VĂL—Același văl neridicat. (Q728-3)
Întrebare
(1910-Z)—1—Te rog explică acest text: “Și nu facem ca
Moise, care își punea un văl peste față, pentru ca fiii lui
Israel să nu-și ațintească ochii asupra sfârșitului a ceea
ce este desființat. Dar gândurile lor au fost întunecate,
căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament,
același văl rămâne neridicat, fiindcă vălul este desființat
în Cristos" — 2 Cor. 3:13, 14.
Răspuns—Intenția a fost ca Legământul Legii să nu fie
perpetuu, din cauza imperfecțunilor legate de el. Totuși,
n-a fost încă desființat, în sensul de a fi pus întru totul
deoparte. El încă operează și încă este o condamnare asupra
acelora care sunt sub el. Dar pentru “cei care sunt în
Cristos Isus" nu mai există condamnare; în ceea ce-i
privește pe ei, este desființat.
Atunci gândul ar fi că apostolul vorbește aici despre
Legământul Legii ca fiind desființat în sensul că este
condamnat sau că s-au făcut aranjamente pentru trecerea lui.
“Căci Cristos este sfârșitul Legii, pentru îndreptățirea
oricărui credincios" (Rom. 10:4), nu pentru oricine care
și-a dat doar acordul intelectual, ci pentru cei care cred
în sens scriptural — pentru toți aceia care devin urmașii
Săi, toți aceia care cred atât de deplin mesajul Său încât
acceptă pregătirile minunate pe care El le-a oferit; pentru
că se poate spune în mod potrivit că niciunul nu este pe
deplin credincios dacă nu acceptă oferta lui Dumnezeu de
glorie, onoare și nemurire — o propunere atât de minunată
încât oricine a cărui credință într-adevăr o înțelege, va
jertfi orice alt lucru imaginabil ca să se poată folosi de
această ofertă.
De aceea, dacă unii se supun parțial, concluzia este că ei
cred numai parțial; dar dacă ei cred pe deplin, atunci toate
aranjamentele sunt pentru ei, aranjamente prin care să-și
poată “întări chemarea și alegerea"; de aici afirmațiile
frecvente că “toate lucrurile" sunt pentru credincioși
— cei care cred în sensul potrivit, deplin, complet. Așa că
“Cristos este împlinirea Legii" pentru toți aceștia, și
aranjamentul este că toată lumea va avea ocazia de a veni la
deplină cunoștință și la deplină credință în timpul veacului
Milenar. Întregii națiuni evreiești i se va da o ocazie de
transfer de la Legământul Legii de sub Moise, la Noul
Legământ (al Legii) sub Cristosul glorificat, în Împărăția
Sa Mijlocitoare.
VÂNTURI—Referitor la cele patru
vânturi ale cerului. (Q737-1)
Întrebare
(1911)—1—În Apocalipsa citim despre cele patru vânturi
ale cerului care sunt ținute de patru îngeri ca să nu sufle
peste pământ nici să nu vatăme copacii și iarba etc. Ce
înțelegem noi că înseamnă aceste vânturi și cât de curând să
ne așteptăm să fie dezlegate?
Răspuns—Aceasta este, bineînțeles, o expresie simbolică,
dragi prieteni. Toată cartea Apocalipsei este simbolică.
Cele patru vânturi noi înțelegem a reprezenta ceva complet,
cum vorbim despre un pătrat că este complet, și despre cele
patru colțuri ale pământului; și iarăși vorbim despre nord,
sud, est și vest, dând astfel, figurativ, cele patru colțuri
ale pământului. Și este prezentat că îngerii țin vânturile.
Ce vânturi? Ei bine, anumite vânturi sunt reprezentate în
limbaj simbolic ca fiind doctrine false — ca de exemplu, “să
nu mai fim … duși încoace și încolo de orice vânt de
învățătură" (Efes. 4:14). Aici se vorbește simbolic despre
doctrine false, vânturi care poartă pe cei ce nu sunt
stabili, care nu înțeleg planul divin; ei niciodată nu se
stabilesc cu privire la sensul unui subiect, pentru că n-au
avut niciodată o înțelegere bună a lui. Ei nu au avut
niciodată influența întăritoare a adevărului asupra lor.
Apoi vânturile sunt folosite să reprezinte conflicte. Și din
nou vânturile sunt folosite să reprezinte război,
strâmtorare și confuzie. Și patru vânturi dezlegate ar
reprezenta un vârtej de vânt, când cele patru vânturi se vor
uni; și astfel Scripturile arată că la sfârșitul acestui
veac, timpul de strâmtorare care va veni pe pământ va fi ca
un vârtej de vânt din cele patru colțuri ale pământului. Ce
va cauza acest vârtej de strâmtorare? Vă reamintesc că
despre Satan se spune că este prințul puterii aerului, și
altfel se spune că este prințul demonilor. Aceste puteri ale
aerului, credem noi, sunt puterile demonice, puterile
spiritelor rele, și gândul nostru despre dezlegarea celor
patru vânturi este că aceasta înseamnă o dezlegare a
îngerilor căzuți din restrângerea care a fost asupra lor de
aproximativ 4300 de ani, de când acești îngeri căzuți au
păcătuit, după cum spune Sf. Petru, când se pregătea corabia
— mergând înapoi până în zilele lui Noe; ei au fost atunci
închiși pentru neascultarea de Dumnezeu; ei au fost
restrânși în lanțurile întunericului, spune Sf. Petru, și
Sf. Iuda de asemenea, și această legare în lanțurile
întunericului trebuia să fie până la un anumit timp, și
anume, până la judecata Zilei celei Mari. Gândul nostru este
că acest text scriptural se referă la aceleași puteri ale
aerului. Aceiași îngeri căzuți; și lăsarea lor liberă sau
dezlegarea lor din restrângere înseamnă că va veni timpul
când Dumnezeu nu va mai restrânge aceste spirite rele, și că
va veni un mare timp de strâmtorare peste omenire, ca o
consecință a faptului că le-a fost permis să se amestece cu
rasa umană. Nu ne putem îndoi că anumite spirite care au
făcut ravagii în zilele Domnului nostru ar fi făcut mai rău
dacă ar fi avut posibilitate. Nu ne îndoim că ele ar face la
fel azi dacă le-ar fi permis. Evident, după cum gândesc eu,
îngerii căzuți au fost legați toate aceste secole. Vântul
încă n-a fost lăsat să sufle, marea furtună pe care ei sunt
dispuși s-o urzească încă n-a fost permisă să vină și nu va
fi permisă să se întâmple până cei 144.000 vor fi fost
pecetluiți pe frunțile lor; adică până când toți aleșii vor
fi recunoscuți de Dumnezeu, identificați și completați.
Atunci aceste influențe rele vor fi permise să vină brusc
peste pământ și va avea loc un timp de strâmtorare cum n-a
mai fost niciodată de când sunt popoare. Isus spune, “necaz
așa de mare … nici nu va mai fi" (Mat. 24:21).
VEȘNIC—Aplicat sodomiților. (Q262-2)
Întrebare
(1907)—1—În Iuda 7, referitor la sodomiți, cuvântul
“veșnic" descrie foc, răzbunare sau suferință?
Răspuns—Răspunsul meu ar fi că descrie foc — foc veșnic;
suferind răzbunarea focului veșnic; în acest fel sună
traducerea. Cred că este bine. Ce fel de foc veșnic a fost
acesta? A continuat să ardă într-una, și dacă ai merge în
locul unde a fost Sodoma ai vedea-o arzând și acum? Nu.
Atunci ce fel de foc veșnic a fost acesta? A fost un foc ale
cărui efecte au fost veșnice; n-a fost un foc care a ars
puțin și s-a stins, ci a ars până s-a făcut totul cenușă. Și
astfel, când Domnul va distruge pe cei răi, El îi va
distruge cu un foc veșnic, adică, un foc care va fi complet
și va termina lucrarea. Nu va fi o distrugere pentru puțin
timp din care să fie recuperați, ci va fi răzbunarea
distrugerii complete. În limbajul de fiecare zi, dacă vă
gândiți, folosiți o mulțime de figuri de stil; fiecare
persoană care poate vorbi folosește figuri de stil; iar în
timpurile din vechime, se pare că se foloseau aceste figuri
de stil mai mult decât le folosim noi azi. Au făcut toate
limbile în imagini. Unele din cele mai vechi limbi au fost
toate imagini și chiar toată scrierea cuvântului era formată
din imagini. Unele din acele vechi hieroglife care au fost
găsite în Egipt și în alte părți sunt toate imagini. Așa că
toate cuvintele noastre sunt imagini.
VIAȚĂ—Cum se ajunge la viață perfectă.
(Q438-1)
Întrebare
(1909)—2—Cum poate o ființă imperfectă obține viață
perfectă?
