Mica adunare a credincioşilor din Bereea este faimoasă printre poporul Domnului prin declaraţia Sf. Pavel, „Aceştia aveau un caracter mai nobil decât cei din Tesalonic. Au primit cuvântul cu toată bunăvoinţa şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea [ce le predica Sf. Pavel] este aşa” (Fapte 17:11). Erau doar o adunare mică, dar credincioşia lor faţă de Cuvântul Domnului a făcut ca ei să fie numiţi studenţii Bibliei bereeni. Biserica timpurie nu se aduna în temple costisitoare, iar bătrânii şi diaconii nu purtau robe scumpe, ca să arate funcţia, şi serviciile nu constau în prezentări care să facă impresie. Ei se adunau doar ca şi copii ai lui Dumnezeu, concepuţi de acelaşi Spirit şi inspiraţi de aceeaşi credinţă dată o singură dată sfinţilor. Se adunau ca fraţi ai lui Isus, să fie sub îndrumarea şi grija Lui, ca singurul Cap al Bisericii - după cum a spus El: „Unul este Îndrumătorul vostru: Hristos; şi voi toţi sunteţi fraţi”. Se întâlneau să studieze Mesajul lui Isus şi al apostolilor.

Studenţii Bibliei de astăzi au mare avantaj faţă de ei. Avem Biblii la un preţ convenabil, capacitatea de a le citi şi lumină bună, aşa cum străbunii noştri n-au gândit că este posibil.

Studenţii Bibliei de astăzi sunt încurajaţi de asemenea când văd că Biblia învaţă clar că atunci când oamenii vor alerga încoace şi încolo şi cunoştinţa în lume va creşte, Fecioarele Înţelepte, poporul Domnului, vor înţelege anumite aspecte ale planului divin care înainte fuseseră ţinute ascunse prin intenţie divină. Ei îşi dau seama că ne aflăm în ziua când se aleargă încoace şi încolo cu toate mijloacele de transport şi când învăţământul gratuit, educaţia obligatorie etc., aduc creşterea prezisă a cunoştinţei. Aceste lucruri marchează timpul când cei înţelepţi din poporul Domnului vor înţelege Biblia. Ce necesară este această lumină specială, când atât de mulţi cad de la credinţa în Biblie, sub învăţăturile aşa-zisei Critici Radicale, care neagă că Biblia este Mesajul inspirat al lui Dumnezeu! (Dan. 12:1-10). Noi trebuie nu numai să ne trezim, ci şi „să ne îmbrăcăm cu toată armătura lui Dumnezeu”.