghedon". Știți
că Biblia ne dă simbolurile dezlegării “vânturilor", care
este acest mare război. Apoi vine “cutremurul", care este
marea Revoluție ce va urma. Apoi vine “focul", Anarhia —
experiențele Armaghedonului. Cred că Biserica, clasa
Mireasă, va fi plecată înainte de această experiență a
Armaghedonului, dar nu putem fi siguri. Vom lăsa subiectul
aici.
SFINȚIȚI—Dar odată au fost păcătoși.
(Q620-2)
Întrebare
(1910)—3—Te rog explică 1 Cor. 6:11, “Și așa erați unii
dintre voi. Dar ați fost spălați, dar ați fost sfințiți, dar
ați fost îndreptățiți în numele Domnului Isus Cristos și
prin Duhul Dumnezeului nostru".
Răspuns—Ei bine, noi răspundem că este foarte simplu. Voi
ați fost păcătoși, dar v-ați întors de la păcatele voastre.
Dacă nu v-ați fi întors, atunci Isus nu v-ar fi primit și
n-ar fi acționat ca Avocatul vostru. Dacă întreaga lume s-ar
întoarce de la păcat și ar dori să umble în urmele Lui, nu
credeți că El ar vrea să fie și Avocatul lor? Desigur. Dar
lumea nu s-a întors de la păcatele ei. Ei iubesc păcatul.
Când voi ați iubit păcatul, dacă aceasta a fost experiența
voastră, erați străini de Dumnezeu și El nu avea nimic de-a
face cu voi. Doar după ce v-ați întors de la păcat a putut
Dumnezeu să lucreze cu voi. V-ați apropiat de El și El S-a
apropiat de voi și ați fost aduși la poziția de fii.
SIMPATIZANȚI—La sfârșitul veacului.
(Q687-1)
Întrebare
(1910)—1—Va exista o clasă care să simpatizeze cu sfinții
la sfârșit, o altă clasă, nu cea a Marii Mulțimi? Dacă nu,
de ce acum atât de mulți devin interesați în adevăr?
Răspuns—Ei bine, nu știu, dragi prieteni, dacă trebuie să
intrăm în amănunte la o întrebare ca aceasta — adică, să
hotărâm ceva, sau să ne contrazicem cu cineva. După judecata
mea au fost mulți care simpatizau cu Isus la timpul când S-a
oferit pe Sine evreilor la sfârșitul veacului lor. Vă
amintiți cum, cu diferite ocazii, mulțimea a vrut să-L ia cu
forța și să-L facă împărat, ceea ce arată că învățăturile
Lui au fost foarte populare printre o anumită clasă de
oameni de atunci. Și așa ar putea fi și aici, ca unii să
devină foarte adânc interesați în adevăr în modul acela
superficial, unii interesați de el pe dinafară, din punct de
vedere lumesc. Ei ar spune, “Cred că acesta este rezonabil,
este cel mai logic lucru pe care l-am auzit vreodată" etc.,
și totuși ar putea fi și cu ei la fel cum a fost cu unii din
aceeași clasă din zilele Domnului. Chiar aceia care s-au
bucurat și au luat în mână ramuri de palmier și au spus,
“Osana Isus, fiul lui David", au fost foarte tăcuți când
fariseii și învățații Legii au pus pe alții să strige
“Răstigniți-l, răstigniți-l" — aceștia au tăcut; ei n-au
spus nimic despre “Osana Isus, fiul lui David", etc. Așa că
nu m-ar mira dacă mulți oameni lumești, când totul este
favorabil, ar spune, “Sună foarte bine", dar dacă cineva ar
huidui ei n-ar mai spune nimic, ci ar fi foarte tăcuți. Ei
n-au destulă putere în ei, altfel s-ar fi consacrat pe
deplin; și acea lipsă de putere s-ar manifesta la fel dacă
s-ar ivi vreo opoziție; doar la aceasta ne putem aștepta.
SINUCIGAȘI—Sunt responsabili moral?
(Q681-2)
Întrebare
(1913-Z)—2—Te rog dă idea corectă despre sfârșitul unuia
care se sinucide. Va fi pedepsit pentru aceasta? Sau moartea
este pedeapsa lui?
Răspuns—Teoria cum că cei care se sinucid sunt pierduți fără
speranță a fost formulată în timpul Veacurilor Întunecate.
Ideea era că cel care se ucide pe sine, fiind un păcat comis
ca un ultim act, indică o minte și o inimă în
dezacord cu aranjamentul lui Dumnezeu până în ultima clipă a
vieții. Gândul că moartea sfârșește toate speranțele a fixat
teoria că plata sinucigașilor este chinul veșnic. Noi credem
că acest gând este total greșit în orice sens. Vederea
potrivită în acord cu Biblia este aceasta:
(1) Adam a fost neascultător, a fost condamnat la moarte.
Astfel rasa lui s-a născut în condiții nefavorabile, din
punct de vedere mintal, moral și fizic; în degradare, unii
mai mult alții mai puțin; unii cu sănătate fizică foarte
slabă, unii cu o stare morală foarte joasă, unii cu puteri
mintale foarte slabe. O sinucidere are adesea toate aceste
trei cauze care provoacă un astfel de act. În mod sigur el
este ori slab mintal ori neinformat, ignorant, altfel nu
și-ar lua propria viață. Așa că problema lui a fost o
slăbiciune a minții și a judecății cauzată de neascultarea
lui Adam. El a fost părtaș la pedeapsa lui Adam — pedeapsa
cu moartea; și când a murit — nu contează cum — el a intrat
cu totul sub efectul acelei pedepse — nimic mai mult.
Chinul veșnic nu este în nici un fel sugerat în pedeapsa cu
moartea. “Sufletul care păcătuiește, acela va muri"
(Ezec. 18:4).
(2) Dumnezeu a avut milă de Adam, nu în sensul că a anulat
decizia Curții divine și l-a achitat pe cel vinovat, ci în
alt sens — prin pregătirea răscumpărării prin moartea lui
Cristos. Moartea lui Isus, prin hotărâre divină, va acoperi
păcatul lui Adam — nu numai încălcarea inițială și pedeapsa
ei, ci toate încălcările copiilor săi, lumea, care au
rezultat din deteriorarea sa mintală, morală și fizică.
(3) Această prevedere a lui Dumnezeu include nu numai boala
mintală, ci și boala morală și fizică. Toată omenirea este
răscumpărată prin sângele prețios al lui Cristos.
(4) Răscumpărarea lumii implică eliberarea ei în cele din
urmă din condamnarea la moarte. Timpul hotărât divin pentru
eliberarea tuturor este Domnia lui Cristos de o mie de ani —
Mileniul. Atunci toată omenirea va fi eliberată de
condamnarea inițială și li se va da o ocazie deplină pentru
recuperarea a tot ce a fost pierdut. Cei bolnavi mintal,
bolnavi moral și slabi fizic — toți vor avea ocazia pentru o
întoarcere deplină la perfecțiune umană.
(5) Singurele excepții de la această regulă de restabilire
la perfecțiunea inițială a lui Adam vor fi aceia care în
timpul acestui veac Evanghelic — de la moartea lui Cristos
până la a doua Venire a Sa — sunt chemați afară din lume,
invitați să devină Creaturi Noi în Cristos și făcuți
asociați cu Isus, părtași înălțării Sale la natura divină și
la funcția Sa. Aceștia sunt îndreptățiți (socotiți perfecți)
prin credința în jertfa răscumpărătoare a lui Cristos și
apoi li se dă ocazia de a se prezenta pe ei înșiși ca jertfe
vii — Romani 12:1.
(6) După cum creștinii, în timpul acestui Veac Evanghelic,
pot păcătui cu voia și astfel pierd orice legătură cu
Dumnezeu și mor în Moartea a Doua, tot așa în veacul viitor,
în timpul Mileniului, lumea în general, după ce va fi adusă
la o cunoștință corectă a Adevărului, dacă păcătuiesc cu
voia își pierd orice legătură cu Dumnezeu și mor în Moartea
a Doua.
(7) Astfel, declarând că nu numai păcatele clasei Bisericii,
ci și păcatele întregii lumi sunt acoperite prin
aranjamentul lui Dumnezeu prin jertfa lui Cristos, noi nu
trebuie să fim înțeleși că vrem să spunem că păcătosul este
scutit de la orice pedeapsă. Din contră, fiecare are o
responsabilitate pentru faptele sale, chiar dacă are numai o
cunoștință imperfectă. Responsabilitatea sa, după cum a
subliniat Isus, este în măsura cunoștinței lui.
Învățătorul a declarat că cel care cunoaște voia Stăpânului
său și nu o face, va fi pedepsit cu multe lovituri — o
pedeapsă severă; și cel care cunoaște mai puțin din voia
Stăpânului său și nu o face va fi pedepsit cu mai puține
lovituri — pedeapsă mai mică. Uneori acele lovituri sau
pedepse vin în viața prezentă. Cu clasa Bisericii este așa
în mod constant. Dar adesea pedepsele nu se primesc în viața
prezentă; totuși ele vor fi administrate cu dreptate în
viața viitoare. Așa declară apostolul, “Păcatele unor oameni
sunt arătate dinainte, mergând înainte la judecată, iar ale
altora vin pe urmă" — 1 Tim. 5:24.
(8) În conformitate cu cele de mai sus, noi nu suntem
înclinați să sperăm că vreun sinucigaș poate fi un membru al
Bisericii lui Cristos glorificate, ci, cel mult, o parte din
lume — să-și aibă încercarea cu restul lumii pentru viață
sau moarte veșnică în condițiile favorabile ale Împărăției
lui Mesia. Totuși, chiar și în acest punct nu putem
dogmatiza, amintindu-ne că Domnul a permis ca unii, aparent
evlavioși, să-și piardă facultățile mintale într-o măsură
mai mare decât alții din lume care s-au sinucis.
SPIRIT—Referitor la Cuvântul Său.
(Q668-1)
Întrebare
(1905)—1—Cum este Cuvântul lui Dumnezeu spirit?
Răspuns—Cuvântul lui Dumnezeu este spirit în sensul că este
o putere sau o influență. Voi puteți avea puterea
spiritului. Spiritul și influența sunt puteri care nu se
văd, ca și vântul. Gândurile din Biblie sunt cuvântul lui
Dumnezeu, nu numai urme de cerneală. Ceea ce intră într-un
om din cuvântul lui Dumnezeu nu se poate vedea. Cuvântul lui
Dumnezeu este spiritul adevărului — o putere.
SPIRIT—Compoziția corpului spiritual.
(Q668-2)
Întrebare
(1905)—2—În ce constă corpul spiritual, după înțelegerea
ta?
Răspuns—Felul de corp pe care îl are Tatăl nostru Ceresc și
pe care îl are Domnul nostru Isus acum, de când El este un
spirit dătător de viață sau însuflețitor. Încă nu s-a arătat
ce vom fi. Noi avem o cunoștință generală că nu este un corp
carnal, dar nu putem spune că este într-un fel sau altul.
Există două feluri de corpuri, și dacă suntem credincioși îl
vom primi pe cel ceresc sau spiritual.
SPIRIT—Referitor la carne și oase.
(Q668-3)
Întrebare
(1905)—3—De ce a spus Isus, “un duh n-are carne și oase,
cum vedeți că am Eu"?
Răspuns—Când Domnul nostru a folosit aceste cuvinte El a
apărut în trup, altfel, dacă apărea ca o ființă spirituală,
n-ar fi servit la fel de bine scopului Său. Pavel a căzut la
pământ ca mort când i-a fost arătată o sclipire din corpul
spiritual al Domnului nostru. Să presupunem că toți
apostolii ar fi căzut jos ca morți? Ce dovadă ar fi fost
aceasta că era Isus? Apărând așa cum a apărut a dovedit două
lucruri: mai întâi, că nu mai era mort, și apoi, că era
schimbat față de ceea ce a fost înainte când L-au cunoscut
ei. Ei încă nu erau concepuți de Spiritul sfânt și trebuia
să aducă problema până la nivelul înțelegerii lor; de
asemenea să le arate că serviciul lor trebuie să fie un
serviciu diferit.