Răspuns—Dacă vreunul nu va reuși să ajungă la viața
perfectă, va ajunge în moartea a doua. Așa înțeleg eu. Eu
înțeleg că aceasta este legea lui Dumnezeu și nimeni nu va
fi vreodată acceptabil pentru Tatăl decât dacă se ridică la
standardul acelei legi. “Să iubești pe
Domnul
Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu
toată puterea ta și cu toată cugetarea ta; și pe aproapele
tău ca pe tine însuți". Aceasta este cea mai simplă și cea
mai slabă ascultare pe care o va accepta Domnul. Dacă voi și
cu mine nu ne ridicăm la acel standard, nu vom obține viață
perfectă. Cum putem face aceasta? Va atinge toată lumea în
Veacul Milenar acel standard? Da. Aceasta va fi lucrarea
Veacului Milenar. Oricine va fi vrednic de viață veșnică va
fi vrednic de acea perfecțiune. Dumnezeu nu are standarde
diferite. Acesta este standardul întregii creații. Nici unui
înger nu-i va fi dată viață veșnică cu Domnul dacă nu are
această perfecțiune. Cât despre lume, toți vor trebui să
atingă acel standard, iubire deplină pentru Dumnezeu și
pentru aproapele lor. Dar, veți spune voi, aici suntem cu
capetele noastre deformate — cum vom putea ajunge
acolo? Voi nu sunteți în încercare după trup. Sunteți în
încercare ca nouă creatură. Dacă noi nu ne învățăm lecțiile
ca noi creaturi, nu vom fi potriviți pentru absolvire când
va veni timpul. Dacă nu lăsăm pe Domnul să dezvolte acest
caracter în noi, nu vom fi potriviți pentru viață pe nici un
plan. Există anumite principii pe care Domnul le pune, și
dacă este să avem viață veșnică, trebuie s-o obținem pe
aceste principii. El nu lucrează cu noi după trup, ci după
spirit. Inimile, voințele, intențiile și străduințele
noastre vor trebui să manifeste acea iubire perfectă pentru
Dumnezeu și pentru aproapele nostru. Să presupunem că
datorită imperfecțiunii mele fac ceva neplăcut. Imediat ce
Noua Creatură află aceasta, ca o nouă creatură trebuie să mă
duc și să îndrept acel lucru. Dar vei spune: “Să presupunem
că mândria din inima mea nu mă va lăsa". Atunci nu ești
felul pe care-l caută El. Dacă ai făcut ceva greșit și te-ai
supărat pe un frate sau o soră, du-te la Domnul și
mărturisește-I greșeala ta. Dacă ești numai al Lui, vei dori
să faci acele lucruri care-I plac Lui. Fixați-vă principiul;
în ce măsură este inima mea loială lui Dumnezeu, Cuvântului
lui Dumnezeu și dreptății? Cât timp suntem oameni naturali
nu putem să nu avem imperfecțiuni. Odată în Allegheny după
ce am predicat despre a nu vorbi de rău, arătând cât de
contrar este aceasta cu voia Domnului și cu sfaturile
Cuvântului Său, o anumită soră mi-a spus, când am dat mâna
cu ea: “Frate Russell, sunt așa de bucuroasă că ai predicat
aceasta, pentru că este exact de ceea ce aveam nevoie"; și
înainte de a-mi lăsa mâna a și început să vorbească de rău.
Biata soră făcea cum putea mai bine și m-am gândit că va
învăța treptat. Ea aprobase lucrurile pe care le-a auzit și
gândea că le aplică pe deplin. Dacă uneori găsiți pe unii
frați și surori că nu apreciază unele din cele mai înalte
principii, amintiți-vă că apostolul spune că Dumnezeu a ales
lucrurile de jos ale lumii. Nu sunt toți de jos — unii din
poporul Domnului sunt cei mai nobili oameni din lume, dar
“nu mulți puternici, nu mulți de neam ales", ci în principal
lucrurile de jos (1 Cor. 1:26, 28). Și nu fiți prea siguri
că voi înșivă nu aveți ceva josnicie. Simpatizați și
bucurați-vă dacă vedeți pe frații și surorile voastre
câștigând avantaj asupra creaturii vechi. Creatura veche
este aceea de jos pe care El a acceptat-o. Harul
transformator al inimii, noua creatură, dovedește tot mai
mult care este acea voință bună și acceptabilă a lui
Dumnezeu. Uneori dau un exemplu cu o scară gradată începând
cu zero. Unii au 40, unii 50, unii 20, unii 30, și unii
numai zece la sută din perfecțiunea care aparține unei
ființe umane perfecte. Când aceștia se consacră, orice ar fi
ei, Domnul este de acord să-i ia și le dă har suficient. Să
presupunem că un om este evaluat la 50 sau 70, sau este unul
cu numai 30 la sută. Domnul completează celelalte 70 la
sută. Harul Său este suficient — suficient pentru nevoile
fiecăruia pe care-l primește. Harul Domnului este suficient
și completează fiecare lipsă. El te va judeca după ce este
inima și intenția ta. Voința ta niciodată nu trebuie să fie
la nivelul de 90 sau 50. Intenția trebuie să fie la nivelul
de 100 și dacă faci voia Lui după cea mai bună capacitate a
ta, aceasta îți este socotită ca 100 și tu ești al Lui și în
deplină comuniune cu El. Acel nivel de 100 înseamnă o inimă
perfectă. Dar Domnul cere mai mult de la noi decât va cere
de la lume. El cere să-L iubim cu toată mintea și puterea
noastră și pe aproapele nostru ca pe noi înșine, dar va cere
aceasta și de la lume. Veți spune, cum poate cere mai mult?
El cere mai mult de la tine și de la mine. Cum? Isus a spus:
“Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unul pe altul. Cum v-am
iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unul pe altul!". Tu
trebuie să procedezi cu aproapele tău ca și cu tine însuți.
Nu trebuie să dai tot ce ai sau să-ți sacrifici propriile
interese și apoi să duci lipsă. Dar când este vorba despre
ucenicii Domnului este un lucru diferit. Aceasta a însemnat
sacrificiul vieții Domnului nostru. Noi trebuie să ne iubim
unii pe alții așa cum ne-a iubit El. V-ați obligat prin acel
aranjament și nu puteți fi unul din turma mică dacă nu
sunteți jertfitori. Fiecare din acea turmă mică este un
preot jertfitor, așa că dacă aparțineți de Preoțimea
Împărătească veți fi jertfitori.
VIAȚĂ—La sfârșitul Veacului Milenar.
(Q440-1)
Întrebare
(1910)—1—Va avea omenirea curățită la sfârșitul Veacului
Milenar viață eternă sau viață veșnică?
Răspuns—Răspunsul meu este că acești termeni “veșnic" și
“etern", după cum sunt folosiți în Scriptură, nu sunt
folosiți cu aceeași exactitate cum pare să presupună cel
care scrie aici. Ideea generală a Scripturilor pare să fie
nu de viață eternă, ci viață veșnică, dacă-i să faci
distincție între ele. Dar majoritatea oamenilor nu fac
distincție între ele și consideră că dacă spun viață eternă,
ei înțeleg viața care ține veșnic; și dacă spun viață
veșnică, ei de asemenea înțeleg acea viață care ține veșnic;
deci cu acea definiție ei sunt corecți oricum. Dar dacă vei
adăuga la cuvântul viață “veșnică" ceva ce înseamnă viață
nemuritoare, atunci este o greșeală. Nu ar fi potrivit să-l
folosim cu acest gând în minte; lumea nu va avea nemurirea,
ci lumea va avea viață veșnică, sau, în acest sens al
cuvântului, viață eternă sau fără sfârșit.
VIAȚĂ—Viața posedată de Omul Isus și
de Isus Cristos. (Q440-2)
Întrebare
(1916)—2—Isus Cristos Domnul nostru are aceeași viață pe
care a avut-o omul Isus?
Răspuns—Iarăși nu suntem siguri ce are în minte cel care
întreabă. Noi am spus în Volumul I că toată viața este la
fel. Viața este viață. Dumnezeu are viață. Îngerii au viață.
Omul are viață. Animalele au viață. Păsările și peștii au
viață. Deci, desigur, Isus a avut aceeași viață cum a avut
înainte. Natura este diferită, și astfel Dumnezeu are viață
pe plan divin sau natură divină. Heruvimii au viață pe
planul lor, îngerii pe al lor, omul pe al său, iar animalele
etc., pe al lor. Fiecare are viață potrivit naturii sale. Să
presupunem că cel care întreabă a vrut să spună: Isus are
aceeași natură și viață pe același plan ca înainte?
Răspunsul nostru ar fi: Nu. “Fiind omorât în trup, dar făcut
viu în duh" (1 Pet. 3:18). El a fost o ființă spirituală cu
o natură spirituală și de aceea a avut o viață spirituală
după învierea Sa; pe de altă parte, El a avut natură umană
cu putere umană și cu viață umană când a fost omul Isus. Ca
Logos sau purtător de cuvânt al lui Dumnezeu, El a avut o
viață spirituală. După aceasta El a venit în lume să Se
jertfească pe Sine. Când S-a jertfit, El a terminat lucrarea
pe care I-a dat-o Tatăl de făcut. Apoi Tatăl L-a înviat din
morți și El Și-a arătat această schimbare apărând în
diferite forme, arătând că era o ființă spirituală cu o
natură diferită. El nu S-a manifestat ca un om, ci după
înviere S-a manifestat ca o ființă spirituală și în același
timp a arătat schimbarea de la natură umană la natură
divină.
VIAȚĂ VEȘNICĂ—Acum este reală sau socotită? (Q262-3)
Întrebare
(1906)—1—Credincioșii consacrați au acum viață veșnică,
sau este doar socotită? Dacă este socotită, explică Ioan
5:24, care spune: “Cine aude cuvântul Meu și crede în Cel
care M-a trimis are viață veșnică".
Răspuns—Aceasta este o întrebare foarte asemănătoare, după
cum veți înțelege, cu cea de dinainte și se poate răspunde
în același mod. Este mai important să prinzi ideea corectă
decât să argumentezi care ar fi cea mai bună cale de a arăta
acest adevăr. Amândouă modurile de a expune ideea sunt
într-adevăr corecte. Puteți spune că avem viață veșnică
acum, și să dovediți aceasta în felul următor: Domnul a
promis viață veșnică celor care-L iubesc și cuvântul lui
Dumnezeu este sigur, și din moment ce a promis aceasta,
vorbind prin credință din acel punct de vedere al
promisiunii lui Dumnezeu, pot zice, da, eu am viață veșnică.
