UCIGAȘ—Lege pentru ucigaș, referitor
la Cain. (Q499-2)
Întrebare
(1916)—1—Geneza 9:6 spune: “Dacă cineva varsă sângele
omului, și sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a
făcut pe om după chipul Lui". De ce n-a fost aplicată
această lege generală împotriva lui Cain, care a junghiat pe
fratele său Abel?
Răspuns—Nu erau mulți oameni care să verse sângele lui Cain.
Ar fi fost foarte greu ca propriul său tată sau mamă să facă
aceasta. Ei erau destul de triști cu o moarte în familie. Eu
nu înțeleg că acest text ar însemna că a fost obligatoriu să
se verse sângele unuia care a comis un omor, ci că un astfel
de curs era justificat. Dumnezeu ar aproba executarea
condamnării la moarte a unui ucigaș.
UNGERE—În contrast cu pecetluirea.
(Q22-2)
Întrebare
(1911)—1—Care este diferența dintre ungere și pecetluire
în următoarele scripturi: “Și Cel care ne întărește împreună
cu voi, în Cristos, și care ne-a uns, este Dumnezeu, care
ne-a și pecetluit" (2 Cor. 1:21, 22).
Răspuns—Ungerea este o ilustrație. Vă voi atrage atenția
asupra ilustrației date în Scripturi. Am vorbit deja despre
Cristos, Isus capul și biserica corpul Său, și această
ilustrație a fost folosită în cazul preoțimii tipice. Citim
despre Aaron că era preot. El în propria sa persoană a
tipificat pe Isus și pe întreaga Biserică, preoțimea
împărătească, și uleiul sfânt de ungere care fiind turnat pe
capul lui a curs chiar până la poala hainelor sale. Ce
înseamnă aceasta? Înseamnă ungerea lui Aaron ca întreg și
ungerea despre care vorbește apostolul, sub care venim noi.
Când noi venim în Cristos, venim sub ungere. Ungerea
aparține întregului corp pe care Dumnezeu l-a cunoscut
dinainte și l-a predestinat, și dacă voi și cu mine venim
ca membri în acel corp și ne menținem acea calitate, suntem
membrii Celui Uns și suntem sub acea ungere; după cum spune
apostolul, “ungerea pe care ați primit-o de la El rămâne în
voi" (1 Ioan 2:27).
Dar pecetluirea este ceva ce merge dincolo de aceasta.
Apostolul spune, Voi ați fost pecetluiți cu Spiritul sfânt,
și nu ați fost doar unși cu Spiritul sfânt, ci ați fost și
pecetluiți. Pecetluirea în cazul vostru și al meu continuă
încă. Ce semnifică aceasta? Aceasta este imprimarea
caracterului Domnului asupra voastră; El se imprimă tot mai
mult asupra voastră; sunteți pecetluiți cu Spiritul sfânt.
Cât va continua aceasta? Până în ziua răscumpărării. Dacă
lăsați ca imprimarea să continue în voi, veți deveni tot mai
mult o copie a scumpului Fiu al lui Dumnezeu, și aceasta
este condiția pe baza căreia voi și cu mine putem rămânea în
El; nu primim numai ungerea la început, ci de asemenea
primim Spiritul și avem semnele calității de sfinți și de
ucenici.
UNITATE—Vorbind aceleași lucruri.
(Q723-1)
Întrebare
(1908)—2—Te rog pune în armonie 1 Cor. 1:10 “Vă îndemn,
fraților, pentru Numele Domnului nostru Isus Cristos, să
aveți toți același fel de vorbire". Te rog armonizează acest
text cu o altă scriptură: “Căci trebuie să fie și partide
între voi, ca să se arate cei aprobați printre voi" (1 Cor.
11:19).