SPIRIT—Corpul spiritual nu este în
noi. (Q669-1)
Întrebare
(1905)—4—Cum poate un corp spiritual să locuiască în noi?
Răspuns—Acesta nu locuiește în noi. Ce poate locui în noi
este spiritul lui Dumnezeu. Acest lucru este tratat pe larg
în Vol. 5 al Zorilor Mileniului pe care te rog să-l citești.
Spiritul lui Dumnezeu poate locui în noi din abundență în
sensul că mintea lui Dumnezeu locuiește în noi.
SPIRIT—Primind Spiritul sfânt după
însuflețire. (Q669-2)
Întrebare
(1909)—1—Are copilul lui Dumnezeu după însuflețire vreun
alt mijloc de a primi Spiritul sfânt decât prin Cuvânt?
Răspuns—Da, cred că da. Noi suntem însuflețiți de Spirit și
primim Spiritul Adevărului prin Cuvânt. Vedem influența
îndrumătoare a Domnului în afacerile noastre prin grija Sa
providențială asupra noastră și prin experiențele vieții
noastre în acele lucruri pe care alții ar spune că sunt
accidentale. Noi putem primi Spiritul sfânt prin legătura cu
frații, fie prin paginile tipărite ale Bibliei sau ale
“Turnului de Veghere", fie prin cartea de cântări. Este
Spiritul sfânt și influența lui Dumnezeu și El a pregătit
aceste diferite instrumente. “Suindu-se la înălțime, a luat
robia roabă și a dat daruri oamenilor" (Efes.4:8). Apostolul
specifică aceste daruri: “Și El a dat pe unii apostoli, pe
alții proroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și
învățători" — Spiritul sfânt vine pe aceste diferite căi
pentru zidirea Bisericii în credința sfântă, “până vom
ajunge toți la unitatea credinței și a cunoștinței Fiului
lui Dumnezeu, la starea de om matur, la măsura staturii
plinătății lui Cristos" (Efes. 4:13).
SPIRIT—Concepere—Unde are loc?
(Q669-3)
Întrebare
(1912)—2—Unde are loc conceperea de Spirit?
Răspuns—Aceasta are loc oriunde ai fi atunci când te predai
Domnului și El îți acceptă consacrarea. Dacă El îți acceptă
consacrarea îți va da Spiritul Său, care demonstrează
acceptarea.
Cel care întreabă se poate să fi avut o altă întrebare în
minte; el poate a vrut să spună, Unde în sistemul Cortului
Întâlnirii are loc conceperea de Spirit?
Dacă acesta ar fi gândul, răspunsul meu este că aceasta este
arătată prin trecerea pe sub Primul Văl. Persoana concepută
de Spirit este aceea care trăiește prin credință a cărei
voință umană a murit. Numai aceștia sunt acceptați de
Dumnezeu și trec imediat dincolo de Primul Văl.
SPIRITE ÎN ÎNCHISOARE—Referitor la
faptul că morții nu știu nimic. (Q670-1)
Întrebare
(1911)—3—Dacă, după cum spui tu, Biblia învață că morții
nu știu nimic, cine sunt spiritele din închisoare? Și cum a
putut Domnul să le propovăduiască?
Răspuns—Ar putea fi întrebări mai rele decât aceasta. Oricum
aceasta este o întrebare scripturală. Este o întrebare
foarte bună și sunt bucuros că s-a pus. Sf. Petru
menționează spiritele din închisoare și el nu ne spune că
ele sunt spirite umane în închisoare; el nu spune nici un
cuvânt cum că ele ar fi spirite umane; el spune că sunt
spirite care au suferit în zilele lui Noe când se pregătea
corabia — acestea au fost spiritele cărora le-a propovăduit
Isus când a murit și a înviat. Ce spirite sunt ele? Acelea
sunt unele dintre spiritele pe care le menționează apostolul
Petru și apostolul Iuda. Acele spirite care nu și-au păstrat
starea de la început. Dumnezeu le-a aruncat în tartar
și le-a legat în lanțurile întunericului până la ziua
judecății. Ele sunt menționate în cap. 5 și cap. 6 din
Geneza, unde citim, “Domnul a văzut că răutatea omului era
mare pe pământ și … fii lui Dumnezeu au văzut că fiicele
oamenilor erau frumoase; și din toate și-au luat de soții pe
acelea pe care și le-au ales" (Gen. 6:5, 2). Ei au fost
îngerii de dinainte de potop. Atunci îngerii aveau puterea
să se materializeze după cum mai târziu îngerii sfinți au
fost privilegiați să se arate. De exemplu, îngerul Domnului
i s-a arătat mamei lui Samson. Ei au crezut că vorbesc cu un
om, dar a fost un înger, pentru că s-a înălțat în flacăra de
pe altar și a dispărut. Din nou citim, când Avraam trăia în
câmpia Mamre, el și-a ridicat ochii și iată că trei oameni
veneau spre el și el i-a primit, le-a urat bun venit și le-a
pregătit o masă, iar ei au mâncat și au vorbit cu Avraam.
Pavel, vorbind despre ei a spus, “Să nu dați uitării
primirea de oaspeți, căci unii prin ea au găzduit, fără să
știe, pe îngeri". El se referă exact la ceea ce a făcut
Avraam când a găzduit pe acei îngeri fără să știe. Ei au
apărut ca oameni și au fost oameni în toate privințele până
și-au îndeplinit lucrarea, iar apoi s-au dezintegrat și au
devenit din nou ființe spirituale. Despre aceia care au
venit la Avraam citim că unul a fost Domnul înainte de a
deveni om. Atunci El era o ființă spirituală și a avut
puterea să se arate ca om, sau în orice alt fel, exact cum
putea un înger, iar ceilalți doi erau îngeri care au mers în
Sodoma și au scăpat pe Lot și pe familia lui înainte ca
cetatea să fie distrusă prin foc. Deci, așa cum îngerii
sfinți i s-au arătat lui Avraam și au mâncat cu el, au
vorbit cu el și au avut toate calitățile unui om, exact așa
a fost și cu îngerii înainte de potop. Toți îngerii au avut
această putere, nu numai îngerii buni, pentru că la început
toți au fost buni, dar atunci au avut privilegiul de a
încerca să ajute pe om să iasă din greutățile și degradarea
sa. În loc de a ajuta omenirea să se întoarcă la
perfecțiune, păcatul dintre oameni a atras pe unii îngeri de
la starea lor de dinainte, de la iubirea lor inițială pentru
planul spiritual, și ei au preferat nu numai să ia formă
umană ca să se arate oamenilor, ci au preferat și să
trăiască ca ființe umane; și ei și-au părăsit locuința lor,
starea cerească sau spirituală, și au trăit ca oameni în
lume și au avut soții, au crescut familii iar copiii lor au
fost oameni cu renume; ei erau uriași ca mărime. Dumnezeu a
văzut că întreg pământul a devenit corupt; influența acelor
demoni asupra oamenilor a avut un efect corupător în
întreaga lume, și imaginația minții umane a fost spre rău și
numai spre rău, continuu; și Dumnezeu a spus: “Voi șterge de
pe fața pământului pe omul pe care l-am creat". Și El a adus
potopul de ape pe pământ și a distrus atât pe acești uriași
cât și omenirea care era imperfectă. Cât timp a durat
această stare de lucruri nu ni se spune, dar avem motive să
credem că a durat cel puțin unul sau două secole. De ce?
Pentru că pe vremea aceea nimeni nu era socotit ca om matur
până la vârsta de 100 de ani. Copiii lui Adam au avut
aproape 100 de ani sau mai bine când au avut proprii lor
copii. Ei nu au atins starea maturității până când au avut
aproximativ 100 de ani. Și copiii lor erau oameni cu renume,
erau uriași. Pentru mine aceasta înseamnă că această stare
de lucruri a durat cel puțin 100 de ani. Noe a fost integru
între cei din generația lui; în spița lui Noe n-a fost nimic
necurat, n-a fost nici o stricare din partea îngerilor, după
cum ni se arată, și nici în familia sa, și ei erau singurii
curați în întreaga lume. Cel puțin nu știm să fi existat
alții. Toți ceilalți au fost înecați în potop, și numai ei
au fost salvați; și despre ei se spune că au fost integri în
generația lor — au fost concepuți integri. Pe acei îngeri
care au căzut atunci, spune apostolul Petru, și de asemenea
și apostolul Iuda, Dumnezeu i-a condamnat, i-a legat în
lanțuri — nu lanțuri literale, ci lanțurile întunericului,
așa încât să nu se poată materializa, așa încât să nu poată
ieși la lumină. Au fost legați până la judecata zilei celei
mari. Există o sugestie că, cu cât ne apropiem de judecata
zilei celei mari, Domnul poate permite acestor îngeri să-și
rupă lanțurile întunericului, și eu cred că aceasta ne
învață Cuvântul, și ne putem aștepta ca acești demoni să
aducă un timp teribil în lume, și acesta va fi o parte din
marele timp de strâmtorare care vine. Aceasta este credința
mea fermă. Există mai multă sau mai puțină speculație în
această privință, dar aș vrea să deosebesc acest lucru de
altele pe care nu le speculez. Vă amintiți că Domnul în
zilele Lui a scos afară pe acești demoni. Ei nu s-au putut
materializa, așa că alternativa a fost să încerce să ia în
posesie corpuri umane, și ei au posedat o ființă umană.
Acești demoni intrau în ea și doreau atât de mult să facă
acest lucru, încât într-o împrejurare citim că era o
întreagă legiune de demoni într-un singur om. Ei au spus,
“Numele meu este “Legiune”". Dumnezeu ne-a înzestrat cu o
voință cu care putem rezista acestei intruziuni, și i-aș
preveni pe toți împotriva acestor demoni răi. Ei încă
lucrează și în prezent. Se prezintă că sunt morții, și toate
mediile spiritiste sunt în realitate medii ale acestor
spirite demonice. Acești demoni știu despre prietenii voștri
morți și vă pot răspunde la toate întrebările legate de ei.
Așa că în tot acest timp, unii dintre acești îngeri poate au
dorit mult să se întoarcă la părtășie cu Dumnezeu.
Întotdeauna aflu, dragi prieteni, că dacă pui oameni răi
împreună, ei sunt nefericiți, și îmi imaginez că atunci când
toți acești demoni au fost îndepărtați de la legătura lor cu
Dumnezeu ei au vrut să se amestece cu omenirea ca să obțină
puțin confort și varietate. N-au știut ce va face Dumnezeu
cu ei; ei au crezut că vor fi distruși și au înțeles că
acesta era sfârșitul oricui nu era în armonie cu Dumnezeu;
dar ei au așteptat în această stare nesigură. Apoi a venit
timpul când au văzut pe Isus că a părăsit gloria care a
avut-o la Tatăl, că S-a umilit și a devenit om, că a murit,
Cel drept pentru cei nedrepți, apoi au văzut că în ascultare
de Tatăl, a murit și apoi Tatăl L-a înviat dintre morți, și
acest lucru a fost o mare predică pentru acești îngeri
căzuți; le-a propovăduit o predică minunată, nu prin
cuvinte, ci prin fapte; El le-a propovăduit prin ascultarea
de voința Tatălui. Apoi, din nou, când a fost înălțat
deasupra îngerilor, stăpânirilor și puterilor, aceasta a
fost o altă lecție pentru ei, pentru că au văzut că Dumnezeu
L-a răsplătit pentru ascultare și au înțeles că Dumnezeu i-a
pedepsit pentru neascultarea lor. Acum, dacă Dumnezeu face
toate acestea pentru răscumpărarea omenirii, poate că marele
nostru Dumnezeu va avea ceva milă față de noi și poate că va
face ceva pentru noi. Deci, aceasta a devenit o predică
pentru ei și există o sugestie în Biblie că Dumnezeu s-ar
putea să facă ceva pentru ei. Sugestia aceea ne este dată de
către apostol când spune că Biserica va judeca nu numai
lumea ci de asemenea, “Nu știți că noi vom judeca pe
îngeri?". Noi nu vom judeca pe îngerii sfinți; ei nu vor
avea nevoie de nici o judecată; îngerii care vor trebui
judecați sunt îngerii căzuți. Nu știu exact cum o vom face,
dar cuvintele apostolului există și eu cred că ele înseamnă
ceva; și cred că ceva din viața lor demonstrează dacă li se
va da sau nu o ocazie viitoare ca să arate dacă au învățat o
lecție mare din păcatele lor. Dar nu avem nici un motiv să
credem că sunt mulți dintre ei în această stare de pocăință;
nici un motiv să credem că mulți dintre ei au primit sau au
acceptat vreun mesaj al harului, pentru că de-a lungul
acestui veac Evanghelic toți acești demoni s-au luptat din
greu, și apostolul îi învinuiește de acele doctrine ale
diavolilor, doctrine ale demonilor, care v-au deranjat atât
de mult pe voi și pe mine și întreaga lume creștină. Veți
afla că ei au scos toate aceste doctrine diavolești ale
păgânilor. Mergeți la orice națiune păgână și veți afla că
practic toți cred același lucru, pe care diavolul ni l-a
spus, numai că el a făcut mai rău cu noi și ne-a înșelat mai
mult decât pe păgâni cu privire la viitor. Nici un păgîn nu
crede așa de rău despre creatorul său, despre marele
Dumnezeu, cum am crezut noi, națiunile protestante.