Și totuși este foarte asemănător cu un fapt pe care l-am
ilustrat uneori printr-un cec. Să presupunem că tu mi-ai
dat, sau am primit de undeva un cec și acel cec este în
buzunarul meu. Să presupunem că cecul ar fi de 100 de dolari
și că aceștia ar fi singurii bani pe care i-aș avea, iar
cineva ar veni și ar spune: “Ai ceva bani, frate Russell?"
Vedeți, aș putea spune da sau nu, pentru că un cec nu este
bani, dar am un cec care valorează bani. Exact așa ne-a dat
Dumnezeu viață veșnică și această viață este în Fiul Său.
Aceasta este o afirmație clară. Aceasta este mărturia, că El
ne-a dat viață veșnică și această viață este în Fiul Său. Și
când Cel care este viața noastră Se va arăta, ne vom arăta
și noi împreună cu El în glorie. Așa că vedeți că avem viață
veșnică în același sens în care avem cecul în buzunar. Este
valoarea a tot ce aceasta va atrage după sine, și totuși nu
este viața însăși. În ceea ce privește viața însăși, ea este
mântuirea care ne va fi adusă la descoperirea Domnului și
Mântuitorului nostru Isus Cristos.
VIAȚĂ VEȘNICĂ—Va fi determinată de
încercarea finală. (Q441-1)
Întrebare
(1912-Z)—1—Va include restabilirea dreptul la viață
veșnică, sau acest drept va fi determinat de încercarea
finală care va veni la sfârșitul Veacului Milenar?
Răspuns—Perfecțiunea i-a fost dată inițial lui Adam; și în
virtutea perfecțiunii lui, a avut dreptul să continue să
trăiască, dacă era ascultător. Dar așa cum Dumnezeu a văzut
potrivit să încerce pe tatăl Adam, tot așa va încerca El și
familia umană. Și încercarea finală, după ce Împărăția va fi
predată Tatălui, va fi în privința încercării vredniciei lor
de a atinge aceste drepturi de viață și de a le păstra
veșnic. Mia de ani de domnie a lui Cristos va fi pentru
aducerea omenirii la perfecțiune. La sfârșitul acelei
domnii, cei care vor fi atins perfecțiunea vor fi predați
Tatălui. Noul Legământ va fi îndeplinit pentru ei tot ce a
fost intenționat să îndeplinească. Dar înainte ca Dumnezeu
să-i considere vrednici de plinătatea vieții Lui veșnice, El
va avea grijă ca toți să fie încercați individual și fără
niciun Mijlocitor. Putem fi siguri că încercarea va fi una
hotărâtoare și dreaptă.
VINDECĂRI—Cheamă bătrânii, roagă-te și
unge-l. (Q323-3)
Întrebare
(1909)—2—Cum trebuie creștinii să urmeze sfaturile din
Iacov 5:14-15. “Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe
bătrânii adunării și ei să se roage pentru el, ungându-l cu
untdelemn, în numele Domnului … și dacă a făcut păcate îi
vor fi iertate".
Răspuns—”Și dacă a făcut", aceasta consider eu că este
esența. Sugestia este că o astfel de persoană a păcătuit,
devine înstrăinat de Dumnezeu și nu este în stare să meargă
la El. De aceea în această condiție tristă și separată,
chiar “dacă a făcut păcate", el poate chema pe bătrânii
Bisericii și să-și mărturisească greșeala, după cum a spus
apostolul: “Mărturisiți-vă deci unii altora păcatele și
rugați-vă unii pentru alții" (Iac. 5:16). Aceasta aș
înțelege eu a fi vindecare spirituală. De ce nu vindecare
fizică? A înțelege așa, ar fi a înțelege în dezacord cu
întreaga Biblie, care ne spune că în loc să ne așteptăm la
vindecare fizică, noi trebuie să ne punem viețile în
sacrificiu. Nu există nicăieri nici o sugestie că ucenicii
Domnului nostru au fost vindecați de El. În timp ce Isus a
trimis pe ucenicii Săi să vindece pe alții, niciodată nu
le-a spus să se vindece pe ei înșiși, și niciodată nu s-au
vindecat, și Isus nu i-a vindecat niciodată. În cazul lui
Pavel, el menționează mai mulți frați care erau bolnavi, și
Domnul a avut milă și în final i-a videcat, dar apostolul
n-a poruncit să se facă vreo minune pentru ei, nici nu le-a
dat nici un șorț sau ștergar, etc., dar a făcut acest lucru
pentru alții. Când mama soției lui Petru era bolnavă de
febră, atunci ea a fost vindecată, dar nu Petru și nici
vreunul dintre ucenici. Astfel, dacă afirmația lui Iacov
trebuie privită ca una generală către Biserică, aceasta ar
fi contrară cu orice altceva din Scriptură.
Când voi și cu mine am fost acceptați, am fost socotiți că
am primit restabilirea sau viața și am fost sfătuiți să ne
aducem corpurile ca o jertfă vie. Când Domnul nostru a fost
obosit de lucrarea de propovăduire și învățare, S-a rugat El
să fie vindecat? Ce a făcut El? A stat pe marginea fântânii
și S-a odihnit, exact așa cum am face voi și cu mine când am
fi obosiți. Când I-a fost foame, a poruncit pietrelor să se
facă pâine? Nu, El a spus că puterea ar fi folosită în mod
nepotrivit. Dar a folosit acea putere pentru a hrăni
mulțimile și poate că a mâncat puțin din ceea ce a fost
pregătit pentru mulțimi, ceea ce nu ar fi fost o folosire
specială a puterii Sale pentru Sine. Noi suntem
chemați la sacrificiu și nu la restabilire — aceea va fi în
veacul următor.
Un prieten al meu, care crede în Adevărul Prezent, m-a
chemat într-o zi și mi-a spus că este răcit. Am tras un
sertar și am spus că îi voi da ceva care îl va ajuta. El a
spus: “Nu, Domnul este vindecătorul meu și voi scăpa de
aceasta în două, trei zile". “O", am spus eu, “m-am gândit
că te-aș putea ajuta să treci peste aceasta mai repede".
Atunci mi-am amintit că el gândea că dacă are o durere de
dinți sau de ureche sau o bătătură, Domnul îl va vindeca. El
se interesa de un frate și a spus că a fost așa de bolnav că
viața sa era fără speranță, și acest frate credea tot așa.
Am spus: “Frate, voi folosi această ocazie pentru a-ți spune
ceva. Tu crezi că trebuie să duci aceste dureri la Domnul și
apoi să aștepți. Acum, frate, aș vrea să-ți atrag atenția
asupra faptului că acest frate, deși îl are pe Domnul ca
vindecător, este acum așa de bolnav că nici nu poți să-l
vizitezi, și după ce a fost bolnav timp îndelungat, cheamă
un doctor și se face bine. Acum tu ești bolnav, și îmi
amintesc mai multe ocazii în care ai fost bolnav. În timp ce
nu mă laud cu Domnul ca vindecătorul meu, nici cu sugestiile
mele, vreau să îți spun că Domnul în providența Sa a condus
în așa fel viața mea că am fost doar o zi bolnav în pat în
45 de ani. Frate, crezi că ar fi mai bine ca Domnul să te
țină sănătos sau să te lase să te îmbolnăvești și apoi să te
vindece?" Se părea că vede că Domnul îl poate ține sănătos.
Gândul meu este că voi și cu mine avem dreptul, după
aranjamentele lui Dumnezeu, să facem tot ce putem în mod
cuvenit și să folosim orice pentru sănătatea noastră fizică.
Când îți este foame, mănânci carne, pâine și cartofi, și ele
sunt unele din cele mai bune medicamente. De asemenea puțin
somn. Noi nu ne gândim să ne lipsim de acestea. Și dacă eu
m-am gândit că un pic de cătușnică (plantă erbacee cu
proprietăți tonice, n.t.) sau orice altceva ar stimula
ficatul și ar liniști stomacul, n-aș ezita să iau, la fel ca
și pâinea sau cartofii, și aș crede că aș folosi aceeași
judecată sănătoasă în întreținerea corpului. Citim: “Iată că
v-am dat orice plantă … să fie hrana voastră" (Gen. 1:29).
Fă tot ce poți, ești o creatură gemândă, fă orice pentru
ușurarea ta. Când iau niște medicamente nu fac ceva deosebit
de ce este liber și obișnuit pentru toată lumea. Am
consacrat tot ce am Domnului, dar El niciodată n-a așteptat
de la mine să renunț la a mânca pâine și carne sau la a lua
puțină cătușnică dacă aceasta este bună pentru stomac.
VINDECĂRI—Referitor la porunca lui
Isus. (Q324-1)
Întrebare
(1911)—1—Ce înseamnă aceasta: când Isus a poruncit
ucenicilor Săi să vindece bolnavii, să învie morții și să
curețe pe leproși?
Răspuns—Ucenicii Săi au plecat și au făcut chiar acea
lucrare într-o anumită măsură; dar există un pasaj în
Scriptură la care se referă acest frate, care sună cam așa:
“Și aceste semne vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele
Meu vor scoate demoni … dacă vor bea ceva aducător de
moarte, nu-i va vătăma; își vor pune mâinile peste bolnavi
și bolnavii se vor face sănătoși", etc. Ce este cu aceasta?
De fapt, acest pasaj nu este o parte din Evanghelia
originală; acest capitol se termină cu versetul nouă; totul
după versetul nouă este o interpolare, este adăugat cândva
prin secolul opt, după câte știm. Acesta nu este cel mai
vechi manuscris în greacă, după cum toți cărturarii știu. Ca
să vă dau o ilustrație de ceea ce a fost adăugat la Biblie
luați ultimul verset al Evangheliei lui Ioan. Oricine poate
vedea că aceasta este o interpolare; nu este în niciunul din
manuscrisele vechi. Acesta zice în felul următor: “Mai sunt
multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar
fi scris unul câte unul, gândesc că în lumea aceasta n-ar fi
putut încăpea cărțile care s-ar fi scris". Asta-i prea de
tot! Cineva care a vrut să exagereze s-a simțit liber să
adauge acel vers fără nici o autoritate. Acum, eu nu sunt de
acord cu toate adăugirile la Cuvântul lui Dumnezeu; eu
susțin doar ce a spus Dumnezeu, ceea ce este scris de
profeții și apostolii Săi, nimic mai mult.
