Fotodrama Creaţiei Foto-Drama Creaţiei este disponibilă şi în format audio. Pentru a accesa fişierile audio faceţi
click aici
TETZEL
VINDE INDULGENŢE
Cam pe vremea când Martin Luther a început să studieze Noul
Testament şi a fost uimit de simplitatea lui - şi când a înţeles
marele adevăr biblic despre îndreptăţirea prin credinţă - l-a
întâlnit pe Tetzel. Această întâlnire a avut ca efect întărirea
convingerii că în credinţa şi spiritul Bisericii se strecuraseră
treptat erori mari. Tetzel vindea indulgenţe cu autoritatea papei.
Câştigul urma să se folosească pentru terminarea catedralei Sf.
Petru din Roma.
Tetzel poate să-şi fi depăşit sau nu autoritatea, dar relatarea este
că el a propovăduit, nu meritul sacrificiului lui Cristos, ci
puterea papei şi a sa proprie, ca agent al lui spunând: Aveţi
prieteni în purgatoriu care suferă pentru diferite păcate. Papa are
putere să-i elibereze; eu sunt agentul lui. Cei care donează în
acest fond să pună banii în această cutie şi să fie siguri că în
momentul când fac acest lucru prietenii lor sunt eliberaţi de
suferinţele purgatoriului.
Chiar dacă era catolic şi credea în purgatoriu, Luther n-a putut
tolera o asemenea afacere comercială, că harul lui Dumnezeu se putea
cumpăra cu bani. El l-a denunţat viguros pe Tetzel.
După câte ştim noi, vinderea publică a indulgenţelor a fost oprită
în cele mai multe ţări civilizate, dar până recent în Mexic pe
mesele multor biserici erau expuse indulgenţe, specificând diferite
păcate şi nelegiuiri care aveau fixat preţul.
Protestanţii şi unii catolici au presupus că aceste indulgenţe
permit a păcătui. Biserica Romei însă pretinde că ea niciodată n-a
scos permise de a păcătui, ci numai o anumită iertare de suferinţele
purgatoriului.
Astăzi printre cei care studiază Biblia pare să fie în creştere
convingerea că Biblia învaţă că în moarte nu există cunoştinţă - că
în dimineaţa învierii, momentul trezirii îl va conecta la gândul cu
care a murit. Textele ca dovezi pentru purgatoriu ei le aplică la
sfinţi în această viaţă, la „loviturile” lumii în veacul viitor şi
la „timpul de necaz”.