Venirea lui Isus la Ioan pentru a fi botezat în Iordan a produs surpriză. Ioan a spus: Eu am mai mare nevoie să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine! Tu n-ai păcat pe care să-l speli! Isus n-a explicat situaţia. El a spus doar, „Lasă acum, căci aşa este potrivit”. Sugera astfel că nu făcea botezul lui Ioan pentru spălarea păcatelor, ci botezul Său avea un alt sens, foarte special, pe care nu-l dezvăluia. Sf. Pavel ne arată că botezul lui Isus a simbolizat deplina consacrare a vieţii Sale ca sacrificiu lui Dumnezeu, chiar până la moarte. Evr. 10:5-9.

Isus a indicat apoi că toată misiunea Sa consta în îndeplinirea consacrării făcute la treizeci de ani, când a fost botezat. El Şi-a simbolizat scufundarea în moarte - predându-Şi viaţa în serviciul lui Dumnezeu. La încheierea slujirii Sale a spus: „Am un botez cu care să fiu botezat şi cât de mult doresc să se îndeplinească!” (Luca 12:50). În ziua următoare El a strigat pe cruce: „S-a sfârşit!” Atunci s-a sfârşit botezul Său în moarte, început la Iordan.

Urmaşii lui Isus Îl copiază în această lucrare. Ei sunt botezaţi în moartea Lui, şi astfel în Corpul Lui, Biserica (Rom. 6:3). Acest botez în compania sau corpul Cristosului nu va fi complet până când ultimul membru va fi trecut în moarte. Atunci botezul Cristosului întreg va fi sfârşit. Atunci, dincolo de văl, prin înviere, întregul corp va primi gloria, onoarea şi nemurirea şi vor fi moştenitori împreună cu Isus în Împărăţia stabilită atunci. „Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El.”

Când Isus a ieşit din apă, cerurile [lucrurile înalte] I s-au deschis. Adevărurile cereşti I-au devenit mai clare. El a putut înţelege „lucrurile adânci ale lui Dumnezeu” (1 Cor. 2:10). Această iluminare I-a venit prin conceperea Spiritului sfânt. La fel şi urmaşii Săi, au primit o măsură de Spirit, fiind concepuţi ca fii ai lui Dumnezeu, comoştenitori cu Cristos. Şi ei sunt iluminaţi. Evr. 10:32.