VINDECĂRI—Rezultat al rugăciunii.
(Q325-1)
Întrebare
(1913)—1—A sosit timpul potrivit în marele plan al lui
Dumnezeu când consacrații se pot ruga pentru îndepărtarea
defectelor mintale sau fizice ale copiilor?
Răspuns—Nu cred că binecuvântările restabilirii sunt
cuvenite pentru lume încă. Eu înțeleg că restabilirea este
pregătirea lui Dumnezeu care să fie inaugurată după a doua
venire a lui Cristos și stabilirea Împărăției Sale. Ceea ce
a făcut Isus în privința restabilirii la prima Sa venire, și
ceea ce apostolii au făcut la acel timp, nu trebuie să le
considerăm împotriva planului lui Dumnezeu și nu trebuie să
considerăm că dacă Domnul a putut și a făcut minuni înainte
de restabilire, aceasta ar arăta o violare a legii lui
Dumnezeu, și astfel, dacă Dumnezeu ar da mai multe
binecuvântări ale restabilirii acum, n-ar exista lege care
să le împiedice, după cum n-a fost nici o lege care să
împiedice pe Isus și pe apostoli să împlinească aceste
binecuvântări ale restabilirii. Dar timpul pentru ele este
în viitor. Deci, dacă eu ar fi să mă gândesc sau să mă rog
pentru ei și în legătură cu infirmitățile lor, gândul meu ar
fi cam așa: știu că Dumnezeu a făcut deplină asigurare
pentru restabilirea copiilor mei și a altor copii, și pentru
întreaga familie umană în curând; nu sunt sigur că Dumnezeu
este gata să dea acum vreo manifestare specială în această
direcție; dacă m-aș ruga în această privință, m-aș ruga cu
anumite limitări în minte cât și în exprimare, și aș spune:
“Doamne, deși Îți cer acest lucru, voia Ta să se facă și nu
a mea". N-aș vedea ceva rău în a face o astfel de rugăciune
în astfel de condiții, spunând: “Doamne, nu știu dacă a
venit timpul ca să binevoiești să acorzi o anumită măsură de
restabilire copilului meu, de aceea las aceasta în mâinile
Tale. Mă rog, dacă este în armonie cu voia Ta, ca astfel de
binecuvântări să poată veni pentru el. Tată, nu cer nimic
din drepturile restabilirii pentru mine, pentru că toate
aceste drepturi pământești și ale restabilirii le-am
sacrificat și de aceea nu cer nimic pentru mine". Cererea
mea ar fi numai pentru acest copil, cel care este subiectul
rugăciunii.
VIZIUNI—”Va veni și se va împlini
negreșit". (Q729-1)
Întrebare
(1915)—1—Ce înseamnă Habacuc 2:3? “Căci este o viziune al
cărei timp este hotărât, se apropie de împlinire și nu va
minți; dacă întârzie, așteapt-o, căci va veni și se va
împlini negreșit".
Răspuns—Aceasta este explicată pe prima pagină a fiecărui
număr al Turnului de Veghere. Dumnezeu a pregătit o mare
viziune în Cuvântul Său, o mare descoperire. Aceasta este o
ilustrație, ca să spunem așa. El a dat această ilustrație a
planului Său mai mult sau mai puțin clar prin profeți și
prin Lege. Jubileele au prefigurat restabilirea pentru toată
lumea. Alte trăsături ale Legii, cum sunt jertfele Zilei
Ispășirii etc., au ilustrat alte trăsături ale planului lui
Dumnezeu. Paștile au reprezentat alte trăsături. Toate
aceste ilustrații au fost armonizate într-o mare ilustrație
sau imagine — marele plan al lui Dumnezeu de binecuvântare a
omenirii. “Toate familiile pământului vor fi binecuvântate
în sămânța ta" i-a spus Dumnezeu lui Avraam. Toate acestea
au format marea viziune, sau ilustrație pe care Dumnezeu
Și-a propus s-o dea poporului Său.
În măsura în care noi ajungem să avem mintea lui Dumnezeu,
putem înțelege tot mai clar ce înseamnă aceste lucruri. Cea
mai importantă parte a ilustrației a fost că Mesia va veni
și că El Își va stabili împărăția. Toate aceste pomisiuni
sunt părți ale acestei mari imagini sau viziuni. Împlinirea
ei ar părea că întârzie mult. Înseamnă aceasta că Dumnezeu a
uitat acea promisiune făcută lui Avraam? pare să întrebe
profetul. Uneori părea ca și cum Dumnezeu uitase de ea.
“Dar", declară profetul, “va veni și se va împlini
negreșit". În realitate nu întârzie. Uneori poate că ne-am
aștepta să vedem mai mult decât vedem. Poate ne-am așteptat
să vedem mai mult din strâmtorare asupra lumii până acum.
Anul 1915 este trecut mai mult de jumătate și mă îndoiesc că
vom vedea tot ce ne-am așteptat în acest an. Se pare că noi
am încerca să grăbim împlinirea viziunii.
Dar totuși viziunea este pentru un timp stabilit; și nu
trebuie să renunțăm. Noi ne încredem în aranjamentul lui
Dumnezeu. N-a fost calea Domnului să se termine totul în
octombrie 1914. Nu știu câte se pot întâmpla de acum și până
în octombrie 1915. Dacă ar fi să presupun, n-aș fi în stare
să văd cum se pot realiza toate așteptările noastre de acum
și până în octombrie 1915. Sper să se realizeze. Voi aștepta
mai mult decât până în octombrie 1915 dacă este necesar.
Viziunea este sigură. Toate aceste lucruri
binecuvântate vor veni în mod sigur; este vorba doar despre
timpul Său și despre înțelegerea noastră a timpului Său.
Când voi și cu mine am înțeles pe deplin aspectul principal
al acestui lucru, suntem în mod sigur aproape de el. A fost
un succes foarte aproape de exactitate că acest timp de
strâmtorare a început aproape de octombrie 1914; și se
desfășoară acum cu mare viteză. Nici o rugăciune ca să-l
oprească nu este ascultată. Dacă timpul pentru războiul
mondial ar fi fost numai o presupunere, aceasta ar fi fost
în mod sigur un mare succes. Acesta ar fi fost un miracol.
Noi ne-am apropiat foarte mult de el, dacă n-a fost exact.
VLĂSTAR—În El avem viața, mișcarea și
ființa. (Q512-1)
Întrebare
(1909)—1—(Fapt. 17:28), “Căci în El avem viața, mișcarea
și ființa, după cum au zis și unii dintre poeții voștri:
“Căci vlăstarii Lui suntem”" Ce se înțelege prin cuvintele,
“vlăstarii Lui suntem"?
Răspuns—Apostolul se adresa păgânilor din Atena care
ridicaseră un altar unui Dumnezeu necunoscut, și apostolul a
vrut să li se adreseze în direcția superstiției lor. Când
vorbești cu cineva este bine să ajungi în armonie cu el pe
cât posibil. Nu-l pune la pământ și nu-l înfuria. Mulți din
poporul drag al Domnului, cu cele mai bune intenții,
stârnesc antagonismul celui cu care vorbesc și astfel aduc
vătămare atât Adevărului cât și lor înșiși. Domnul nu ne-a
trimis să luptăm. Dacă trebuie să ne luptăm cu cineva,
aceasta este persoana noastră. Vă amintiți însărcinarea,
“Duhul Stăpânului
Domnul este peste Mine, căci
Domnul M-a uns
să aduc vești bune celor blânzi" (Isa. 61:1). Imediat ce
afli că persoana cu care discuți nu este blândă, trebuie să
renunți — nu antagoniza cu el, nu lua o daltă și un ciocan
și nu încerca să-i faci o ureche. Însărcinarea noastră spune
mai departe și zice că nu numai să vestim evanghelia, ci și
să “pansăm pe cei cu inima zdrobită". Noi nu trebuie să
încercăm să le zdrobim inimile. Mulți par să creadă că ei
sunt însărcinați să meargă să vadă câte inimi pot zdrobi,
dar nu există așa ceva în însărcinare. Căutați inimile care
sunt deja zdrobite, pentru că sunt o mulțime în lume. Voi și
cu mine vrem să fim făcători de pace, încercând să facem tot
binele care-l putem, să pansăm inimile zdrobite și să turnăm
pe ele uleiul spiritului Domnului. Să lăsăm pe Domnul să-l
folosească pe diavol și pe alții să zdrobească inimile
oamenilor; El știe cum. Orice am face trebuie să facem cu
cuvintele vieții. Uneori un cuvânt va intra direct în inimă,
exact ca atunci când Petru a spus că evreii L-au omorât pe
Prințul Vieții; dar aceasta să fie săgeata adevărului și nu
a cuvintelor voastre, și ea să-i facă să cadă sub El. Când
ei manifestă părere de rău și căință, amintiți-vă ce le-a
spus Petru când au întrebat, Oameni și frați, ce să facem să
fim mântuiți? A spus Petru, Trebuie să vă pară rău, căiți-vă
și o vreme să vă pară rău? Nu, el a pus pe loc niște
undelemn și a început să lege inimile zdrobite. El a spus,
Pocăiți-vă dragi prieteni, știu că ați făcut-o din
neștiință, Dumnezeu știe aceasta. Și așa, el a încercat să-i
vindece.
