Viziunea lui Ezechiel despre valea oaselor uscate, o mare mulţime, care s-au adunat, pe care au crescut tendoane şi piele, se presupune în general că reprezintă învierea morţilor. Dar această presupunere pare a fi eronată. Profetul spune că această ilustraţie reprezintă învierea speranţelor lui Israel. Întâi oasele uscate ale speranţei, apoi tendoanele puterii şi în final frumuseţea şi completarea. Citim: „Oasele acestea sunt întreaga casă a lui Israel. Iată, ei zic: «Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea [de a fi iarăşi o naţiune]; suntem pierduţi»”. Ezec. 37:1-14.

Împlinirea acestei preziceri pare să fie acum în progres printre poporul evreu. Numai cu puţin timp în urmă ei nu aveau nici o speranţă; apoi a venit sionismul, speranţa oaselor uscate într-o uşurare a suferinţei, dar fără nici o credinţă în Făgăduinţa Avraamică. Mai târziu vedem speranţa evreilor în Făgăduinţa Avraamică crescând şi adunându-se cu putere, bogăţie şi credinţă. Evident, timpul nu este departe când speranţa lor naţională va fi restabilită şi ei se vor bucura din nou ca popor. Isa. 40:1, 2; Rom. 11:25-33.

Scripturile spun despre învierea morţilor, că nu corpul care moare va fi înviat. Corpul se întoarce în ţărână. În dimineaţa Domniei lui Mesia, Dumnezeu va da prin El fiecăruia din rasa lui Adam „un trup, după cum voieşte” El. Puţinii evlavioşi de acum vor avea parte de Întâia Înviere la glorie, onoare şi nemurire, natură divină, mult mai presus de îngeri. Apoi va veni binecuvântarea lui Dumnezeu peste lume, ca să-i restabilească - să le dea corpuri pămâneşti. Evident, este cu mult mai uşor pentru Dumnezeu să le dea un corp nou, după cum şi intenţionează, decât să adune fiecare atom din ţărâna de pretutindeni ca să refacă acelaşi corp, aşa cum am presupus noi odată. Nici un pasaj din Scriptură nu menţionează învierea corpului, dar multe pasaje menţionează învierea sufletului, care va fi trezit şi va primi un corp nou, pământesc pentru clasa pământească, ceresc pentru clasa cerească. 1 Cor. 15:37-40.