Lecţii biblice

Notă - Vă rugăm să citiţi toate referinţele scripturale

Lecţia 6: Ce este credinţa?
 

În această lecţie vom discuta despre esenţa credinţei, ce înseamnă credinţa, cum putem să creştem în credinţă. Vom vedea câteva exemple de oameni ai lui Dumnezeu care ne-au lăsat exemple de credincioşie pentru noi.

Pe lângă multe alte calităţi şi virtuţi ale vieţii creştinului adevărat, CREDINŢA ocupă un loc primordial. De ce? Apostolul Pavel ne spune: "Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!" (Evrei 11:6). În acelaşi capitol avem şi o definiţie a credinţei: "Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd" Evrei 11:1.

Vedem aici 2 lucruri importante referitoare la credinţă
Este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite,
O puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

O încredere neclintită în lucrurile nădăjduite

 Apostolul spune că între credinţă şi speranţă este o legătură strânsă. Lucrul acesta este confirmat în 1 Corinteni 13:13: "Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea;". Fiindcă credinţa este strâns legată de nădejde, să vedem care este nădejdea "pusă înaintea noastră", despre care vorbeşte Biblia (Evrei 6:18). Mai întâi citim că acea nădejde nu se vede: "Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentru că ce se vede, se mai poate nădăjdui? Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare" (Romani 8:24, 25). Apoi ni se spune că TREBUIE să înţelegem care este acea nădejde: "Şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi" (Efeseni 1:18). Observăm? Acea nădejde este "moştenirea slavei lui Dumnezeu", răsplata ce va fi dată celor credincioşi care urmează în urmele Domnului. Şi în 1 Tesaloniceni 2:12 citim:  "Să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa". Deci aceasta este nădejdea care nu se vede. Cât de important este să avem nădejde? 1 Tesaloniceni 4:13: "Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde."

1. Care este legătura între speranţă şi credinţă?

Un alt aspect al speranţei este încrederea că dacă suntem credincioşi Domnului, El ne va fi stânca şi adăpostul în orice timp de nevoie (Psalmul 116:1). "Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele." Deci nădejdea ne va ajuta să fim tari în împrejurări în care altfel ni s-ar părea imposibil să rezistăm, ne vom da seama că la Domnul totul este posibil, Luca 18:27.

Citiţi Psalmul 91

2. Care este ideea principală din acest Psalm? Ce putem învăţa de aici referitor la credinţă şi speranţă?

Deci credinţa este o încredere fără rezerve în ceva ce nu se vede, o încredere neclintită în lucruri pe care le sperăm.

O puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd

Acest aspect al credinţei implică o studiere a Cuvântului şi a planului lui Dumnezeu, a vieţii Domnului nostru Isus, inclusiv a făgăduinţelor Sale încă neîmplinite, apoi o încredere că toate se vor împlini. Studiind mai amănunţit vom cunoaşte mai bine caracterul lui Dumnezeu, pe care noi trebuie să-l imităm şi să conlucrăm la împlinirea planurilor Sale. O studiere amănunţită a cuvântului lui DUMNEZEU ne va deschide o perspectivă de viitor, ne va ajuta să înţelegem că într-adevăr Dumnezeu are un plan care ne include pe fiecare, ne va da o speranţă pentru a aştepta în tăcere voia Domnului. Citim în Habacuc 2:3: "Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit." Aceasta ne va ajuta să dezvoltăm o minte spirituală, care va judeca lucrurile din punct de vedere spiritual. "Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte." 1 Corinteni 2:14.  

Prin urmare, credinţa este o încredere în lucrurile pe care Domnul le-a pregătit pentru cei care-L iubesc şi I se închină Lui în duh şi în adevăr. Ioan 4:24. 

3.Care sunt acele "lucruri care nu se văd". Evrei 11:1?

Cum dezvoltăm Credinţa?

Fiindcă la început noi suntem departe de Dumnezeu, avem nevoie de ajutor. Domnul a pregătit o cale de a ne ajuta. El ne poate citi inimile şi ştie când, unde şi de ce ajutor avem nevoie. "Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi" (Iacov 4:8). El aşteaptă să vadă o dorinţă şi o intenţie din partea noastră, apoi ne dă acest mare dar al Credinţei, ne atrage la El. În Ioan 6:44 citim:  "Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi". Ne dă puterea să credem în Domnul Isus ca Salvatorul nostru din păcat, că numai prin El putem veni la Dumnezeu, Tatăl ceresc. Ioan 14:6:  "Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine." Deci credinţa la începutul vieţii noastre creştine este un dar din partea lui Dumnezeu (Efeseni 2:8; 1 Corinteni 12:9). Dar mai târziu această virtute devine o roadă a Spiritului Sfânt, adică ceva ce noi trebuie să dezvoltăm, să nu rămânem numai cu cât am primit în dar. Ioan 15:5, 16; Galateni 5:22.

