Dumnezeu a ştiut dinainte că israeliţii vor fi incapabili să împlinească Legământul Legii, şi deşi El a dat instrucţiuni amănunţite în privinţa Tabernacolului şi a jertfelor legate de el, totuşi aceasta a fost numai pentru învăţăturile pe care voia să ni le dea nouă. Tabernacolul, prin Curte, Sfânta şi Sfânta Sfintelor, prin mobilier, preoţi şi sacrificii, ilustrează aspectele cele mai importante ale planului divin.

Sf. Pavel ne informează că viţelul de jertfă pentru păcat din Ziua Ispăşirii simboliza pe Isus în trup. Junghierea viţelului reprezenta jertfa lui Isus, începută la botezul Său. Isus în sacrificiul Său a fost şi antitipul Marelui Preot. Oferirea tămâiei pe Altarul de Aur reprezenta străduinţele inimii lui Isus de a face voia Tatălui.

Ducerea sângelui în Sfânta simboliza consacrarea preotului antitipic, vălul simbolizând astfel moartea voinţei Sale, prin care El a fost acceptat ca Nouă Creaţie. Marele Preot, trecând pe sub văl, simboliza pe Omul Isus vărsându-Şi sufletul la Calvar, dându-Şi în moarte trupul pe care I l-a pregătit Dumnezeu.

Marele Preot stropind Capacul Ispăşirii simboliza pe Isus, chiar în cer, oferind dreptăţii întâi propria Sa jertfă, apoi jertfa Bisericii Sale. Cu sângele ţapului (al Bisericii) nu se putea face nimic, până când sângele viţelului (al lui Isus Cristos) îl făcea sfânt şi acceptabil.

Marele Preot, spălându-se şi îmbrăcându-se în Curte, reprezenta Cristosul complet, schimbându-se din „corpul umilinţei” în starea de glorie şi putere. Marele Preot îmbrăcat în hainele sale de slavă reprezenta pe Mesia, împuternicit să binecuvânteze omenirea. Exod. 28:2; Filip. 3:21.

Aaron binecuvântând poporul reprezenta pe Mesia la a doua venire a Sa binecuvântând pe toţi cei care vor deveni israeliţi adevăraţi în timpul Domniei Mesianice. Strigătele poporului şi căderea cu faţa la pământ reprezentau recunoaşterea sfârşitului domniei păcatului şi a morţii. Ridicarea lor reprezenta învierea.