TABĂRĂ—Câte tabere? (Q46-2)
Întrebare
(1913)—1—”Să ieșim deci afară din tabără, la El" (Evrei
13:13) — înseamnă aceasta a ieși în a doua tabără, sau,
există două tabere?
Răspuns—Apostolul spune, să mergem la El afară din tabără.
Astăzi noi am spune, să mergem la El în afara taberei. Noi
nu folosim cuvântul “afară din" tabără în același fel azi.
Să mergem la El afară din tabără — ce înseamnă aceasta? Ei
bine, tabăra ar reprezenta acea stare de lucruri care se
pretinde a fi în armonie cu Dumnezeu. Priviți înapoi în
zilele lui Isus: Isus a ieșit afară din tabără. A fost
aceasta tabăra neamurilor? Nu. Care a fost tabăra pentru
Isus? Tabăra în timpul lui Isus a fost compusă din toți cei
care pretindeau că sunt poporul lui Dumnezeu, poporul sfânt
— toți evreii care pretindeau că sunt în armonie cu Domnul.
Ce ar însemna că El a ieșit afară din tabără? El a fost
angajat în credincioșia și loialitatea Sa pentru Dumnezeu să
ia poziția care L-a scos din simpatia și tovărășia acelora
care nu erau pe deplin Israeliți adevărați — toți evreii
care erau Israeliți adevărați în care nu era viclenie au
putut aprecia aceasta, și ei, ca și ucenicii, erau în
atitudinea de leviți care se apropiau de Sfânta și de
Domnul, și asemenea leviților, serveau în Curte. Aceasta ar
reprezenta atitudinea tuturor credincioșilor de după
perdeaua cea albă. Dar cei care costituiau tabăra atunci
erau cei pretinși cu numele care nu apreciau pe deplin, iar
Isus pentru a fi credincios lui Dumnezeu și mesajului Său a
fost obligat să susțină adevărul, ceea ce este drept, și
aceasta L-a scos din simpatia și armonia cu marea masă
nominală a poporului evreu. Apostolul spune, Să mergem la El
afară din tabără. Ce înseamnă aceasta? Pentru apostolii din
trecut a însemnat că trebuia ca și ei să ia aceeași poziție
pe care a luat-o Isus față de lege; aceeași poziție față de
Farisei, față de Cărturari și Învățații legii pe care a
luat-o Isus. Apoi, pentru cei care mai târziu au devenit
asociați cu neamurile, de exemplu, Pavel, Sila și Barnaba
care au servit pentru neamuri, credem că afară din tabără a
însemnat în afara sinagogii evreilor și a celor care au
declarat că sunt în armonie cu Dumnezeu, care trăiau în
Roma, sau oriunde în altă parte — oricine susținea și se
pretindea a fi poporul lui Dumnezeu a constituit tabăra. Ce
înseamnă aceasta azi? Azi tabăra înseamnă toată
creștinătatea, toți oamenii dragi care pretind că sunt
israeliți spirituali, aceea este tabăra lui Dumnezeu. Ea se
găsește în principal în Statele Unite și Europa. Și toți
oamenii lui Dumnezeu care urmează sincer în urmele lui Isus
vor afla că ei nu vor fi apreciați de tabăra generală. Cu
alte cuvinte, biserica nominală în general nu va aprecia
spiritul Domnului și învățăturile Domnului, și de aceea toți
care vor fi credincioși lui Isus și vor umbla în urmele Sale
vor constata că sunt tot atât de mult în dezacord cu tabăra
de azi cum a fost Isus și Apostolii în dezacord cu tabăra
din zilele lor. A merge la El afară din tabără azi înseamnă
a ne lua crucea, orice sacrificiu ar putea însemna aceasta
pentru voi și pentru mine, ruperea legăturilor delicate cu
dragii tovarăși creștini care sunt Metodiști sau
Presbiterieni etc., dornici să mergem la Domnul și să fim
credincioși și loiali Lui cu orice preț, neavând importanță
cum privesc alții acest lucru. Și de fapt cei din tabără
i-au persecutat pe Isus și pe Apostoli; și cei din tabără au
persecutat Biserica, Corpul lui Cristos, din ziua aceea
până astăzi.
TATĂ—Grija Tatălui Ceresc pentru copiii Săi. (Q270-1)
Întrebare
(1909)—1—Te rog explică Matei 18:10: “Feriți-vă să nu
disprețuiți nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă
spun că îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu,
care este în ceruri".
