Iosif, vândut ca rob în Egipt, era sub supraveghere divină. Încercările şi necazurile i-au dezvoltat credinţa. În final Dumnezeu l-a onorat în Egipt cu primul rang după faraon. Conform visului său, au fost şapte ani de bogăţie şi şapte ani de secetă şi foamete. Procedând după visul său, în calitate de reprezentant al împăratului, Iosif a făcut în primii şapte ani destule provizii încât să le ajungă oamenilor în timpul foametei. Astfel Iosif a fost salvatorul lor - dătătorul lor de viaţă.

Iosif a fost un tip al lui Isus, care, respins de fraţii Săi, poporul Israel, a fost înălţat de Tatăl la glorie şi putere. Iosif, dându-le pâine, a fost salvatorul vieţii egiptenilor. Isus, în timpul domniei Sale, va fi salvatorul vieţii omenirii, dând celor doritori şi ascultători Pâinea vieţii veşnice.

Foametea a afectat şi familia lui Iacov. Cei zece fii au mers în Egipt să cumpere grâu, dar nu l-au recunoscut pe Iosif care era prinţul faraonului. Iosif i-a întrebat dacă nu erau spioni, şi despre familia lor. Apoi le-a dat grâu, spunându-le că foametea va continua şi că vor mai avea nevoie de grâu, dar dacă mai veneau în speranţa să primească, trebuia să vină cu ei şi fratele lor mai mic pentru a dovedi că povestea lor era adevărată. Beniamin era fratele bun al lui Iosif.

Venind timpul să plece iarăşi după grâu în Egipt, Iacov n-a vrut să-l lase pe Beniamin până când fraţii au refuzat să meargă fără el. El a spus atunci: Luaţi băiatul, dar dacă nu mi-l aduceţi înapoi viu, aceasta va însemna moartea mea, cu durere îmi veţi coborî perii mei albi în şeol - mormânt.

Acesta este al doilea loc în Biblie unde apare cuvântul şeol, care de fapt înseamnă mormânt, dar este tradus greşit iad, de treizeci şi una de ori în Versiunea Comună a Bibiei (engleze - n. e.). Este singurul cuvânt din Biblie redat iad după 4150 de ani de la căderea lui Adam. Echivalentul pentru şeol în Noul Testament este hades. Vezi referinţa Sf. Petru la Psalmul 16:11 în Faptele Apostolilor 2:27.