Răspuns—Cred că în prima scriptură Apostolul vorbește despre
starea ideală pentru care noi trebuie să ne străduim; și
anume, că toți cei care sunt într-adevăr poporul lui
Dumnezeu se cuvine să încerce să aibă mintea lui Cristos, și
se cuvine să știm că aceasta nu va fi contradictorie; că
dacă tu și eu avem teorii diferite, ceva este greșit, și nu
trebuie să fim mulțumiți a avea ceva greșit. Există doar o
singură cale care este dreaptă și noi se cuvine să fim
nerăbdători să avem acea singură cale. Dacă noi toți avem
mintea lui Cristos, toți vom avea aceeași minte; și dacă
Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său, ni l-a dat cu acest scop, ca
tu să lași deoparte vederile tale personale și diferitele
particularități și tendințe de gândire, și eu să le las
deoparte pe ale mele și toți ceilalți să facă la fel, și să
luăm în loc Cuvântul Lui. Uitându-mă peste această adunare
și văzând câte forme diferite ale capului sunt, și multele
particularități diferite de caracter, aș putea spune că voi
nu puteți să vă înțelegeți în nimic; voi aveți capete total
diferite. Dar vedeți, putem avea toți aceeași inimă și
aceeași minte, pentru că oricare ar fi procesele naturale
ale creierului vostru, ați fost de acord că nu cunoașteți
nimic despre ele și că El știe totul și veți crede Cuvântul
Său. Și celălalt este de acord cu acest lucru și eu am fost
de acord cu acest lucru; așa că acum noi toți ne-am adunat
împreună și avem o bază comună de lucru, și se cuvine să fim
în stare, prin harul lui Dumnezeu, să făptuim drept.
Capetele noastre ar trebui să fie în stare a fi în armonie
rezonabilă asupra Cuvântul lui Dumnezeu. Așa să fie aceasta
și să ne străduim spre acest rezultat. Este posibil, de fapt
este probabil, că în poporul Domnului, după cum spune
apostolul, să intre lupi răpitori și chiar dintre voi se vor
ridica unii să tragă ucenici după ei, având o anumită măsură
de mândrie și ambiție. Dacă este așa, la ce vă puteți
aștepta? Puteți avea în aceste condiții o singură minte, o
singură inimă, un singur gând? Nu. Atunci este necesar să se
întâmple ceva, să se facă o despărțire, sau ca greșeala să
se poată manifesta. Și poate fi o astfel separare, căci dacă
există din aceștia în acea adunare, va fi mai bine ca ei să
iasă afară. Așa că există două Scripturi: una arată condiția
ideală și cealaltă arată desfășurarea reală a ei. Uneori
aceste condiții greșite vor apărea și este voia lui Dumnezeu
să se facă o clarificare, așa că va fi o separare treptată,
ca ceea ce este adevărat și loial Domnului și aprobat de El
să se poată manifesta între voi, pentru ca să fiți în stare
să vedeți ce este greșit.
UNIVERSALISM—Credința Pastorului
Russell. (Q724-1)
Întrebare
(1909)—1—Crezi în mântuirea universală?
Răspuns—Cred că lumea a fost universal pierdută prin Adam.
Cred într-o răscumpărare universală, că Cristos prin harul
lui Dumnezeu a gustat moartea pentru fiecare om.
Cred într-o ocazie universală, deoarece chiar acesta este
motivul pentru care Dumnezeu a dat pe Fiul Său să moară
pentru lume, și toți, oricine o va accepta pe baza
condițiilor lui Dumnezeu, adică o inimă perfectă și iubire
pentru Dumnezeu și pentru om, să poată avea această ocazie.
Cine nu o va accepta pe baza termenilor lui Dumnezeu nu o va
putea avea deloc, ci va fi distrus dintre oameni.
UNIVERSALISM—Referitor la mântuire
pentru cei răi cu voia. (Q724-2)
Întrebare
(1909)—2—Înțeleg că există trei clase, mai întâi
Biserica; a doua, cei care au încercat dar n-au reușit; și a
treia, cei răi cu voia. Vor fi cei din a treia clasă
mântuiți în final?
Răspuns—O întrebare ca aceasta arată că cel care a pus
întrebarea n-a înțeles pe deplin situația. Ni s-a spus că
dacă cineva a auzit un clopot de biserică bătând sau a văzut
o Biblie aceasta înseamnă că el este în pericol de a merge
în cer. Mulți oameni vând și mânuiesc Biblia fără să știe
vreodată ce învață. Vedeți că păcătoșii cu voia nu sunt cei
care au o voință, ci aceia cărora le-a fost luminată această
voință. Aceia care primesc adevărata lumină sunt cei care au
ochii înțelegerii deschiși. Dumnezeu va binecuvânta în
curând toți ochii așa încât toți vor vedea, pentru că
“Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide
urechile surzilor" (Isa. 35:5). Facerea răului cu voia va
însemna moartea a doua.
UNIVERSALISM—Ar fi Dumnezeu autorul
păcatului? (Q724-3)
Întrebare
(1911)—1—Doctrina Universalismului îl face pe Dumnezeu,
printr-o concluzie logică, autor al păcatului?
