((i))
„Planul divin al veacurilor”
Prefaţa autorului
Autorul şi editorii doresc să recunoască public favoarea
lui Dumnezeu care le-a permis să se identifice cu
răspândirea acestui volum şi cu rezultatele lui -- lumină,
bucurie, pace, legătură cu Dumnezeu pentru multe suflete
înfometate, însetate, tulburate. Prima ediţie în forma
prezentă a apărut în 1886. De atunci a urmat o ediţie după
alta, în succesiune rapidă şi în douăzeci de limbi diferite,
până când acum sunt aproape cinci milioane de exemplare în
mâinile oamenilor din toată lumea.
Nu putem spera că toate aceste cărţi au fost citite; dar
scrisorile care vin continuu ne asigură că ele lucrează cu
putere în inima şi mintea oamenilor de pretutindeni. Mii de
oameni ne scriu că au fost influenţaţi -- unii care nu
acordau nici o atenţie Bibliei ca revelaţie divină pentru
omenire. Alţii scriu că au fost atei sau aproape atei,
deoarece înainte nu L-au cunoscut pe Dumnezeul cel adevărat
şi Planul Veacurilor cel adevărat, şi că n-au putut accepta,
aprecia sau venera persoanele puse de obicei în faţa lor în
crezuri.
Cu mai bine de cinci ani înainte de publicarea acestui
volum, am publicat în esenţă acelaşi material sub altă
denumire şi diferit prezentat. Cartea aceea era intitulată
„Hrană pentru creştinii cugetători”. Stilul ei era diferit,
prin aceea că în primul rând ataca eroarea -- o dărâma, iar
apoi în locul ei înălţa structura Adevărului. În cele din
urmă am învăţat că acesta nu era cel mai bun mod -- că unii
se alarmau văzându-şi erorile căzând şi nu reuşeau să
citească destul de mult ca să prindă o lucire a frumoasei
structuri a Adevărului în locul erorilor dărâmate.
((ii))
Volumul prezent a fost scris dintr-un punct de vedere
opus. Prezintă Adevărul, îi arată puterea şi frumuseţea, iar
apoi sugerează îndepărtarea erorii, nu numai ca nedorită,
dar absolut inutilă şi foarte dăunătoare. În acest fel
cititorul Planului Divin al Veacurilor găseşte la fiecare
pas o întărire a credinţei şi o mai mare apropiere de Domnul,
şi, prin urmare, o încredere că este pe calea cea bună. După
ce Adevărul este văzut, tot mai mult se observă că erorile
sunt absurde, fără valoare, dăunătoare, şi sunt cu bucurie
abandonate.
Marele adversar, desigur, n-are deloc iubire pentru ceva
ce deschide ochii poporului lui Dumnezeu, ceva ce creşte
respectul pentru cartea lui Dumnezeu şi risipeşte încrederea
în crezurile omeneşti. De aceea, marele adversar, după cum
ne-am fi putut aştepta, este foarte împotriva acestei cărţi.
Puţini îşi dau seama de puterea şi şiretenia lui Satan;
puţini îşi dau seama de sensul cuvintelor apostolului cu
privire la acest „prinţ al întunericului” care se preface
într-un slujitor al luminii pentru a lupta împotriva
Adevărului şi a-i nimici influenţa. Puţini îşi dau seama că
adversarul nostru cel viclean caută să folosească pe cei mai
buni, cei mai energici şi cei mai influenţi din poporul lui
Dumnezeu, pentru a împiedica strălucirea luminii şi pentru a
ţine Planul Divin al Veacurilor departe de popor.
Puţini îşi dau seama că de când a început formarea
crezurilor, anul 325 d. Cr., practic n-a existat studiu
biblic timp de o mie două sute şaizeci de ani. Puţini îşi
dau seama că în acel timp crezurile s-au fixat în minţile a
milioane de oameni, încătuşându-i în erori îngrozitoare şi
orbindu-i în privinţa caracterului divin de Înţelepciune,
Dreptate, Iubire şi Putere. Puţini îşi dau seama că de la
Reformă -- de când Biblia a început să revină în mâinile
poporului -- reformatorii, bine intenţionaţi dar înşelaţi,
au fost orbiţi şi dezavantajaţi de erorile trecutului şi
unul după altul au ((iii)) servit pentru a ţine
poporul în întuneric. Puţini îşi dau seama că studiul biblic
adevărat, aşa cum s-a practicat în Biserica timpurie, în
zilele apostolilor, numai acum a revenit pentru cei care
studiază Biblia.
