Naraţiunea biblică despre ziua cea lungă a lui Iosua are un oarecare temei. Unii dintre cei care studiază Biblia susţin că după textul ebraic ziua a fost întunecoasă, că Soarele n-a strălucit deloc - un lucru extrem de neobişnuit pentru Palestina. Vrăjmaşii lui Iosua erau adoratori ai Soarelui, iar întunericul din ziua aceea prevestea eclipsarea zeului lor. În naraţiune, grindina extraordinară care a ucis atât de mulţi oameni pare să fie în armonie cu această interpretare - că ziua aceea a fost întunecoasă şi nu luminoasă - că întunecarea Soarelui şi a Lunii a fost într-adevăr un mare fenomen de care Iosua s-a folosit pentru a pune pe vrăjmaşi în încurcătură, poruncind Soarelui şi Lunii să stea ascunse. Ios. 10:11-14.

Cealaltă explicaţie este tot aşa de logică. Se presupune că Soarele a fost vizibil în timpul zilei şi că nori grei au reflectat razele Soarelui până seara târziu - până a răsărit Luna, aşa încât n-a fost lipsă de lumină.

Oricare din explicaţii este satisfăcătoare. Este absolut inutil ca cineva să se poticnească în această naraţiune a Bibliei.

Triumful micii armate a lui Ghedeon asupra unei oştiri simbolizează victoria finală a lui Cristos şi a urmaşilor Săi asupra oştirilor păcatului. Vasele sparte simbolizează jertfirea de sine pentru a lăsa ca lumina să strălucească - trompetele simbolizează mesajul Evangheliei, iar sabia, Cuvântul lui Dumnezeu. Despre Ghedeon şi despre fraţii săi se spune că fiecare semăna cu un fiu de împărat. Cristos şi urmaşii Săi sunt asemenea lui Dumnezeu la caracter. Jud. 7:16-25; 8:18.

Fiica lui Iefta n-a fost jertfită în moarte ca împlinire a jurământului tatălui ei. Ea a jurat doar să rămână fecioară şi în chip figurativ a murit pentru lume după ce a petrecut un timp scurt în tovărăşia prietenelor ei fecioare. Biblia este simplă şi raţională dacă este înţeleasă. Jud. 11:30-40.

Înfrângerea madianiţilor de către armata lui Ghedeon şi dedicarea fiicei lui Iefta ca să rămână fecioară aparţin de perioada judecătorilor, Iosua fiind primul dintre aceştia. Fapte 13:19, 20.