„Şi Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, luminătorul cel mare ca să stăpânească ziua şi luminătorul cel mic ca să stăpânească noaptea.”

Nu trebuie să presupunem că Soarele şi Luna au fost create după Pământ. Există o cale mult mai raţională de a privi lucrurile. Soarele, Luna şi stelele fuseseră create cu mult timp înainte, dar nu-şi revărsaseră încă lumina asupra Pământului, din cauza vălului impenetrabil care-l acoperea. Apariţia Soarelui şi a Lunii în Ziua a Patra implică ruperea încă a unui inel şi revărsarea masei mari de apă şi minerale pe Pământ. Prin eroziunea produsă de apă s-au format şanţuri adânci în munţi.

Atmosfera încărcată de carbon era foarte favorabilă dezvoltării plantelor. Se presupune că Pământul avea căldură considerabilă în scoarţa sa, oceanele erau calde şi bogate în carbon, iar aerul era supraîncărcat cu carbon, aşa încât nici un animal viu n-ar fi putut exista. Dar tocmai aceste condiţii au fost extrem de favorabile creşterii vegetaţiei uriaşe.

Se presupune că vegetaţia uriaşă a trecut într-o stare asemănătoare cu straturile de turbă actuale. Aceste straturi de cărbune în formare au fost supuse mai apoi unei mari presiuni, pe măsură ce inelele din jurul Pământului au căzut unul după altul ca potopuri, îngropând vegetaţia sub depuneri mâloase. Aceasta este originea zăcămintelor noastre de cărbune.

Nu trebuie să gândim că atunci Soarele şi Luna luminau Pământul ca acum. Ele însă se puteau discerne chiar şi prin masa densă de ceaţă şi prin atmosfera încărcată de carbon. Influenţa Soarelui şi a Lunii era necesară pregătirii pentru formele superioare de viaţă animală şi vegetală.

în acest text am putea accentua atât cuvântul a stăpâni cât şi a face. Dumnezeu a făcut Soarele să stăpânească ziua şi Luna să stăpânească noaptea. Pe lângă aceasta, se susţine că Luna simbolizează stăpânirea Legământului Legii, iar Soarele stăpânirea Legământului Nou.