Altă parte a întrebării este aceasta: Vorbind cu acești
oameni din Atena, Pavel a spus: Trecând, am remarcat unul
din altarele voastre și pe el erau înscrise cuvintele: “Unui
Dumnezeu necunoscut". Ei bine, vă spun etc., și Pavel a
continuat și le-a spus că ei nu trebuie să se gândească la
acești idoli ca fiind Dumnezeu, ci că Dumnezeu este marele
Creator care a făcut toată lumea, și le-a amintit că unii
dintre proprii lor profeți au recunoscut același lucru.
Vedeți, el se punea alături de ei. Pavel nu spune că ei erau
fii ai lui Dumnezeu și în armonie cu Dumnezeu. Întreaga lume
zace în cel rău care îi ține sub puterea lui, spunându-le că
Dumnezeu este un Dumnezeu furios, ceea ce îi conduce spre
a-L urî. Nu, apostolul i-a încurajat să-L cunoască pe
Dumnezeu care i-a făcut, și care îi va primi înapoi dacă vor
veni pe calea stabilită de El.
VOINȚĂ—Moartea voinței așa cum este
ilustrată în Umbrele Cortului Întâlnirii.
(Q735-1)
Întrebare
(1910)—1—Te rog dă unele ilustrații ale punerii propriei
voințe la moarte numai prin supunere așa cum este menționată
în Umbrele Cortului Întâlnirii pag. 71.
Răspuns—Nu-mi amintesc citatul din Umbrele Cortului
Întâlnirii. Nu înțeleg exact întrebarea. Propria voință este
aceea pe care am avut-o la început când am venit la Dumnezeu
și pe care am predat-o când ne-am prezentat trupurile ca
jertfe vii. Dacă nu ne predăm voința, atunci Dumnezeu nu ne
acceptă deloc. Oricine nu-și predă voința sa, nu dă nimic,
pentru că voința duce cu ea totul, și Dumnezeu nu va accepta
altceva. Acum să presupunem că ne-am predat voința când am
făcut consacrarea către Domnul, și să presupunem că
continuăm pe cărarea vieții, având încercări și dificultăți,
și nu reușim să menținem această supunere a voinței noastre;
și să presupunem că voința cărnii este tare și voința Noii
Creaturi nu cucerește voința cărnii — ce se întâmplă? Atunci
noi nu umblăm după spirit în mod potrivit. Aceasta înseamnă
că noi cedăm câte ceva cărnii, și apostolul spune că dacă
trăim potrivit cărnii vom muri, dar dacă prin spirit omorâm
faptele cărnii vom trăi. Deci fiecare dintre cei învingători
vor trebui să omoare voința și faptele cărnii și să le aducă
în supunere. Este posibil să cucerim carnea? În mințile
noastre este posibil, și despre aceasta vorbește Dumnezeu.
El vorbește minții și inimii voastre. Nu trebuie să
consimțiți la păcat, nu trebuie să fiți servi ai păcatului.
Noua Creatură nu poate să primească ordine de la creatura
veche. Noua Creatură trebuie să fie învingătoare. Uneori
poate fi o mare luptă între cele două, dar dacă ai fi fost
credincios ducând o luptă puternică împotriva cărnii, chiar
dacă ai avut un eșec, Dumnezeu te poate socoti totuși că ai
fost credincios în măsura în care ai putut și să-ți dea o
binecuvântare, și să facă într-adevăr din aceea o putere
pentru tine în viitor, dacă îți vei aminti de acel punct
slab data viitoare. Vei spune, Aici este locul în care am
alunecat înainte. Îți amintești dacă trecând pe o stradă, a
fost un loc alunecos și ai căzut? Când ai trecut din nou
prin acel loc ai zis, Aici este locul unde am căzut odată.
Îți vei aminti locul unde ai căzut înainte, când era
acoperit de zăpadă, și cum ai căzut. Am avut această
experiență de mai multe ori. În lucrurile spirituale este la
fel. Poate într-un loc ai alunecat și ai căzut și aceea
alunecare în providența lui Dumnezeu te poate face foarte
puternic în acel anumit punct, pentru că de fiecare dată
când te apropii spui, “Aici, atenție!" Și aceasta îți va
întări caracterul chiar în acel punct. Așa că prin diferite
experiențe Domnul ne învață în Școala lui Cristos. Și să nu
uităm niciodată că El se uită la inimă; și dacă inima este
învingătoare, chiar dacă ai căzut în acea anumită încercare
la acel anumit moment, și dacă atunci când ai ieșit din
dificultate ai mers la Domnul, în numele marelui Avocat, și
ți-ai cerut scuze de la El, și i-ai spus cât de rău îți
pare, și cum te vei strădui în viitor să faci mai bine,
atunci știi că ai fost iertat și astfel a fost câștigată o
victorie. Tu n-ai socotit totul când ai alunecat și ai
căzut, dar ai socotit după aceea, când caracterul tău a fost
întărit prin urmarea îndrumărilor Cuvântului Domnului și ai
venit cu curaj la tronul harului ceresc ca să poți căpăta
milă și să găsești ajutor la orice timp de nevoie.
VOINȚĂ—Cum să determini voia Domnului?
(Q736-1)
Întrebare
(1910-Z)—1—Să presupunem că cineva are în minte o lucrare
care el crede că este condusă de Domnul, și totuși alții
care sunt la fel de consacrați Domnului ca și el par să
creadă că poate să nu fie conducerea Domnului, există vreo
cale prin care el poate să se asigure că are dreptate?
Răspuns—Noi credem că o regulă bună este, atunci când cineva
nu este sigur care este calea bună, să stea pur și simplu și
să aștepte, dacă în acea chestiune se poate proceda astfel.
Dar dacă este un lucru care nu poate fi amânat ci trebuie
determinat pe loc, n-ar fi bine să aștepte; dar în multe
cazuri ar fi bine doar să stea și să aștepte.
De exemplu, un domn ne-a întrebat dacă să construiască o
casă sau nu. Noi nu ne-am grăbit să-l sfătuim, și el a
insistat să-i spunem gândul nostru. După ce ne-a spus toate
condițiile, l-am sfătuit să n-o construiască și i-am arătat
motivele noastre. Noi n-am încercat să-i impunem vederile
noastre, ci l-am lăsat. Este bine să ne amintim să nu ne
îngrijorăm prea mult pentru lucruri care nu sunt pentru noi
a le decide; ne-am feri astfel de multe probleme. În orice
lucru însă, care este pentru noi a-l decide, trebuie să
folosim foarte multă grijă și judecată și să încercăm să
găsim voia Domnului cu privire la acel lucru.
În cazul când oamenii au opinii diferite despre lucruri, noi
credem că este bine ca cineva, dacă resposabilitatea este a
lui, să audă ce au de spus alții și apoi să considere
chestiunea cu cât este posibil de multă înțelepciune și
judecată, și să acționeze după cea mai bună judecată a sa,
luând în considerare motivele prezentate de prietenii săi,
ținând însă minte că responsabilitatea deciziei îi aparține.
VOINȚĂ—Voința umană în contrast cu
natura. (Q736-2)
Întrebare
(1913)—2—Crezi că există vreo diferență între voința
depravată și natura umană?
Răspuns—Natura umană nu are o voință depravată. Natura umană
este ceea ce a avut Adam. Voința depravată este în noi acum
din cauză că avem natura umană depravată. Voința lui Adam,
ca om perfect, a fost o voință umană perfectă, și voința
omului natural de azi, din cauză că el este depravat, este o
voință depravată.
VOINȚĂ—Noua voință precede conceperea
de spirit. (Q736-3)
Întrebare
(1915)—3—Te rog să explici înțelesul noii voințe umane,
sau diferența dintre aceasta și Noua Creatură?
Răspuns—Noua voință umană — nu sunt sigur dacă s-o numim mai
bine voință umană. Numiți-o noua voință! Noua voință apare
înainte de a deveni Noi Creaturi. Trebuie să ai o voință de
a face voia lui Dumnezeu înainte de a căuta s-o faci. Și
când cauți să faci voia lui Dumnezeu îți vei aminti că El
te-a îndrumat să mergi la Domnul Isus Cristos pentru
instrucțiuni. Apoi, mergând la El pentru instrucțiuni, El
devine Înțelepciunea ta și îți arată calea. Dar tu ai vrut
să faci aceasta înainte de a veni. Aceea a fost o voință
nouă, dar a fost în totalitate a ta. Nu are importanță ce
ți-a dat impulsul să-ți schimbi atitudinea față de Dumnezeu
și de dreptate, voința ta a fost la început cea care a vrut
să facă voia lui Dumnezeu. N-a fost Creatura Nouă; pentru că
nici o Creatură Nouă nu începe până ce nu are loc conceperea
de spirit, și aceasta nu are loc până după ce ai voință
nouă.
Această voință acceptă termenii îndreptățirii, adică face o
deplină consacrare. Când voința pământească — noua minte
pământească — acceptă termenii îndreptățirii, prin supunere
în consacrare deplină Domnului, persoana este concepută de
Spiritul sfânt. Apoi el devine o Nouă Creatură. Atunci noi
putem vorbi despre această voință ca despre noua voință,
pentru că în jertfirea noastră noua voință nu moare, ci
devine voința Noii Creaturi, și este chiar mai conformată
lui Dumnezeu din motivul că posesorul ei este conceput de
Spiritul lui Dumnezeu. Acum această voință nouă începe să
domine totul. Ea are control deplin și doar atunci este
recunoscută de Dumnezeu. Persoana are o poziție nouă de când
primește conceperea de Spirit.
VOLUMUL ȘAPTE—Referitor la numărul
fiarei. (Q645-1)
Întrebare
(1909)—1—Apoc. 13:18: “Aici este înțelepciunea. Cine are
pricepere să socotească numărul fiarei, căci este un număr
de om. Și numărul ei este: șase sute șaizeci și șase". Ce
înseamnă aceasta?