În ediţiile de început ale acestui volum a fost folosit
titlul „Aurora Mileniului”; dar am constatat că unii au fost
înşelaţi prin aceasta, gândind că este un roman. Pentru ca
nimeni să nu poată fi înşelat şi nimeni să nu cumpere fiind
astfel înşelat, mai târziu am adoptat titlul serial prezent,
„Studii în Scripturi”, pe care nimeni nu-l poate înţelege
greşit.
Ne-au venit multe întrebări în legătură cu motivul pentru
care aceste cărţi nu se pot găsi în librării. Răspunsul
nostru ar fi că, deşi librarii ar fi bucuroşi să aibă aceste
cărţi, există anumiţi religioşi zeloşi care nu le-ar permite
vânzarea -- ameninţând cu boicotul. Acest lucru a părut la
început ca un mare dezastru -- ca şi cum puterea
adversarului ar fi permisă să împiedice răspândirea
Adevărului. Dar Dumnezeu a condus cu îndurare această
acţiune, aşa încât astăzi, probabil, nici o altă carte nu
are aşa o circulaţie largă şi stabilă ca şi acest volum. Cei
care din prejudecată au refuzat să citească această carte şi
au luptat împotriva ei, au făcut aşa fiindcă au crezut
falsităţi, denaturări.
Multe din aceste cărţi au fost arse de oameni care
niciodată nu le-au citit, dar care au fost influenţaţi de
denaturări. Întocmai aşa a fost în Evul Mediu cu urmaşii lui
Isus care au suferit martiriu. Da, însuşi Isus a suferit din
partea celor care nu L-au înţeles pe El şi învăţăturile Lui,
după cum Sf. Petru în mod accentuat declară: „Şi acum,
fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi
mai-marii voştri” (Faptele 3:17); „căci dacă ar fi cunoscut-o,
n-ar fi răstignit pe Domnul Slavei”. 1 Corinteni 2:8.
Dar dacă vrăjmaşii acestei cărţi au fost amarnici,
nedrepţi, nesinceri, prietenii ei sunt în aceeaşi măsură
((iv)) calzi şi zeloşi. Milioanele de exemplare din
mâinile oamenilor au ajuns aproape toate prin prietenii
acestei cărţi, care, din iubire de Adevăr, şi-au dat timpul
şi energia pentru circulaţia ei largă. În timp ce scriem
aceste rânduri, avem cunoştinţă despre faptul că aproximativ
şase sute de creştini din toate categoriile sociale „au
lăsat toate” afacerile, chemarea şi ambiţiile pământeşti, ca
să poată slăvi pe Domnul şi să binecuvânteze pe sfinţii Săi
înfometaţi, punându-le acest volum în mâini. Printre aceştia
sunt doctori, profesori, infirmiere, predicatori, bărbieri,
mecanici, oameni de toate condiţiile, care, atinşi ei înşişi
în inimă de iubirea lui Dumnezeu, sunt nerăbdători să ducă
binecuvântarea şi la alte inimi şi minţi.
Cărţile se vând la un preţ mic, şi aceşti colportori care
le duc publicului de abia îşi scot cheltuielile. Totuşi ei
se bucură cu atât mai mult cu cât uneori au privaţiuni şi
sunt socotiţi vrednici de a suferi unele inconvenienţe şi
lipsuri pentru Domnul, pentru Adevăr şi pentru Fraţi.
Lucrarea cea bună merge înainte, Mesajul Vieţii în Cristos
trece din mână în mână. Randamentul prezent al acestui volum
este enorm. Fie ca binecuvântarea lui să fie proporţional
tot atât de mare în zilele viitoare ca şi în trecut. Autorul
şi editorii nu pot cere mai mult.
Cu cele mai bune urări pentru toţi cititorii,
Servul vostru în Domnul,
Charles Taze Russell
Brooklyn, N.Y.,
1 Octombrie, 1916