Răspuns—Presupun că condițiile de dincolo de văl sunt atât
de diferite de condițiile de această parte de văl, încât
este dificil să explici condițiile de acolo. Domnul nostru
i-a spus lui Nicodim: Dacă îți vorbesc despre lucruri
pământești și nu înțelegi, cum vei înțelege dacă îți voi
vorbi despre lucruri cerești? Nu i-a spus multe despre
lucrurile cerești.
Eu aș înțelege că gândul sugerat în aceasta este că atunci
când ne rugăm Tatălui nostru ceresc trebuie să ne dăm seama
de atenția Sa grijulie pentru toate afacerile celor mai
slabi și mai ignoranți dintre copiii Săi. Dacă ei sunt ai
Săi, aceasta înseamnă că grija Sa providențială este peste
fiecare din ei.
Sugestia că îngerii Săi Îi văd pururea fața, este că El
întotdeauna este gata să primească mesajele lor. El este
întotdeauna gata să audă, să dea atenție, și aceasta pentru
fiecare din cei mici ai Lui. Pe această scriptură s-a
construit ideea că fiecare copil al lui Dumnezeu are un
înger păzitor individual, care se îngrijește în mod special
de el. Eu spun că aceasta este o teorie, și nu știu dacă
este corectă, dar fie că este o ființă spirituală care
intervine pentru noi și ne păzește, fie că sunt influențele
sau puterile lui Dumnezeu, aceasta nu are importanță pentru
voi sau pentru mine, deoarece, orice vrea Dumnezeu să
folosească pentru a ne proteja, ce importanță are pentru
noi, atâta timp cât suntem asigurați că avem protecție și că
avem comuniune cu El?
TĂMÂIE—Noi suntem în Cristos un miros
plăcut lui Dumnezeu. (Q342-2)
Întrebare
(1911)—2—Tămâia plăcut mirositoare arsă de marele preot,
și care a reprezentat perfecțiunile omului Isus, trebuie să
se înțeleagă ca fiind oferită și de membrii corpului marelui
preot, preoții subordonați? Dacă da, cum a fost aceasta
arătată?
Răspuns—Din moment ce nu este nimic în relatarea din Levitic
care să spună că tămâia era oferită a doua oară, este
improbabil să fi fost oferită de două ori. Și totuși, gândul
de aici este că sacrificiul Bisericii, făcut acceptabil prin
Ispășirea efectuată prin moartea lui Isus, trebuie să
continue a fi prezentat până la moarte, ca acești membri să
poată fi în cele din urmă primiți în glorie. “După cum a
fost Domnul nostru, așa suntem și noi, în lume". După cum El
a ascultat zi de zi, așa ascultăm și noi zi de zi. După cum
în cazul Lui a fost demonstrat spiritul de zel iubitor, tot
așa și în cazul nostru, altfel nu ne va fi permis să fim
membri ai acelui Corp.
Așa că putem spune că tămâia pe care El a oferit-o, într-un
anumit sens și într-o anumită măsură, a reprezentat Biserica
întreagă, care este Corpul Său; pentru că în armonie cu
intenția divină, înainte de întemeierea lumii, El urma să
fie Înainte-mergătorul, Reprezentantul și Avocatul acelora
care vor fi acceptați ca membri ai Săi. De aceea,
jertfindu-și perfecțiunea, El a jertfit ceea ce ar fi, prin
atribuire, perfecțiunea noastră, ca membri ai Săi.
Având în vedere faptul că nu s-a spus nimic despre oferirea
tămâiei a doua oară, și deoarece noi nu mergem în Sfânta ca
persoane, ci ca membri ai Corpului Său, suntem în siguranță
dacă spunem că suntem, “în Cristos, un miros plăcut
lui Dumnezeu", deși un miros urât pentru lume. “Urmați,
deci, exemplul lui Dumnezeu, ca niște copii iubiți. Umblați
în dragoste, după cum și Cristos ne-a iubit și S-a dat pe
Sine Însuși pentru noi ca prinos și ca o jertfă de bun miros
lui Dumnezeu". “Căci noi suntem o mireasmă a lui Cristos
pentru Dumnezeu" (Efes. 5:1, 2; 2 Cor. 2:15; Apoc. 8:3, 4).
“Să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă"; “căci
lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac" — Evrei 13:15, 16.
TĂMÂIE—Referitor la țapul Domnului.
(Q343-1)
Întrebare
(1913)—1—Când sângele țapului Domnului era dus în Sfânta,
se ducea și tămâia, la fel ca și în cazul sângelui
vițelului?