SPIRITUL SFÂNT—În ce sens a fost
primit înainte de Cincizecime. (Q332-1)
Întrebare
(1908)—1—În ce sens au primit ucenicii Spiritul sfânt
înainte de Ziua Cincizecimii, după cum este declarat în Ioan
20:22: “Și spunând acestea, a suflat peste ei și le-a zis:
“Primiți Duh Sfânt”".
Răspuns—Relatarea de aici pare să implice că aceasta s-a
făcut cu câtva timp înainte, la începutul serviciului Său.
Eu n-am fost acolo și nu știu ceva contrar, dar îmi imaginez
că deoarece Ioan a înregistrat aceasta, faptul este că s-a
făcut cu câtva timp înainte, la începutul serviciului lui
Isus, când a trimis pe ucenici în numele Său. Cred că atunci
a suflat peste ei și le-a spus: “Primiți Spirit sfânt", și
i-a trimis; iar când au plecat, ei au plecat în Spiritul
Său, în puterea Sa, și ei au exercitat puterea Sa în numele
Său și au vindecat boli, au scos afară diavoli și au făcut
multe lucruri minunate. Așa că eu presupun că această
suflare peste ei, și dăruire a Spiritului sfânt a fost în
acest sens al cuvântului și pentru acel timp. Ce a putut
însemna aceasta? Spiritul sfânt așa cum a venit peste
Biserică la Cincizecime a fost manifestarea acceptării
Bisericii de către Tatăl Ceresc, și aceea a fost amânată
până după ce Isus S-a jertfit la Calvar — până după ce S-a
înălțat la cer și S-a înfățișat pentru noi înaintea lui
Dumnezeu; și a fost o dovadă pentru acești ucenici că
Dumnezeu i-a acceptat și că se puteau socoti ca membri în
Corpul lui Cristos, fii ai Lui concepuți de spirit. Spiritul
pe care Cristos l-a pus peste ei era Spiritul Său, puterea
Sa, înainte de înălțare. El primise Spiritul fără măsură; El
Însuși a folosit acel Spirit pentru a vindeca boli, pentru
că astfel era pusă puterea peste El; deci El a dat
ucenicilor din această putere și i-a trimis ca reprezentanți
ai Săi în numele Său.
STĂPÂNIRE DE SINE—Metodă de a o
câștiga. (Q643-2)
Întrebare
(1916-Z)—1—Care este cursul potrivit de urmat ca noi să
obținem controlul asupra noastră, a gândurilor, cuvintelor
și conduitei noastre?
Răspuns—Fiecare gând trebuie examinat; fiindcă, dacă se
admite un gând rău, egoist, josnic, depravat, acesta va
încolți și va produce o mare întinare, ceea ce ne va afecta
cuvintele și conduita, și va avea efect și asupra altora.
Putem învăța să facem repede o examinare, tocmai în legătură
cu punctele cuprinzătoare pe care apostolul le prezintă în
această lecție. Ceea ce la început cere un timp considerabil
pentru a lua o hotărâre, după un timp va fi hotărât aproape
imediat:
1) Este gândul care cere a fi luat în considerare în mintea
noastră unul vrednic de cinste? Dacă da, atunci poate fi
admis și menținut. Dacă nu, atunci trebuie să fie imediat
respins și izgonit din minte ca o influență rea.
2) Este gândul sugerat unul curat — nu senzual, nu egoist?
Dacă da, dacă trece această examinare, poate trece pentru a
fi luat mai departe în considerare. Dacă prin aceasta el nu
reușește să-și dovedească puritatea, trebuie imediat respins
ca fiind posibil de a face mult rău — ca și cum la intrarea
casei noastre ar fi lucruri infectate cu o molimă.
3) Este gândul vrednic de iubit? Aparține de lucrurile care
pot fi iubite? Stârnește el influențe bune, sau se
identifică mai mult sau mai puțin cu ura, resentimentele,
mânia, răutatea? Dacă este demn de a fi iubit, poate trece.
Dacă nu, el trebuie să fie imediat scos afară, să nu i se
permită să meargă mai departe ca să ne facă rău nouă și
altora.
4) Este el vrednic de stimă? Aceasta nu poate însemna, este
lucrul acesta vorbit de bine de către lume? Pentru că însuși
apostolul și Domnul nostru Isus au fost ocărâți de lume,
care a spus tot felul de lucruri rele împotriva lor pe
nedrept. Cuvintele vrednic de stimă de aici trebuie
luate ca însemnând ceea ce ar fi considerat bun de
către oameni cu reputație bună, dacă aceștia ar ști și ar
înțelege totul în legătură cu acel gând.
5) Are gândul vreo virtute, sau este el în vreun sens al
cuvântului vrednic de laudă? Dacă da, el poate fi admis.
Dacă nu, trebuie să fie respins; căci chiar dacă altfel este
nevinovat, faptul că n-are nici o valoare este un motiv de
respingere a lui. Noi n-avem nici timp și nici loc pentru
lucruri care numai că nu sunt rele. Noi dorim să avem în
inimă și în minte lucruri categoric bune și folositoare, de
care beneficiem într-un fel. Altfel gândul trebuie respins
ca unul care împovărează terenul inimii și minții noastre,
necesar pentru lucruri folositoare. Citirea multă a
romanelor este de acest caracter — nu este rea, dar nu este
avantajoasă, nu este ziditoare.
Oricum ar fi în mod natural, poporul lui Dumnezeu, care
urmează instrucțiunile Cuvântului divin, în mod sigur vor
deveni oameni nobili, folositori, stăpâniți de spiritul
minții sănătoase; și aceste lucruri vor fi numai o parte din
pregătirea lor pentru Împărăție și pentru marea lucrare care
le va fi atunci încredințată lor ca servi ai lui Dumnezeu,
sub Răscumpărătorul și Capul lor.
STĂPÂNIREA PĂMÂNTULUI—Cine are dreptul la ea. (Q227-2)
Întrebare
(1908)—1—A avut Isus dreptul la stăpânirea pământului,
înainte de a se consacra, după cum a avut-o Adam înainte să
păcătuiască, și a sacrificat Isus acest drept pentru a-l da
înapoi omului?
Răspuns—Într-un sens al cuvântului aceasta ar putea fi
adevărat. Adică, pentru că El a fost perfect, și pentru că
El a fost singurul om perfect din lume, ar avea anumite
drepturi pe care alți oameni nu le-ar avea; dar amintiți-vă,
El trebuia să fie încercat mai întâi, ca să se vadă dacă era
perfect, înainte să-I fie dată această stăpânire. Lui Adam
i-a fost dată, și apoi a fost încercat ca să se vadă dacă o
poate păstra sau nu; el a căzut sub încercare, și de aceea a
pierdut atât stăpânirea vieții cât și toate celelalte. Dar
în cazul Domnului nostru Isus Cristos, a venit mai întâi
încercarea și a fost încercat înainte să-I fie dată
stăpânirea, iar în încercare S-a dovedit credincios, și
credincioșia Sa a fost demonstrată de întreaga Sa viață și
prin sfârșirea vieții la Calvar. Așa că până atunci, prin
sacrificiul de Sine Și-a dovedit loialitatea față de
Dumnezeu și dreptul de a fi reprezentantul lui Dumnezeu,
Omul Isus Cristos, care avea acum, în acest sens general,
dreptul să fie moștenitor al tuturor lucrurilor; la aceasta
a avut El dreptul, pentru motivul că Și-a demonstrat
loialitatea față de Dumnezeu, după cum citim în profeție:
“Iar la tine, turn al turmei, … va ajunge prima stăpânire".
Stăpânirea originară în Adam a venit la Isus, Prințul
turmei, datorită credincioșiei și ascultării Sale de Tatăl
până la moarte. Consacrându-Se, El a renunțat la aceasta. El
câștiga și preda în același timp; El câștiga prin ascultare
de Legea lui Israel dreptul la stăpânirea pământului, iar
prin sacrificare de Sine El o preda așa încât să aibă
dreptul să o dea lui Adam și rasei lui. El făcea două
lucruri în același timp. Era și ascultare de Lege și
sacrificiu de Sine. Aceste două lucruri au fost simultane și
aceste două lucruri au fost terminate la Calvar. Așa că El
are stăpânirea, și imediat ce Își va fi strâns Biserica,
Mireasa, El Își propune să dea acea stăpânire omenirii,
rasei lui Adam, căreia îi va fi Tată, dătătorul de viață, și
toți care vor accepta viața de la El o pot avea. De-a lungul
întregului veac Milenar, ei vor ști că viața se poate obține
prin ascultare de El, că El este singurul care are dreptul
să o dea, și din acest motiv este numit Părintele
veșniciilor, sau Tatăl Vieții Veșnice. El va da viață
veșnică celor care vor fi copiii Lui. Cu alte cuvinte, Adam
și rasa lui fiind cumpărați, El îi va adopta ca și copii ai
Săi pe toți care au fost copiii lui Adam.
Fratele Harrison: În ce fel să ne gândim la textul care
spune, “Zic însă: cât timp moștenitorul este un copil, nu se
deosebește cu nimic de un rob"? (Gal. 4:1) Se aplică aici?
Fratele Russell: N-aș crede. Cred că aceasta este cu totul
altă idee. Apostolul le vorbește aici evreilor, și motivul
pentru care evreii nu puteau avea unele privilegii ca și
copii ai lui Dumnezeu a fost că ei erau sub tutori etc. Deși
Dumnezeu i-a favorizat, ei au fost tratați la fel ca și
restul lumii în alte privințe; ei nu au fost eliberați de
Lege, dar imediat ce a început Casa Fiilor, Cristos ne-a
eliberat de acea Lege ca să nu mai fim din Casa Servilor, ci
să putem veni acum în Casa Fiilor. Ați putea aplica aceasta,
bineînțeles, la Cristos; că atâta timp cât El a fost un
membru al Casei Servilor, a fost sub Lege. Deci Cristos ca
Fiu, deși era Fiu, atâta timp cât n-a ajuns să demonstreze
aceasta, a fost tratat la fel ca și Casa Servilor. El a fost
sub Lege la fel ca toți evreii.
STĂPÂNITORI—Numărul stăpânitorilor
pământești în veacul Milenar. (Q605-2)
Întrebare
(1908)—1—Vorbind cu un frate, a exprimat ideea că Casa
Servilor vor fi conducătorii pământești din veacul viitor și
sunt în număr de 144.000, același număr ca și Biserica,
conducătorii cerești, dar fiind o idee nouă pentru mine și
nedorind să o accept fără mai multă lumină asupra ei,
întreb, este corect? Cei care vor fi prinți pe tot pământul
vor fi în număr de 144.000? Sau numai Biserica, “adevărații
Israeliți" vor fi 144.000? Cred că capitolul folosit este
Apoc. 7:4-8, despre care eu întotdeauna am gândit că se
referă la Israelul spiritual.
Răspuns—Nu știu nimic despre aceasta. N-am văzut nici o
scriptură care să spună aceasta, dar dacă cineva știe, aș fi
foarte bucuros s-o aud. Nu cunosc nici o scriptură care să
spună că Vrednicii din Vechime vor fi în număr de 144.000.
