Isus şi ucenicii nu numai că au propovăduit despre Împărăţie, dând învăţătură despre ea în pilde, dar Isus a făcut şi minuni intenţionate să preumbrească lucrarea încă şi mai mare care va fi îndeplinită prin Împărăţia Sa pe parcursul Domniei Milenare. Mat. 4:23; Isa. 35:5, 6.

Acest lucru este sugerat prin cuvintele: „Isus a făcut acest început al semnelor Lui . şi Şi-a arătat slava”. Cu alte cuvinte, lucrările lui Isus au fost doar mici imagini ale lucrării glorioase a Împărăţiei Sale. Multe din semnele Sale mari au fost făcute chiar pentru acest motiv în sabat. După cum cele şase zile ale săptămânii reprezintă muncă şi trudă, rezultatul păcatului, tot aşa a şaptea zi reprezintă Mileniul, „odihna poporului lui Dumnezeu”, asigurată tuturor celor care o acceptă prin meritul sacrificiului lui Cristos.

Transformarea apei în vin reprezintă faptul că lucrurile simple din prezent, simplitatea Adevărului prezent, vor fi transformate de Domnul în bucuriile Împărăţiei, la ospăţul de nuntă în glorie.

Curăţirea leproşilor reprezintă curăţirea de lepra păcatului. Cel care s-a întors să dea slavă lui Dumnezeu reprezintă faptul că numai „turma mică” apreciază favoarea iertării de păcate în acest veac.

Vindecarea bolnavilor reprezintă marele fapt că toate bolile (mintale, morale şi fizice) vor fi vindecate de către Mesia, „Medicul Bun”, Preotul Împărătesc simbolizat prin Melhisedec.

Deschiderea ochilor orbi şi a urechilor surde reprezintă marele fapt că la timpul cuvenit ochii şi urechile înţelegerii întregii omeniri se vor deschide şi gloria lui Dumnezeu va fi apreciată. „În clipa aceea orice făptură o va vedea.” Isa. 40:5.

Schimbarea la faţă a Domnului nostru pe munte a fost o altă ilustraţie a Împărăţiei. Ucenicii n-au ştiut dacă a fost realitate sau viziune, până când Isus a zis „să nu spună nimănui de viziunea aceasta, până când va învia Fiul Omului dintre cei morţi”. Mai târziu Sf. Petru a spus că ceea ce au văzut pe muntele cel sfânt reprezenta Împărăţia lui Mesia. 2 Pet. 1:16-18.