Răspuns—Nu se spune nimic de felul acesta, și eu înțeleg că
n-ar fi deloc potrivit. Tămâia a reprezentat, cred eu,
valoarea personală a sacrificiului personal al Domnului;
aceasta s-a ridicat ca un miros plăcut și fumul acela a
trecut dincolo de văl și a acoperit capacul ispășirii. Eu
înțeleg că acel miros și parfum plăcut a rămas acolo,
dându-i apoi marelui preot dreptul de acces în Sfânta
Sfintelor, iar intrarea și ieșirea cu sângele țapului nu era
legată în mod necesar de aducerea de mai multă tămâie.
Totuși nu știu. Știu doar că nu se spune nimic de tămâie în
plus, și nu văd necesitatea de mai multă.
TÂLHARI—Ce clase reprezintă cei doi
tâlhari? (Q712-1)
Întrebare
(1908)—2—Care două clase sunt reprezentate de cei doi
tâlhari de pe cruce?
Răspuns—Nu știu.
TÂLHARUL DE PE CRUCE—Astăzi. (Q711-1)
Întrebare
(1911)—3—Asigurarea făcută de Domnul nostru pentru tâlhar
a fost, “Astăzi vei fi cu Mine în rai" (Luca 23:43). Care
este înțelesul acestei afirmații?
Răspuns—Noi răspundem că această afirmație este în general
greșit înțeleasă. Luați împrejurarea în întregime și
clarificați-o în minte. Acolo erau doi tâlhari, câte unul de
fiecare parte a Domnului. El a fost răstignit, și ei de
asemenea. Unul îl batjocorea zicând, “De ce nu Te mântuiești
pe Tine și să ne mântuiești și pe noi? Dacă ești ceea ce
pretinzi, ceva mai mult decât o ființă umană, de ce nu
demonstrezi aceasta și să Te mântuiești, coboară de pe cruce
și mântuiește-ne și pe noi; arată-Ți puterea". El spunea
acestea batjocoritor, în derâdere. Celălalt tâlhar i-a
răspuns zicând, “Cât de nepotrivit că procedezi și vorbești
așa! Știi că noi ne aflăm aici pe drept. Noi suferim
pedeapsa cuvenită pentru păcatele noastre; aceasta este
pedeapsa noastră; dar aici între noi este un biet om care
n-a greșit cu nimic și el suferă pe nedrept, și în loc să-l
batjocorim, ar trebui să-i vorbim cuvinte de mângâire. Și eu
îi voi vorbi chiar acum."
Apoi întorcându-se spre Isus el a spus (parafrazez): “Te
cunosc; ești un mare personaj; m-am întâlnit cu Tine înainte
și am auzit multe noaptea trecută și în această dimineață,
căci am fost în apropiere când a avut loc judecata Ta, și am
auzit pe acei mincinoși aducând mărturii false împotriva Ta
și am compătimit cu Tine tot timpul. Am știut că nu ai un
caracter rău, și tocmai i-am răspuns celuilalt tâlhar și Tu
ai auzit ce i-am spus. Acum, eu nu știu ce este cu pretenția
ta de a fi Împărat, dar ești o persoană destul de importantă
dacă pretinzi că ești Împărat. Dacă ești Împărat, și după ce
ajungi în funcția Ta de Împărat și vei avea împărăția Ta,
atunci amintește-Ți de acest biet tâlhar și fă ceva pentru
mine, bine?" Isus a spus, “Voi face ceva pentru tine când
voi veni în împărăția Mea; vei primi o binecuvântare". A
venit Isus în împărăția Sa în acea zi? Nu; El încă n-a venit
în împărăția Sa; sunt mai mult de 1800 de ani și noi încă ne
mai rugăm, “Vie împărăția Ta". Nu este oare adevărat?
Desigur că este. L-a înșelat El pe tâlhar? A spus El, Mă duc
în împărăția Mea azi? Nu. Totuși, ce a cerut tâlharul? El a
spus, “Doamne adu-Ți aminte de mine când o să vii în
împărăția Ta". Și ce a spus Isus? Isus a spus în grecește,
“Amin" — așa să fie. Să fie cum ai cerut, adică: să-Mi aduc
aminte de tine când voi veni în împărăția Mea. Voi fi acolo;
și Îmi voi aminti de tine când voi veni în împărăția Mea. Și
eu sunt sigur că va face aceasta. Dar ce este cu “astăzi"?