Răspuns—Vedeți volumul șapte.
VOLUMUL ȘAPTE—Va fi editat la timp
pentru Turma Mică de această parte de
văl?
(Q730-1)
Întrebare
(1910)—2—Avem motiv să așteptăm ca volumul 7 să fie
publicat la timp pentru a fi de ajutor celor din Turma Mică
de această parte de văl?
Răspuns—Nu știu dacă aveți motiv sau nu. Cred că va fi
publicat la timp pentru a fi de folos de această parte de
văl pentru Turma Mică, pentru că înțeleg că acesta va fi
special pentru Turma Mică și nu pentru alții, decât pentru
Turma Mică și Marea Mulțime. Nu este pentru lume.
VOLUMUL ȘAPTE—Referitor la anul 1913.
(Q730-2)
Întrebare
(1913)—3—Va fi publicat volumul 7 al Studiilor în
Scripturi înainte de 1913?
Răspuns—Aceasta este mai mult decât știu eu.
VOLUMUL ȘAPTE—Este el Foto-Drama?
(Q645-2)
Întrebare
(1914)—4—Este Foto-Drama Creației o parte a volumului
șapte?
Răspuns—Trebuie să mă întrebați ceva mai ușor. Nu știu,
dragi prieteni, și nu sunt un ghicitor atât de bun ca unii
dintre voi. Puteți pune această întrebare unora din ceilalți
prieteni și puteți primi pe loc un răspuns. Eu nu știu. Nu
cred că ea este volumul șapte. Scenariul Foto-Dramei este un
volum frumos și vorbește despre planul veacurilor. Și eu
aștept volumul șapte. Așteptați până iese de la tipar — dar
vă spun un secret, încă nu este la tipar.
VOLUMUL ȘAPTE—Referitor la timpul
pentru înțelegerea lui. (Q645-3)
Întrebare
(1916)—1—Din moment ce Apocalipsa a fost discutată
conform programului de ieri, să înțelegem că a sosit timpul
ca Apocalipsa să fie înțeleasă? Dacă da, te rog explică
Apoc. 20:10: “Și Diavolul, care-i înșela, a fost aruncat în
iazul de foc și de pucioasă, unde este fiara și prorocul
mincinos. Și vor fi chinuiți zi și noapte, în vecii
vecilor". În ce constă “chinuirea"? Cine îi chinuie?
Răspuns—Faptul că ieri am discutat anumite trăsături ale
Apocalipsei nu înseamnă că toți vorbitorii au înțeles tot ce
este scris în Cartea Apocalipsei. În privința celor șapte
Biserici, noi am scris despre ele în Turnul de Veghere din
1880 și 1882. Cele șapte Biserici au fost menționate atunci,
și acele caracteristici au fost discutate din când în când.
Dar sunt anumite lucruri în Apocalipsa pe care nu le
înțeleg, și din acest motiv nu scriu Volumul Șapte. Nu vreau
să merg pe ghicite în acel volum. Atunci când voi scrie
Volumul Șapte despre Cartea Apocalipsei, voi avea o
înțelegere satisfăcătoare a învățăturilor acelei Cărți. Nu-l
voi scrie până atunci. Cu privire la înțelegerea mea despre
Apocalipsa 20:10, cred că veți găsi o disertație
satisfăcătoare asupra acestui text în “Turnul despre iad".
Toți aveți Turnul despre iad; și dacă nu-l aveți, puteți
folosi Volumul Cinci în care acest text este tratat în mod
complet. În acest fel veți găsi o tratare mult mai bună a
acestui text decât v-aș putea da eu acum.
VOLUMUL ȘAPTE—Referitor la lovirea
Iordanului. (Q646-1)
Întrebare
(1916)—2—Volumul Șapte va fi scris înainte sau după
lovirea apelor Iordanului de către antitipicul Ilie?
Răspuns—Există anumite lucruri care se cuvine să nu le
spunem nimănui; și între aceste lucruri sunt acelea pe care
nu le știm.
VOLUMUL ȘAPTE—Ultima declarație a
Pastorului Russell. (Q646-2)
Întrebare
(1916-Z)—3—(Pusă de fr. Sturgeon cu câteva zile înainte
de moartea Pastorului Russell).
Ce este cu volumul șapte?
Răspuns—Altcineva poate să-l scrie.
VOLUMUL ȘAPTE—Declarația de la
Convenția din Milwaukee. (Q646-3)
Întrebare
(1916)—4—Explică Apoc. 12:12 despre Diavolul care s-a
coborât pe pământ și că are puțin timp.
Răspuns—Nu avem timp să intrăm în acest subiect. Volumul
șapte nu este ieșit încă de la tipar, și aș spune, din
moment ce nici nu este la tipar — tot ce voi spune este, că
acum totul a trecut. Această descoperire a trecut. Această
parte a trecut și s-a dus. Am avut ceva de spus în această
privință în Turnul de Veghere din iunie și comentariile au
ceva în ea pe această temă. Vom lăsa aceasta până când
Dumnezeu ne va lumina asupra cărții Apocalipsei și atunci
vom încerca să explicăm cartea ca întreg. Noi credem că
Cartea Apocalipsei este importantă și de aceea am vrea
foarte mult să scriem despre ea, dar pentru că încă nu este
toată clară și n-aș vrea să pun nici o speculație sau
ghicire în ea, de aceea nu vreau să scriu nimic până ce
Domnul o va clarifica în ceea ce privește Biblia și
interpretarea ei. De aceea așteptăm — așteptăm pe Domnul.
Cred că la timpul potrivit El va da Cheia care va deschide
cartea. Până atunci ne vom odihni. Veți avea volumul imediat
ce El va da explicarea. Dacă Domnul o va da prin altcineva,
bine, dar nu voi da nimic până când voi fi sigur.
VOLUMUL ȘASE—Referitor la omiterea
primului capitol. (Q663-2)
Întrebare
(1910)—1—Ce crezi despre sugestia de a omite studierea
primului capitol din volumul șase ca nefiind așa spiritual
ca cealaltă parte?
Răspuns—Ei bine, cred că fiecare din adunare are dreptul să
judece, și dacă întreaga adunare prin vot majoritar decide
așa, atunci eu n-aș avea nimic de spus; dar înainte de a
vota în această chestiune aș spune că eu cred că primul
capitol din volumul sașe este unul dintre cele mai bune din
carte. Dar eu întotdeauna mă supun la ce spune adunarea.
Cred că acesta este un spirit bun, pe care fiecare bătrân și
diacon să-l aibă în minte — adunarea prin votul ei
reprezintă pe Domnul. Bătrânul este reprezentantul Domnului
prin adunare.
VOLUNTARIAT—Răspuns la o obiecție.
(Q730-3)
Întrebare
(1906)—2—Am întâlnit oameni care au obiectat la
distribuirea tractelor duminica, și am răspuns la obiecțiile
lor “că aceasta este citirea de duminică".
Răspuns—Foarte bine, frate.
VOLUNTARIAT—Obiecții la lucrarea de
duminică dimineața. (Q730-4)
Întrebare
(1906)—3—S-au ridicat unele obiecții la distribuirea
tractelor duminică dimineața. Ce sfat ai da tu?
Răspuns—Aș spune că nu este o obiecție bine fondată.
VRĂJMAȘ—Ultimul vrăjmaș distrus. (Q260-3)
Întrebare
(1911)—4—Se spune că ultimul vrăjmaș care va fi distrus
va fi moartea. Care este aceea, moartea adamică sau care?
Răspuns—Ultimul vrăjmaș care va fi distrus — ce înseamnă
aceasta? Înseamnă că moartea care este un vrăjmaș, va fi
distrusă. Moartea a doua nu este un vrăjmaș al lui Dumnezeu,
și nici un vrăjmaș al celor care sunt în armonie cu
Dumnezeu. Moartea a doua va fi pentru distrugerea acelora
care nu se pot împăca cu Dumnezeu. În loc de a fi un rău, ea
va fi o binecuvântare pentru întreaga creație; dar moartea
adamică este un vrăjmaș. Ea a fost un vrăjmaș pentru că de-a
lungul veacului oamenii au suferit sub moartea adamică, și
într-adevăr, dacă ei ar fi avut posibilitatea, cunoștința
etc., le-ar fi plăcut să servească pe Dumnezeu și să fie în
armonie cu El. Însuși Adam, fără îndoială, după ce a
păcătuit, ar fi fost bucuros dacă Dumnezeu ar fi spus: “Ei
bine, Adame, îți voi da o altă încercare; du-te înapoi în
Eden; dar dac-o faci din nou, aceasta va fi moartea a doua
și va fi sfârșitul". Bineînțeles că ar fi fost bucuros.
VRĂJMAȘI—Iubește-ți vrăjmașii. (Q260-2)
Întrebare
(1905)—5—Cine sunt vrăjmașii pe care trebuie să-i iubim?
Răspuns—Vrăjmașii tăi. Nu trebuie să-i iubești pe vrăjmașii
mei. Aceasta o voi face eu.
VREDNICII DIN VECHIME—Referitor la
Moartea a Doua. (Q11-1)
Întrebare
(1907)—6—Ar fi posibil ca vreunul din vrednicii din
vechime să fi mers în moartea a doua?
Răspuns—Cred că nu. În timpul vrednicilor din vechime,
Dumnezeu nu făcuse nici o ofertă pentru lume, și din moment
ce nu au fost eliberați de moartea adamică, ei nu puteau
merge în moartea a doua. Deci, vedeți, înainte ca Cristos să
moară pentru păcatul lui Adam, înainte să fi fost înviat din
moarte pentru a fi judecătorul celor vii și a celor morți,
n-a fost posibil ca cineva să scape de moartea adamică, și
ei nu puteau intra în moartea a doua decât dacă scăpau de
moartea adamică.
