Mesajul Evangheliei a găsit treptat urechi de auzit printre neamuri, dar mai puţine la număr. Educarea evreilor prin Lege fusese pentru ei o binecuvântare din partea lui Dumnezeu, care i-a pregătit pentru Evanghelie. Prima Biserică în care păreau să predomine neamurile a fost cea din Antiohia. Printre fraţii de acolo erau proeminenţi Barnaba, Sila, iar mai târziu Sf. Pavel. Urmaşii lui Isus au fost numiţi creştini prima dată în Antiohia. Mulţi creştini doresc să nu se fi acceptat nici un alt nume.

Biserica din Antiohia, conform relatării biblice, avea aranjamente foarte simple, similare celor practicate de Isus şi de apostoli. Formalităţile şi ceremoniile nu intraseră încă, pentru a înlocui simplitatea lui Cristos cu simple forme de evlavie. Ei se întâlneau să crească în har, cunoştinţă şi iubire, şi să se ajute unul pe altul pe calea îngustă. Când s-au iniţiat bine în studiu, s-au împărtăşit din spiritul misionar şi au autorizat şi finanţat o misiune care a fost condusă de Sf. Pavel şi de Barnaba. Au mai fost conduse şi alte misiuni, după cum se relatează în Fapte 13:1-5.

Nu mult după aceea, asupra Bisericii au venit persecuţiile din timpul lui Nero şi Diocleţian. Aceşti împăraţi romani, pentru a se distra şi a-şi omorî plictiseala, au pus să fie torturaţi groaznic inofensivii urmaşi ai lui Isus, a căror misiune în lume este doar „să facă bine la toţi, dar mai ales celor din casa credinţei”, să se pregătească pe ei înşişi şi să ajute pe alţii, ca să fie asociaţi cu Răscumpărătorul în Împărăţia viitoare. Gal. 6:10.

De ce a permis Dumnezeu persecuţia? Răspunsul este că încercările credinţei şi loialităţii faţă de Dumnezeu sunt tot atât de necesare pentru urmaşii lui Isus cum au fost pentru El, şi pentru acelaşi motiv - să le dezvolte şi să le cristalizeze caracterul. Acestea corespund persecuţiilor şi răstignirii lui Isus. Astfel a explicat El zicând: „Trebuia să sufere Hristosul . şi să intre în slava Sa”. Aleşii merg pe urmele Lui.