Acesta a fost pus în felul următor: “Adevărat îți spun
astăzi" — astăzi când pare ca și cum n-aș avea împărăție,
astăzi când pare ca și cum aș fi un blasfemiator împotriva
marelui Creator, astăzi când pare ca și cum n-aș avea nici
un prieten nici pe pământ nici în cer, astăzi când eu par a
fi ființa cea mai vrednică de milă din lume — totuși, îți
spun astăzi, “Vei fi cu Mine în rai".
TERAH—Referitor la vârsta lui.
(Q709-1)
Întrebare
(1911)—1—Terah, tatăl lui Avraam, avea 205 ani când a
murit. Cum a putut avea Avraam numai 75 de ani când a plecat
din casa tatălui său, când tatăl său avea numai 70 de ani
când s-a născut el? Nu avea Terah 130 ani când s-a născut
Avraam?
Răspuns—Noi răspundem că felul în care s-a scris pune întâi
numele lui Avraam când se dă lista fiilor lui Terah, și
concluzia care s-ar putea trage rațional este că Avraam ar
fi fiul cel mai mare al lui Terah. Dar din contră, el a fost
fiul cel mai mic al lui Terah. Relatarea spune că Terah a
avut atâția ani și a avut trei fii. Primul s-a născut atunci
și ceilalți doi s-au născut după aceea; dar Avraam a fost al
treilea fiu. Nu am timp să intru în detalii aici, dar le
aveți pe toate în publicațiile Turnului de Veghere în toate
amănuntele.
TERMINAT—Planul divin nu s-a terminat. (Q277-1)
Întrebare
(1912)—1—Când Domnul nostru a spus la Calvar: “S-a
sfârșit!" la ce S-a referit că s-a sfârșit?
Răspuns—Aceasta nu înseamnă că Domnul nostru a sfârșit toată
lucrarea Planului divin, pentru că atât lucrarea de chemare
a Miresei și prezentarea ei fără pată, cât și lucrarea din
Veacul Milenar erau încă în viitor. Domnul nostru venise în
lume să facă o lucrare de sacrificiu personal. Când a
fost de treizeci de ani, S-a prezentat în consacrare la
Iordan. În timpul celor trei ani și jumătate a serviciului
Său, El a continuat să Se jertfească; și acest curs,
figurativ, a devenit o tămâie plăcut mirositoare ce se
ridica la Dumnezeu dincolo de văl. Această lucrare nu putea
fi împlinită într-o zi. A fost nevoie de trei ani și
jumătate. La aceasta S-a referit El când a spus: “Dar am un
botez cu care să fiu botezat și cât de mult doresc să se
îndeplinească!" (Luca 12:50). El aștepta cu nerăbdare
împlinirea acestuia, ceea ce s-a întâmplat la Calvar.
TIPURI—Ce a simbolizat Eufratul.
(Q720-2)
Întrebare
(1908)—2—Cetatea Babilon fiind un tip, ce a reprezentat
râul Eufrat?
Răspuns—Am sugerat deja în scris că Babilonul a reprezentat
în tip marele sistem, mama și fiicele, și că râul Eufrat a
reprezentat în tip pe oamenii care sprijină acest sistem. Se
spune că Babilonul a fost construit pe râul Eufrat; râul
curgea prin centrul lui și vă amintiți că prin secarea
râului, prin schimbarea cursului râului Cirus a intrat în
cetate pe sub poartă. Aceasta este relatarea istoriei.
Astfel Scripturile ne spun că apele vor fi secate din
Babilonul simbolic. Acum, ce înseamnă acestea vom afla mai
bine când se vor împlini cu totul, dar s-ar părea că Domnul
arată că apele reprezintă două lucruri: într-un loc apele
reprezintă adevărul, râul de apă reprezentând râul
adevărului; și în alt loc, în special în Apocalipsa, exact
legat de aceasta, se spune: “Apele pe care le-ai văzut …
sunt popoare" (Apoc. 17:15). Acum, în oricare fel aplicați,
fie că adevărul va fi retras și nu va mai curge prin
Babilon, fie că oamenii se vor retrage și nu vor mai
sprijini Babilonul, amândouă acestea par să fie adevărate.
Este adevărat că adevărul se retrage deja, și Domnul nostru
a declarat deja că glasul Miresei și al Mirelui nu se va mai
auzi în el. Noi nu trebuie să ne așteptăm la adevăr în
Babilon. Pot exista anumite elemente de adevăr încă
susținute de prietenii dragi de acolo, pentru că unii din
poporul drag al Domnului sunt încă în Babilon, și oriunde
s-ar afla, ei trebuie să vorbească pentru Domnul și pentru
adevăr; dar se apropie repede timpul când glasul Mirelui,
Domnul Isus, și glasul Miresei, Biserica în devenire,
viitoarea Mireasă a lui Cristos, nu se va mai auzi acolo.
“Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași
la păcatele ei și să nu primiți din pedepsele ei!" Aceasta
înseamnă retragerea adevărului și a tuturor acestor oameni
care reprezintă adevărul și consecința este căderea
Babilonului.
TIPURI—Antitipurile urmează imediat
tipurile. (Q721-1)
Întrebare
(1916-Z)—3—Este întotdeauna tipul urmat imediat de
antitip sau nu?
Răspuns—Gândul nostru este că ar trebui să așteptăm ca tipul
să fie urmat de antitipul lui și să-i căutăm imediat
urmarea. De exemplu, după ce tipul mâncării mielului de
Paști a fost recunoscut pentru ultima dată de către Iehova,
acesta a fost imediat urmat de antitip, Isus, Mielul lui
Dumnezeu, care a fost răstignit chiar la data Cinei de Paști
anuală. Tipul vițelului și al țapului Domnului, oferite ca
jertfă pentru păcat în Ziua Ispășirii evreiești, au fost
imediat urmate de antitipul lor, imediat ce jertfele tipice
au fost respinse de Tatăl, atunci când casa evreiască a fost
lăsată “pustie”, chiar înainte de moartea lui Isus. — Matei
23:37, 38; Luca 13:34, 35.
La fel, gândindu-ne la Isaac ca tip al lui Cristos, ne
gândim la el ca la moștenitorul tipic al Făgăduinței lui
Dumnezeu făcute tatălui său, Avraam. Dumnezeu i-a declarat
lui Avraam: “Toate familiile pământului vor fi binecuvântate
în sămânța ta” (Fapt. 3:25). Conform acestei Făgăduințe,
Isaac era sămânța naturală a lui Avraam, și el a continuat
să fie această sămânță tot veacul evreiesc, prin aceea că
era reprezentat în copiii lui Israel, urmașii lui naturali.
Astfel el a fost sămânța lui Avraam cea recunoscută, până
când Isus a devenit sămânța spirituală. Atunci sămânța
naturală a fost respinsă. Sămânța adevărată a lui Avraam, în
care se centra Făgăduința, n-a fost sămânța naturală, ci
Sămânța spirituală.
Isus n-a fost Sămânța antitipică a lui Avraam când S-a
născut în lume — n-a fost până când a fost conceput de
Spiritul sfânt. Atunci a început Isus să fie antitipul lui
Isaac. Membrii corpului Său au fost în proces de dezvoltare
tot timpul, de la nașterea spirituală a lui Cristos pe plan
de ființă divină. Astfel, acest Isaac spiritual a început ca
antitip, în persoana lui Isus, să împlinească tipul atunci
când a devenit Sămânță spirituală, și continuă să ia locul
tipului în persoanele membrilor corpului Său. Astfel tipul
se transformă în antitip.
TIPURI. (Q721-2)
Întrebare
(1916-Z)—1—Cum s-ar aplica principiul că antitipul
urmează tipul la cazul lui Adam și al lui Melhisedec?
Răspuns—Apostolul Pavel explică faptul că în cazul lui
Melhisedec, preoția lui n-a avut nici început nici sfârșit,
ordinul lui de preoție urma să se continue; prin urmare,
preoția lui n-a trecut până când a venit Preoția antitipică.
Apostolul arată în mod special că el a fost fără tată și
fără mamă în preoție — “el rămâne preot continuu”, el a
continuat ca preot până la încheierea tipului în antitipul
lui. El a fost un tip al mai marelui Melhisedec, care este
Cristosul, Cap și Corp. Isus a fost făcut “Mare Preot în
veac (literal, pentru acest veac), după rânduiala lui
Melhisedec.” — Evrei 6:20.
Cât despre Adam, nu suntem siguri că Cuvântul Domnului
vorbește despre el ca despre un tip. Apostolul nu compară pe
Adam cu Isus, ci vorbește despre primul Adam și despre al
doilea Adam. Cristos este foarte diferit de Adam. Adam n-a
ascultat de Dumnezeu, în timp ce Cristos a fost cu totul
ascultător. Adam a eșuat, în timp ce Cristos a reușit. Sf.
