Tăbliţa de la Abydos corespunde exact cu Geneza şi este bine confirmată de istoricul grec Herodot şi de cel egiptean Manetho. Ea arată că Adam a fost primul faraon şi Noe al douăzecilea, iar ceilalţi optsprezece corespund cu Geneza remarcabil de corect. Soţia lui Mena a fost Şeş, în ebraică Işa, femeie. Primul ei fiu a fost Faraon II, în greacă Teta-Khent, vinovatul; în ebraică Kanighi; în latină Athos; în engleză Cain. Pe Abel îl reprezintă ca neîmpotrivitorul.

Tăbliţa de la Abydos dă aceeaşi ordine ca Moise (Gen. 4-6), întâi linia lui Cain până la Iubal, care a fost Kakan. În acest timp zeii şi semizeii au început să umple Pământul de violenţă. Lista lui Seti omite numele acestora. Toţi semizeii au fost distruşi la potop. Următorul cu titlu regal este Noe. Dar fiindcă el n-a fost din familia lui Cain, Tăbliţa se întoarce menţionând pe Abel, pe Set şi genealogia lui Set exact ca în Geneza (neintitulată), până la Noe. Aceştia, ca faraoni, îşi au încadratura lor regală specifică, dar n-au alt titlu. După Noe (Nofru), Faraon XX, filiaţia merge prin fiul său, Ham (Chamu Chufu). În mod cuvenit ceilalţi fii ai lui Noe sunt ignoraţi, căci Sem şi Iafet au mers în Asia şi în Europa, pe când Ham a mers în Egipt.

Atât de minunat este confirmată Biblia de inscripţiile care altădată păreau s-o contrazică.

Moise era „învăţat în toată ştiinţa Egiptului”. El a fost şi profetul lui Iehova şi este confirmat în această calitate de către Isus. Deşi el a trăit la două mii de ani după Adam, istoria face legătura până aproape de timpul lui, aşa cum se vede în diagrama următoare:

Linii trase la scară, aratând suprapunerea celor 930 de ani ai lui Adam, 969 ai lui Metusalem, 600 ai lui Sem, 180 ai lui Isaac, 137 ai lui Levi, 137 ai lui Amram şi 120 ai lui Moise. Suprapunerea a fost de, respectiv, 243 ani, 68 ani, 50 ani, 40 ani, 58 ani şi 31 ani.