Când Isus i-a găsit pe cei care plângeau moartea fiicei lui Iair, i-a scos afară, zicând: „Fetiţa n-a murit, ci doarme”. Apoi a trezit-o. Omul nu moare ca animalul. Deşi moartea este încetarea vieţii atât pentru om cât şi pentru animal, totuşi Dumnezeu i-a dat omului făgăduinţe preţioase, de viaţă viitoare prin înviere. Sunt numeroase asigurări că omenirea va fi restabilită din moarte şi va primi lucrurile promise. De aceea Scripturile vorbesc despre om, nu ca fiind mort, ci numai adormit. Cei care dorm inconştienţi în moarte au făgăduinţa trezirii în Dimineaţa Învierii. Isus a spus că toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară - unii la răsplata vieţii veşnice pentru credincioşia prezentă, alţii la o încercare sau judecată, pentru a li se hotărî destinul veşnic. Ioan 5:28, 29.

Isus l-a trezit pe Lazăr, care avea ca surori pe Maria şi pe Marta, la casa cărora El se oprea adeseori în Betania. Când Lazăr era grav bolnav, surorile I-au trimis lui Isus mesajul: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav”. Spre surprinderea lor, El l-a lăsat pe Lazăr să moară. Menţionând acest lucru ucenicilor, El a spus: „Lazăr, prietenul nostru doarme”, iar mai târziu „le-a spus pe faţă: Lazăr a murit”. Isus n-a spus nici un cuvânt cum că morţii ar merge în cer, în purgatoriu sau în iad, cum se credea cândva. Vezi Ioan 3:13; 11:13, 14; Fapte 2:29-35.

Acest cuvânt, somn, a fost folosit de mult timp ca un simbol al morţii. „Avraam a adormit cu părinţii săi”, iar părinţii săi au fost păgâni. Sf. Pavel se referă la „cei care au adormit în Isus” şi ne spune că „nu toţi vom adormi”, referindu-se la cei care rămân în viaţă până la stabilirea Împărăţiei lui Mesia şi la Întâia Înviere - la începutul domniei Sale.

Aceştia nu dorm nici în cer, nici în purgatoriu, nici în iadul de chin. Biblia spune: „Cei care dorm în ţărâna pământului se vor trezi”, unii pentru a străluci ca stelele, iar alţii pentru ruşine şi dispreţ, până când îşi vor fi demonstrat căinţa şi loialitatea. Dan. 12:2.