Deci la început primim ceva, dar cu scopul ca noi să lucrăm pentru dezvoltarea noastră, să aducem roade. În acest proces de dezvoltare vom spune ca apostolii: "Doamne, Măreşte-ne credinţa". Aici vedem un element important în dezvoltarea credinţei - RUGĂCIUNEA. NICIODATĂ să nu uităm unde este sursa vieţii, aşa cum spune Psalmistul: "Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina" (Psalmul 36:9).  Rugăciunea trebuie să fie o parte importantă în viaţa noastră pentru a creşte în credinţă.

Următorul lucru important este STUDIUL BIBLIC REGULAT. Domnul nostru Isus ne-a îndemnat la acesta: "Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine" (Ioan 5:39). Studierea cuvântului lui Dumnezeu, studierea vieţii Domnului Isus, a învăţăturilor Sale, a veţii şi experienţelor profeţilor şi apostolilor, ne vor ajuta în dezvoltarea acestui rod preţios - Credinţa. Acest studiu trebuie să fie un studiu personal al Scripturilor. Atunci când folosim ajutoare de studiu, şi toţi avem nevoie de ajutoare, de care Domnul Se îngrijeşte pentru zidirea bisericii Sale (Efes. 4:11-14), trebuie să vedem dacă Scripturile susţin ceea ce spun acei învăţători, exact aşa cum făceau cei din Bereea: "cercetau scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa". Fapte 17:11.

  Alt lucru important este să ne ADUNĂM ÎMPREUNĂ cu acei creştini sinceri care urmează pe Domnul pentru a ne zidi spiritual, a ne încuraja pe calea pe care am pornit, a ne împărtăşi din cunoştinţele şi experienţa de viaţă a altora. Isus a spus: "Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, Sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18:20). Apostolii au urmat sfatul Domnului. Dar cum unii au început să neglijeze acest sfat important, Apostolul Pavel i-a mustrat. Evrei 10:25: "Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie."

4. Ce alte lucruri credeţi că ne sunt de ajutor în creşterea în credinţă?

După cum ştim, Apostolul Pavel a dedicat un capitol întreg acestei virtuţi creştine importante, şi anume Evrei 11. Vom încerca pe scurt să facem un studiu general al acestui capitol pentru a vedea mai multe apecte ale credinţei din viaţa profeţilor din vechime.

Vă rugăm să citiţi toate versetele menţionate mai jos.

În Versetul 3 îl avem pe Abel, primul martir, despre care Apostolul Pavel spune că mort  fiind, credinţa lui, jertfa lui pentru Dumnezeu încă vorbeşte. Vedem cât de importantă este credinţa? Aceasta va vorbi despre noi şi după ce vom muri.

În Versetul 5 îl avem pe Enoh, despre care citim în Geneza 5:24 că "a umblat cu Dumnezeu". Această expresie se mai găseşte în Biblie numai în legătură cu Noe: "Noe umbla cu Dumnezeu" (Geneza 6:9). Să ne gâdim la noi personal. Putem noi spune că umblăm cu Dumnezeu? Este o întrebare care trebuie să fie în mintea noastră în fiecare zi. Studiind, meditând şi aplicând în viaţa de zi cu zi ceea ce învăţăm din Cuvintele Scripturii şi din experienţele vieţii, vom vedea tot mai mult ce înseamnă a umbla cu Dumnezeu.

În Versetul 7 îl avem pe Noe, "Acest propovăduitor al Neprihănirii", numit aşa de Apostolul Petru, în 2 Petru 2:5. Putem să ne imaginăm ce credinţă mare a avut Noe? Dumnezeu i-a spus să contruiască o corabie pentru a scăpa de potopul care avea să vină pe pământ. În necredinţa lor, toţi râdeau de el (fiindcă până atunci nu venise ploaie pe pământ). El a stat împotriva tuturor şi a urmat prin credinţă ceea ce i-a spus Dumnezeu. Domnul spune: "Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi" (Luca 17:26,27). Avem noi credinţă asemenea lui Noe să stăm împotriva necredincioşilor din timpul de acum?

5. Ce legătură este între zilele Fiului omului cu timpul lui Noe? Care trebuie să fie poziţia creştinului în acest timp? Matei 24:37.