Răspuns—Presupun că ar depinde de logica folosită. Cred că
într-un mod de gândire asupra subiectului acest lucru poate
fi adevărat, dar presupun că prietenii noștri Universaliști
n-ar gândi așa, ci ar avea o logică diferită.
URĂ—Lumea nu vă poate urî — cui i se
vorbește? (Q321-2)
Întrebare
(1907)—2—Te rog armonizează aceste versete: “Pe voi lumea
nu vă poate urî, dar pe Mine mă urăște, pentru că
mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele" (Ioan 7:7).
Și celălalt text este: “Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi
ce este al ei; dar, pentru că nu sunteți din lume și pentru
că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea lumea vă
urăște" (Ioan 15:19). Te rog armonizează aceste două texte,
și în special cuvintele, “lumea nu vă poate urî" și “de
aceea lumea vă urăște".
Răspuns—Primele cuvinte au fost spuse unor ascultători
amestecați, și celelalte au fost spuse celor care erau
ucenicii Săi, pe care El îi adunase din poporul evreu. El a
spus: Cei pe care Mi i-ai dat, ei au primit Cuvântul Meu, și
pentru că au primit Cuvântul Meu și au devenit urmași în
urmele Mele, de aceea lumea îi urăște pentru că și pe Mine
M-a urât. Înainte nu i-a urât; înainte lumea nu le era
opusă. Poate că i-a ignorat, dar nu i-a urât. Dar El purta
lumina, iar lumina a mustrat întunericul, așa că ei au urât
lumina și au urât pe purtătorul de lumină. Acum voi ați
devenit părtași cu Mine în ținerea sus a luminii — “Tot așa
să lumineze și lumina voastră" (Mat. 5:16) — și în măsura în
care veți face așa, lumea vă va urî exact cum M-a urât și pe
Mine.
URĂ—Pentru Satan și simpatizanții săi
e potrivită. (Q321-3)
Întrebare
(1915)—3—Te rog explică scriptura: “Să nu urăsc eu
Doamne pe cei ce Te urăsc? Da, îi urăsc cu o ură desăvârșită"
(Psa. 139:21, 22).
Răspuns—S-ar putea să nu fim siguri că înțelegem deplina
semnificație a cuvintelor psalmistului din acest pasaj, dar
putem aplica subiectul la noi și să spunem că toți din
poporul Domnului trebuie să urască ceea ce este rău. Noi în
mod potrivit nu putem avea simpatie față de ceea ce este
rău. Și astfel, despre Domnul nostru Isus s-a spus: “Tu ai
iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea; de aceea,
Dumnezeule, Dumnezeul Tău te-a uns cu un untdelemn de
bucurie mai presus de însoțitorii tăi" (Evrei 1:9). Marele
Cap al Bisericii a iubit dreptatea, și noi trebuie să
cultivăm aceeași iubire pentru dreptate. El a urât
nelegiuirea, păcatul, și noi trebuie să avem aceeași ură.
Există oameni care sunt mai mult sau mai puțin sub influența
nelegiuirii din cauza slăbiciunii cu care s-au născut. Noi
trebuie să urâm nelegiuirea, dar trebuie să învățăm tot mai
mult să avem simpatie pentru biata rasă umană, după cum și
Dumnezeu are simpatie pentru ea. Simpatia Lui este așa de
mare încât “pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit
pentru noi", cei nedrepți, cei în dezacord cu Legea lui
Dumnezeu (Rom. 5:8). Noi trebuie să avem mintea Domnului;
dar nu trebuie să avem simpatie pentru rău. Dacă sunt unii
care au ajuns la un punct unde sunt în deplină simpatie cu
nelegiuirea, și Scriptura ne asigură că sunt asemenea
persoane, ei înșiși sunt nelegiuiți și ar putea fi în mod
potrivit clasați împreună cu Satan.
Satan și-a arătat acest spirit nelegiuit nu numai prin
cursul său, când mai întâi a sfidat pe Atotputernicul și a
înșelat omenirea și a devenit ucigașul rasei noastre, ci tot
timpul până în prezent. Isus i-a spus lui Satan: “Ori de
câte ori spune o minciună, vorbește din ale sale, căci este
mincinos și tatăl minciunii" (Ioan 8:44). Dacă Satan s-ar fi
întors de la nelegiuirea lui, atunci fără îndoială Dumnezeu
ar fi găsit o cale, chiar în cazul lui Satan, prin care el
să se poată întoarce la Dumnezeu. Din moment ce el niciodată
n-a manifestat nici o căință, nici o simpatie pentru
dreptate, numele lui este folosit în mod potrivit în Biblie
ca sinonim pentru nelegiuire.