Pavel spune (1 Cor. 15:47) că Omul al doilea este Domnul din
cer. Primul Adam continuă să fie capul familiei umane. Noi
vorbim încă despre el ca despre Tatăl Adam. Al doilea Adam
nu-Și va începe lucrarea până în veacul Milenar, când va
deveni al doilea tată pentru rasă, luând locul primului
Adam. El nu este încă al doilea Adam. El urmează să fie al
doilea Adam.
Diferitele titluri care aparțin Domnului nostru Isus îl
includ și pe acela de Părinte Veșnic. Părintele Veșnic va fi
succesorul lui Adam, care numai temporar a fost tată al
rasei și care n-a reușit să dea viață urmașilor săi. La
timpul cuvenit, al doilea Adam va fi regeneratorul familiei
umane.
TIPURI—Ca exemple. (Q722-1)
Întrebare
(1916-Z)—1—1 Corinteni 10:11 spune: “Toate aceste lucruri
li s-au întâmplat (lui Israel) ca tipuri” (Diaglott) Vă
rugăm să explicați.
Răspuns—Gândul apostolului, cum înțelegem noi, este că toate
aceste lucruri i s-au întâmplat acestui popor ca Israel
tipic. Ei au fost tipurile, iar Israelul spiritual sunt
antitipurile. Ei, tipul, au avut aceste experiențe, noi avem
experiențe care corespund. Ei, tipul, n-au trecut, adică
n-au încetat să fie tipul, până când noi, antitipul
spiritual, ne-am început calea. Când a început calea
noastră, au început experiențele noastre antitipice. Toată
națiunea lui Israel, cu experiențele, încercările ei, etc.,
a fost acest tip.
TIPURI—Un cuvânt mai tare decât figura
sau ilustrația. (Q722-2)
Întrebare
(1916-Z)—2—Care este deosebirea între cuvintele “tip”,
“figură" și “ilustrație”?
Răspuns—Între aceste cuvinte este o relație foarte strânsă.
Pentru unii toate ar avea același sens, pentru alții ar fi o
ușoară diferență de sens. Un tip este o figură, și de
asemenea o ilustrație intenționată să înfățișeze anumite
lucruri și detalii importante, așa cum sunt stabilite divin.
O figură este o reprezentare sau o declarație despre un
lucru, cu mult mai puțin exactă decât tipul. Avraam l-a
primit pe Isaac din morți într-o figură (Evrei 11:17-19);
adică este o ilustrare expresivă a acelui lucru, dar nu este
atât de exactă ca într-un tip.
O pildă este o figură, este o ilustrare prin cuvânt, dar nu
este un tip. Ea nu are exactitatea unui tip. Noi am folosi
cuvintele pildă și ilustrație în același mod, deoarece nu
vedem nici o deosebire. Un tip este un model exact al
antitipului, întocmai cum modelul pentru tipar corespunde cu
ceea ce se tipărește după el. Isaac a fost un tip al lui
Cristos; Rebeca, soția lui, un tip al miresei lui Cristos;
Ismael, fiul lui Avraam prin roaba Sarei, a fost un tip al
națiunii lui Israel, dezvoltat sub Legământul Legii care a
fost simbolizat prin Agar, roaba.
O ilustrație, o figură sau o pildă ar avea greutate și
valoare după caracterul persoanei care a făcut ilustrația
sau pilda și în măsura în care ea ar avea merit în sine. Un
tip le-ar depăși pe acestea, prin aceea că este foarte clar
definit și implică preștiință și aranjament divin.
Dumnezeu dă tipuri. Oamenii pot da ilustrații,
figuri sau pilde.
TRANS-SUBSTANȚIERE—Sunt participanții
canibali? (Q714-1)
Întrebare
(1911)—1—Consideri că romano-catolicii care iau pâinea
după ce a fost binecuvântată de către preot, și o mănâncă,
sunt canibali?
Răspuns—Nu cred, dragi prieteni, că este vreo schimbare în
pâinea și vinul acela. Nu cred că aceasta este carne. Cred
că prietenii noștri catolici sunt la fel de sinceri ca și
noi protestanții, și nu cred că ei au fost mai împiedicați
de superstiție decât restul dintre noi, și nu văd că trebuie
să arunc cu piatra în catolici. Cred că ei sunt înaintea
noastră în unele puncte. Ei cel puțin au meritul de a crede
și a acționa după credința lor. Noi protestanții nu putem
pretinde acest lucru. Sper că voi și cu mine vom fi
hotărâți, prin harul lui Dumnezeu, să fim pe deplin onești
cu noi înșine și cu Biblia de aici încolo. Catolicii se vor
scula la cinci dimineața și vor merge la liturghie, dar voi
și cu mine, pentru că nu credem la fel, nu mergem la
liturghie. Și așa că, în diferite feluri, văd multe lucruri
de admirat la ei. Admit că ei sunt în superstiție și admit
că și eu am fost în superstiție și noi toți am fost. Dar
nici oala nu trebuie să-i spună ceainicului că-i negru.