Versetele 8-19 vorbesc despre credinţa tare a lui Avraam şi a Sarei. La vârsta de 75 de ani Dumnezeu l-a chemat din ţara unde trăia într-o altă ţară despre care nu ştia nimic. Fără să întrebe, "Doamne e cald acolo sau e frig, vom avea mâncare, va fi apă?..." cu o inimă supusă şi plină de credincioşie a plecat de acolo împreună cu nevasta în ţara în care i-a chemat Domnul. Au trecut prin multe experienţe, printre care şi neîmplinirea că Sara n-a putut avea copii. Domnul a făcut o minune şi a venit copilul promisiunii - Isaac. Dumnezeu a spus că "Toate familiile pământului vor fi binecuvântate" prin acest moştenitor (Geneza 17:16; 22:17, 18). Apoi Dumnezeu i-a spus lui Avraam să ia pe Isaac şi să-l aducă de jertfă. Avraam n-a întrebat, "Doamne dar...ce se va întâmpla cu binecuvântarea tuturor familiilor pământului, imi vei da alt moştenitor..?" Nu! Cu o credinţă deplină l-a adus de jertfă pe fiul său, ştiind că Domnul poate să-l învie chiar şi din morţi! Ce exemplu pentru noi!

6. De ce i-a spus Dumnezeu lui Avraam să aducă de jertfă pe Isaac? Ce lecţie putem învăţa de aici? Geneza 22:1; 22:12.

Versetul 20 vorbeşte despre Isaac, care prin credinţă a dat binecuvântarea celor doi fii, din care au ieşit două naţiuni mari. Geneza 25:23.

La fel citim în versetul 21 şi despre binecuvântarea lui Iacov, dată copiilor lui, care arată o credinţă mare în Domnul. Geneza 49.

Versetul 22 vorbeşte despre credinţa lui Iosif. Ne aducem aminte cum a fost vândut de fraţii lui la o vârstă fragedă. Apoi fiind într-o ţară străină, a fost un exemplu în purtare şi ascultare de Dumnezeu. Toate acestea au fost numai prin credinţă. Ştim că Dumnezeu a fost cu el în toate experienţele lui. Mai târziu a ajuns al doilea ca funcţie după Faraon. Studiind viaţa lui Iosif, vom vedea că viaţa lui este o ilustraţie exactă a vieţii Domnului nostru, care asemenea lui Iosif a venit într-o ţară străină (pe pământ), a fost vândut de fraţii Lui (iudeii l-au dat la moarte), dar până la urmă, aşa cum Iosif şi-a iertat fraţii, tot aşa Isus va arăta milă şi îndurare faţă de naţiunea lui Israel. Romani 11:26.

Versetele 23-31 vorbesc despre experienţele lui Moise  şi ale poporului evreu după ieşirea din Egipt. Vedem cum Domnul a aranjat viaţa lui de mic copil şi cum i-a dat o lecţie de umilinţă timp de 40 de ani, încât Moise a ajuns cel mai blând om de pe pământ (Numeri 12:3). După aceasta vedem la el o viaţă plină de exemple de credincioşie, şi de aceea a ajuns să fie mijlocitorul naţiunii lui Israel cu Dumnezeu.

7. Cum a arătat Moise că îşi iubeşte poporul?

Versetul 31 vorbeşte despre prostituata Rahav care a găzduit cele douăsprezece iscoade, chiar dacă erau străini pentru ea. A fost un exemplu de credinţă, ştiind că Dumnezeul naţiunii lui Israel este adevăratul Dumnezeu.

Apostolul Pavel spune în Evrei 11:32-40:

"Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de prooroci! Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe. Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobîndească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea, şi au fost chinuiţi. Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, ei, de care lumea nu era vrednică-au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului. Toţi aceştia, măcarcă au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit; pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi."

După acest rezumat scurt al istoriei credincioşilor din vechime, Apostolul Pavel ne îndeamnă să-i luăm ca exemple de credincioşie, zicând (Evrei 12:1-3):

"Şi noi, deci, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-i era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitaţi-vă, deci, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre."

Fie ca aceste exemple de credincioşie să fie mereu în mintea noastră, şi atunci când trecem prin experienţe grele în viaţă să ne gândim la aceşti credincioşi care au îndurat mult mai mult decât am putea noi îndura.

Întrebări generale

8. Spuneţi în cuvintele voastre ce este credinţa pentru voi personal?


9. De ce este importantă speranţa în viaţa noastră?


10. De ce este important să aducem roade în credinţă? Cum putem aduce roade?


11. De ce Apostolul Pavel aminteşte în Evrei Capitolul 11 credinţa unor oameni ai lui Dumnezeu din trecut?


12. Aveţi întrebări sau lucruri care vi se par că nu sunt în armonie cu versetele prezentate în această lecţie? Ce lucruri importante aţi extras de aici (pe scurt)?

Numele şi prenumele      

Adresa de e-mail                  

Vă rugăm să ne scrieţi adresa corectă de e-mail. Dacă nu va fi corectă, nu vă vom putea trimite lecţia următoare.