Moise a servit ca mijlocitor între Dumnezeu şi Israel la Sinai. Poporul s-a învoit să ţină Legea divină. Dumnezeu le-a promis că ţinând-o perfect vor avea viaţă veşnică. Mai mult, atunci ei vor putea împlini condiţiile de jertfire ale Seminţei lui Avraam, simbolizate prin jertfirea lui Isaac, şi vor moşteni făgăduinţa, „Toate popoarele pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta”. Deut. 5:1-6; Gen. 22:18.

Poporul a acceptat bucuros aranjamentul, zicând: „Vom face tot ce a zis DOMNUL”, fără să-şi dea seama de sensul deplin al Legii. Isus a explicat Legea zicând că ea înseamnă să iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată gândirea ta şi cu toată puterea ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Evreii, imperfecţi ca toţi oamenii, n-au putut ţine această Lege perfectă. Fiind nevrednici de viaţă, ei n-au putut să răscumpere pe alţii şi ca atare n-au putut binecuvânta alte popoare.

Când s-au descurajat, Dumnezeu i-a asigurat că mai târziu va face cu ei un Legământ Nou, mai favorabil, printr-unul mai mare ca Moise, care-i va ajuta să iasă din starea lor decăzută şi-i va pregăti să fie canalul binecuvântării divine pentru oameni. Ier. 31:31; Mal. 3:1-3.

La timpul cuvenit a venit Isus, Mesia cel făgăduit, dar nu glorios cum Îl aşteptaseră, ci umil, să moară pentru păcat. „A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit” - L-au răstignit (Ioan 1:11). Totuşi Isus a început să aleagă pe israeliţii spirituali, sămânţa spirituală a lui Avraam. El a acceptat întâi pe evreii credincioşi (Rom. 11:7). Dar n-au fost destui pentru a completa numărul prestabilit al Aleşilor. De aceea chemarea pentru sămânţa spirituală a trecut la neamuri. De peste 1800 de ani El adună sămânţa spirituală a lui Avraam, sfinţii din orice popor şi sectă. Când numărul lor se va completa, ei vor fi canalul lui Dumnezeu pentru binecuvântarea tuturor familiilor Pământului, după făgăduinţa făcută lui Avraam. Gal. 3:29.