TREIME—Vederea Pastorului Russell.
(Q716-1)
Întrebare
(1911)—2—Te rog exprimă-ți opinia despre Treime.
Răspuns—Aș fi vrut ca fratele să fi citat textul scriptural.
Dar voi spune că eu nu am găsit niciodată vreun text
scriptural de la Geneza la Apocalipsa care să menționeze
Treimea, și dacă cineva a găsit unul, mi-ar fi de folos să
știu unde este. Aș da imediat 10 dolari pentru aceasta. Nu
pot găsi nici o referire la Treime în Biblie. O veți găsi în
cărțile de cântări și în tot felul de cărți teologice, dar
niciodată n-o veți găsi în Biblie. Există doar un text în
Scriptură care implică acest lucru — nu-l spune — în 1 Ioan
5:7, unde citim că sunt trei care dau mărturie în cer,
Tatăl, Cuvântul și Duhul, și sunt trei care dau mărturie pe
pământ, apa, duhul și sângele și aceștia trei sunt una în
mărturia lor, și ceilalți trei sunt una în mărturia lor
(Cornilescu, n.t.). Ce înseamnă aceasta? Ei bine, felul în
care se redă este foarte ilogic. Acesta este un exemplu cu
care s-a încercat să se facă treime în timpurile vechi, și
neavând nici un text scriptural pentru ea, au încercat să
facă unul, și ca de obicei au făcut o cârpăceală. Ei, ce
spune? “Sunt trei care mărturisesc în cer". Pentru ce
mărturisesc ei? Că Isus este Fiul lui Dumnezeu? Cine
mărturisește în cer că Isus este Fiul lui Dumnezeu? Tatăl,
Fiul și Spiritul sfânt mărturisesc în cer că Isus este Fiul
lui Dumnezeu? Pentru ce au nevoie ei să mărturisească
aceasta? Au nevoie de aceasta îngerii? Ideea este că Tatăl,
Fiul și Spiritul sfânt circulă prin cer mărturisind
îngerilor că Isus este Fiul lui Dumnezeu! Este ridicol!
Aceste cuvinte sunt adăugate acolo. Fără aceste cuvinte se
citește “Căci trei sunt care dau mărturie: Duhul , apa și
sângele, și acești trei sunt una în mărturia lor" (1 Ioan
5:7-8). Așa se citește fără cuvintele adăugate. Aceste
cuvinte au fost adăugate, după câte știm noi, după
aproximativ 700 de ani de când se presupune că au fost
spuse. Să nu mă înțelegeți greșit. Cred deplin în felul de
treime al Bibliei. Biblia ne spune despre Tatăl, cred acest
lucru; Biblia ne spune despre Fiul, și cred acest lucru; și
Biblia ne spune despre Spiritul sfânt și eu cred și aceasta.
Cred orice spune Biblia. Și dacă cineva găsește vreun text
care vorbește despre Treime, îl voi crede și pe acela.
TRUP—A mânca trupul lui Isus. (Q279-1)
Întrebare
(1913)—1—Te rog explică Ioan 6:53: “Isus deci le-a zis:
“Adevărat, adevărat vă spun, dacă nu mâncați trupul Fiului
Omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viață în voi
înșivă”".
Răspuns—Avem doar un moment și este destul de scurt timpul
pentru un text atât de cuprinzător. Pe scurt, înțelegem că
Domnul S-a adresat aici ucenicilor Săi și că El a vorbit
clasei care va avea viață în ei înșiși, viață inerentă,
nemurire, și că numai aceștia care vor mânca din trupul Lui,
adică, se vor împărtăși de îndreptățirea Lui și de asemenea
vor bea din paharul Lui, adică, se vor împărtăși de
sacrificiul Lui, numai aceia care vor face aceasta vor avea
viață în ei înșiși și vor fi din clasa care va avea viață
nemuritoare și-și vor asigura gloria, onoarea, precum și
nemurirea. Aceasta se referă numai la Biserică; lumea nu
trebuie să bea din paharul Fiului Omului; acesta îi este dat
numai Bisericii. Lumea va mânca într-adevăr din trupul Lui
în sensul că vor fi îndreptățiți și vor mânca din meritul
sacrificiului Său, și pâinea de sus va fi hrana pentru lume
dar nimeni nu va bea din pahar decât aceia care beau în
timpul acestui veac Evanghelic. Învățătorul l-a dat
ucenicilor Săi și a spus “beți toți din el". Nu va mai
rămâne nimic din el.
