Când Noe şi familia sa au ieşit din corabie, L-au recunoscut pe Dumnezeu şi I-au oferit o jertfă; şi Dumnezeu a garantat prin curcubeu că nu va mai distruge omenirea prin potop. Înainte nu mai fusese văzut curcubeul, pentru motivul dat în Biblie, că nu existase ploaie. Mai mult, razele Soarelui nu ajunseseră direct pe Pământ, ci numai prin bolta de apă, având un efect foarte asemănător cu cel de seră.

Multe schimbări au survenit prin îndepărtarea bolţii de apă: ploi, inundaţii, secetă, furtuni, tornade, căldură extremă şi frig extrem. Acestea erau imposibile sub boltă. Faptul că Noe s-a îmbătat are legătură cu aceasta. Mustul nu fermentase înainte. Deci Noe nu-i putuse cunoaşte efectele ameţitoare.

Odată cu prăbuşirea bolţii de apă au venit căldura extremă de la tropice şi frigul extrem din regiunile polare, înainte de a fi influenţate de curenţii oceanici.

Schimbarea trebuie să fi fost aproape instantanee. Avem dovezi pentru aceasta. În Siberia nordică a fost găsită o antilopă prinsă în gheaţă. Ea avea iarbă verde în stomac, ceea ce dovedeşte că moartea a survenit brusc în timp ce păştea. La fel, un mastodont a fost găsit prins în gheaţă, având mâncare între dinţi. Astfel se demonstrează că la poli temperatura era egală cu cea din zonele temperate şi că la un moment dat a venit o schimbare care nu putea fi provocată decât prin ruperea bolţii de apă. Gheţarii cei mari şi gheaţa groasă din regiunile arctice, formate astfel brusc, există de multe secole. Apa nu s-a transformat toată în gheaţă, ci, ca un val uriaş, aceasta a luat cu sine gheţari şi stânci mari peste continentul Americii de Nord şi al Europei de Nord-Vest, după cum oamenii de ştiinţă au descoperit clar. Acestea au tăiat în dealuri cu atâta forţă încât şi-au lăsat urmele pentru totdeauna. Curenţii ecuatoriali, Curentul Golfului şi Curentul Japonez, au topit de atunci mare parte din gheaţa polară.