Dar îngerii căzuți? Noi nu suntem în stare să-i judecăm.
Biblia ne spune despre distrugerea finală a Diavolului și a
îngerilor săi — cei care se dovedesc, ca și el,
incorigibili. Toți aceia vor fi nelegiuiți — nu numai sub
influența rea a altuia, ci ei înșiși inseparabil
identificați cu nelegiuirea, din cauza propriei lor alegeri
și voințe. Această clasă va include și pe oamenii răi și pe
îngerii răi, și aceștia vor fi clasa celor care vor urî pe
Dumnezeu, la care se referă textul citat de cel care
întreabă: “Să nu urăsc eu
Doamne pe cei
ce te urăsc? Da, îi urăsc cu o ură desăvârșită".
Urăsc eu pe Satan? Desigur că da! Este o ură perfectă? Sper
că este o ură perfectă, atât de mult încât n-aș compromite
sau n-aș intra în ceva ce m-ar aduce în legătură cu vreuna
din metodele lui Satan. Noi dorim să fim separați de orice
este ocult, amintindu-ne că există doar doi stăpâni, unul
Învățătorul nostru și celălalt împotrivitorul lui.
Noi nu avem legături cu el. Tot interesul nostru este de
partea Domnului. Pe Adversarul, Satan, prințul
întunericului, îl urâm cu o ură perfectă; și oricine, fiind
luminat pe deplin, se dovedește a fi dintre urmașii sau
simpatizanții săi, merită aceeași ură.
Dar o astfel de ură n-ar însemna din partea noastră vreo
plăcere ca ei să fie torturați de-a lungul veșniciei. Ar fi
același fel de ură pe care o are Dumnezeu. Dumnezeu este în
întregime drept și ura Sa va însemna distrugerea, la timpul
potrivit, a lui Satan și a tuturor celor care sunt de
spiritul lui. Aceasta este ura potrivită pe care trebuie să
o avem, ură care ar dori să vadă pe împotrivitorii lui
Dumnezeu distruși.
URECHE DE AUZIT—Este ea miraculoasă?
(Q325-2)
Întrebare
(1909)—1—Avem noi ureche de auzit printr-un dar miraculos
de la Dumnezeu, sau pentru că chipul lui Dumnezeu n-a fost
pe deplin șters?
Răspuns—Eu înțeleg că această expresie “ureche de auzit"
poate fi privită din diferite puncte de vedere. Dacă te
referi la omul natural, atunci ar avea un înțeles, dar dacă
te referi la Noua Creatură, atunci ar avea alt înțeles. Ca
de exemplu, dacă le vorbesc creștinilor și vorbesc că ochii
noștri sunt deschiși și că urechile noastre sunt
binecuvântate de Domnul, vorbesc de urechile și ochii noștri
spirituali prin care putem aprecia spiritul Domnului. Altă
ilustrație, la început când ai venit la Domnul, ai fost
atras spre Domnul, sau ai auzit vocea Lui și ea te-a atras
și ai venit la Isus. Aici urechea naturală n-a fost în
întregime stricată prin cădere. Poate te-ai născut cu o
anumită reverență care ar spune, Trebuie să aduci o jertfă
Domnului, se cuvine să-I aduci mulțumiri. Aceasta te-a
condus spre a-L căuta pe Dumnezeu și Lui I-a făcut plăcere
să fie găsit, și te-a luat de mână spunând, pe aici, suflete
onest, acesta este Isus, Cel prin care Eu sunt bucuros să-i
primesc pe toți care ar veni la Mine. Dar nu faceți greșeala
de a confunda urechea de auzit a naturii umane cu urechea de
auzit a Noii Creaturi.
URIM ȘI TUMIM—Răspunsul lui Dumnezeu.
(Q728-1)
Întrebare
(1911)—1—Cum a răspuns Dumnezeu cu Urim și Tumim?
Răspuns—Nimeni nu știe exact cum s-a făcut acest lucru.