TRUPUL PĂCATULUI—Referitor la “Omul
vechi". (Q44-1)
Întrebare
(1911)—2—”Știm că omul nostru cel vechi a fost răstignit
împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat
de puterea lui, ca să nu mai fim robiți păcatului" (Rom.
6:6). “Omul vechi" și “trupul păcatului" se referă la unul
și același lucru?
Răspuns—Nu. Eu înțeleg că apostolul a vrut să spună aici
prin “omul vechi", “bărbatul vechi" sau “femeia veche", după
caz; adică, natura umană veche a voastră — aceea pe care ați
dat-o când ați venit la Domnul, cea pe care El a acceptat-o
ca și consacrare a voastră, și trupul meu, dacă Domnul l-a
acceptat. Acesta este “omul cel vechi" al nostru. Acesta a
fost omul, dar noi am devenit creaturi noi. Acum, acest corp
vechi, toate interesele cărnii, sunt răstignite cu Cristos.
Noi le-am predat pe toate. După cum trupul lui Isus a
atârnat literal pe cruce, tot așa trupul vostru a fost
predat în consacrare, ca Domnul să-l folosească în oricare
fel i-ar plăcea Lui — fie pe cruce fie în alt fel, aceasta
nu vă privește, deoarece voința voastră umană este total
supusă morții. “Facă-se nu voia mea, ci a Ta!" (Luca 22:42)
— aceasta este voința “crucii"; aceasta este voința care-i
moartă; aceasta este voința care-i răstignită cu Cristos, și
toate interesele trupului au fost date cu acea voință; toate
aceste interese sunt la fel răstignite. Dar pentru ce?
Pentru ce a murit Cristos? Ei bine, El a murit ca trupul
păcatului să poată fi distrus. Pentru ce muriți voi? Ca
trupul păcatului să poată fi distrus. Câte trupuri ale
păcatului sunt? Doar unul. Este doar un trup al păcatului.
Ce vrei să spui? Vreau să spun că păcatul este personificat.
Noi trăim sub domnia păcatului. Acesta nu este o persoană,
nu este un om. Păcatul care domnește este folosit aici ca o
figură de stil, și apostolul spune că Cristos a murit cu
scopul de a distruge acest trup al păcatului din lume. Și
voi, pentru ce vă dați viața? Ce se întâmplă cu viața
voastră? Voi de asemenea sunteți obligați să distrugeți
acest trup al păcatului, acest mare sistem al păcatului cu
care avem de-a face. După cum spune apostolul, “V-ați dat
viața cu Cristos ca să puteți lua parte cu El la distrugerea
acestui mare trup al păcatului care domnește ca un mare rege
peste omenire" (Romani cap. 6). Dacă ați renunțat la viața
voastră și v-ați consacrat, cum ați putea să mai trăiți în
armonie cu păcatul? Nu, deloc. Voi sunteți obligați să fiți
în opoziție cu păcatul în orice formă s-ar găsi; aceasta
este o parte a legământului vostru; aceasta este o parte a
ceea ce ați făcut cu trupul vostru. Trupul a fost oprit de a
mai fi un serv al păcatului, un serv al acestui mare
principiu care domnește acum, și a devenit un serv al lui
Dumnezeu și al dreptății; și bătălia este între dreptate și
păcat. Dreptatea este o ilustrație, reprezentând pe Domnul
și Împărăția Lui, păcatul este altă ilustrație, reprezentând
pe Satan și împărăția lui, și există un conflict între cele
două; iar noi suntem împreună cu Cristos pentru distrugerea
păcatului, a acestui trup al păcatului, a acestui mare
stăpânitor care a stăpânit în lume de șase mii de ani; și
lupta va continua încă puțin, și într-un anumit grad lupta
va continua timp de încă o mie de ani, pentru că de-a lungul
miei de ani Cristos, voi și cu mine, împreună cu El pe
planul gloriei, dacă suntem credincioși, vom reprima, vom
aduce în supunere dușmanii, până când ultimul dușman, care
este moartea, va fi distrus. Trupul păcatului, întregul
sistem al păcatului, va fi atunci în totalitate învins,
complet distrus.
Înapoi sus