Noi nu suntem competenți să judecăm, dar dacă afirmația
apostolului din Evrei ar fi corectă, mă îndoiesc serios să
găsim 144.000 de asemenea persoane în toată istoria
Israelului, după câte ne informează Scripturile. Știți că
apostolul ne dă doar vreo 12 nume și spune că nu ne-ar
ajunge timpul să-i menționăm pe ceilalți. El desigur nu s-a
gândit să menționeze 144.000. Ar fi luat foarte mult timp să
menționeze toate numele lor. Mă îndoiesc să fi existat atât
de mulți israeliți de acest rang înalt. Printre cei pe
care-i menționează sunt Rahav și Samson. Nu sunt inclinat să
cred că vor fi atât de mulți, dar dacă cineva găsește o
scriptură care spune că vor fi 144.000 aș vrea s-o știu.
Un frate—Am auzit discutându-se despre același lucru. Unii
iau cap. 7 din Apocalipsa pentru că acesta declară că vor fi
144.000 pecetluiți, 12.000 din fiecare seminție.
Răspuns—Eu înțeleg că acel capitol se referă la Israelul
spiritual și nu la Israelul natural. Se vorbește despre
aceia că sunt 12 seminții în felul, de exemplu, cum am vorbi
noi despre soldații din Insulele Filipine și am spune că
acolo se află Regimentul 9 din Tennessee, Regimentul 11 din
Ohio, Regimentul 14 din Pennsylvania etc. Putem vorbi despre
acele regimente din diferite state ca fiind în Insulele
Filipine să-și facă acolo datoria; iar acum să presupunem că
s-a întâmplat ceva care a redus cu 10% numărul lor, au murit
sau s-a întâmplat ceva care i-ar separa de regiment, și
astfel ar rămâne niște locuri libere. Să presupunem că
locurile libere din Regimentul Ohio sunt 400, din Regimentul
Tennesse 600, și din Regimentul Pennsylvania 200. Acum să
presupunem că guvernul a făcut înscrieri pentru locurile
care sunt destinate să completeze aceste regimente; fie că
aceștia vin din New York, New Jersey, Michigan sau de
altundeva, ei vor completa Regimentul 11 Ohio, 14
Pennsylvania și se vor supune conducerii de acolo. Tot așa
Dumnezeu a aranjat diferitele seminții ale lui Israel, și în
aranjamentul Său a stabilit 144.000, ca și cum ar fi 12.000
din fiecare seminție. Când a venit la Israel, să aleagă,
n-au fost destui, și cei mai mulți erau dintr-o singură
seminție. Aproape toți au venit din Iuda. Domnul nostru S-a
tras din Iuda, și cei mai mulți dintre ceilalți la fel, după
câte știm noi. Pavel a fost din seminția lui Beniamin, și nu
știm din care seminții au fost ceilalți; au fost primiți un
anumit număr, dar nu destui să completeze 144.000. Putem
presupune că n-au fost mai mulți de 10 sau 12 mii de
israeliți care au devenit membri ai Corpului lui Cristos. Ar
strica Domnul acel aranjament? Nu; Domnul spune: Aceștia la
care Mă gândesc Eu sunt Israeliți spirituali; aceste
seminții naturale au fost doar învelișul exterior, ca să
zicem așa, și adevăratul miez al problemei din punctul Meu
de vedere a fost Israelul spiritual. Voi menține metoda
aceasta de a vorbi despre ei ca despre cele 12 seminții.
Avem din fiecare seminție câțiva, și le voi completa din
orice națiune, neam, popor, și limbă; și a fost nevoie de
tot acest Veac Evanghelic pentru a face aceasta. Eu nu știu
la care seminție sunt repartizat, și nu-mi pasă; este numai
o figură exterioară, și ce importanță are? Toți sunt o
singură companie. Asupra aceluiași gând ni se atrage atenția
în Rom. 11 unde apostolul vorbește despre legământul făcut
cu Avraam, și că multe ramuri au fost rupte din cauza
necredinței, și apoi spune că noi am fost altoiți și am luat
locul acelor ramuri. Acele ramuri au reprezentat pe cei
144.000 dar ele au fost rupte și locul lor a rămas liber, și
voi și cu mine am fost altoiți. În acest sens noi aparținem
de măslinul original, iar cei care au fost ramuri naturale
nu sunt deloc în el. Singura cale prin care pot reveni este
să fie altoiți din nou.
STRÂMTORARE—Cât timp va dura marea
strâmtorare? (Q717-1)
Întrebare
(1908)—1—Ești de acord cu gândul că greul strâmtorării va
dura din 1914 până în 1915 — un an?
Răspuns—Sunt de acord cu acest gând, că după înțelegerea
noastră, greul strâmtorării, partea anarhistă a
strâmtorării, trebuie să fie așteptată prin oct. 1914. Sunt
de acord cu gândul că în timp ce nu este nimic în Biblie
care să spună că va dura un an, nu înțeleg cum ar putea să
dureze mai mult de un an; se pare că un an ar fi aproape
limita îndurării umane, dar nu știu de nici o scriptură care
să spună că va fi doar un an.
STRÂMTORARE—Vor fi supraviețuitori ai
strâmtorării? (Q717-2)
Întrebare
(1909)—2—”Oamenilor le este rânduit să moară o singură
dată" (Evr. 9:27) — cu privire la acest text cum poate fi
posibil ca unii să treacă prin timpul de strâmtorare și să
trăiască?
Răspuns—Cel care întreabă n-a înțeles acest text al
Scripturii. Aceasta nu se referă la moartea omenirii. A fost
hotărât ca Marele Preot să moară, reprezentativ în vițel —
după aceasta putea să meargă în Sfânta și Sfânta Sfintelor
și apoi să iasă și să binecuvânteze poporul. (Fratele
Russell s-a referit apoi la tipurile din Umbrele Cortului
Întâlnirii). Luând întrebarea din alt punct de vedere, citim
alt text: “De aceea, după cum printr-un singur om a intrat
păcatul în lume și prin păcat moartea, și astfel moartea a
trecut asupra tuturor oamenilor, căci toți au păcătuit … tot
așa, prin ascultarea unui singur om, cei mulți vor fi făcuți
drepți" (Rom. 5:12, 19). Dacă această condamnare la moarte a
trecut asupra întregii lumi pentru că toți sunt păcătoși și
imperfecți, cum se poate ca unii să nu intre în mormânt? Din
punct de vedere divin despre lume se vorbește ca și cum ar
fi moartă. Așa cum Isus i-a spus tânărului care a vrut să
devină urmașul Său și care a întrebat, ““Doamne”, i-a
răspuns el, “lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl
meu”". ““Lasă morții să-și îngroape morții”" (Luca 9:59-60).
Cine erau morții? Lumea moartă. Voi ați devenit vii prin
faptul că aveți viață îndreptățită. Ceilalți care n-au
trecut din moarte la viață sunt deja morți. La a doua venire
a Domnului ei vor fi tot morți. Venind în armonie cu El, ei
vor învia din moarte. Va trebui întregul veac Milenar să
iasă din moarte. Nu vor fi pe deplin ieșiți afară din moarte
cu toții decât la sfârșitul veacului Milenar.
STRÂMTORARE—Ascunși în marele timp de
strâmtorare. (Q717-3)
Întrebare
(1911)—1—Ar fi înțelept să încerci să te ascunzi în
timpul marii strâmtorări, și nu ai fi mai în siguranță la
țară decât la oraș?
Răspuns—Te sfătuiesc să te ascunzi înainte de timpul de
strâmtorare. Noi vrem să fim ascunși în Domnul, dragii mei
prieteni. Dacă Noe și cei ce erau cu el ar fi așteptat până
ce ar fi venit timpul de strâmtorare ca să intre în
corabie, s-ar fi putut să nu aibă șansa să intre în ea. Și
astfel, aici Domnul aseamănă timpul de strâmtorare cu
potopul și intrarea noastră în Cristos este asemănată cu
intrarea lui Noe în corabie; și noi vrem să intrăm în
Cristos fără a pierde timpul și să rămânem în El, și atunci
nu vom avea nimic de-a face cu ascunderea de vreo
strâmtorare, pentru că Domnul va conduce lucrurile pentru
cei care sunt ai Lui și va face ca toate lucrurile să
lucreze spre binele lor. Nu uitați că v-ați angajat să
intrați într-un timp de strâmtorare. N-a avut Isus un timp
de strâmtorare? N-au avut toți apostolii un timp de
strâmtorare? Nu v-ați consacrat cu bună știință că veți fi
gata să vă dați viața oricând și în orice fel? Atunci să nu
credeți că va fi diferit de ceea ce spune Domnul, “în
împărția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri"
(Fapt. 14:22). Dar necazul nostru va fi de un fel, și acest
necaz care vine peste lume va fi de un alt fel. Așa că noi
trebuie să ne așteptăm la felul nostru de strâmtorare pentru
credincioșia față de Domnul, față de dreptate și Cuvântul
Său, și apoi trebuie să socotim că Domnul ne va permite să
scăpăm de celălalt fel de strâmtorare care va veni peste
lume.
STRÂMTORARE—Numărul celor uciși în
timpul de strâmtorare. (Q718-1)
Întrebare
(1911)—2—Există vreo informație în Scripturi despre
numărul locuitorilor pământului care vor fi uciși în timpul
marii strâmtorări?
Răspuns—Nu știu nici una. Noi doar presupunem din diferite
scripturi că un mare număr de oameni vor muri în acel timp
de strâmtorare, și totuși nu știm nimic care să spună că
jumătate, sau cam jumătate din populația lumii să fie
distrusă. Nu mi se pare că este necesar să așteptăm să moară
un număr foarte mare. Putem avea un mare timp de strâmtorare
fără să moară atât de mulți oameni. Ne uităm la revoluția
franceză și avem o ilustrație a morții multor oameni, și a
altora despre care se spune că numele lor au fost ucise;
adică titlurile lor, funcțiile lor, pozițiile lor onorabile
au fost distruse; ei au fost distruși în sensul distrugerii
demnității lor, funcției lor, poziției lor. Dar dacă ne
uităm la tipul timpului de strâmtorare al evreilor aflăm că
multe vieți s-au pierdut în asediul Ierusalimului. Deci va
trebui să așteptăm și să vedem; și sperăm că noi vom fi
dintre aceia care vor vedea de dincolo de văl. “Vegheați
deci … ca să fiți socotiți vrednici să scăpați de toate
acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare
înaintea Fiului Omului".
STRÂMTORARE—Durata ei după stabilirea
împărăției. (Q718-2)
Întrebare
(1911)—1—Cât timp va dura strâmtorarea după ce Cristos
își va stabili împărăția? Sau, punctul culminant al
strâmtorării va fi trecut când împărăția Sa va fi stabilită?
Răspuns—Totul depinde de ce ai în minte când folosești
cuvintele “Își stabilește împărăția". Într-un sens al
cuvântului, împărăția lui Mesia va fi stabilită când ea
începe să-și exercite puterea; aceasta va fi înainte de
strâmtorare; dar în alt sens al cuvântului, împărăția lui
Mesia nu va fi stabilită, în sensul de a avea stăpânire și
ca lucrurile să fie drepte și potrivite pe pământ decât după
timpul de strâmtorare.
STRÂMTORARE—Se aplică celor care nu
sunt concepuți de spirit. (Q718-3)
Întrebare
(1912-Z)—2—”De aceea locuitorii țării sunt consumați și
nu mai rămâne decât un mic număr din ei" (Isa. 24:6). Cine
sunt aceștia puțini? Și cum au fost ceilalți consumați?
Răspuns—În marea zi care arde, “cerurile" vor fi în flăcări
și “pământul, cu toate lucrările de pe el, vor fi arse".
Acest timp de strâmtorare va cuprinde întreaga lume,
practic pe fiecare. Domnul vorbește despre unii care vor fi
păstrați în mijlocul acestei strâmtorări. Exact cum cei trei
evrei au fost păstrați în cuptorul de foc, și noi ne
așteptăm ca unii să fie scăpați în timpul de strâmtorare.
