Istoria lui Iov, profetul din Uz, contemporan cu Avraam şi cu Melhisedec, este interesantă pentru cei care studiază Biblia. Ne interesează nu numai faptele, ci şi semnificaţia lor simbolică, aflând că experienţele lui Iov reprezintă căderea şi ridicarea din nou a omenirii.

Iov era un om cu stare, onorat şi prosper. Deodată s-a abătut asupra lui nenorocirea. Un fulger i-a lovit casa unde fiii şi fiicele sale sărbătoreau o zi de naştere. Toţi au murit. Apoi şi-a pierdut oile, măgarii, caprele, cămilele şi cirezile. Sub această apăsare şi-a pierdut sănătatea şi s-a umplut de bube din creştet până-n tălpi. Apoi şi-a pierdut prietenii, care au zis că acestea însemnau respingerea lui totală din partea lui Dumnezeu. În cele din urmă soţia s-a întors împotriva lui şi a zis: „Blestemă pe Dumnezeu şi mori!” Bietul Iov a dorit şi el să moară şi s-a rugat: „Ah! de ai voi să mă ascunzi în Locuinţa Morţilor [mormânt], de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia şi de mi-ai rândui un timp şi apoi Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine [la înviere]!” (Iov 14:13). Mesia va împlini această profeţie.

Această pierdere a sănătăţii, a puterii, a prietenilor şi a bogăţiei l-a învăţat pe Iov lecţii valoroase. La fel sărmana omenire învaţă lecţii importante despre nevoia îngrijirii divine.

În providenţa divină Iov a fost restabilit la prosperitate, sănătate etc. El a primit tot atâţia copii, de două ori pe atâţia boi, oi, cămile şi măgari. Studenţii Bibliei spun că în final aşa va fi şi cu omenirea, după Biblie; blestemul păcatului şi morţii va fi îndepărtat - binecuvântarea lui Dumnezeu se va revărsa peste familia umană o mie de ani, redându-le viaţa tuturor celor care au murit şi mai mult decât îndoite binecuvântări pe Pământ. Această lecţie este ilustrată şi prin Anul Jubiliar evreiesc, când toate datoriile se anulau şi oamenii se întorceau la proprietăţile lor iniţiale (Lev. 25:13). Anul jubiliar simbolizează perioada numită „Timpurile Restabilirii”. Fapte 3:19-23.