VREDNICII DIN VECHIME—Cum primesc
viață spirituală? (Q11-2)
Întrebare
(1908)—1—Dacă este adevărat că numai cei concepuți de
spirit, care trebuie să trăiască în Veacul Evanghelic și
să-și aibă încercarea în această dispensație pentru a fi
concepuți și ulterior născuți ca ființe spirituale; dacă
este adevărat că numai cei concepuți de spirit se pot
aștepta să aibă corpuri spirituale și viață spirituală, cum
pot Vrednicii din Vechime, care au trăit și au murit înainte
de Veacul Evanghelic, să primească mai mult decât
perfecțiune umană? Cum li se poate da vreodată o natură
spirituală la sfârșitul sau după sfârșitul Veacului Milenar?
Răspuns—Scriind o scrisoare către fr. Woodworth cu un an în
urmă, am menționat întâmplător un lucru care m-a condus la
această concluzie, că Vrednicii din Vechime ar primi natură
spirituală la sfârșitul Mileniului; nu este sigur, dar ceea
ce gândesc este rațional și satisfăcător pentru mintea mea,
deși ar putea să nu fie pentru oricine; nu am încercat să
argumentez faptul sau să-l prezint forțat fratelui
Woodworth, dar el a înțeles ideea și într-o scrisoare de
răspuns s-a referit întâmplător la această chestiune, iar
scrisoarea aceea a fost publicată și eu am uitat să scot
afară acea parte. Voi spune că acum intenția mea este să
tratez acest subiect într-un articol din Turnul de Veghere
în curând. Am această intenție de un timp; am primit multe
scrisori care cer dovezi, și nu peste mult timp le veți avea
într-o formă mai bună decât le-aș putea da acum ca răspuns
la întrebare. Deci cred că acela vă va satisface.
VREDNICII DIN VECHIME—Încercarea lor.
(Q11-3)
Întrebare
(1910)—2—Au fost Vrednicii din Vechime suficient
încercați pentru a ne asigura că nici unul din ei nu va
merge în a doua moarte? Ei vor fi perfecți doar fizic și
mintal?
Răspuns—Noi nu știm dacă ei au fost suficient încercați în
ceea ce privește caracterul. Se pare că Domnul, după
declarația Sf. Pavel în scrisoarea către Evrei, are o
apreciere deosebită pentru acești Vrednici din Vechime și
pentru credincioșia lor, și Dumnezeu a indicat că ei sunt
acceptabili pentru El. Acum, dacă voi și cu mine ar fi să ne
folosim judecata — ceea ce nu trebuie să facem — dar dacă ar
fi să ne folosim judecata, de exemplu, într-un caz ca și cel
al lui Samson, am fi înclinați să ne întrebăm dacă Samson a
dezvoltat într-adevăr un caracter în suficientă asemănare cu
caracterul divin pentru a nu mai fi necesară o încercare
viitoare. O insuficientă relatare a vieții sale, omorârea
multor mii cu falca unui asin și după aceea tunderea părului
său etc., nu ne-ar dovedi că el a avut acel caracter; și
totuși relatarea este că Domnul a văzut ceva în caracterul
lui Samson care i-a plăcut, iar voi și cu mine evident nu
suntem competenți să judecăm acest lucru. Dar ceea ce găsim
este aceasta: că Dumnezeu în orânduirea Sa pune pe toți
Vrednicii din Vechime sub aranjamentul Noului Legământ, și
noi credem că acesta este un lucru foarte binecuvântat
pentru ei, pentru că, dacă ar fi unele lipsuri din partea
lor, ei ar fi încă sub puterea acoperitoare a Marelui
Mijlocitor al Noului Legământ, și imperfecțiunile sau
eșecurile lor în a exercita cum se cuvine spiritul potrivit
în fiecare lucru, toate ar veni sub analiza Marelui
Mijlocitor, care va avea deplină putere să trateze cu ei la
fel ca și cu alții. De aceea, noi credem că este foarte bine
și frumos să știm că Vrednicii din Vechime sunt sub
aranjamentul Noului Legământ și sub Marele Mijlocitor.
VREDNICII DIN VECHIME—Referitor la
încercarea pentru viață. (Q12-1)
Întrebare
(1910-Z)—1—Au fost Vrednicii din Vechime în încercare
pentru viață?
Răspuns—Vrednicii din Vechime nu au fost în încercare pentru
viață sau moarte; ei nu au fost aduși niciodată la acea
stare de a avea o ocazie de viață veșnică, pe care s-o fi
înțeles, care i-ar face pasibili de condamnarea la moarte. O
asemenea condiție de cunoștință și posibilitate nu a existat
în lume până la venirea Domnului nostru. “Harul și adevărul
au venit prin Isus Cristos"; “a adus la lumină viața și
neputrezirea" (Ioan 1:17; 2 Tim. 1:10). Acestea nu au fost
niciodată descoperite înainte de Domnul, și prin urmare nu
au existat astfel de răspunderi cum există acum.
Într-un anumit sens națiunea evreiască a fost îndreptățită
tipic și a fost tipic în încercare pentru moarte și viață,
dar aceasta nu a fost o realitate în ceea ce privește viața
și moartea veșnică, pentru că Dumnezeu a știut dinainte că
ei nu puteau ține legea și că nu puteau niciodată să aibă
viață veșnică sub ea; și El a aranjat dinainte ca ei să fie
răscumpărați de sub blestemul legii indiferent de ceea ce
puteau ei face în această chestiune. De aceea ei au fost
doar tipic sau figurativ în încercare pentru viață sau
moarte.
Vrednicii din Vechime “au primit mărturia că erau plăcuți
lui Dumnezeu" (Evr. 11:5). Ei I-au fost plăcuți în aceea că
atunci când I-au cunoscut voința, au început s-o facă, chiar
înainte de a le-o da ca lege sau obligație, chiar înainte ca
El să le ceară să-L asculte și să le promită viață veșnică
pentru ascultarea lor. Avraam și-a arătat credința în
Dumnezeu deși în lume încă nu fusese împlinită nici o
răscumpărare. Cristos încă nu venise. Și deși Avraam nu a
fost în încercare pentru viață sau moarte, Dumnezeu i-a
acordat favoare și a declarat că a fost mulțumit de el; și
cuvântul Său ne spune că “o înviere mai bună" va fi nu numai
pentru Avraam, ci pentru toți Vrednicii din Vechime — o
înviere la perfecțiune umană. Dar deoarece perfecțiunea
umană va veni doar sub domnia mijlocitoare a lui Cristos,
Vrednicii din Vechime nu vor fi prezentați Tatălui în sens
complet până la sfârșitul Veacului Milenar.
De aceea, ei nu vor avea viață, în acest sens deplin, până
la acel timp, când, la încheierea Veacului Milenar,
Împărăția va fi predată Tatălui. Ceea ce ei vor avea între
timp va fi perfecțiunea naturii umane și toate
binecuvântările pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru
omenire prin marele Mijlocitor. Dar ei nu vor veni în
legătură reală și personală cu Dumnezeu, așa încât să se
stabilească faptul că sunt vrednici de viață veșnică, până
la completarea Veacului Milenar, pentru că acel veac este
pus deoparte tocmai pentru scopul de a stabili care din
toată omenirea pot să aibă viață veșnică, separat de cei
concepuți de spirit din timpul prezent. La sfârșitul
Veacului Milenar, când toată omenirea va avea perfecțiunea
ființei, oamenii vor fi încercați de Tatăl pentru vrednicia
sau nevrednicia lor de viață veșnică — întocmai cum și Adam,
când se bucura de perfecțiune, a fost încercat dacă era sau
nu era vrednic să aibă viață perpetuă sau veșnică.
Întrucât Vrednicii din Vechime vor fi parte din lume sub
aranjamentele Noului Legământ, înseamnă că ei nu vor avea
această decizie a Curții divine, a Dreptății divine, privind
vrednicia lor de viață veșnică până la completarea Veacului
Milenar, până la încheierea încercării de la sfârșitul
acelui veac, care le va aduce, după cum le va aduce tuturor
celorlalți care vor fi credincioși, marea răsplată a vieții
veșnice.
VREDNICII DIN VECHIME—Legătura lor cu
Dumnezeu în Veacul Milenar.
(Q13-1)
Întrebare
(1911)—1—Vor fi Vrednicii din Vechime în legătură cu
Dumnezeu în timpul Veacului Milenar?
Răspuns—Da, noi răspundem că Vrednicii din Vechime vor fi în
legătură de legământ cu Dumnezeu prin acest Nou Legământ,
prin Mijlocitorul Noului Legământ, de-a lungul Veacului
Milenar; dar ei nu vor fi în legătură personală, directă cu
Dumnezeu până la sfârșitul Veacului Milenar. Toți aceia care
primesc binecuvântările împărăției Milenare trebuie să le
obțină prin marele Mijlocitor, și prin noul legământ pe care
El l-a pecetluit cu sângele Său pentru orice națiune, popor,
neam și limbă. Vrednicii din vechime care deja și-au
demonstrat loialitatea față de Dumnezeu vor avea o
binecuvântare specială în aceea că ei vor învia perfecți în
trup, și nu vor atinge perfecțiunea printr-un proces
treptat; ei vor învia cu corpuri umane perfecte; după cum
mințile lor au fost deja în deplin acord cu Dumnezeu, tot
așa corpurile lor vor fi în deplin acord cu legea divină
chiar de la început. Totuși, va fi foarte bine, credem noi,
că vrednicii din vechime vor fi încă sub acel nou legământ
și sub acel Mijlocitor, pentru că ei ar putea, cu toate
experiențele lor trecute, să facă unele greșeli. De ce?