“Căutați dreptatea, căutați smerenia! Poate că veți fi
ascunși în ziua mâniei
Domnului" (Țef. 2:3). Această invitație pare să fie
pentru alții decât cei concepuți de spirit. Aceasta nu s-ar
aplica la Biserică, pentru că eliberarea ei va fi înainte de
punctul culminant al strâmtorării. Nu s-ar aplica la clasa
“marii mulțimi", pentru că strâmtorarea este legată de
eliberarea lor, ca să sufere nimicirea cărnii în acest timp
de strâmtorare și să iasă din această “mare strâmtorare" la
onoare. De aceea, aceasta pare să se aplice la o clasă din
lume care nu sunt concepuți de spirit.
STRÂMTORARE—Durata ei. (Q719-1)
Întrebare
(1913)—3—Cât va dura timpul de strâmtorare?
Răspuns—Dragii mei prieteni, pentru unii oameni va dura
destul de mult. Timpul de strâmtorare durează după gradul
dispoziției lui Dumnezeu din inima omului. Scripturile
vorbesc despre focul acelei zile care va arde pe cei răi și
nu le va rămâne nici rădăcină și nici rămură. Ce înseamnă
aceasta? Presupun că focul indignării lui Dumnezeu va arde
împotriva nedreptății în timpul zilei lui Cristos, până când
orice rădăcină și ramură a păcatului va fi complet
consumată. Dacă cineva se va ține de păcat, va fi distrus în
moartea a doua. Dar cât despre timpul strâmtorării
naționale, cum n-a mai fost până acum, nimeni nu știe cât
timp va dura. Eu pot presupune și voi la fel. Voi puteți
include mai multe lucruri decât mine. Gândul meu ar fi că
perioada cea mai severă n-ar putea dura mai mult de un an.
Cât de neașteptat va veni aceasta asupra lumii, sau cât de
treptat va trece, nu știu, și cred că nimeni nu poate ști.
STRÂMTORĂRI—Toți trebuie să aibă parte
de ele? (Q715-2)
Întrebare
(1909)—1—Dacă trebuie să intrăm în Împărăție prin mari
strâmtorări, cum este faptul că unul care este pe deplin
stabilit în doctrină, nu considerat prunc în înțelegere,
străduindu-se să facă voia Domnului, nu are încercări, sau
cel puțin fără importanță? Te rog nu spune, așteaptă că vor
veni, pentru că fiecare îmi răspunde așa.
Răspuns—Ei bine, voi spune, nu aștepta, dacă vei fi mai
mulțumit cu aceasta; du-te afară și primește câteva chiar
acum. Cred dragi prieteni, că cel mai înțelept plan al
nostru este cel pe care Scripturile ni-l pun în față, că
Domnul ne va alege moștenirea. El știe calea pe care merg.
Eu trebuie să mă ofer, și protecția Domnului să accepte și
să folosească această oferire. Nu este treaba mea să mă ocup
de lucrarea Lui. El mi-a dat partea mea de care să mă ocup
și voi avea grijă ca prin harul Său s-o apreciez în așa fel
încât să țin jertfa pe altar și să am mai multă iubire
pentru El și pentru frați, și să caut noi ocazii de a servi
și de a-mi depune viața, aceasta fiind partea pe care
trebuie s-o fac eu, și nu pot face mai mult chiar dacă aș
încerca. Dacă Domnul binevoiește să accepte această jertfă
pe loc și să-mi dea ocazii de serviciu și de jertfire a
vieții, partea mea este să accept și să merg prompt înainte.
Dacă nu vin astfel de ocazii, am ocazia să învăț răbdarea,
așteptând încercările. Acesta este un fel special de
răbdare. Domnul știe mai bine decât noi, pentru că El este
Învățătorul nostru, așa că, să învățăm orice lecție pe care
ne-o trimite și să nu încercăm să-I spunem ce să ne învețe.
Mă gândesc la o soră dragă care mi-a pus exact această
întrebare cu multă preocupare. Am răspuns, Poate ai avut
deja încercări și nu le-ai apreciat pentru că bucuria ta
este atât de mare. Poate că ele ar fi fost foarte dureroase
dacă n-ai fi avut bucuria, exact cum apostolul Pavel, când
era în închisoare, a cântat și s-a bucurat în necaz. Ea a
răspuns: Frate Russell, aș vrea să cred că aceasta este
adevărat, dar mă tem că nu este adevărat în cazul meu. Dacă
nu este adevărat, cu tot ce te pot încuraja este să speri că
mai târziu El îți poate da privilegiul să suferi împreună cu
El, pentru că dacă nu suferim, nu vom domni cu El. El poate
te încearcă și îți dă o ocazie pentru ca rădăcinile
credinței să se adâncească, așa încât atunci când vine
strâmtorarea să nu fii copleșită. Lasă totul în mâna
Domnului, dar folosește-te cum poți mai bine de fiecare
moment pe care-l ai. Învață orice lecție are Domnul pentru
tine, răbdare, gentilețe, bunătate etc. Ei bine, ea mi-a
mulțumit și a spus că va căuta și va aștepta. Am văzut-o pe
sora după un an. “Ei, soră, îți amintești ultima discuție pe
care am avut-o; ai avut ceva încercări?"
“Da, am avut unele încercări grele și niciodată nu m-am
gândit că voi fi în stare să rezist în asemenea încercări,
și cred că El mi-a dat timp să capăt putere. Vreau să știi
că mă bucur în încercări ca unul din copiii Săi, fiind în
potrivire și pregătire, ca un membru al Corpului lui
Cristos.
STUDII ÎN SCRIPTURI—Legi care interzic
vinderea lor. (Q633-2)
Întrebare
(1909)—1—Dacă vor ieși legi care să interzică vinderea
Studiilor în Scripturi, noi să continuăm să le vindem?
Răspuns—Va fi timp destul să trecem podul și ne facem griji
când vom ajunge la el. Domnul nostru a spus, “Nu vă
îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți …
mulțumiri". Aduceți mulțumiri că aveți ocazie acum și nu vă
faceți griji pentru mâine sau pentru anul viitor. “Ajunge
zilei necazul ei" (Mat. 6:34). De asemenea este suficientă
îndrumarea Domnului și noi trebuie s-o așteptăm și s-o
căutăm.
STUDII ÎN SCRIPTURI—De ce este omis
numele autorului? (Q634-1)
Întrebare
(1913)—2—Suntem întrebați uneori de ce nu este trecut
numele autorului în Studii în Scripturi. Noi suntem siguri
că motivul tău este unul bun, dar am vrea să avem un răspuns
de la tine personal pentru a-l da tuturor celor care
întreabă.
Răspuns—Ei bine, pot fi date o mulțime de motive și fiecare
dintre ele să fie destul de adevărate. Nu știu nici un motiv
special de ce să nu apară numele; nu știu dacă ar fi un
avantaj sau nu. “Studiile în Scripturi" nu sunt distribuite
doar să reprezinte ceva personal, ci să reprezinte
învățătură și se presupune că învățătura trebuie să stea pe
bazele ei prin referința la Biblie, mai curând decât pe
autoritatea, cuvântul sau numele vreunei persoane. Cartea
este într-adevăr mai puțin sectară, dacă vrem să folosim
această expresie, prin faptul că nu are numele, dar n-aș
putea avea nici o obiecție specială, și dacă cineva ar vrea
numele vă rog adăugați-l în scris.
STUDIU BIBLIC—Metodă. (Q42-3)
Întrebare
(1911)—3—Cum ai sfătui să se studieze Biblia? Să te
gândești mai întâi singur la ea, sau să citești comentariile
înainte de a încerca să te gândești la ea?
Răspuns—Bineînțeles, nu sunt sigur că înțeleg pe deplin la
ce se referă cel care întreabă, dar aș spune, dragă
prietene, Dumnezeu declară că atunci când Domnul Isus S-a
înălțat la cer, El a dat daruri oamenilor. Apoi ne spune
care au fost acele daruri: “Și El a dat pe unii apostoli, pe
alții proroci, … altuia puterea să facă minuni". Câteva din
aceste daruri sunt printre noi astăzi. Sunt unii care au o
abilitate naturală de a învăța, dar nu toți au aceeași
abilitate ca învățători. Deci apostolul întreabă: “Oare toți
sunt apostoli? Toți sunt proroci? Toți sunt învățători?".
Nu. Apoi el ne spune că Dumnezeu le-a dat acestea Bisericii
pentru un anumit scop. Care este scopul? Edificarea
sfinților, pentru lucrarea de slujire, lucrarea de servire,
servirea Corpului lui Cristos, “până vom ajunge toți … la
starea de om matur, la măsura staturii plinătății lui
Cristos". Adică, Isus este Capul, deja glorificat; acum, El
a dat aceste daruri Bisericii ca ei să se poată dezvolta
unul pe altul ca diferiți membri ai Corpului lui Cristos,
până ce întreg Corpul va fi completat. Dacă Dumnezeu, prin
Isus, a dat aceste daruri speciale bisericii, noi înțelegem
că este o parte din datoria Bisericii să folosească aceste
daruri oriunde le-ar găsi. Deci nu ar fi cea mai înțeleaptă
cale pentru un student al Bibliei să studieze Biblia singur.
Dacă mulți au studiat Biblia mulți ani fără a descoperi
mult, noi trebuie să vedem cum conduce Domnul, care este
providența Domnului. Nu trebuie să luăm cuvântul sau
judecata cuiva în această problemă; trebuie să ni se
dovedească lucrurile, și Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să
fie standardul pentru tot ce primim; dar dacă ajunge la voi
în câteva secunde prin altcineva, este o altă chestiune. Ori
de câte ori ajunge la voi, trebuie să verificați ceea ce
primiți, și să vedeți dacă este în armonie cu Cuvântul lui
Dumnezeu.
SUFERINȚĂ—Biserica pentru lume.
(Q676-1)
Întrebare
(1909)—1—Col. 1:24: “Mă bucur acum în suferințele mele
pentru voi și, în trupul meu, împlinesc ce lipsește
necazurilor lui Cristos pentru trupul Lui, care este
Biserica". A suferit Pavel, și suferă Biserica acum pentru
păcatele lumii?
Răspuns—Depinde în mare măsură de felul în care un gând
intră și se dezvoltă în minte. Ce a vrut să spună cel care
întreabă? Cuvintele sunt vehicule slabe pentru exprimarea
gândurilor. Aceasta înțeleg eu a fi întrebarea, sau cel
puțin voi răspunde în acest mod general, care cred că va
acoperi subiectul.
Pavel a recunoscut că a fost invitat să devină un
împreună-jertfitor cu Isus și să împlinească ce lipsește
suferințelor lui Cristos. Pentru ce a suferit Cristos?
Pentru orice ar fi suferit Cristos, Pavel voia să participe
și el; el a vrut să completeze ce a mai rămas. Acum, pentru
ce a suferit Cristos? “Cristos … a suferit … Cel Drept
pentru cei nedrepți" (1 Pet. 3:18). El a murit pentru
păcatele noastre; El a murit ca o jertfă pentru păcat. A
murit Pavel și murim și noi în același fel? Răspund,
desigur. Este acest lucru arătat în Scripturi? Este foarte
clar arătat — n-ar putea fi arătat mai clar. Atunci de ce a
spus apostolul, “pentru trupul lui care este Biserica"?
Răspund că în acest fel Și-a dat viața Isus. Isus n-a
suferit pentru neamuri și pentru oameni răi; El a dat totul
pentru a servi Biserica. Modul în care vă petreceți viața și
valoarea jertfei voastre sunt două lucruri diferite.
