Capitolul 1 -- „Vie Imparaţia Ta”

((C16)) Evenimentul cel mai important din istoria lumii este stabilirea împărăţiei lui Dumnezeu pe pămînt de către Domnul nostru Isus Christos şi conmoştenitorii săi, aleşii, învingătorii din vîrsta evanghelică. Acest mare eveniment, spre care converg toate făgăduinţele lui Dumnezeu, după cum s-a văzut în volumele precedente ale „Studiilor în Scripturi”, este pe punctul de a se împlini. Toţi acei care au cunoştinţă despre aceste fapte, care le înţeleg pe deplin sau chiar numai în parte, care îşi găsesc bucuria în sublimul plan divin al vîrstelor, care îşi dau seama că Dumnezeiescul remediu al păcatului, al suferinţelor şi al morţii creaţiunii gemînde este împărăţia lui Christos, nu pot decît să se intereseze tot mai mult de această împărăţie, cum şi de tot ceea ce are legătură cu stabilirea ei.

((C17)) Toţi acei care cred în împlinirea rugăciunii învăţată de Domnul nostru: „Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pămînt”, şi care rostesc această rugăciune din toată inima lor, în spirit şi adevăr, trebuie să dorească tot mai arzător împlinirea ei.--Mat. 6:10.

((C18)) Noi sîntem convinşi că dacă şi lumea ar putea cunoaşte adevăratul caracter al acestei împărăţii, ea ar aclama-o numaidecît. Şi ea nu va întîrzia să facă aceasta mai tîrziu, cînd va vedea că ea aduce cu sine binecuvîntările atît de mult căutate şi preţioasele favoruri ale epocii milenare atît demult dorite.

((C19)) O anumită clasă de oameni se va împotrivi totuşi acestui guvernămînt de dreptate: cei care nu urmează regula de aur a iubirii şi care, în loc de a iubi pe aproapele lor ca pe ei înşişi, preferă să-l vadă zdrobit, asuprit, lipsit de drepturile sale cum şi de confortul meritat prin munca sa, pentru a se putea bucura în mod egoist de bogăţiile lor şi a trăi „în desfătări”. (Iacob 5:1-6.) Aceste persoane se cramponează cu disperare de ordinea socială actuală; ele se tem instinctiv de împărăţia făgăduită a lui Messia şi caută să se încredinţeze că ea nu se va stabili niciodată. „Lăuntrul lor se măguleşte, că casele lor vor sta în etern, şi locuinţele lor din generaţiune în generaţiune, şi numesc încă cu numele lor pămînzurile lor . . . Aceasta este calea lor, nebunia lor; şi pe dînşii îi urmează cei, cărora le plac cuvintele lor”.--Ps. 49:12; 14:11.

((C20)) Dumnezeu a vorbit din vechime despre împărăţie prin gura sfinţilor săi profeţi (Fapte 3:21) şi totuşi multe persoane ignorează sau refuză să creadă mărturia unanimă a profeţilor cu privire la aceasta. Ele înţeleg instinctiv că dacă Dumnezeu şi-ar stabili împărăţia, el ar domni cu dreptate, şi că dacă dreptatea ar fi aplicată, mulţi din conducătorii actuali ar fi constrînşi să schimbe locul cu supuşii lor, sau ar fi poate aruncaţi în temniţă; că mulţi stăpînitori ai acestei lumi, nobili, ambiţioşi, mîndri de bogăţiile lor şi avînd plăcerea să fie linguşiţi, ar fi despuiaţi de mărirea, de onoarea şi de bunurile lor pe nedrept cîştigate, şi că, văzuţi sub adevărata lor lumină, ei ar părea nişte ticăloşi. Deşi nu cred cîtuşi de puţin mărturia: „Nimic nu este acoperit, care să nu fie descoperit, şi ascuns care să nu fie cunoscut” (Mat. 10:26), totuşi ei au teamă. Aceste personaje nedemne sînt îngrijitorii nedrepţi ai bogăţiilor şi ai puterii pe care nu le ştiu administra „înţelept”; ei nu seamănă cu economul din parabolă a cărui prudenţă (înţelepciune) este lăudată. (Luca 16:1-9.) La această clasă se adaugă o alta, mai numeroasă, ea se compune din acei care, actualmente, n-au poate decît o parte modestă la onoruri, la bogăţii, la confort, dar care nutresc speranţa să ajungă într-o zi la lux şi să devină conducătorii invidiaţi ai marei mulţimi. Ce vrednici de blam sînt aceşti oameni! Ei sînt sclavii vanităţii lor egoiste şi jucăriile închipuirii lor. Şi printre ei, vai, se găsesc unii care poartă numele lui Christos, prietenul săracilor, care se roagă cu buzele pentru pîinea cea de toate zilele şi zic: „Vie împărăţia Ta”, în timp ce totul în purtarea lor faţă de semenii lor dovedeşte că ei iubesc prezenta ordine de lucruri nedreaptă, că se bucură de nedreptate, şi că n-ar fi fericiţi să vadă stabilindu-se împărăţia lui Christos.

