După o călătorie de patruzeci de ani prin pustie, israeliţii au ajuns în sfârşit la Iordan şi li s-a arătat pe unde să treacă dincolo, sub conducerea lui Iosua. Între timp Moise a murit pe Muntele Nebo, după ce l-a binecuvântat pe Iosua. Deut. 4:21, 22; 9:1; 32:48-52; 34:5, 9.

Un miracol extraordinar le-a permis atunci israeliţilor să treacă prin albia Iordanului în Canaan, apele fiind despărţite. Totul a fost atât de bine sincronizat de Domnul, încât atunci când picioarele preoţilor care duceau Chivotul au atins marginea apei, aceasta a început să scadă. Preoţii au înaintat în timp ce apa scădea şi au stat în mijlocul Iordanului până când toată oştirea lui Israel a trecut dincolo. Ios. 3:3-17.

Necredinţa a privit batjocoritor acest incident, ca o imposibilitate, dar cercetările recente arată că miracolul a avut loc şi arată mijloacele pe care le-a folosit Domnul. Să se ştie că orice miracol este uşor din punct de vedere divin. Totuşi, Dumnezeu chiar şi în miracole lucrează de obicei prin mijloace naturale. Acum s-a constatat că apele au fost blocate la câteva mile mai sus de locul de trecere, în locul numit Adam. Un deal mare a alunecat în râu, umplând albia, reţinând apele şi formând mici lacuri. Apoi treptat apa şi-a croit drum. Atunci israeliţii au trecut Iordanul „pe uscat”.

În antitip trecerea Iordanului ar însemna faptul că poporul lui Dumnezeu trece acum de la moarte la viaţă, prin credinţă în sângele lui Isus. Noua viaţă fiind începută, ei umblă prin credinţă, şi prin credinţă luptă lupta cea bună, în numele Domnului şi sub îndrumarea Lui. Şi numele Iosua înseamnă Isus, Mântuitor, Eliberator.

În legătură cu tipurile şi profeţiile din trecut, apostolii ne spun că Legea a fost o umbră a lucrurilor mai bune care aveau să vină mai târziu şi că acele lucruri au fost scrise pentru instruirea specială a Bisericii. Rom. 15:4; Evr. 10:1.