El trebuia să-Și pună viața ca jertfă, oricare ar fi fost
modul; El a depus dreptul Său la viață, drepturile Sale
pământești la viață; acestea au devenit o avere, un lucru de
valoare în mâinile Sale, pentru a fi aplicat în folosul
altcuiva, iar când El S-a înălțat la cer, l-a aplicat pentru
Biserică. Vedem că acesta va trece prin Biserică la Israel,
iar prin ei la lume — la toate familiile pământului. Dar
remarcați, în timp ce El S-a jertfit în acest mod
în Sfânta Sfintelor, valoarea jertfei Sale a fost alt
lucru. Lucrul pe care trebuia să-l facă pe când era pe
pământ a fost să-Și jertfească viața. Ei bine, El putea s-o
jertfească tăind lemne sau în alte o sută de moduri. Ce a
ales să facă? El a ales s-o folosească cât a putut de
înțelept și profitabil. El Și-a jertfit-o pentru săraci și
nevoiași, bolnavi, șchiopi și orbi, dându-le vitalitate de
la Sine, după cum avea ocazie. Dar modul în care El Și-a
folosit puterea nu are nimic de-a face cu valoarea sângelui
jertfit. ȚINEȚI MINTE CELE DOUĂ IDEI. Una este jertfirea
drepturilor pământești, care vor fi aplicate pentru noi, iar
cealaltă, modul în care va muri, cum Își va folosi puterea
etc. El putea să-Și petreacă tot timpul discutând în
contradictoriu cu Fariseii și ei L-ar fi răstignit exact la
fel. Dar dacă făcea așa, n-ar fi procedat în modul cel mai
înțelept. El Și-a jertfit viața pentru Biserică, cei 500 pe
care El i-a întâlnit după învierea Sa au fost cei pe care
i-a servit în mod special.
Tot așa și voi și cu mine, în ceea ce ne privește pe noi nu
este deajuns să zicem: Mi-am consacrat viața pentru lucrarea
de prohibiție a alcoolului, sau să-mi servesc familia, sau
să servesc pe una din bisericile nominale — nu voi trebuie
să vă decideți cursul, cum vă veți petrece ziua de azi, de
mâine etc. Dați totul Domnului, și apoi El ne spune aici,
prin apostol, că ar fi cel mai bine să ne punem viața pentru
Isus și ne dă un exemplu cum Și-a petrecut El viața. Voi
înțelegeți că viața Sa a fost consacrată Domnului și că El
trebuia să servească Biserica, și tot așa și noi. Dar
valoarea jertfei este o parte, și modul în care va fi
aplicată este o altă chestiune.
JERTFA PENTRU PĂCAT: Vă amintiți de Ziua Ispășirii care era
la poporul evreu o dată pe an, a 10-a zi din luna a șaptea,
li s-a spus să-și chinuie sufletele etc. Așa că toți evreii
până astăzi, deși acum nu au preoți, și nu pot sărbători în
mod potrivit această zi de ispășire, totuși ei în ziua a
10-a a lunii a șaptea își chinuie sufletele în sensul că
postesc și se neagă pe sine. Ceea ce au făcut inițial au
fost următoarele: Când sosea această zi a ispășirii, mai
întâi Marele Preot ieșea afară și lua un vițel tânăr care
era pentru sine. Nu-l lua de la popor; acesta era vițelul
Marelui Preot care-l reprezenta pe el însuși, și după ce-l
jertfea, aducea sângele în Sfânta și în Sfânta Sfintelor
și-l stropea pe Capacul Ispășirii, pentru a face ispășire,
pentru a face mulțumire pentru păcat. Vă amintiți că Capacul
Ispășirii era împăciuitorul, care înseamnă locul de
împăcare, sau locul de mulțumire. Acum, pentru ale cui
păcate era făcută ispășirea cu sângele vițelului? Pentru
păcatele lui însuși, corpul său și casa lui, casa lui Levi —
ei erau casa lui. El era capul acelei seminții. Ce
reprezintă ei? Corpul lui Cristos, care este Biserica. Când
Isus a făcut ispășire pentru Sine, El a făcut ispășire
pentru noi, Corpul Său, care este casa Lui, casa lui Levi,
casa credinței — toți cei care cred în Domnul Isus Cristos
și s-au întors de la păcat și caută să servească pe Domnul.
A fost aceasta suficient pentru ei sau au avut nevoie de mai
mult? Aceasta a fost suficient pentru ei. A fost mai mult
decât le trebuia? Nu. Apoi ce urma? El ieșea și punea mâna
pe unul dintre țapii de la ușa Cortului Întâlnirii și îl
junghia, îl oferea, exact cum junghia vițelul, ca o
jertfă pentru păcat. (Apropo, țapul nu era al lui, ci
era luat de la popor, ceea ce reprezintă Biserica, luată din
lume.) El junghia țapul, și țapul reprezintă pe aceia care
sunt membri ai Corpului Său, și când îl junghia, trupul era
ars afară din tabără și sângele era stropit exact cum era
stropit și sângele vițelului, dar nu pentru aceiași oameni,
ci pentru a face ispășire pentru toate celelalte seminții în
afară de seminția lui Levi. Pavel și voi și eu putem
participa în această a doua parte, ca și țap antitipic. Noi
ne oferim la ușa Cortului Întâlnirii, apoi El ne face
reprezentanții Săi, după aceea suferințele noastre sunt
suferințele lui Cristos. Pentru că Dumnezeu v-a acceptat
prin Cristos, suferințele voastre sunt socotite ca o parte
din suferințele Lui; voi suferiți împreună cu El și pentru
același lucru pentru care a suferit și El, și după aceasta
nu mai sunteți țap. Intra țapul în Sfânta Sfintelor? Nu, și
nici vițelul nu intra; amândoi se mistuiau afară din tabără,
ceea ce reprezintă condițiile trupești sau pământești. Nici
unul dintre ei nu intra în Sfânta Sfintelor. Ce intră în
Sfânta Sfintelor? Domnul nostru Isus ca Nouă Creatură,
conceput de Spiritul sfânt intră în Sfânta, și noi de
asemenea când suntem concepuți de Spiritul sfânt.
Deci vedeți, Pavel a fost un membru al Corpului Său de
jertfă, dar ca Preot Împărătesc, el a fost un membru al
Corpului lui Cristos. Într-un sens al cuvântului ești
pământesc și mori, și în alt sens ești o Nouă Creatură, un
Membru al Corpului lui Cristos, aflându-te în Sfânta,
mâncând din pâinea nedospită, având lumina Sfeșnicului de
aur și oferind tămâie pe altarul de aur.
Apostolul vorbește despre această clasă a țapului sau a
Bisericii atunci când spune: “Să ieșim deci afară din
tabără, la El, purtând batjocorirea Lui" (Evr.13:13).
Amintiți-vă, cum a spus apostolul, “Căci trupurile
animalelor al căror sânge este adus de marele preot în Locul
preasfânt, ca jertfă pentru păcat, “sunt arse afară din
tabără”" (Evr. 13:11). Nici o altă jertfă n-a fost arsă
afară din tabără, numai jertfa pentru păcat. “Să ieșim … la
El", sau să fim o parte din jertfa pentru păcat. ACESTA ESTE
PRIVILEGIUL NOSTRU, DACĂ-L PUTEM VEDEA.
SUFERINȚĂ—Referitor la noua sau vechea
creatură. (Q678-1)
Întrebare
(1909)—1—În legătură cu jertfa noastră, cine este cea
care suferă, creatura nouă sau cea veche?
Răspuns—Aceasta este o altă întrebare dintre acelea care
depind de punctul de vedere pe care-l ai când pui întrebarea
sau când răspunzi la ea. În ceea ce privește corpul noii
creaturi, el nu suferă niciodată nimic, din cauză că nu
aveți nici un corp. În ceea ce privește mintea vechii
creaturi, ea nu suferă pentru că dacă ești o creatură nouă,
nu mai ai mintea veche. Atunci ce ai? Ai o minte nouă
într-un vas pământesc, și amândouă în același serviciu.
Mintea nouă are strâmtorările ei, iar trupul vechi pe ale
lui, nu-i așa?
SUFERINȚĂ—Poate Iehova suferi?
(Q678-2)
Întrebare
(1909)—2—A suferit Iehova pentru jertfa făcută pentru
păcatele lumii? Este posibil ca Dumnezeu să sufere?
Răspuns—Diferitele noastre feluri de minte, (pentru că nici
măcar două nu sunt la fel), ne fac să folosim un limbaj
diferit și să-i dăm o importanță diferită. Ce înțelegem noi
prin suferință? Desigur Scripturile vorbesc despre Dumnezeu
ca și cum El a suferit și ca și cum I-ar fi părut rău,
totuși vouă și mie ne este greu să ne imaginăm cum poate
Dumnezeu să sufere în modul obișnuit, să simtă durere. A
simți durere înseamnă a avea ceva în neregulă cu organismul.
De exemplu, dacă ai funcțiile normale, și cineva te-ar
pișca, te-ar durea pentru că ar fi o anumită distrugere din
cauza pișcăturii. Dacă ai tristețe în inimă, atunci te
doare. De exemplu, se spune: O, îmi pare atât de rău, m-a
durut atât de mult acest lucru. Din acest punct de vedere
noi nu putem înțelege cum poate Dumnezeu suferi din moment
ce Dumnezeu este nemuritor, neschimbător, și de aceea nu
poate suferi în nici o măsură. Dacă I s-ar putea deranja
organismul atunci ar putea suferi. Atunci de ce vorbește
Biblia că se întristează? Noi răspundem, din două motive.
(1) El vrea ca noi să știm ce este spre plăcerea Lui și ce
nu este spre plăcerea Lui. (2) El coboară la nivelul
înțelegerii noastre așa încât să putem înțelege, așa încât
noi să ne putem forma o concepție rezonabilă despre ceea ce
Lui nu I-ar plăcea.
Întrebarea pare să implice ceva cu privire la Domnul nostru
Isus. A suferit mult Tatăl atunci când a dat pe Fiul Său,
după cum spun unii că Tatăl a suferit mai mult decât Fiul?
Eu nu gândesc așa, dragi prieteni. Știind sfârșitul de la
început, cred că Tatălui i-a plăcut să facă ce a făcut și El
a știut ce rezultat va avea fiecare lucru; cred că Tatăl a
fost mulțumit și fericit de jertfa Fiului Său, și a vrut, și
a avut o deplină aprobare a propriei Sale voințe și
judecăți, altfel niciodată n-ar fi făcut ceva de genul
acesta — El n-a fost prins într-o cursă și a fost nevoit să
facă ceva, ci a cunoscut sfârșitul de la început. De aceea
în sensul nostru de suferință, de durere, dezintegrare a
puterilor nervoase și vitale, Tatăl nostru Ceresc nu are o
astfel de suferință, nici n-ar putea decât în sensul că a
avut compătimire pentru Fiul Său și pentru noi, pentru că El
vrea ca noi să știm că El nu este rece ca o piatră, că nu
are compătimire, ci că are compătimire și în inima Lui plină
de compătimire și iubire El a compătimit cu Domnul nostru
Isus. Noi nu vrem să pierdem din vedere compătimirea
Tatălui. “Cum se îndură un tată de copiii lui, așa se îndură
Domnul de cei
ce se tem de El".
SUFERINȚĂ—Cum suferă Noua Creatură.
(Q679-1)
Întrebare
(1915)—1—(Rom. 8:18) “Eu socotesc că suferințele din
timpul de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava
viitoare, care va fi descoperită față de noi". Cum suferim
noi cu Cristos? Și cine suferă, creatura veche sau creatura
nouă?
Răspuns—Din punctul de vedere al Bibliei vechea creatură
este moartă de când am venit în familia lui Dumnezeu.
Aceasta este singura condiție pe baza căreia suntem primiți
în familia lui Dumnezeu. Dacă cineva oferă lui Dumnezeu
jumătate, nouă zecimi, sau nouăzeci și nouă de sutimi, nu va
fi acceptat. Singura condiție pe baza căreia suntem
acceptați de Domnul este o predare deplină a voinței
noastre. Și această predare a voinței este socotită ca
moartea voinței — a vechii voințe. Deoarece voința poartă
portmoneul etc. — toate — atunci propria voastră voință este
moartă. Și când acceptați în loc voința Domnului, Biblia
spune în mod foarte potrivit, “Voi ați murit și viața
voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu" (Col. 3:3).
