Devreme în dimineaţa următoare Isus a fost dus la Pilat şi a fost acuzat de trădare împotriva împăratului pentru că S-a pretins împărat. Acuzatorii Lui au fost evreii cei mai de seamă. Pilat şi-a dat seama de răutatea acuzaţiei, de cererea ca un nevinovat să moară. Aflând că Isus era din Galileea, el a căutat să scape de responsabilitate trimiţându-L la împăratul Irod. Dar Irod n-a vrut să aibă nimic de-a face cu Isus. Auzise de minunile pe care le făcuse şi se temea. După ce soldaţii lui Irod L-au batjocorit, Isus a fost trimis înapoi la Pilat. Acuzatorii au insistat că dacă Pilat Îl lăsa să plece, aceasta dovedea neloialitate faţă de împăratul roman.

Pilat a încercat să-L elibereze şi pentru a satisface cererile lor zgomotoase a ordonat să-L biciuiască. Dar aceasta n-a satisfăcut gloata care striga: „Răstigneşte-L!” În cele din urmă Pilat scoţându-L în faţă a exclamat: „Ecce Homo!” - „Iată Omul!” Nu există un alt evreu asemenea Lui! Vreţi să fie răstignit? Gloata a strigat încă mai îndârjit: „Răstigneşte-L!” Nimic nu este mai dureros decât eroarea religioasă.

Isus nu era idealul de împărat al mulţimii. Dacă ar fi fost aspru, vulgar, lăudăros, ar fi fost mai aproape de idealul unei persoane care putea scoate poporul lor de sub jugul roman şi deveni cuceritor, ca Alexandru cel Mare. Lumea priveşte cu o măsură de reverenţă spre Isus, dar El este încă departe de a fi idealul pentru oameni. Nici urmaşii lui Isus nu sunt idealuri pentru lume. Ei împreună cu Isus sunt socotiţi ciudaţi. Cum a scris Sf. Ioan: „Cum a fost El, aşa suntem şi noi în această lume” - dispreţuiţi în privinţa idealurilor umane.

Omenirea nu-şi dă seama că scopul lui Dumnezeu în Cristos şi în urmaşii Săi a fost să-i pregătească prin smerenie, blândeţe, răbdare, îndelungă răbdare şi iubire pentru lucrarea glorioasă a Împărăţiei lui Mesia care să binecuvânteze toată omenirea. Experienţele actuale sunt necesare, spune Biblia, pentru ca această Preoţime Împărătească să poată fi mai târziu compătimitoare cu omenirea. Evr. 2:10; 3:1; 5:8-10; 12:11.