Pilat şi-a spălat mâinile în faţa poporului vrând să arate că era nevinovat de moartea lui Isus, apoi a dat poruncile necesare pentru execuţie. Guvernul roman aştepta ca el să fie absolut drept în privinţa cetăţenilor romani, procedurile cu alţii trebuind să fie împăciuitoare.

În acelaşi timp au fost răstigniţi şi doi tâlhari, unul la dreapta, altul la stânga lui Isus, deasupra capului Său fiind pusă învinuirea pentru care fusese răstignit: „Isus, împăratul Iudeilor”. Puţine feluri de moarte sunt atât de dureroase ca răstignirea. Mat. 27:37.

Unul dintre tâlhari şi-a bătut joc de Isus zicând: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, Mesia şi Împăratul, dovedeşte, coborându-Te de pe cruce. Dacă Isus Îşi cruţa viaţa, nu putea deveni Împăratul şi Mântuitorul lumii, fiindcă numai prin moartea Sa putea fi plătită sentinţa morţii împotriva lui Adam şi a rasei sale. Isus a murit de bună voie, o moarte de sacrificiu.

Celălalt tâlhar L-a apărat pe Isus, spunând că El nu făcuse nimic rău, în timp ce ei primiseră o pedeapsă justă.

După această apărare, tâlharul pocăit s-a întors către Isus zicând: Doamne, dacă eşti rege şi vei veni în Împărăţia Ta, aminteşte-Ţi de acest biet tâlhar - fă ceva pentru mine! Isus a răspuns, amin! Adică, aşa să fie - precum ceri! Deşi s-ar părea că n-am nici un prieten în cer sau pe Pământ, totuşi îţi spun în această zi întunecată, vei fi cu Mine în Paradis. Împărăţia Mea va fi stabilită. Sub influenţa ei Pământul va deveni un Paradis. Atunci vei fi răsplătit.

Plasarea greşită a virgulei în Versiunea engleză Comună ne-a aruncat pe toţi pe un drum greşit. Evident că Isus n-a mers în ziua aceea în Paradis, fiindcă Paradisul nu era încă stabilit. Mai mult, după trei zile, când a înviat dintre morţi, El i-a spus Mariei: „Încă nu M-am suit la Tatăl Meu”. Sf. Petru ne spune că El a fost mort şi că sufletul Lui a fost înviat din morţi a treia zi (Fapte 2:31). „Toţi oamenii” vor fi binecuvântaţi prin Împărăţia lui Mesia, dar căinţa îi pregăteşte pentru binecuvântări mai timpurii şi pentru mai puţine „lovituri”.