Această Nouă Creatură, această nouă ființă, este cea care
trebuie să sufere cu Isus, să participe la suferințele lui
Cristos. Aceste Noi Creaturi sunt membri ai Corpului lui
Cristos, care este Biserica. Și ca membri ai Corpului lui
Cristos toți trebuie să sufere împreună cu Capul. Când
degetul tău suferă, o parte a corpului tău suferă. Deci când
tu suferi, o parte a Corpului lui Cristos suferă. Orice
suferință pe care o avem din cauză că suntem membri în
Corpul Său este o parte din suferințele lui Cristos. De
aceea, orice te-ar costa ca să-ți predai voința, să o ții
supusă lui Dumnezeu, să fi credincios principiilor pe care
le reprezintă Cristos, toate acestea sunt o parte din
suferințele lui Cristos.
Noua Creatură este cea care suferă, pentru că Noua Creatură
are personalitatea. Nu mai este o personalitate a creaturii
vechi. Totuși Noua Creatură nu suferă ca Nouă Creatură, ci
prin trup.
Veți întreba, “Are Noua Creatură trup?" Apostolul răspunde
că da. Deși noi am fost socotiți morți după trup, totuși
trupul recunoscut mort a fost însuflețit prin puterea lui
Dumnezeu pentru a-L servi pe El; pentru că noi suntem
înviați cu Cristos să umblăm în înnoirea vieții (Rom. 6:11).
Dar acum corpul nostru este socotit ca și corp al Noii
Creaturi și Domnul lucrează cu noi doar ca Noi Creaturi.
De ce avem noi acest trup de carne? Pentru că dacă nu l-am
avea nu am avea nici un fel de corp. Timpul când vom primi
corpul nou este la învierea noastră. Atunci ne va veni
“schimbarea" și vom primi corpuri spirituale; dar singurul
corp pe care-l putem avea acum este corpul de carne din
prezent. Deci, acest trup este socotit mort și apoi socotit
că a înviat cu Cristos, iar acest trup al nostru care suferă
aparține acum Noii Creaturi. Noua Creatură suferă prin
cortul ei pământesc, trupul. Așa a fost și cu Isus. El Și-a
predat viața pământească; a fost socotit mort când S-a
consacrat la Iordan. Apoi timp de trei ani și jumătate
trupul Său a suferit moartea reală care i-a fost socotită la
început. De aceea, suferințele lui Isus au fost suferințe în
trup, pentru că nu-și primise încă noul Său corp.
Noul corp nu va suferi, dar atâta timp cât suntem în carne
vom avea această suferință, pentru că prin suferințele
cărnii este încercată și probată noua minte în privința
loialității noastre față de Dumnezeu; și cu prețul cărnii ne
dovedim vrednici de Chemarea de sus cu care am fost chemați.
Dacă cineva se retrage de la suferințe, el se retrage de
asemenea de la coroana gloriei și nu va domni cu Cristos
(Evrei 10:38).
SUFERINȚĂ—Suferințele creștinilor
supravegheate divin. (Q680-1)
Întrebare
(1915)—1—Suferințele pe care le-am avut înainte de a veni
la Adevărul Prezent ne sunt de folos nouă ca creștini?
Răspuns—Nu știu ce are în minte cel care întreabă.
Întrebarea pare să implice că el se referă la o clasă care
sunt deja creștini. Dacă acesta este gândul lui și dacă se
referă la suferințele pe care le avem ca creștini înainte de
a primi lumina Adevărului Prezent, aș spune, “Da". Toate
suferințele unui creștin sunt sub supraveghere divină, și
cred că mulți dintre noi, înainte de a veni în Adevărul
Prezent, am avut anumite experiențe de încercări și
dificultăți care ne-au adus o mare binecuvântare și ne-au
pregătit să primim Adevărul. Am cunoscut mulți care mi-au
spus experințele lor în această direcție. Ei erau atât de
implicați în afaceri încât nu și-ar fi făcut timp să
studieze Adevărul.
Am cunoscut un domn care se ocupa de comerțul cu alimente,
de exemplu. El era creștin și a cumpărat cele șase volume de
Studii în Scripturi. Dar nu și-a putut face timp să le
studieze. El n-a înțeles că cea mai mare afacere din lume
este aceea a Domnului. Comerțul cu alimente era cea mai mare
afacere a lui până atunci. Domnul, plin de har, l-a lăsat
să-și rupă piciorul. El a trebuit să rămână liniștit până ce
oasele s-au sudat. Mi-a spus mai târziu că concediul forțat
a fost cel mai bun timp din viața lui, pentru că a citit
cele șase volume. Înainte de aceasta niciodată n-a avut
timp; după aceea, întotdeauna a avut timp.
La fel a fost și cu o anumită soră. Această soră mi-a spus
într-o zi, “Eram tare nedumerită odată de ce a lăsat Domnul
ca mâinile mele să fie schilodite de reumatism. Până atunci
am fost foarte activă tot timpul, am croșetat, am cusut sau
am făcut altceva. Apoi mâinile mele s-au deformat de
reumatism, după cum le vezi. N-am putut croșeta sau coase
sau face altceva; mâinie mele erau nefolositoare. În final
am aflat că dacă mă străduiesc, mă pot descurca să întorc
paginile unei cărți; și am început să citesc. După ce am
citit un timp, mi-a venit gândul, Dumnezeu a lăsat ca
mâinile tale să se deformeze așa încât să poți citi".
Acestea sunt unele căi prin care diferite persoane din
poporul Domnului au fost binecuvântate și ajutate să vină în
Adevărul Prezent. Dumnezeu are un anumit mod de a proceda cu
copiii Săi. Dacă suntem ai Lui, atunci următorul lucru este
să fim pe deplin supuși voinței Lui și să fim bucuroși să
urmăm providențele Sale.
SUFERINȚE—Ale lui Cristos; referitor
la păcatele omenirii. (Q681-1)
Întrebare
(1916)—1—Suferințele lui Cristos au făcut ispășire pentru
păcatele omenirii?
Răspuns—Nu, moartea lui Isus a fost pentru păcatul inițial.
Păcatul inițial a fost lucrul care a venit asupra noastră
prin Tatăl Adam, și toate păcatele de mai târziu, multe
dintre ele au venit din cauza imperfecțiunilor cărnii care
sunt moștenite din cauza păcatului inițial, și în măsura în
care slăbiciunea ta și a mea sunt rezultatul păcatului
inițial în acea măsură toate aceste păcate sunt incluse,
pentru că ele sunt o parte din păcatul inițial și nu o parte
din păcatul făcut din proprie inițiativă. Păcatul lumii —
despre acela Ioan Botezătorul spune: “Iată Mielul lui
Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!" (Ioan 1:29). Acest
păcat al lumii este păcatul care a venit prin Adam și care
s-a răspândit printre copiii săi. Toate acele păcate care
sunt din slăbiciunea lui Adam, moștenite prin Adam, pot fi
iertate, dar acelea făcute cu voia de noi vor trebui să
primească lovituri.
SUFLARE—Domnul a suflat peste ei.
(Q45-1)
Întrebare
(1905)—2—Ce se înțelege din Ioan 20:22 când spune că
Domnul nostru a suflat peste ei etc.?
Răspuns—Domnul nostru le-a dat o învățătură pantomimică
(prin gesturi). El a vrut ca ei să înțeleagă faptul că
trimițându-i, ei să nu exercite o putere ce le aparținea
lor, ci puterea lui Dumnezeu prin ei, prin urmare, El le-a
dat ilustrația suflării, sau spiritului Său, pe care a vrut
să-l transmită lor. El a făcut aceasta ca model al puterii,
influenței sau minții spiritului Său în ei, prin care ei să
scoată diavoli, să vindece bolnavi etc., în numele Său.
SUFLET—Definiția biblică. (Q666-3)
Întrebare
(1913)—1—Ce este sufletul, din punctul de vedere al
Bibliei? Este el nemuritor?
Răspuns—Aceasta este o întrebare cuprinzătoare pentru o
adunare de întrebări. Ar trebui o oră să discutăm cum se
cuvine despre suflet. Vă voi spune ce a spus un episcop
metodist și poate că aceasta va fi de mare valoare pentru
unii. I s-a cerut să dea o definiție, și a spus, “Un suflet
este fără corp, fără formă sau părți; nu are nici interior
nici exterior și poți pune un milion de suflete într-o coajă
de nucă". Putea spune tot atât de bine o sută de milioane
sau un miliard, pentru că episcopul practic a descris ceea
ce înseamnă nimic. Fără interior și fără exterior — aceasta
este nimic. Fără corp, formă sau părți — aceasta este nimic.
Cum poți umple o coajă de nucă cu tot felul de nimic?
După Biblie sufletul este un lucru foarte diferit. Noi găsim
că oamenii, discutând aceste lucruri, folosesc cuvintele
suflet și spirit alternativ, uneori pe unul și alteori pe
celălalt. Dar Biblia face distincție, și noi nu trebuie să
amestecăm acești termeni. Voi știți ce este corpul și ce
este spiritul vieții. Corpul lui Adam a fost format din
țărâna pământului. Aceea a fost forma lui. Dumnezeu i-a
suflat în nări suflarea vieților (plural), suflare obișnuită
fiecărei creaturi vii. Diferența dintre Adam și celelalte
creaturi n-a fost în suflare, sau în spiritul vieții. Omul a
avut același fel de spirit de viață. Diferența a fost că
omul a avut un organism mai fin. De unde știm? Puneți un om
lângă un câine. Uitați-vă la capul lor. Unul este teșit spre
spate; nu există loc pentru calitățile intelectuale, sau cel
puțin un loc foarte mic pentru aparatul de gândire pe care
îl are omul. El are creier mai mare decât câinele. Dacă am
putea face un câine cu un cap la fel ca al omului, el ar
gândi ca și un om. Dar Dumnezeu n-a înzestrat câinele sau
alt animal cu aceeași capacitate ca a omului. Omul a fost
după asemănarea lui Dumnezeu, pentru că a primit puteri
mintale superioare. Când suflarea de viață a intrat în
organism, omul a început să-și miște brațele și mâinile,
creierul a început să lucreze, a început să gândească.
Biblia îl numește ființă, persoană; nu corp, nu viață, ci
lucrul care rezultă din acestea, sufletul. Biblia întotdeuna
se adresează sufletului, nu corpului. Voi nu v-ați gândi
niciodată să vorbiți cu mâna mea. Ați gândi, “Ce știe mâna
despre aceasta?" Voi nu vă adresați creierului meu, ci
intelectului meu. Creierul este centrul puterii
intelectuale. Acelei puteri vă adresați și nu creierului
fizic. Vă adresați mie, o persoană care gândește.
Imediat ce iese suflarea vieții, corpul va fi ca înainte.
Scânteia vieții trecând, nu mai există suflet. Unde merge
sufletul? Nu merge nicăieri. Avem o lumânare. Sufli lumina
(nu afară pe geam), vreau să spun că o stingi. Ea nu merge
în alt loc, ci pur și simplu se stinge. Așa este și cu omul.
Când este stinsă scânteia vieții, sufletul este mort. Biblia
spune că sufletul doarme, folosind o figură de stil foarte
frumoasă. Dumnezeu S-a îngrijit de o viață viitoare. Noi
spunem pe de o parte că omul este mort și pe de alta spunem
că doarme doar, pentru că Dumnezeu a promis că va fi trezit.
Nu corpul va fi trezit; el se va întoarce în țărână și
spiritul se va întoarce la Dumnezeu care l-a dat. Dar cum
poate spiritul să se întoarcă la Dumnezeu dacă nu se
strecoară în vreun fel? Spiritul vieții este privilegiul sau
puterea vieții. Acest privilegiu a fost dat Tatălui Adam pe
anumite condiții. Imediat ce a violat condițiile a pierdut
privilegiul. El n-a murit în acel minut. Dumnezeu i-a permis
să rețină scânteia vieții cât a putut și să se lupte cu
spinii și pălămida, dar când a murit aceasta n-a mai fost a
lui. Ea a fost în mâinile lui Dumnezeu, ca și cum i-ai da
unui om o posibilitate de alegere în legătură cu ceva ceva.
Să presupunem că eu îți dau posibilitatea să iei haina mea
până mâine dimineață. Apoi voi spune, termenul a expirat;
privilegiul s-a terminat. Așa că omului i s-a dat
privilegiul de a trăi dacă continua să fie în armonie cu
Creatorul. Acel drept care i-a fost dat a trecut la Dumnezeu
când omul a murit; n-a mai fost dreptul său. Când s-au
născut copiii lui Adam, ei au avut doar scânteia de viață pe
care el le-o dăduse. Când au murit dreptul lor de viață s-a
întors la Dătătorul de viață.