((C21)) Nu e de mirare, în schimb, că unii socialişti şi alţii care resping tot ce are aparenţa de religie, şi adesea chiar Biblia, pătrund totuşi în mod perfect unele principii fundamentale ale dreptăţii; ei recunosc fraternitatea universală etc., astfel cum mărturisesc unele scrieri ale lor. Ei par să aştepte şi să caute egalitatea socială şi condiţiunile favorabile pe care Scripturile le anunţă ca trebuind să fie realizate prin stabilirea împărăţiei lui Christos între oameni, atunci cînd voia lui Dumnezeu se va face pe pămînt. Trebuie totuşi să înţelegem că atitudinea multor socialişti provine în mod esenţial mai curînd din condiţia lor de sărăcie decît din principiile lor propriu-zise; pentru că din ziua cînd moştenesc sau cîştigă avere, ei părăsesc de obiceiu teoriile lor.

((C22)) Cei ce se roagă: „Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pămînt” trebuie să umble cu multă băgare de seamă, ca nu cumva rugăciunea lor să fie numai ironie, numai trăncăneală deşartă, un cult al buzelor cu care năzuinţele inimii lor nu au nici o legătură. „Din cuvintele tale te voiu judeca” este una din sentinţele cele mai aspre şi cele mai profunde pe care o va pronunţa Judecătorul împotriva celor ce vor fi pretins că sînt servii săi şi vor fi mărturisit dorinţa lor de a vedea stabilindu-se împărăţia sa de dreptate şi de iubire. Toţi acei care rostesc această rugăciune şi care cred în venirea domniei dreptăţii să-şi pună deci faptele şi cuvintele lor în armonie cu principiile sale drepte, în măsura în care pot.

((C23)) Cititorii care au înţeles învăţăturile volumelor precedente au învăţat că strălucirea împărăţiei lui Dumnezeu nu va fi exterioară, vizibilă, pămîntească, ci ea va fi o manifestare a puterii şi a măreţiei divine. Puterea executivă a acestei domnii a început deja, cu toată că ea nu exercită încă un deplin control asupra ocîrmuirilor pămînteşti; ea nici n-a cucerit nici n-a răsturnat împărăţiile acestei lumi a căror arendare n-a expirat încă. Stabilirea ei face totuşi progrese, după cum mărturisesc atît evenimentele actuale cît şi profeţiile.

((C24)) In capitolele următoare vom examina profeţiile care arată diferitele grade de pregătire a bisericii nominale şi a lumii în vederea împărăţiei şi atragem atenţia asupra unor schimbări din cele mai importante ce vor trebui să aibă loc în decursul stabilirii acestei împărăţii. Nimic altaceva decît această împărăţie nu poate prezenta un mai profund interes pentru sfinţii astăzi în viaţă, a căror arzătoare dorinţă este să aibă parte la moştenirea împărăţiei promisă şi cari caută să conlucreze cu Invăţătorul, Secerătorul-şef şi Regele în lucrarea ce se desfăşoară acum şi care face progrese însemnate.