Pieptarul marelui preot, care avea 12 pietre prețioase,
numele fiecărei seminții pe câte o piatră, se presupune că
era dus de Marele Preot în Sfânta Sfintelor când trebuia să
întrebe ceva. De exemplu: Să mergem la război sau nu? Să
facem acest lucru sau celălalt? Se presupune că ceva din
Sfânta Sfintelor indica răspunsul pe acest pieptar, făcând
ca o anumită piatră să strălucească în mod deosebit, sau
ceva de genul acesta; dar totul este presupunere, nimeni nu
știe nimic despre aceasta. Se presupune că trebuia să fie un
da sau un nu. Dacă era întunecat era nu; dacă era luminat
era da, pentru orice întrebare se punea. Dacă se referea la
o anumită seminție, piatra care reprezenta acea seminție ar
fi fost luminoasă sau întunecată în legătură cu acea
seminție. Dar este doar o presupunere.
UȘA ÎNCHISĂ—Secerișul a trecut, vara s-a sfârșit. (Q229-1)
Întrebare
(1910)—2—”Secerișul a trecut, vara s-a dus și noi tot nu
suntem mântuiți!" (Ier. 8:20). La cine se aplică aceasta?
Răspuns—Înțeleg că aceasta ar părea să se aplice la o clasă
care își vor da seama că Mireasa a fost luată și ei sunt
lăsați; așa cum este descris în Apocalipsa cap. 19, când
Marea Mulțime este ilustrată la timpul căderii Babilonului.
Ei sunt eliberați când Babilonul cade: “Să ne bucurăm și să
ne veselim și să-i dăm slavă, fiindcă nunta Mielului a venit
(a avut loc) și soția Lui s-a pregătit (vers 7) (și noi
suntem lăsați și suntem dezamăgiți, dar totuși), să ne
bucurăm pentru că vedem planul lui Dumnezeu". Acela este
timpul când secerișul a trecut, vara s-a dus, și noi nu
suntem printre cei din clasa mântuită, ci suntem lăsați și
suntem din clasa servilor în loc de clasa Mireasă. Atunci
vine un mesaj la această clasă și mesajul este trimis de cel
care șade pe tron. Ei sunt invitați la ospățul nunții; sunt
invitați să vină și să participe la festivități, după cum se
menționează în Psalmul 45.
UȘĂ—Probabil încă nu este închisă. (Q229-2) R5721:12
Întrebare
(1915-Z)—3—Ar fi vreo perspectivă pentru cel care se
consacră acum să fie din clasa “Mireasă“, sau Chemarea a
încetat deja?
Răspuns—Noi facem o distincție între sfârșitul Chemării
Publice și închiderea ușii. Înțelegem că Chemarea publică
s-a sfârșit când un număr suficient au fost invitați și au
acceptat invitația — în 1881. Dar pentru aceștia care sunt
invitați și acceptați trebuia să mai fie o încercare. Numai
cei care îndură cu loialitate până la sfârșit vor fi în
final socotiți ca victorioși. Alții, nedovedindu-se pe
deplin loiali Legământului lor în viața de toate zilele, vor
fi cu timpul șterși de pe listă, ceea ce înseamnă că nu au
alergat cu credință. Aceasta va face încontinuu locuri
libere care trebuie să fie ocupate. Dar o astfel de ocupare
a locurilor libere nu necesită o nouă Chemare, ci doar o
permisiune ca unul să intre când altul iese.
Gândul nostru este că un mare număr care s-au consacrat
înainte de 1881 n-au reușit să “facă bine”. Gândul nostru
este că sunteți încă în timpul când să vă consacrați, având
toate motivele să sperați că vă puteți întări chemarea și
alegerea prin credincioșie zeloasă în sacrificarea
intereselor pământești în favoarea celor Cerești.
În orice caz, cel mai înțelept lucru pentru oricare dintre
noi ar fi să ne predăm în întregime Domnului, imediat ce ne
dăm seama de imperfecțiunea noastră și de îndestularea
Domnului. Noi trebuie să fim bucuroși a-L avea pe El ca
Îngrijitorul nostru, indiferent ce răsplată ne va da.
Trebuie să fim siguri că un Împărat atât de mare și atât de
generos ca Dumnezeu va da daruri bune tuturor celor ce sunt
ai Lui. Cu alte cuvinte, după ce Turma Mică va fi completă,
Domnul va fi bucuros să binecuvânteze într-un alt mod și pe
alții care au spiritul ascultării și al sacrificiului.
UȘĂ—Închiderea ei. (Q229-3)
Întrebare
(1908)—1—Este ușa închisă în timp ce unii sunt în trup,
suferind mai departe încercări, sau ușa este închisă după ce
ultimul membru al corpului este schimbat?