Cum pot ei obține vreodată viață? S-a pregătit o altă cale,
prin marea iubire a lui Dumnezeu; și numai prin aprecierea
marii iubiri a lui Dumnezeu va avea cineva viață din nou.
Cel care are pe Fiul are viață, și cel care nu are pe Fiul
nu va vedea viața. Întregul aranjament este legat de
Cristos. Când Cristos va veni să-Și stabilească Împărăția și
va veni timpul pentru trezirea celor morți, toți vor învia
din moarte. Nu înseamnă că corpul va fi trezit; elementele
lui sunt împrăștiate pe pământ. Biblia spune că Dumnezeu va
restabili sufletul. “Nu vei lăsa sufletul meu Locuinței
Morților" (Fapt. 2:27). Dumnezeu a înviat pe Isus dintre
morți; nu a lăsat sufletul Lui în moarte. Așa că fiecare
suflet uman va fi înviat, dar nu corpul.
Un necredincios a propus o întrebare. Un om a murit și a
fost îngropat la rădăcina unui copac mare. După ani de zile
s-a ivit ocazia să se sape la rădăcina acelui copac și s-a
văzut că rădăcinile au absorbit corpul și au luat forma
corpului omului. Copacul a fost folosit în diferite scopuri;
unele părți au fost transportate în diferite părți ale
țării, și cum poate acel om să-și capete corpul înapoi? Cum
poate Dumnezeu învia acel corp? El s-a poticnit în idei pe
care Dumnezeu nu le-a pus niciodată în Biblie. Scripturile
ne informează că Dumnezeu îi va da acelui om un corp după
cum îi place Lui. Cei care sunt din Biserică vor avea
corpuri spirituale, iar lumea va avea corpuri umane. Ceea ce
garantează Domnul este că sufletul, ființa, va veni înapoi.
Dumnezeu Se va îngriji ca corpul produs să fie o copie
perfectă a celui care a intrat în mormânt.
SURORI—Participând la adunări de rugăciune. (Q660-2)
Întrebare
(1905)—1—Ai sfătui ca surorile să ia parte la rugăciune
la adunările noastre?
Răspuns—Ce spun Scripturile? Apostolul spune că surorile au
participat la rugăciune. “Orice femeie care se roagă … cu
capul descoperit, își necinstește capul" (1 Cor. 11:5). Să
nu credeți că voi lua de la surori vreun drept pe care
Scriptura îl recunoaște.
SURORI—Restricții în Volumul șase.
(Q660-3)
Întrebare
(1910)—1—Am fi bucuroși să știm dacă restricțiile din
Volumul șase puse asupra surorilor se referă la studiile
biblice, unde sunt prezenți frați. Te rog spune-ne la ce fel
de întruniri se aplică aceste restricții.
Răspuns—Este, bineînțeles, mai curând o ipoteză în privința
celor avute în minte de apostol când s-a referit la acestea.
Ceea ce credem noi a fi o interpretare rezonabilă a
cuvântului, este că el se referă la întruniri de natură
publică, nu la acelea cu caracter de studii biblice. Gândul
nostru este că el se referă în special la întrunirile
publice nu la cele private sau semi-private. Totodată, dacă
eu aș fi o soră într-o adunare, dacă ar fi una mică, m-aș
simți liberă să pun orice întrebări când ar fi ocazie, și
dacă la vreo întrebare nu s-a răspuns pe deplin, după
judecata mea, m-aș simți liberă să mă exprim asupra
subiectului într-un mod indirect spunând ceva de genul: Cum
ar fi acest răspuns, acest gând în acord cu o întrebare ca
aceasta și aceea? Astfel cred că aș face tot atât de mult ca
și cum aș ține un întreg discurs asupra subiectului, și
astfel l-aș deschide pentru alții, punând o întrebare. Eu nu
înțeleg că restricțiile apostolului au fost la a pune
întrebări. Dacă aș fi soră m-aș simți liberă să pun
întrebări și mi-aș conserva influența, și aș simți că o
folosesc spre bine punând-o într-o astfel de formă, mai
degrabă decât să spun, Nu sunt de acord, cred că aceasta
este așa și așa. Aș întreba, Cum este în acord acest lucru
cu aceasta și aceea? Dacă nu este clar arătat, aș spune, Cum
poate fi în acord aceasta cu aceea și cu cealaltă? Dacă
oamenii mi-ar permite să pun întrebări, aș putea merge în
toate bisericile și curând să le întorc cu capu-n jos. După
înțelegerea mea nu este vreo restricție specială, dar în
unele privințe este într-adevăr în avantajul surorilor de a
pune întrebările în poziția aceasta de femeie.
SURORI—Să învețe fără a uzurpa
autoritatea. (Q661-1)
Întrebare
(1910)—2—Femeii nu-i dau voie să învețe pe alții, nici să
se ridice mai presus de bărbat (1 Tim. 2:12). Se poate
înțelege din aceasta că o femeie poate învăța dacă nu se
ridică mai presus de bărbat?
Răspuns—Ei bine, să presupunem că eu sunt soră și m-am mutat
în alt loc și vreau să-mi folosesc influența prin împărțirea
de pliante etc., și să presupunem că unii dintre vecinii mei
se adună și zic, Vrem să ne spui mai multe despre aceasta;
eu aș înțelege că ar fi voia Domnului să le spun tot ce
știu, dar cât se poate de modest, ceea ce este la fel de
potrivit și pentru un frate. Aș încerca să aduc tot adevărul
și lucrurile pe care le cunosc, iar faptul că unii vecini
care nu au cunoștință despre adevăr ar fi bărbați, nu m-ar
împiedica să le explic chestiunea dacă mi-ar cere. Cred că
este chiar foarte potrivit.
SURORI—Referitor la a cere
binecuvântarea la masă. (Q661-2)
Întrebare
(1910)—3—Similar, ce să facem acasă la masă când cerem
binecuvântarea asupra hranei? Poate că tatăl nu s-ar gândi
niciodată să ceară binecuvântarea. Eu, soția, am avut
obiceiul să cer binecuvântarea. Să continui să cer
binecuvântarea?
Răspuns—Da, dacă el este de acord, dacă îi place. Așa că
i-aș spune soțului, Pot cere binecuvântarea, ești de acord?
Dacă soțul nu este creștin l-aș recunoaște totuși ca și cap
al familiei, și ca atare, în loc de a spune, Voi cere
binecuvântarea și tu nu poți zice nimic în legătură cu
aceasta, cred că celălalt mod ar fi mai bun — Soțule, ai
vreo obiecție la aceasta? Dacă el ar spune, Sunt de acord,
atunci ai autoritatea, și nu-ți asumi autoritatea în nici un
sens al cuvântului.
SURORI—Referitor la participarea la
studiul biblic. (Q662-1)
Întrebare
(1910)—1—Să ia parte surorile la studiul biblic pe
capitole și versete, după cum ai sfătuit?
Răspuns—Dacă găsiți ceva în Volumul 6 care vorbește despre
acest punct, eu nu știu despre nici o schimbare a gândului
meu față de ce e scris acolo. Aș presupune că sentimentul
general din spatele instrucțiunilor apostolului pare să fie
acesta: că în Biserică bărbatul reprezintă Capul și de aceea
este un tip al lui Cristos, care este Capul Bisericii. Acum,
Biserica nu trebuie să învețe pe Cristos, ci Cristos trebuie
să învețe Biserica, așa că în legătură cu ilustrația despre
bărbat și femeie, n-ar fi pentru femeie să învețe pe bărbat.
Aceasta pare să sugereze apostolul. Ar fi o greșeală să
mergi la extremă, ca unii dintre prieteni, care spun că
aceasta se referă la învățarea în școli, sau altele.
Apostolul vorbește despre Biserică și nu despre familie.
Este drept că mama trebuie să instruiască familia și acest
lucru trebuie să fie menținut și nimic din ce spune
apostolul, după înțelegerea mea, nu este contrar acestui
lucru, dar în Biserică “femeia să nu vorbească" spune
apostolul. Nu eu spun aceasta. Unii din prieteni cred că eu
spun aceasta. Vreau să știți că nu-i așa. Cred că mai curând
aș fi fost înclinat să merg la extremă, să le dau prea multă
libertate. Eu nu sunt lăsat să aleg în această chestiune, și
nici tu frate sau soră. Dacă eu aș fi în locul unei surori,
aș vrea să fac voia Lui și El ar fi mulțumit dacă I-aș face
voia. De aceea cred că în adunări publice, în Biserică,
surorile ar face bine dacă ar lua o poziție secundară și să
fie relativ tăcute. Eu înțeleg că la o întrunire mică unde
se pun întrebări n-ar fi greșit pentru o soră să pună o
întrebare. Mă gândesc că dacă eu aș fi soră și aș fi lăsată
să pun o întrebare, dacă aș avea ceva adevăr de arătat, n-aș
avea probleme să pun astfel de întrebări care ar scoate
adevărul la suprafață. Dacă prietenii noștri de la
diferitele denominații ne-ar permite mie și vouă să mergem
la unele dintre adunările lor și dacă am fi lăsați să le
punem unele întrebări, le-am putea da multă învățătură
foarte repede.
SURORI—Să conducă în rugăciune.
(Q662-2)
Întrebare
(1911)—2—Este nescriptural ca o soră să conducă în
rugăciune o adunare de rugăciune?
Răspuns—Scripturile nu dau surorilor aceeași proeminență în
închinarea publică cum dau fraților. Femeia reprezintă
Biserica, în timp ce bărbatul reprezintă pe Cristos; după
cum spune apostolul, “Cristos este Capul oricărui bărbat, că
bărbatul este capul femeii și că Dumnezeu este Capul lui
Cristos" (1 Cor. 11:3). În această ordine prin urmare,
Sacripturile învață că femeia, care reprezintă Biserica,
trebuie să asculte de Domnul. Cu alte cuvinte, în serviciul
public surorile trebuie să aibă locul cel mai puțin
proeminent. Acesta nu înseamnă, după înțelegerea mea, că o
soră nu trebuie să se angajeze în rugăciune. Cred că într-o
adunare publică ca aceasta, ar fi foarte nepotrivit pentru o
soră să conducă în rugăciune. Dacă ar fi o adunare la o
casă, sau o adunare mică, un cerc mic, sau un cerc familiar,
și i s-ar cere să conducă în rugăciune, înțeleg că ar fi cu
totul potrivit; și dacă mi-ar fi pusă vreo întrebare
referitoare la acoperirea capului, aș spune că apostolul
zice, “Da" — că dacă ea se roagă, trebuie să poarte o
acoperitoare pentru capul ei — “nu numai părul" după cum
spune apostolul, ci dacă poartă ca acoperitoare părul să mai
poarte o acoperitoare în plus. Aceasta, spune el, este
pentru a arăta că ea recunoaște că nu este capul și în acest
sens al cuvântului ea reprezintă Biserica, care nu pretinde
să vorbească, ci mai curând să asculte pe Domnul.
SURORI—Să răspundă la întrebări fără a
li se cere să răspundă. (Q663-1)
Întrebare
(1912)—1—Este scriptural ca surorile să răspundă la
întrebări sau să dea referințe scripturale dacă nu li se
cere aceasta în mod special de către un bătrân?
Răspuns—Gândul meu ar fi că aceasta nu înseamnă a învăța. A
răspunde la o întrebare la un Studiu Bereean nu înseamnă a
învăța. Dacă cineva dintr-o clasă de la școală dă un răspuns
învățătorului, acel școlar nu devine învățător, nu-i așa?
Aceasta arată cât de clar a înțeles el lecția. În această
chestiune a Studiilor Bereeane ar fi foarte potrivit ca
fiecare dintre prietenii prezenți să participe. Unele
răspunsuri ale surorilor sunt într-adevăr foarte bune. Dacă
ne gândim la lecție vom avea un răspuns, și de ce să-l
reținem, indiferent că cel care are răspunsul este un frate
sau o soră?
Înapoi sus