Cum? Pentru că, atât cât putem noi judeca, deși au avut o
considerabilă experiență, ei nu au avut acea deplină
experiență pe care trebuie s-o aibă Biserica. Printre acei
vrednici din vechime menționați în Scripturi, notăm numele
lui Samson. Nu avem nici un motiv să presupunem că Samson a
fost, în vreun sens al cuvântului, neloial lui Dumnezeu; el
a fost loial, a fost ascultător, a fost plin de credință în
Dumnezeu. Pentru aceste calități el este socotit un
învingător, și va fi unul dintre părtașii la binecuvântările
speciale din acel timp; dar a spune că Samson a avut o
cunoștință deplină, largă și diversificată despre toate
aceste lucruri care se vor cere de la un om perfect, este cu
totul altă chestiune. Și astfel, noi credem că va fi cu
totul posibil ca, având o experiență limitată, unii dintre
acești vrednici din vechime să facă totuși neintenționat
unele greșeli în timpul domniei lui Mesia. Dacă va fi așa,
fiind sub sângele legământului, cu Mijlocitorul între ei și
dreptatea divină, ei vor avea nevoie de acesta și vor primi
o binecuvântare tocmai din această condiție.
VREDNICII DIN VECHIME—Referitor la
natura spirituală. (Q14-1)
Întrebare
(1911)—1—Gândești că vrednicii din vechime primesc natură
spirituală? Dacă da, vor avea ei o natură mai înaltă decât
Marea Mulțime?
Răspuns—Nu am informații specifice în acest subiect, dragi
prieteni. Domnul nu mi-a spus nimic despre aceasta. Știți că
întotdeauna sunt oameni cărora li se pare că Domnul le
vorbește atât de mult încât ar trebui să neglijeze aproape
orice altceva. Eu nu sunt unul dintre aceștia. Sunt doar un
om simplu care știe ce este scris. V-am spus tot ce știu
despre acest subiect, și aceasta este că, după cât pot eu
vedea, vrednicii din vechime vor învia ființe umane,
desăvârșiți în natura umană pentru a fi prinți pe tot
pământul pentru mia de ani a domniei lui Mesia, și că la
sfârșitul acelui timp, anumite lucruri, pe care vi le-am
indicat deja, mie mi s-ar părea a fi implicate; dar nu sunt
sigur; pare a fi implicat, cred, că Dumnezeu le va da atunci
răsplata unei naturi mai înalte. Aceasta este tot ce pot
spune. Și nu știu dacă aceasta va fi mai înaltă decât a
Marii Mulțimi, dar cred că nu. Nu știu. Vedeți, uneori este
bine să fii capabil să spui că nu știi. Unii oameni încearcă
să arate că eu pretind că sunt infailibil și știu totul. Voi
toți sunteți martori că acest lucru nu este adevărat.
VREDNICII DIN VECHIME—Planul spiritual
în contrast cu Moartea a doua.
(Q14-2)
Întrebare
(1911)—2—Cum vor fi vrednicii din vechime pe plan
spiritual la sfârșitul Mileniului fără să meargă în moartea
a doua?
Răspuns—Ei bine, fratele nu înțelege. Noi credem că există
un indiciu, o aluzie, adică o sugestie că acei vrednici din
vechime, după ce au servit o mie de ani ca oameni perfecți
în carne, prinți peste tot pământul, reprezentanți
pământești ai împărăției cerurilor, li se va da o parte în
faza cerescă, și li se va acorda o schimbare de la natura
umană la natura cerească. Nu știu cum să spun aceasta mai
clar decât așa, și voi rămâne la atât.
VREDNICII DIN VECHIME—Referitor la
relația de legământ. (Q14-3)
Întrebare
(1911)—3—Când vor fi vrednicii din vechime în relație de
legământ cu Dumnezeu?
Răspuns—Îndată ce vor fi înviați sub aranjamentul noului
legământ ei vor fi în relație de legământ cu Dumnezeu prin
noul legământ; dar ei nu vor fi în vreo legătură directă și
personală cu Tatăl până la sfârșitul celor o mie de ani,
când Mijlocitorul noului legământ va preda toate lucrurile
Tatălui, și noul legământ nu va mai fi. Atunci ei vor fi în
relație personală de legământ cu Dumnezeu — exact la fel cum
noi intrăm acum în relație personală cu Dumnezeu prin
Cristos.
VREDNICII DIN VECHIME—Învierea lor.
(Q14-4)
Întrebare
(1911)—1—Când vor fi înviați vrednicii din vechime?
Răspuns—Înviera lor va fi prima dintre a celor din lume —
primii de natură pământească ce vor primi învierea. Biserica
își va primi mai întâi învierea ca și Domnul ei, pe plan
spiritual, la natură spirituală, la condiție cerească; apoi
va veni cealaltă parte a mântuirii, mântuirea lumii; iar
Vrednicii din Vechime vor fi primii care-și vor primi
binecuvântarea și învierea pe acel plan; și aceasta va fi
după stabilirea împărăției, pentru că acea împărăție va
binecuvânta lumea și o va ridica.
VREDNICII DIN VECHIME—Nu sunt
reprezentați în Curte. (Q15-1)
Întrebare
(1911-Z)—2—Au fost vrednicii din vechime în starea
reprezentată de Curtea Cortului Întâlnirii?
Răspuns—În zilele lor preotul antitipic încă nu venise și
Cortul Întâlnirii antitipic și curtea nu erau stabilite; de
aceea, ei nu puteau fi acolo. Dar după inima lor, arătată
prin purtarea lor, ei trebuie să fi fost membri ai casei
credinței. Noi înțelegem că, în final, ei ar putea primi un
loc împreună cu Marea Mulțime, și ca parte din ea, leviții
antitipici din starea curții antitipice.
VREDNICII DIN VECHIME—Duhurile celor
drepți făcuți desăvârșiți. (Q15-2)
Întrebare
(1913)—3—Evrei 12:23 “Duhurile celor drepți făcuți
desăvârșiți". La ce clasă se referă Pavel aici?
Răspuns—Ar putea fi două căi de a privi acest lucru, dar noi
vom menționa doar una, care este vederea corectă. Nu ne vom
certa cu unul care ia o poziție diferită, pentru că
Apostolul nu explică ce a vrut să spună, dar noi credem că
el a vorbit aici despre clasa vrednicilor din vechime și
motivul pentru care credem că el se referă la ei în acest
verset, este că la clasa Bisericii se pare că s-a referit în
altă parte. El pare să se refere la Biserică prin
“întâii-născuți, care sunt scriși în ceruri". Aceasta ar
părea să includă toată Biserica întâilor născuți exact la
fel cum seminția lui Levi a fost socotită toată împreună
reprezentând pe întâii-născuți ai lui Israel, nu numai
preoții, și deci declarația “Biserica celor întâi-născuți,
care sunt scriși în ceruri" ar include și Biserica și Marea
Mulțime. Deci, dacă amândouă sunt incluse, la ce altă clasă
s-ar putea face referință? Gândul nostru ar fi, deci, că el
se referă la vrednicii din vechime și la faptul că viețile
lor, spiritul lor de viață, va fi făcut perfect la înviere
când ei vor învia ființe perfecte, nu ființe imperfecte cum
au murit. Majoritatea omenirii vor învia pentru a fi
desăvârșiți treptat, dar oamenii drepți ale căror vieți vor
fi atunci perfecte își vor avea partea lor mare pentru că
inimile lor au fost încercate deja dinainte.
VREDNICII DIN VECHIME—Referitor la
învierea lor. (Q15-3)
Întrebare
(1914)—4—Frate Russell, vor fi înviați Vrednicii din
Vechime înainte ca ultimul membru al Marii Mulțimi să treacă
dincolo de văl?
Răspuns—Sunt înclinat mai curând să cred că nu. Dar nu sunt
sigur. Motivul pentru care nu aș aștepta ca ei să fie
înviați înainte ca Marea Mulțime să treacă dincolo de văl
este acesta: Întreaga Biserică a Întâilor-născuți, inclusiv
Turma Mică, clasa preoțească și Marea Mulțime, toți aceștia
sunt primele roade și au atribuirea meritului lui Cristos,
și după câte pot eu judeca, acordarea meritului lui Cristos
pentru păcatele lumii nu va avea loc până când atribuirea
specială a acestuia pentru întreaga Biserică își va fi avut
efectul și până când toți cei care trebuie să fie strânși
dincolo de văl vor fi plecați. Aceasta este opinia mea.
VREDNICII DIN VECHIME—Referitor la
învierea lor. (Q16-1)
Întrebare
(1915)—1—Ar permite aranjamentul Ispășirii învierea
vreunuia din Vrednicii din Vechime înainte de învierea
Bisericii?
Răspuns—Cred că Vrednicii din Vechime n-ar putea fi făcuți
perfecți până când Biserica nu este completă. Corpul lui
Cristos este necesar să treacă dincolo de văl înainte ca
vreunul din Vrednicii din Vechime să fie trezit. Cuvintele
apostolului în legătură cu acest lucru sunt chiar
accentuate: “ca să nu ajungă ei la desăvârșire fără noi" (Evrei
11:40), implicând faptul că perfecțiunea Bisericii va fi
mai întâi. Același gând este adus în atenția noastră și în
altă parte. Despre Corpul lui Cristos se vorbește că are
parte de Întâia Înviere sau Învierea Principală (1 Cor.
15:23; Apoc. 20:4-6), nu numai prima în rang, ci și prima în
timp — “Cristos este cel dintâi rod". Noi înțelegem că
meritul lui Cristos n-ar putea fi eliberat să se aplice
altora până când toți (amândouă clasele Bisericii)
care acum au atribuirea acestui merit își termină cursul.
Înapoi sus