Răspuns—Vă amintiți pilda fecioarelor înțelepte și
nechibzuite. Domnul ne spune că toate sunt fecioare. Această
pildă nu se aplică la lume. Se aplică doar pentru cei care
căutau pe Mire. Ea lasă afară din clasa fecioarelor — cei
care se pregătesc pentru nuntă — pe toți ceilalți din lume.
Și această pildă a fecioarelor înțelepte și nechibzuite
arată că printre cei care căutau pe Mire și care-L așteptau,
și care sperau să intre la nuntă, sunt două clase, cei
înțelepți și cei nechibzuiți; și că cei înțelepți vor fi în
stare la acel timp să discearnă faptul, vor fi în stare să
audă bătaia Mirelui și vor fi treziți de bătaie. Ei vor
înțelege că Mirele a venit și vor avea ulei în candelele lor;
nu vor fi în întuneric pentru ca ziua aceea să-i ia prin
surprindere ca un hoț; vor merge mai departe cu această
lumină a cunoștinței și-L vor urma pe Domnul în acest timp,
și vor intra cu El la nuntă. După cum o înțeleg eu, această
pildă este în proces de împlinire acum, și mulți au intrat
deja la nuntă, iar alții speră să facă progres în același
fel ca și ei să intre la nuntă. Țineți minte, înainte de a
intra există oricând o șansă să cazi, o șansă să te întorci
și să devii o fecioară nechibzuită și să dai ocazia cuiva
care n-a fost o fecioară înțeleaptă să intre între acele
fecioare înțelepte și să-și ia locul acolo. Pilda este
progresivă. Unul poate să cadă din acest număr și să devină
nechibzuit, sau altul care a fost nechibzuit poate să intre
și să fie înțelept, oricând înainte de a intra la nuntă. Dar
în cele din urmă, când ultimul ales va fi fost intrat,
nimeni nu va mai putea intra; acesta este sfârșitul. Când
ultimul va fi fost încercat, desăvârșit și intrat, ușa
trebuie să fie închisă pentru că vor fi numai 144.000 din
această clasă, sau oricare ar fi numărul, dacă cineva este
dispus să discute numărul și să creadă că acesta este
simbolic. Nu știu dacă acesta este un număr literal; sunt
înclinat să cred că este. Dar n-are importanță dacă este
literal sau figurativ, este un număr limitat, un număr clar
pe care Dumnezeu l-a predeterminat să constituie clasa
aleasă, și trebuie ca voi și cu mine să ne întărim chemarea
și alegerea prin intrarea în această clasă aleasă. Există un
număr limitat de coroane; “Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ți
ia cununa" (Apoc. 3:11). Dacă s-a pus deoparte o coroană
pentru tine și dacă ai fost ales ca unul căruia Domnului îi
face plăcere să i-o dea, atunci ține-o, nu deveni nechibzuit
ieșind din rânduri, ci mergi înainte; nu lăsa ca uleiul tău
să se împuțineze; ai grijă să rămâi credincios până la
sfârșit și vei avea coroana; dar dacă te dovedești
necredincios, acea coroană nu mai este a ta și cineva va fi
lăsat să-ți ia locul. Coroana trebuie ocupată. Ușa nu se va
închide până când ultimul va fi înăuntru, pentru că acolo
trebuie să fie numărul deplin; ușa se va închide imediat ce
va intra ultimul, pentru că nu va fi nici cu unul mai mult
decât acel număr. Același lucru este ilustrat și în alt loc,
unde el reprezintă pe Isus Capul Bisericii, care este Corpul
Său, și noi suntem membre în parte ale corpului lui Cristos,
și că toate aceste diferite membre ale corpului sunt
complete. Vă amintiți că Apostolul spune că nu poți spune
piciorului, nu am nevoie de tine, și mâinii, nu am nevoie de
tine etc., pentru că fiecare parte a corpului este necesară.
În acest fel Domnul ilustrează caracterul complet al
corpului Său. În tip nici un om nu putea servi ca mare preot
dacă avea un deget în plus la mână sau la picior, sau dacă
îi lipsea un deget de la mână sau de la picior. De ce?
Pentru că în tip marele preot a fost o ilustrație a acestei
Biserici glorificate și perfecte, care nu va avea un membru
în plus sau în minus față de numărul exact, necesar ca să
fie complet corpul.
Înapoi sus